Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5

Contabilitate

Contul 512 - Conturi curente la bănci

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența disponibilităților în lei și valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora.

Contul 512 "Conturi curente la bănci" este un cont bifuncțional.

În debitul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează:

– sumele depuse sau virate în cont, rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din acreditive etc. (581);

– valoarea subvențiilor primite și încasate (445);

– valoarea sumei încasate din vânzarea acțiunilor proprii (109, 141);

– suma împrumuturilor obținute prin emisiuni de obligațiuni (161);

– creditele bancare pe termen lung și scurt încasate (162, 519);

– sumele încasate de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun (166, 451, 453);

– sumele încasate reprezentând alte împrumuturi și datorii asimilate (167);

– valoarea creanțelor imobilizate și a dobânzilor aferente încasate, precum și a garanțiilor restituite (267);

– sumele încasate de la clienți (411, 413);

– sumele recuperate din debite ale personalului (428);

– taxa pe valoarea adăugată de recuperat, încasată de la bugetul statului (4424);

– sumele restituite de la buget, reprezentând vărsăminte efectuate în plus în relația cu bugetul statului și asigurările sociale (448, 438);

– sumele lăsate temporar la dispoziția entității de către acționari/asociați (455);

– sumele depuse ca aport în numerar la capitalul social (456);

– sumele primite ca rezultat al operațiunilor în participație (458);

– sumele încasate de la debitori diverși (461);

– sumele încasate de la creditori diverși (462);

– sumele încasate în avans și care privesc exercițiile următoare (472);

– sumele încasate, în curs de clarificare (473);

– sumele virate unității de către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităților, de către unitate (în contabilitatea subunităților) (481, 482);

– valoarea investițiilor pe termen scurt cedate, inclusiv a diferențelor favorabile din cedare (501, 506, 508, 764);

– valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate (511);

– sumele încasate reprezentând redevențe, locații de gestiune și chirii (706);

– sumele încasate din activități diverse (708);

– sumele încasate reprezentând dobânzile aferente disponibilităților în conturi la bănci, precum și cele aferente creanțelor imobilizate (766);

– dobânzile încasate aferente disponibilităților aflate în conturile curente (518);

– sumele încasate reprezentând subvenții aferente veniturilor (741);

– sumele încasate reprezentând alte venituri din exploatare (758);

– sumele încasate reprezentând dividendele pentru participațiile la capitalul altor societăți (761, 762);

– sumele încasate din investiții financiare cedate (764);

– valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alți creditori (767);

– creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte (519);

– diferențele favorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul perioadei sau disponibilităților la bancă, în valută, existente la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

– diferențele favorabile, aferente operațiunilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, în cursul exercițiului (768).

În creditul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează:

– sumele ridicate în numerar din cont sau virate în alt cont de trezorerie (581);

– sumele plătite reprezentând rambursarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (161);

– creditele pe termen lung și scurt rambursate (162, 519);

– sumele restituite entităților afiliate, entităților asociate și entităților controlate în comun sau altor entități (451, 453, 166);

– sumele plătite reprezentând rambursarea altor împrumuturi și datorii asimilate, precum și garanțiile de bună execuție restituite terților (167);

– valoarea de achiziție a imobilizărilor financiare și a investițiilor pe termen scurt cumpărate (261, 262, 263, 265, 501, 505, 506, 508);

– vărsămintele efectuate pentru partea neachitată a imobilizărilor financiare și a investițiilor pe termen scurt (269, 509);

– sumele achitate coparticipanților sau virate ca rezultat al operațiunilor în coparticipație (458);

– suma dobânzilor plătite (168, 518, 519, 666);

– valoarea împrumuturilor acordate pe termen lung (267);

– plățile efectuate către furnizori de bunuri și servicii, inclusiv prin intermediul efectelor comerciale (401, 403, 404, 405);

– plățile efectuate către personalul entității (421, 423, 424, 425, 426, 428);

– sumele achitate terților, reprezentând rețineri sau popriri din salarii (427);

– partea din subvențiile aferente activelor sau veniturilor, restituită (4751, 4752, 472);

– plăți ocazionate de înființarea sau dezvoltarea entității (201);

– sume achitate colaboratorilor (401);

– cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (149);

– alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149);

– sumele achitate reprezentând cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, redevențele, locațiile de gestiune și chiriile, primele de asigurare, studiile și cercetările, comisioanele și onorariile, protocol, deplasări, detașări, transferări, poștale și taxe de telecomunicații, sume achitate pentru alte servicii executate de terți (611, 612, 613, 614, 622, 623, 624, 625, 626, 628);

– valoarea serviciilor bancare plătite (627);

– plăți efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658);

– sumele plătite anticipat (471);

– sumele plătite pentru acțiuni proprii răscumpărate (109);

– valoarea sconturilor reținute de bănci (667);

– sumele achitate reprezentând contribuția la asigurările sociale și la asigurările sociale de sănătate (431);

– sumele achitate reprezentând contribuția entității și a personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj (437);

– sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii sociale (438);

– sumele virate reprezentând contribuția unității la schemele de pensii facultative, respectiv la primele de asigurare voluntară de sănătate (438);

– sumele plătite la buget, reprezentând impozitul pe profit/venit (441);

– plata către buget a taxei pe valoarea adăugată datorate și a taxei pe valoarea adăugată plătite în vamă (4423, 4426);

– plata către buget a impozitului pe venituri de natura salariilor (444);

– plățile efectuate către organismele publice privind taxele și vărsămintele asimilate datorate (447);

– plata către bugetul de stat a accizelor, altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate (446, 448);

– sumele achitate acționarilor/asociaților (455, 456);

– sumele achitate acționarilor/asociaților din dividendele cuvenite (457);

– taxele de mediu achitate (652);

– sumele achitate creditorilor diverși (462);

– restituirea sumelor aflate în curs de clarificare (473);

– plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481, 482);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor în valută, efectuate în cursul perioadei, sau disponibilităților aflate în conturi la bancă în valută, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

– diferențele nefavorabile, aferente operațiunilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, în cursul perioadei (668).

Soldul debitor reprezintă disponibilitățile în lei și în valută, iar soldul creditor creditele primite.

Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

5121. Conturi la bănci în lei (A)

5124. Conturi la bănci în valută (A)

5125. Sume în curs de decontare (A)

Abordarea contabilă

Contul 512 este un cont de activ esențial, utilizat pentru a înregistra toate mișcările de numerar și decontările în lei și valută (prin subconturile 5121 și 5124) prin intermediul conturilor bancare ale unei entități. Acesta reprezintă cel mai lichid activ din bilanț și este vital pentru a monitoriza fluxurile de numerar și solvabilitatea.

Definiție: Înregistrează disponibilitățile bănești ale entității aflate în conturile sale curente deschise la bănci, atât în lei, cât și în valută.

Funcția: Rolul său este de a ține evidența strictă a intrărilor și ieșirilor de numerar și de a reflecta soldul real al companiei la bancă. Orice operațiune de încasare sau plată se reflectă în acest cont, fiind piesa centrală a trezoreriei.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea totală a numerarului din conturile bancare. .

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie încasează 5.000 lei de la un client și plătește o factură de 2.000 lei către un furnizor.

1. La încasarea creanței de la client în contul bancar:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
5121 "Conturi la bănci în lei"	5.000	4111 "Clienți"	5.000

Explicație: Se debitează contul de activ 5121 pentru a înregistra intrarea numerarului. Se creditează contul de creanțe-client 4111 pentru a stinge creanța clientului, indicând că datoria a fost achitată.

2. La plata facturii către un furnizor din contul bancar:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
401 "Furnizori"	2.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	2.000

Explicație: Se debitează contul de pasiv 401 pentru a stinge datoria față de furnizor. Se creditează contul bancar 5121 pentru a înregistra ieșirea numerarului.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 512 este prezentat în Bilanț, la Active circulante, în categoria "Casa și conturi la bănci", fiind o componentă crucială a lichidității unei companii.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al disponibilităților bănești se bazează pe principiul fundamental al evaluării la valoarea nominală și al prezentării în situațiile financiare. Standardele principale care reglementează aceste operațiuni sunt IAS 7 "Situația fluxurilor de numerar" și IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare".

Recunoaștere și evaluare: O entitate recunoaște disponibilitățile din conturile bancare ca numerar și echivalente de numerar (cash and cash equivalents). Conform IAS 7, echivalentele de numerar sunt investiții pe termen scurt, foarte lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de modificări ale valorii. Acestea sunt evaluate la valoarea lor nominală.
Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standard, așa cum face OMFP. Conturile de la bănci sunt considerate parte a categoriei mai largi de "Numerar și echivalente de numerar".
Prezentarea: IAS 1 impune o prezentare clară și transparentă în Bilanț (Statement of Financial Position) a numerarului și a echivalentelor de numerar, de obicei ca o singură linie de activ. Mai mult, IAS 7 cere ca o entitate să întocmească o situație a fluxurilor de numerar, care oferă o imagine detaliată a modului în care s-au generat și s-au consumat numerarul și echivalentele de numerar pe parcursul exercițiului financiar.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 7 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează conturi distincte și detaliate (5121, 5124) pentru fiecare valută și tip de cont.	Nu impune un cont specific, concentrându-se pe o categorie mai largă, "Numerar și echivalente de numerar".
Principiu fundamental	Se bazează pe contabilitatea de angajamente și pe evidența analitică a conturilor bancare.	Se bazează pe principiul lichidității și al substanței economice a activului.
Prezentare	Prezintă disponibilitățile bănești în conturi bancare.	Le grupează, de obicei, cu numerarul din casă și cu alte echivalente de numerar.

În concluzie, IFRS tratează disponibilitățile bancare dintr-o perspectivă mai riguroasă, integrându-le în categoria generală a numerarului și a echivalentelor de numerar.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 512 este una dintre cele mai importante proceduri, deoarece disponibilitățile bănești reprezintă cel mai lichid activ și sunt vulnerabile la fraudă și erori. Obiectivul principal al auditorului este de a se asigura că soldurile din conturile bancare sunt complete și valide la data bilanțului.

Confirmarea externă (directă): Cea mai importantă procedură de audit este de a solicita o confirmare directă de la bancă. Auditorul va trimite o cerere băncii, independent de companie, pentru a obține o confirmare a soldurilor conturilor și a oricăror credite sau garanții aferente la data bilanțului. Aceasta este o dovadă externă și foarte fiabilă.
Reconcilierea bancară: Auditorul va verifica reconcilierea bancară a companiei. El va compara soldul din contul 512 cu soldul din extrasul de cont bancar și va investiga orice diferențe, cum ar fi cecuri în tranzit, depozite în tranzit sau erori de înregistrare.
Testul de cut-off: Auditorul va efectua un test de cut-off pentru a se asigura că toate tranzacțiile înregistrate la sfârșitul perioadei au fost incluse în perioada corectă și nu au fost mutate în anul următor.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 512 este cel mai important cont, deoarece reprezintă dovada fizică a tranzacțiilor financiare ale unei companii. Inspectorii fiscali se bazează pe acest cont pentru a valida informațiile din contabilitate și pentru a se asigura că toate veniturile și cheltuielile sunt înregistrate corect. .

Verificarea veniturilor și a cheltuielilor: ANAF va solicita extrase de cont bancar pentru a reconcilia intrările de numerar cu veniturile declarate și ieșirile cu cheltuielile înregistrate. Orice diferență va fi investigată. De exemplu, o încasare mare care nu are o justificare contabilă poate fi considerată un venit nedeclarat și, prin urmare, impozabil.
Controlul operațiunilor cu numerar: ANAF va verifica dacă există corelație între plățile și încasările în numerar și cele prin bancă. Ei vor urmări respectarea plafoanelor legale pentru plățile în numerar. Orice plată sau încasare care depășește aceste plafoane poate atrage sancțiuni.
Confirmarea impozitelor și a taxelor: ANAF va folosi extrasele bancare pentru a se asigura că toate impozitele și taxele (TVA, impozit pe profit, contribuții sociale) au fost plătite la termen.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 512 este dovada supremă a activității unei companii. O gestionare riguroasă a acestui cont, cu o reconciliere bancară impecabilă și o documentație justificativă solidă, este esențială pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 512 este indicatorul suprem al lichidității și al sănătății financiare imediate a unei companii. Disponibilitățile bănești sunt cel mai important activ de bilanț pentru a evalua capacitatea unei companii de a-și onora datoriile pe termen scurt. .

Lichiditate și solvabilitate: Un sold robust în contul 512 indică faptul că o companie are suficient numerar pentru a-și plăti facturile și a-și finanța operațiunile zilnice. Creditorii și furnizorii urmăresc acest indicator pentru a se asigura că firma este capabilă să-și îndeplinească obligațiile.
Eficiența managementului: Un sold prea mare în acest cont poate ridica semne de întrebare. Deși este un semn de siguranță, poate indica o inactivitate a numerarului, adică fondurile nu sunt investite pentru a genera profit. Analiștii vor căuta un echilibru între lichiditate și rentabilitate.
Indicator de risc: Un sold prea mic sau negativ (în cazul unui overdraft) este un semnal de alarmă. Acesta poate indica probleme de cash flow sau chiar un risc de faliment. Investitorii vor dori să înțeleagă cauzele și măsurile luate de management.

Concluzie
Contul 512 este barometrul sănătății financiare al unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru