Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate

Contul 457 - Dividende de plată

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dividendelor datorate acționarilor/asociaților corespunzător aportului la capitalul social.

Contul 457 "Dividende de plată" este un cont de pasiv.

În creditul contului 457 "Dividende de plată" se înregistrează:

– dividendele datorate acționarilor/asociaților din profitul realizat în exercițiile precedente (117).

În debitul contului 457 "Dividende de plată" se înregistrează:

– sumele achitate acționarilor/asociaților, reprezentând dividende datorate acestora (512, 531);

– impozitul pe dividende (446);

– sumele lăsate temporar la dispoziția entității, reprezentând dividende (455);

– sume reprezentând dividende datorate acționarilor/ asociaților, prescrise potrivit legii (758).

Soldul contului reprezintă dividendele datorate acționarilor/asociaților.

Abordarea contabilă

Contul 457 este un cont de pasiv utilizat pentru a înregistra datoria entității față de acționarii săi pentru dividendele declarate și aprobate, dar care nu au fost încă plătite. Acest cont este crucial pentru a separa momentul declarării dividendelor de momentul plății efective, asigurând o evidență corectă a obligației.

Definiție: Reprezintă datoria unei companii față de acționari, constituită în urma deciziei Adunării Generale a Acționarilor de a distribui o parte din profitul net sub formă de dividende.

Funcția: Rolul său este de a evidenția obligația de plată a dividendelor, separând-o de alte datorii ale companiei.

Structura: Este un cont de pasiv, având întotdeauna un sold creditor care reflectă suma totală a dividendelor care urmează să fie plătite.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie obține un profit net de 100.000 lei. Adunarea Generală a Acționarilor decide să distribuie 50% din acest profit sub formă de dividende.

1. La înregistrarea obligației de plată a dividendelor, în urma hotărârii AGA:
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
117 "Rezultatul reportat" 50.000 457 "Dividende de plată" 50.000
Explicație: Se debitează contul de rezultat reportat (117) cu suma ce urmează a fi distribuită, iar se creditează contul 457 pentru a înregistra datoria către acționari.

2. La plata efectivă a dividendelor:
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
457 "Dividende de plată" 50.000 5121 "Conturi la bănci în lei" 50.000
Explicație: Se debitează contul 457 pentru a stinge datoria, iar se creditează contul bancar pentru a reflecta ieșirea de numerar.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 457 este prezentat în Bilanț la Datorii pe termen scurt, sub denumirea de "Datorii către acționari (asociați)".

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al dividendelor este reglementat în principal de IAS 10 "Evenimente ulterioare datei bilanțului" și de IAS 32 "Instrumente financiare: Prezentare". Aceste standarde se concentrează pe momentul recunoașterii dividendelor și pe clasificarea corectă a instrumentelor financiare.
  • Recunoaștere și evaluare: O obligație de a plăti dividende este recunoscută doar în momentul în care devine o obligație legală pentru entitate. Acest lucru se întâmplă atunci când dividendele sunt aprobate de către acționari sau de către organul de conducere cu autoritate de a face acest lucru (de obicei, Adunarea Generală a Acționarilor). IAS 10 precizează clar că dividendele propuse sau declarate după data bilanțului, dar înainte de aprobarea situațiilor financiare, nu sunt o datorie la data bilanțului, ci trebuie prezentate în notele explicative.
  • Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standard. Datoria privind dividendele de plată este înregistrată în conturi generice precum "Other payables" (alte datorii), dar trebuie să fie prezentată distinct și cu transparență în notele explicative, mai ales dacă sumele sunt semnificative.
  • Clasificarea: IAS 32 impune o distincție clară între datorii financiare și capitaluri proprii. Dividendele declarate sunt o datorie financiară, deoarece compania are o obligație contractuală de a le plăti acționarilor.
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP
Aspect OMFP 1802/2014 IFRS (IAS 10 & IAS 32)
Tratament contabil Utilizează un cont distinct și detaliat (457). Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental Se bazează pe contabilitatea de angajamente. Se bazează pe substanța economică a tranzacției și pe momentul recunoașterii obligației legale.
Momentul recunoașterii La data hotărârii AGA. La data hotărârii AGA, dar doar dacă este o obligație legală la data bilanțului.
În concluzie, IFRS tratează dividendele de plată ca pe o obligație financiară, punând un accent deosebit pe momentul în care această obligație devine legală, pentru a asigura o prezentare fidelă a situațiilor financiare.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 457 este o procedură importantă pentru a se asigura că datoria față de acționari este reală, autorizată și că a fost înregistrată corect. Obiectivul principal este de a verifica dacă plata dividendelor este justificată legal și contabil.
  • Verificarea documentației justificative: O procedură esențială de audit este examinarea hotărârii Adunării Generale a Acționarilor (AGA). Auditorul va verifica dacă AGA a aprobat distribuirea de dividende, suma totală și data la care au fost declarate.
  • Reconcilierea cu profitul net: Auditorul se va asigura că suma totală a dividendelor de plată nu depășește profitul net al companiei din exercițiul financiar încheiat și/sau profitul reportat din anii anteriori, conform legislației.
  • Confirmarea externă: O procedură esențială este obținerea de confirmări de sold de la acționari. Auditorul va trimite o solicitare de confirmare pentru a se asigura că datoria înregistrată în contul 457 corespunde cu evidența de la acționari.
  • Analiza riscurilor: Un sold vechi în contul 457 poate ridica un semnal de alarmă. Auditorul va investiga motivele pentru care dividendele nu au fost plătite la timp, deoarece acest lucru poate indica probleme de lichiditate în cadrul companiei.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 457 este un cont de o importanță fiscală majoră. Inspectorii fiscali sunt extrem de interesați de acest cont, deoarece el reflectă obligația companiei de a reține și de a vărsa la bugetul de stat impozitul pe dividende. ANAF monitorizează cu strictețe aceste plăți pentru a preveni evaziunea fiscală.
  • Verificarea reținerii la sursă: Prima acțiune a ANAF va fi să verifice dacă a fost reținut corect impozitul pe dividende, conform cotelor de impozitare în vigoare. Compania, în calitate de plătitor de dividende, are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozitul la bugetul de stat.
  • Reconcilierea cu declarațiile fiscale: ANAF va compara datoria înregistrată în Contul 457 (dividende brute) cu informațiile din declarațiile fiscale, cum ar fi declarația 100 sau declarația 205, care conțin informații despre impozitul pe dividende reținut. Orice discrepanță va fi investigată și poate duce la amenzi și penalități.
  • Termenele de plată: Termenele de plată a impozitului pe dividende sunt foarte clare. Orice întârziere atrage penalități și dobânzi de întârziere, care sunt calculate automat de autoritățile fiscale. ANAF va verifica extrasele de cont bancar și ordinele de plată pentru a se asigura că plățile au fost făcute la timp.
Concluzie
Pentru ANAF, Contul 457 este un barometru al conformității fiscale. Orice eroare în calculul, reținerea sau plata impozitului pe dividende poate duce la o inspecție fiscală extinsă și sancțiuni severe, cu un impact negativ asupra companiei. O gestionare riguroasă a acestui cont este un semn de disciplină financiară și legală.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 457 este un indicator esențial al sănătății financiare și al managementului riscurilor. Deși nu afectează direct profitabilitatea, soldurile sale pot semnala riscuri majore sau probleme de management.
  • Indicator al lichidității: O datorie mare și veche în contul 457 poate indica faptul că firma are probleme de lichiditate. Chiar dacă au fost declarate, lipsa banilor pentru a le plăti poate fi un semnal negativ pentru investitori și creditori, care vor vedea un risc crescut în a finanța o astfel de companie.
  • Indicator al performanței: Faptul că o companie declară și plătește dividende este un semn al performanței financiare solide. Acționarii vor urmări cu atenție istoricul plăților de dividende pentru a evalua succesul și stabilitatea companiei.
  • Risc de reputație: O plată întârziată sau neefectuată a dividendelor poate deteriora încrederea investitorilor și poate afecta negativ reputația companiei. Acest lucru poate duce la o scădere a valorii acțiunilor și la dificultăți în atragerea de noi investitori pe viitor.
Concluzie
Contul 457 este un barometru al sănătății financiare, al performanței și al transparenței. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea relațiilor cu proprietarii săi.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru