---

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni, creditelor bancare pe termen lung, datoriilor față de entitățile afiliate, respectiv entitățile asociate și entitățile controlate în comun, precum și a celor aferente altor împrumuturi și datorii asimilate.

Contul 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate" este un cont de pasiv.

În creditul contului 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate" se înregistrează:

În debitul contului 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă dobânzile datorate și neplătite.

1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate (P)

---

Abordarea contabilă

---

Contul 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate" este un cont de pasiv (datorie) care înregistrează dobânzile acumulate, dar încă neplătite, aferente împrumuturilor și datoriilor pe termen lung și mediu ale entității. Acest cont este utilizat pentru a reflecta principiul contabilității de angajamente (accrual basis), conform căruia cheltuielile cu dobânzile trebuie recunoscute în perioada în care sunt generate, indiferent de momentul plății efective.

Context:
Dobânzile sunt costul utilizării capitalului împrumutat. Este crucial ca aceste costuri să fie recunoscute corect în perioada în care au loc, pentru a reflecta fidel performanța financiară a entității și obligațiile sale la un anumit moment. Contul 168 este un cont de regularizare sau de provizionare, care se creditează cu valoarea dobânzilor acumulate și se debitează la momentul plății sau al stingerii obligației.

Structura Contului 168 conform OMFP 1802/2014:
Acest cont are de obicei sub-conturi analitice, care corespund categoriilor de datorii principale cărora le sunt aferente dobânzile:

• 1681 "Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni"
• 1682 "Dobânzi aferente împrumuturilor bancare pe termen lung"
• 1685 "Dobânzi aferente împrumuturilor de la instituțiile de credit și asimilate" (care nu sunt bancare strict, ex. leasing financiar)
• 1686 "Dobânzi aferente datoriilor care privesc imobilizările financiare" (pentru datoria din 166)
• 1687 "Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate" (pentru datoria din 167)
• 1688 "Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni convertibile"
  

1. Funcția Contului 168 în Contabilitatea Românească (OMFP 1802/2014)

Natura Contului: Cont de pasiv (datorie).

Funcția Contabilă:

• Se creditează (Cr): La creșterea datoriei entității cu valoarea dobânzilor acumulate în perioada curentă, dar încă neplătite. Corespondentul este, de obicei, un cont de cheltuieli cu dobânzile (Contul 666).
• Se debitează (Db): La diminuarea datoriei entității cu valoarea dobânzilor la momentul plății acestora sau al stingerii obligației. Corespondentul este, de obicei, un cont de disponibilități bancare (5121) sau un cont de decontări.
• Soldul Contului:
• Sold creditor (Sc): Reprezintă valoarea totală a dobânzilor acumulate și neplătite la un moment dat.
• Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Datorii curente" (dacă sunt scadente în mai puțin de 12 luni) sau "Datorii pe termen lung" (dacă sunt scadente peste 12 luni, deși cel mai des dobânzile sunt scadente curent).
  

2. Recunoaștere și Evaluare (Conform OMFP 1802/2014)

• Principiul Contabilității de Angajamente: Dobânzile sunt recunoscute ca cheltuială în perioada în care sunt generate (acumulate), indiferent de data plății.
• Evaluare: Dobânzile se evaluează la valoarea lor nominală, așa cum rezultă din contractele de împrumut.
• Legătura cu Contul 666: Contul 168 este aproape întotdeauna utilizat în conjuncție cu Contul 666 "Cheltuieli privind dobânzile", care preia cheltuiala cu dobânda în Contul de Profit și Pierdere.
  

3. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru contul 168:

1. Înregistrarea cheltuielii cu dobânda aferentă unui împrumut bancar pe termen lung (acumularea dobânzii):

Operațiune: La sfârșitul lunii/trimestrului, se calculează dobânda acumulată aferentă creditului bancar pe termen lung, în valoare de 2.500 lei, care va fi plătită luna viitoare.

Înregistrare contabilă:

666 "Cheltuieli privind dobânzile" = 1682 "Dobânzi aferente împrumuturilor bancare pe termen lung"
2.500 lei                                                   2.500 lei

Aceasta recunoaște cheltuiala cu dobânda (afectând profitul) și crearea unei datorii (în 1682) pentru dobânda care urmează a fi plătită.

2. Înregistrarea cheltuielii cu dobânda aferentă unui împrumut de la o parte afiliată (din Contul 167):

Operațiune: Se calculează dobânda acumulată pentru luna curentă aferentă unui împrumut de la o companie asociată (înregistrat în 167), în valoare de 800 lei.

Înregistrare contabilă:

666 "Cheltuieli privind dobânzile" = 1687 "Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate"
800 lei                                                      800 lei

Similar, se recunoaște cheltuiala și datoria aferentă.

3. Plata dobânzilor înregistrate anterior:

Operațiune: Se plătesc din contul bancar dobânzile în valoare de 2.500 lei, înregistrate anterior.

Înregistrare contabilă:

1682 "Dobânzi aferente împrumuturilor bancare pe termen lung" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
2.500 lei                                                                                                              2.500 lei

Aceasta stinge datoria de dobândă (din 1682) și diminuează disponibilitățile bancare.

4. Plata dobânzilor aferente unei datorii care privesc imobilizările financiare (din Contul 166):

Operațiune: Se plătește dobânda de 1.500 lei aferentă unei datorii din 166. Presupunem că a fost înregistrată anterior.

Înregistrare contabilă (la momentul plății):

1686 "Dobânzi aferente datoriilor care privesc imobilizările financiare" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
1.500 lei                                                                                                                       1.500 lei

Aceasta stinge datoria de dobândă și diminuează disponibilitățile.

5. Diferențe de curs valutar la dobânzi în valută (la dobânzi înregistrate în 168):

Dacă dobânda a fost înregistrată în valută în 168, la momentul plății sau la data bilanțului, se vor înregistra diferențe de curs.

Exemplu (dobândă înregistrată în euro, curs în creștere, generând cheltuială suplimentară):

665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar" = 168x "Dobânzi aferente..."
X lei                                                                               X lei

Sau invers, dacă cursul scade, se generează venit din diferențe de curs (cont 765).

4. Prezentarea în Situațiile Financiare

• Situația Poziției Financiare (Bilanț):
• Soldul creditor al contului 168 (totalul dobânzilor acumulate și neplătite) este prezentat ca parte a "Datoriilor curente", deoarece, în mod tipic, dobânzile sunt scadente într-un orizont de 12 luni.
  

• Contul de Profit și Pierdere:
• "Cheltuieli privind dobânzile" (cont 666) sunt prezentate la "Cheltuieli financiare".
• "Cheltuieli/Venituri din diferențe de curs valutar" (conturile 665/765) sunt prezentate, de asemenea, la "Cheltuieli financiare" / "Venituri financiare".
  

Contul 168 este esențial pentru respectarea principiului contabilității de angajamente și pentru o imagine reală a costurilor de finanțare ale entității. Prin utilizarea sa, entitatea se asigură că profitul pe o perioadă dată reflectă integral costurile cu dobânzile generate în acea perioadă, indiferent de momentul fluxului monetar.

---

Abordarea IFRS

---

Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ceea ce OMFP 1802/2014 înregistrează în Contul 168 reprezintă, în general, dobânda acumulată de plătit pentru diverse datorii financiare. Principiul fundamental este metoda dobânzii efective, așa cum este prevăzută de IFRS 9 pentru datoriile financiare evaluate la cost amortizat, precum și regulile specifice pentru costurile îndatorării conform IAS 23.

1. Natura și Recunoașterea (IFRS 9 - Metoda Dobânzii Efective)

• Principiul Contabilității de Angajamente și Metoda Dobânzii Efective (EIR): IFRS impune utilizarea metodei dobânzii efective pentru majoritatea datoriilor financiare evaluate la cost amortizat. Această metodă asigură că cheltuiala cu dobânda este recunoscută sistematic pe durata de viață a datoriei financiare, reflectând costul economic real al împrumutului.
• Cheltuiala cu dobânda efectivă pentru o perioadă este calculată prin aplicarea Ratei Dobânzii Efective (EIR) la valoarea contabilă a datoriei financiare la începutul acelei perioade.
• Dobânda acumulată: Soldul într-un cont conceptual similar cu 168 în IFRS reprezintă partea din cheltuiala cu dobânda efectivă calculată care s-a acumulat, dar nu a fost încă plătită (sau inclusă într-o plată de principal). Aceasta asigură că Situația Poziției Financiare reflectă obligația completă pentru dobândă la data raportării, iar Contul de Profit și Pierdere reflectă costul complet al finanțării pentru perioada respectivă.
  

Exemplu Monografie (Acumularea Dobânzii conform IFRS):

O entitate are o datorie financiară (ex: un împrumut de la o altă entitate, inițial 100.000 RON, cu o rată a dobânzii efective de 5% pe an). La sfârșitul perioadei de raportare, valoarea contabilă a împrumutului este de 98.000 RON.

Cheltuiala cu dobânda efectivă pentru perioadă = 98.000RON x 5%.

Presupunem că 4.000 RON dobândă în numerar a fost plătită în timpul perioadei. Restul de 900 RON reprezintă dobândă acumulată.

Debit: Cheltuieli financiare (Costuri de finanțare) = 4.900 RON
Credit: Conturi la bănci (5121) = 4.000 RON (pentru dobânda cash plătită)
Credit: Dobânzi de plătit (similar 168) = 900 RON (pentru dobânda acumulată, dar neplătită)

Această înregistrare recunoaște cheltuiala totală cu dobânda efectivă, alocă numerarul plătit și acumulează suma rămasă ca datorie.

2. Capitalizarea Costurilor Îndatorării (IAS 23)

• Deși dobânda este, în general, cheltuită în profit sau pierdere, IAS 23 "Costurile îndatorării" prevede o excepție: costurile îndatorării direct atribuibile achiziției, construcției sau producției unui activ calificat trebuie capitalizate ca parte a costului acelui activ.
• Activ calificat: Un activ care necesită o perioadă substanțială de timp pentru a fi pregătit pentru utilizarea intenționată sau vânzare (ex: o centrală electrică, o clădire mare, mașini complexe).
• Dacă costurile îndatorării (inclusiv dobânda) sunt capitalizate, ele nu sunt recunoscute ca o cheltuială în profit sau pierdere în perioada în care au fost generate. În schimb, ele măresc valoarea contabilă a activului.
• Dobânda care nu este capitalizată (adică, nu este legată de un activ calificat) este cheltuită în perioada în care a fost generată.
  

Exemplu Monografie (Capitalizarea Dobânzii pentru un Activ Calificat):

O entitate are un împrumut de construcție pentru o clădire nouă (un activ calificat). În timpul perioadei de construcție, 10.000 RON dobândă se acumulează direct legat de acest împrumut.

Debit: Imobilizări corporale în curs de execuție (231) = 10.000 RON
Credit: Dobânzi de plătit (similar 168) = 10.000 RON

Aceasta mărește costul activului în curs de construcție, în loc să recunoască o cheltuială financiară în profit sau pierdere.

3. Prezentare și Informații Suplimentare (IAS 1, IFRS 7, IAS 23)

• Situația Poziției Financiare:
• Soldul într-un cont conceptual similar cu 168 (reprezentând dobânda acumulată de plătit) este prezentat, de obicei, la Datorii curente sub denumirea de "Dobânzi de plătit" sau similar, deoarece plățile de dobândă sunt, de regulă, scadente în termen de 12 luni.
• Dacă dobânda este capitalizată, aceasta mărește valoarea contabilă a activului non-curent.
  

• Situația Rezultatului Global:
• Costuri de Finanțare: Cheltuiala cu dobânda (care nu este capitalizată) este prezentată sub "Costuri financiare" sau "Cheltuieli cu îndatorarea" ca un element distinct.
  

• Note la Situațiile Financiare:
• IFRS 7 "Instrumente Financiare: Informații Suplimentare": Solicită informații detaliate despre datoriile financiare, inclusiv analiza scadențelor, riscul ratei dobânzii și valoarea justă. Aceasta influențează indirect înțelegerea dobânzilor acumulate.
• IAS 23 "Costurile Îndatorării": Solicită dezvăluirea sumei costurilor îndatorării capitalizate în perioada și rata de capitalizare utilizată.
• Politici Contabile: Politicile contabile ale entității privind recunoașterea cheltuielilor cu dobânda (inclusiv capitalizarea) trebuie dezvăluite.
  

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP (pentru Contul 168):

• Accentul pe Metoda Dobânzii Efective: IFRS pune un accent puternic pe metoda dobânzii efective pentru datoriile financiare. Deși OMFP aplică, de asemenea, costul amortizat, rigoarea în aplicarea EIR (care influențează cheltuiala cu dobânda recunoscută) poate fi mai pronunțată sub IFRS, ducând potențial la sume diferite de cheltuieli cu dobânda în anumite scenarii (în special cu costurile de tranzacție inițiale sau dobânzile implicite).
• Capitalizarea Costurilor Îndatorării: Atât IFRS (IAS 23), cât și OMFP (Art. 72 alin. 1 din OMFP 1802/2014) permit capitalizarea costurilor îndatorării pentru activele calificate. Cu toate acestea, criteriile specifice pentru un "activ calificat" și regulile detaliate de aplicare pot avea diferențe subtile, ceea ce ar putea duce la variații în suma dobânzii recunoscute ca cheltuială versus capitalizată.
• Sub-conturi Detaliate: OMFP 1802/2014 oferă o structură foarte specifică de sub-conturi (1681, 1682, etc.) pentru a clasifica dobânzile în funcție de tipul împrumutului. Sub IFRS, deși entitățile mențin astfel de detalii intern, prezentarea externă în situațiile financiare este mai bazată pe principii, concentrându-se pe natura datoriei, mai degrabă decât pe numere de cont stricte.
  

În concluzie, sub IFRS, Contul 168 reprezintă în principal dobânda acumulată, care este determinată de aplicarea metodei dobânzii efective pentru datoriile financiare. În plus, posibilitatea capitalizării costurilor îndatorării pentru activele calificate influențează semnificativ modul în care dobânda este recunoscută, fie ca o cheltuială în profit sau pierdere, fie ca parte a costului unui activ.

---

Abordarea de audit

---

Auditul contului 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate" este esențial pentru a asigura că cheltuielile cu dobânzile și datoriile acumulate aferente finanțărilor pe termen lung sunt recunoscute, evaluate și prezentate corect în situațiile financiare. Corectitudinea acestui cont influențează direct profitabilitatea entității și imaginea fidelă a obligațiilor sale financiare.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă)
• ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate)
• ISA 500 (Dovezi de Audit)
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente) – crucial pentru dobânzile acumulate și capitalizare.
• ISA 550 (Părți Afiliate) – deosebit de important dacă împrumuturile sunt de la/către părți afiliate.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 168 "Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate":

1. Înțelegerea Procesului și a Controalelor Interne

• Identificarea surselor de datorii: Auditorul va înțelege ce tipuri de împrumuturi și datorii (bancare, de la părți afiliate, obligațiuni, etc.) generează dobânzi înregistrate în contul 168. Această înțelegere se face prin referire la conturile de datorii principale (ex. 162, 166, 167).

• Revizuirea documentației cheie:
• Contracte de împrumut: Se vor examina detaliile privind rata dobânzii, metoda de calcul (fixă/variabilă), frecvența plăților și perioadele de acumulare.
• Grafice de rambursare: Compararea plăților de dobândă din grafic cu înregistrările contabile.
• Extrase bancare: Pentru a verifica plățile efective de dobândă.
• Politica contabilă: Evaluarea politicilor privind recunoașterea cheltuielilor cu dobânda (principiul contabilității de angajamente), capitalizarea costurilor îndatorării (dacă este cazul, conform OMFP sau IAS 23), și tratamentul diferențelor de curs valutar.
  

• Evaluarea controalelor interne:
• Autorizarea și aprobarea contractelor de împrumut și a modificărilor ratelor de dobândă.
• Controale asupra calculului și înregistrării dobânzilor acumulate.
• Reconcilierea periodică a soldurilor dobânzilor de plată cu documentele suport și cu extrasele creditorilor.
• Segregarea sarcinilor între persoanele care calculează, înregistrează și aprobă plățile de dobândă.
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc Inerent: Moderat spre ridicat, influențat de:
• Complexitatea calculului: În special pentru dobânzile variabile sau pentru aplicarea metodei dobânzii efective (sub IFRS), calculele pot fi complexe și predispuse la erori.
• Tranzacții cu părți afiliate: Dobânzile aferente împrumuturilor intra-grup pot fi manipulate pentru optimizare fiscală, prezentând un risc crescut de neconformitate cu principiul valorii de piață.
• Capitalizarea dobânzilor: Decizia de a capitaliza sau a cheltui dobânzile implică judecăți și respectarea unor criterii specifice, putând fi o sursă de erori sau manipulare.
• Risc de subevaluare a datoriei: Omiterea înregistrării dobânzilor acumulate poate duce la subevaluarea datoriilor și supraevaluarea profitului.
  

• Risc de Control: Evaluarea eficacității controalelor interne. Controalele slabe cresc riscul ca erorile să nu fie detectate.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Teste de Substanță pentru Soldul Contului 168 (Existență, Completitudine, Evaluare, Drepturi și Obligații):

• Confirmarea externă: Solicitarea de confirmări directe de la creditori (bănci, părți afiliate) privind soldurile dobânzilor neplătite la data bilanțului. Aceasta oferă dovezi puternice.

• Recalculări independente:
• Recalcularea dobânzilor acumulate: Auditorul va recalcula dobânzile aferente fiecărui împrumut pe baza ratelor, soldurilor și perioadelor relevante, comparând rezultatul cu suma înregistrată în contul 168 și în contul 666.
• Sub IFRS: Recalcularea cheltuielilor cu dobânda folosind metoda dobânzii efective (EIR), incluzând amortizarea costurilor de tranzacție sau a discounturilor/primelor.
  

• Verificarea plăților ulterioare: Examinarea plăților de dobândă efectuate după data bilanțului pentru a se asigura că dobânzile aferente perioadei auditate au fost înregistrate corect în 168.

• Testarea capitalizării dobânzilor (dacă este cazul):
• Verificarea respectării criteriilor din IAS 23 (pentru IFRS) sau OMFP 1802/2014 (pentru RAS) pentru capitalizarea dobânzilor (ex. existența unui activ calificat, perioada de construcție).
• Recalcularea sumei capitalizate și verificarea impactului acesteia asupra valorii activului și a cheltuielilor financiare.
  

• Analiza veniturilor și cheltuielilor financiare: Reconcilierea cheltuielilor cu dobânzile din Contul de profit și pierdere (Contul 666) cu dobânzile calculate și cu soldurile din 168.
• Verificarea diferențelor de curs valutar: Dacă datoriile și implicit dobânzile sunt în valută, verificarea recalculării corecte a soldurilor la cursul de schimb de la data bilanțului și înregistrarea corectă a veniturilor/cheltuielilor din diferențe de curs (conturile 665/765).
• Testarea completitudinii: Prin verificarea tuturor împrumuturilor și datoriilor pe termen lung (din 162, 166, 167), auditorul se va asigura că toate dobânzile aferente au fost identificate și acumulate corect în contul 168.
• Revizuirea minutelor și a corespondenței: Căutarea informațiilor despre noi împrumuturi sau modificări ale condițiilor celor existente care ar putea afecta dobânzile.
  

b) Teste de Control (dacă se bazează pe controalele entității):

• Chestionarea personalului financiar despre procesul de calcul și înregistrare a dobânzilor.
• Examinarea dovezilor de revizuire și aprobare a calculelor dobânzilor de către un nivel ierarhic superior.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă probele obținute sunt suficiente și adecvate pentru a concluziona că soldul contului 168 este reprezentat fidel și că cheltuielile cu dobânzile sunt înregistrate corect.
• Se va acorda o atenție deosebită consistenței aplicării politicilor contabile de la o perioadă la alta.
  

5. Prezentare și Informații Suplimentare (OMFP / IFRS)

• Bilanț / Situația Poziției Financiare: Asigurarea că dobânzile de plată din contul 168 sunt clasificate corect, de obicei ca datorii curente.
• Contul de Profit și Pierdere / Situația Rezultatului Global: Verificarea că cheltuielile cu dobânzile (Contul 666) și diferențele de curs valutar (665/765) sunt prezentate corect la cheltuieli/venituri financiare. Suma capitalizată, dacă există, nu trebuie să apară aici ca cheltuială.
  

• Note la Situațiile Financiare: Verificarea existenței și adecvării tuturor informațiilor suplimentare cerute de standardele contabile (OMFP / IFRS 7, IAS 23), incluzând:
• Politicile contabile privind costurile îndatorării (recunoaștere, capitalizare).
• Suma totală a cheltuielilor cu dobânzile înregistrate în P&L.
• Suma costurilor îndatorării capitalizate în perioada și rata de capitalizare (dacă este cazul).
• Detalii privind riscul ratei dobânzii și riscul de lichiditate aferent datoriilor principale.
  

Auditul contului 168 necesită o abordare detaliată și tehnică, implicând recalcule precise și o înțelegere profundă a politicilor contabile și a standardelor aplicabile. Acest lucru asigură că costul finanțării este reflectat corect în situațiile financiare.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 168 este de interes major, deoarece reflectă cheltuielile cu dobânzile, care sunt o componentă importantă a bazei de calcul a impozitului pe profit. Obiectivul principal al ANAF este să se asigure că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal conform legii și că nu există încercări de optimizare fiscală abuzivă, în special în cazul tranzacțiilor cu părți afiliate.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 168:

1. Verificarea Respectării Regulilor de Deductibilitate a Dobânzilor (Articolul 40 Cod Fiscal):

• Aceasta este cea mai importantă arie de control. ANAF va verifica dacă entitatea a aplicat corect regulile de limitare a deductibilității cheltuielilor cu dobânzile și a altor costuri ale îndatorării, conform Articolului 40 din Codul Fiscal.

• Aceasta include:
• Regula generală (Deductibilitate limitată): Compararea cheltuielilor nete din dobânzi și alte costuri ale îndatorării cu limita impusă (ex. 30% din EBITDA ajustată fiscal), pentru a determina suma nedeductibilă fiscal.
• Tratament diferențiat pentru instituțiile de credit: Pentru anumite entități reglementate (instituții de credit, asigurări), regulile pot fi specifice.
• Exceptări: Anumite tipuri de împrumuturi (ex. cele legate de concesiuni/parteneriate public-private) pot avea un regim fiscal diferit.
  

2. Verificarea Deductibilității Dobânzilor pentru Împrumuturile de la Părți Afiliate (Articolul 40 și 11 Cod Fiscal):

• Împrumuturile de la părți afiliate sunt sub o lupă suplimentară. Pe lângă regula de la Art. 40, ANAF va verifica și dacă dobânzile aferente acestor împrumuturi respectă condițiile principiului valorii de piață (Arm's Length Principle), conform Articolului 11 din Codul Fiscal.
• Condițiile împrumutului (rata dobânzii, termenul, garanțiile) trebuie să fie similare cu cele care ar fi fost stabilite între entități independente. Dobânda considerată a fi "nenegociată" (adică peste nivelul pieței) poate fi ajustată fiscal și declarată nedeductibilă.
• De asemenea, se verifică dacă există reguli specifice privind deductibilitatea dobânzilor între părți afiliate pentru anumite tipuri de împrumuturi sau beneficiari.
  

3. Corectitudinea Capitalizării Dobânzilor (Articolul 28 alin. (7) Cod Fiscal și Norme):

• Dacă entitatea a ales să capitalizeze dobânzile (adică să le includă în costul unui activ, conform OMFP 1802/2014 sau IAS 23), ANAF va verifica dacă au fost respectate condițiile fiscale pentru o astfel de capitalizare.
• Fiscal, costurile îndatorării capitalizate devin parte a valorii fiscale a activului și sunt deductibile prin amortizarea fiscală a acelui activ, pe durata de viață utilă fiscală. ANAF va verifica dacă capitalizarea este justificată și dacă dobânda capitalizată este deductibilă prin amortizare fiscală.
  

4. Tratamentul Fiscal al Diferențelor de Curs Valutar Aferente Datoriilor de Dobândă în Valută:

• Dacă dobânzile înregistrate în contul 168 sunt exprimate în valută, ANAF va verifica aplicarea corectă a Articolului 28 din Codul Fiscal privind tratamentul fiscal al diferențelor de curs valutar.
• Diferențele de curs valutar (favorabile sau nefavorabile) rezultate din evaluarea sau decontarea datoriilor de dobândă în valută sunt, în general, venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, la determinarea profitului impozabil.
  

5. Substanța Economică și Recalificarea Tranzacțiilor (Articolul 11 alin. (1) CPF):

• ANAF poate analiza dacă tranzacțiile subiacente care generează dobânzile (împrumutul în sine) au un scop economic real și nu sunt aranjamente artificiale create doar pentru a obține avantaje fiscale (ex. crearea unor datorii fictive pentru a genera cheltuieli cu dobânzi).
• Dacă se constată că o tranzacție este simulată sau nu are substanță economică, ANAF o poate recalifica pentru a determina obligațiile fiscale reale, ignorând forma juridică.
  

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va cere:
• Fișa contului 168 (și a sub-conturilor analitice: 1681, 1682, 1685, 1686, 1687, 1688).
• Contractele de împrumut la care se referă dobânzile, inclusiv eventuale acte adiționale.
• Graficele de rambursare și planurile de plată a dobânzilor.
• Extrasele bancare care atestă plățile efective de dobândă.
• Calculele detaliate ale dobânzilor efectuate de entitate.
• Fișele de calcul pentru aplicarea Articolului 40 din Codul Fiscal (determinarea cheltuielilor nedeductibile cu dobânzile).
• Dosarul prețurilor de transfer pentru împrumuturile de la părți afiliate, care trebuie să justifice rata dobânzii.
• Documentația privind capitalizarea dobânzilor: dovada că activul este un "activ calificat", calculul sumei capitalizate și modul de amortizare fiscală.
• Declarația de impozit pe profit (Declarația 101), pentru a verifica modul în care au fost tratate fiscal cheltuielile cu dobânzile și ajustările efectuate.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii fiscali pot examina în detaliu toate înregistrările contabile și documentele suport.

• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal poate duce la:
• Recalcularea impozitului pe profit și majorarea bazei impozabile prin nedeductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile considerate neconforme.
• Impunerea de dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele suplimentare de impozit.
• Eventuale amenzi contravenționale pentru nerespectarea obligațiilor declarative sau de documentare (ex. nedepunerea dosarului prețurilor de transfer la solicitare).
  

În concluzie:

Pentru ANAF, Contul 168 este un punct central de control pentru a asigura deductibilitatea fiscală corectă a cheltuielilor cu dobânzile, în special în contextul limitărilor impuse de Articolul 40 din Codul Fiscal și al principiului valorii de piață pentru tranzacțiile cu părți afiliate. O documentație solidă și transparentă este esențială pentru a justifica toate cheltuielile cu dobânzile și tratamentul fiscal aplicat.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru acționari, investitori potențiali, analiști financiari, creditori și toți ceilalți stakeholderi, Contul 168, deși un cont de datorie, oferă informații critice despre costul capitalului împrumutat și despre sustenabilitatea financiară a companiei. Acesta nu este doar un simplu înregistrator de dobânzi, ci o fereastră către eficiența managementului financiar și structura de capital a entității.

1. Perspectiva Acționarilor/Asociaților

Pentru proprietarii afacerii, dobânzile sunt o cheltuială directă care le afectează profitabilitatea și, implicit, potențialul de dividende și valoarea acțiunilor:

• Impactul asupra Profitabilității: Cheltuielile cu dobânzile sunt direct scăzute din profitul brut, reducând profitul net. Acționarii sunt interesați să vadă dacă aceste costuri sunt gestionate eficient și dacă nu "erodează" prea mult profitul operațional.
• Costul Capitalului: Soldul și dinamica Contului 168 oferă o imagine clară a costului total al datoriilor companiei. Acționarii vor evalua dacă rata dobânzii (implicită sau explicită) este rezonabilă în contextul pieței și al riscului asumat de companie.
• Structura de Capital: Nivelul dobânzilor reflectă dependența de finanțarea externă și riscul asociat. O pondere mare a dobânzilor în cheltuielile totale poate semnala un grad ridicat de îndatorare, care poate fi o strategie de creștere (amplificând randamentele în vremuri bune) sau o sursă de vulnerabilitate în vremuri dificile.
• Tranzacții cu Părți Afiliate: Dacă o parte semnificativă din dobânzi provine din împrumuturi de la părți afiliate, acționarii (în special cei minoritari) vor fi atenți la condițiile acestor împrumuturi. Există riscul ca dobânzile să fie supraevaluate pentru a extrage profit din companie în beneficiul entităților afiliate. Transparența și condițiile de piață sunt esențiale aici.
• Impactul asupra Dividendelor: Cheltuielile cu dobânzile reduc profitul net disponibil pentru distribuirea de dividende, o preocupare majoră pentru acționari.
  

2. Perspectiva Potențialilor Investitori și Analiștilor Financiari

Aceștia analizează Contul 168 și cheltuielile cu dobânzile pentru a evalua sustenabilitatea financiară și eficiența operațională:

• Capacitatea de Serviciu a Datoriei: Analiștii vor utiliza cheltuielile cu dobânzile pentru a calcula indicatori cheie, cum ar fi raportul de acoperire a dobânzilor (EBIT / Cheltuieli cu dobânzile). Un raport scăzut indică dificultăți în acoperirea costurilor de finanțare din profitul operațional, semnalând un risc de lichiditate și chiar de insolvență.
• Evaluarea Riscului Financiar: O creștere semnificativă a cheltuielilor cu dobânzile (fără o creștere proporțională a veniturilor) poate semnala o deteriorare a condițiilor de finanțare sau o îndatorare excesivă, crescând profilul de risc al companiei.
• Impactul Fiscal: Modul în care dobânzile sunt recunoscute (cheltuială sau capitalizate) și limitele de deductibilitate fiscală sunt importante pentru a înțelege profitul net real și fluxurile de numerar disponibile după impozitare.
• Consistența și Comparabilitatea: Analiștii vor compara costurile dobânzilor în timp și cu cele ale competitorilor pentru a evalua eficiența cu care compania își gestionează datoria.
  

3. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Furnizori, etc.)

Creditorii sunt direct interesați de capacitatea companiei de a-și onora obligațiile, iar Contul 168 este un indicator cheie în acest sens:

• Lichiditate și Solvabilitate: Creditorii monitorizează cu atenție capacitatea companiei de a genera suficiente fluxuri de numerar pentru a acoperi plățile de dobândă. Aceste costuri reprezintă o drenare constantă a resurselor.
• Analiza Covenanților: Multe contracte de împrumut includ covenanți (clauze restrictive) legate de indicatori financiari (ex. raportul de acoperire a dobânzilor). Nerespectarea acestor clauze, influențată de nivelul dobânzilor, poate duce la scadența anticipată a împrumuturilor.
• Riscul Ratei Dobânzii: Pentru dobânzile variabile, Contul 168 arată expunerea companiei la fluctuațiile ratelor de pe piață. Creditorii vor dori să vadă cum gestionează compania acest risc (ex. prin hedging).
• Prioritatea Plăților: Dobânzile sunt, în general, plăți cu prioritate, iar capacitatea companiei de a le acoperi influențează percepția creditorilor asupra riscului de credit.
  

4. Perspectiva Angajaților și a Managementului

• Stabilitatea Financiară: O povară mare a dobânzilor poate submina stabilitatea financiară a companiei, afectând securitatea locurilor de muncă și perspectivele de creștere.
• Decizii Strategice: Managementul trebuie să echilibreze utilizarea îndatorării cu costurile aferente, optimizând structura de capital pentru a maximiza valoarea pentru acționari, fără a supraexpune compania la riscuri financiare excesive. Costurile cu dobânzile sunt un factor cheie în aceste decizii.
  

În concluzie, Contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate” este mult mai mult decât o simplă înregistrare contabilă. El este un barometru al sănătății financiare, al strategiei de finanțare și al riscului unei companii, fiind de interes vital pentru toate părțile implicate.