Contul 166 "Datorii care privesc imobilizările financiare" este un cont de pasiv.

În creditul contului 166 "Datorii care privesc imobilizările financiare" se înregistrează:

În debitul contului 166 "Datorii care privesc imobilizările financiare" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă sumele primite și nerestituite.

• Clasificare: Datoriile rezultate din plăți amânate pentru achiziția de active financiare sunt, de obicei, clasificate ca datorii financiare evaluate la cost amortizat. Aceasta este clasificarea implicită pentru majoritatea datoriilor care îndeplinesc criteriul "plăți de principal și dobândă" (SPPI) – adică, fluxurile de numerar reprezintă doar rambursări de principal și dobândă.
• Este posibilă, dar mai rară, clasificarea ca datorie financiară la valoarea justă prin profit sau pierdere (Fair Value Through Profit or Loss - FVTPL), dacă entitatea alege irevocabil această opțiune la recunoașterea inițială sau dacă instrumentul este complex și nu îndeplinește criteriul SPPI.
  

• Recunoașterea Inițială la Valoarea Justă Minus Costurile de Tranzacție:
• La recunoașterea inițială, o datorie financiară este evaluată la valoarea sa justă, minus costurile de tranzacție direct atribuibile obținerii datoriei.
• Valoarea justă a acestei datorii la recunoașterea inițială este, de obicei, valoarea actualizată a plăților viitoare de numerar (principal și orice dobândă explicită), actualizate la rata dobânzii de piață pentru o datorie similară la momentul inițial.
• Costurile de tranzacție (ex: comisioane, taxe legale) nu sunt recunoscute imediat ca cheltuială, ci reduc valoarea contabilă inițială a datoriei și sunt ulterior amortizate pe durata de viață a datoriei ca parte a metodei dobânzii efective.
  

• Chiar dacă principala datorie provine dintr-o achiziție de imobilizări financiare, dacă aceasta implică o componentă de dobândă (explicită sau implicită, în cazul discounturilor amortizate), Articolul 40 din Codul Fiscal privind limitarea deductibilității dobânzilor și a altor costuri ale îndatorării devine relevant.
• ANAF va verifica dacă aceste cheltuieli au fost calculate corect și dacă se încadrează în limitele de deductibilitate impuse de lege, mai ales în contextul finanțărilor intra-grup.
• Orice comisioane sau costuri direct legate de această datorie vor fi analizate din perspectiva deductibilității fiscale.
  

• Achizițiile de imobilizări financiare (ex. acțiuni, părți sociale) de la sau către părți afiliate, finanțate prin datorii înregistrate în contul 166, sunt de un interes major pentru ANAF.
• Se va verifica dacă tranzacțiile au fost efectuate la prețuri de transfer conforme cu principiul valorii de piață (Arm's Length Principle), conform Articolului 11 din Codul Fiscal.
• Condițiile datoriei (rata dobânzii, termenul de plată) vor fi analizate pentru a vedea dacă sunt similare cu cele care ar fi fost stabilite între entități independente. Dobânzile la creditele între părți afiliate au, de asemenea, limite de deductibilitate suplimentare, pe lângă cele de la Art. 40.
  

• ANAF va analiza dacă tranzacția de achiziție a imobilizării financiare și datoria aferentă au un scop economic real și nu sunt aranjamente artificiale create doar pentru a obține avantaje fiscale.
• Conform Articolului 11 alineatul (1) din Codul de Procedură Fiscală (CPF), dacă operațiunea este considerată a fi o tranzacție simulată sau fără scop economic, ANAF o poate recalifica pentru a determina obligațiile fiscale reale.
  

• Dacă datoria din contul 166 este denominată într-o monedă străină, ANAF va verifica aplicarea corectă a Articolului 28 din Codul Fiscal privind tratamentul fiscal al diferențelor de curs valutar.
• Diferențele favorabile sau nefavorabile rezultate din evaluarea sau decontarea acestei datorii în valută sunt, în general, venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, la determinarea profitului impozabil.
  

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va cere:
• Fișa contului 166 și a sub-conturilor asociate (ex. 1686 "Dobânzi aferente datoriilor care privesc imobilizările financiare").
• Contractele de achiziție a imobilizărilor financiare și anexele privind planul de plată a datoriei.
• Hotărârile AGA/CA care au aprobat aceste tranzacții.
• Calculele dobânzilor (explicit sau implicit) și justificarea acestora.
• Extrase bancare care atestă plățile efectuate.
• Declarația de impozit pe profit (Declarația 101) pentru a verifica modul în care au fost tratate fiscal cheltuielile cu dobânda sau alte costuri ale datoriei, precum și ajustările fiscale efectuate.
• Documentație privind prețurile de transfer în cazul tranzacțiilor cu părți afiliate (dosarul prețurilor de transfer).
• Documentația privind calculul și înregistrarea diferențelor de curs valutar.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii fiscali pot examina în detaliu toate înregistrările și documentele suport.

• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal poate duce la:
• Recalcularea impozitului pe profit și majorarea bazei impozabile prin nedeductibilitatea cheltuielilor considerate neconforme (ex. dobânzi peste limite, tranzacții nerecunoscute la valoarea de piață).
• Aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele suplimentare de impozit.
• Eventuale amenzi pentru nerespectarea obligațiilor declarative sau de documentare (ex. dosarul prețurilor de transfer).
  

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

• Strategia de Investiții: Existența acestor datorii indică o decizie a managementului de a investi pe termen lung în alte entități (fie pentru control, influență semnificativă, fie pentru randament). Acționarii vor analiza dacă aceste investiții sunt în linie cu strategia generală a companiei și dacă au potențialul de a genera valoare.
• Finanțarea Investițiilor: Datoria din contul 166 arată că aceste investiții nu au fost finanțate integral din surse proprii sau din credite bancare generale, ci printr-o aranjare specifică cu vânzătorul (de exemplu, o plată amânată). Acționarii vor evalua costul implicit sau explicit al acestei finanțări și vor compara cu alternativele (cum ar fi un credit bancar), pentru a vedea dacă a fost cea mai eficientă cale.
• Impactul asupra Levierului: Ca orice datorie, aceasta contribuie la gradul de îndatorare al companiei. Acționarii vor monitoriza acest indicator pentru a se asigura că nivelul de risc financiar rămâne gestionabil. Un levier prea mare poate expune compania la riscuri în cazul unei scăderi a profitabilității.
• Impactul asupra Fluxurilor de Numerar și Profitului: Plățile viitoare aferente acestei datorii, inclusiv dobânzile, vor afecta fluxurile de numerar și profitul net al companiei. Acționarii sunt interesați de impactul asupra dividendelor și a capacității de reinvestire a profitului.
  

• Natura Investiției: Analiștii vor dori să știe în ce tip de imobilizări financiare s-a investit și care sunt motivele. Este o investiție strategică într-o filială, o asociere în participație, sau doar o investiție de portofoliu? Riscul și potențialul de return diferă semnificativ.
• Condițiile Datoriei: Vor examina termenii de plată, ratele dobânzii (mai ales dacă sunt implicite) și calendarul scadențelor pentru a evalua impactul asupra lichidității viitoare. O plată mare concentrată într-o singură perioadă poate crea presiuni asupra fluxurilor de numerar.
• Tranzacții cu Părți Afiliate: Dacă imobilizările financiare au fost achiziționate de la părți afiliate, analiștii vor examina cu atenție condițiile tranzacției pentru a se asigura că acestea sunt la prețuri de piață (adică la valoarea justă) și că nu există interese divergente sau supraestimări/subestimări care ar putea distorsiona situațiile financiare.
• Riscul de Evaluare a Activelelor: Valoarea datoriei este direct legată de valoarea imobilizării financiare achiziționate. Analiștii vor evalua și calitatea și evaluarea acelei imobilizări financiare. O investiție proastă finanțată prin datorii poate fi o povară dublă.
  

• Îndatorarea Generală: Oricare datorie suplimentară crește nivelul total de îndatorare al companiei, ceea ce poate influența capacitatea acesteia de a obține noi finanțări sau poate afecta condițiile creditelor existente.
• Impact asupra Garanțiilor: Creditorii vor dori să știe dacă imobilizările financiare achiziționate prin această datorie sunt ipotecate sau gajate în favoarea creditorului inițial. Dacă da, aceste active nu mai sunt disponibile ca garanții pentru alte împrumuturi.
• Clauze de „Cross-Default”: Dacă există clauze de „cross-default” în alte contracte de împrumut (adică, un default pe o datorie declanșează scadența anticipată și pentru altele), respectarea condițiilor datoriei din contul 166 devine importantă pentru toți creditorii.
  

• Stabilitate și Oportunități: Investițiile în imobilizări financiare, dacă sunt strategice, pot contribui la stabilitatea și creșterea pe termen lung a companiei, ceea ce este benefic pentru securitatea locurilor de muncă și dezvoltarea carierei.
• Gestionarea Riscului: Managementul trebuie să gestioneze eficient atât datoria, cât și performanța imobilizării financiare achiziționate. Este o dublă responsabilitate – să asigure rambursarea datoriei și să genereze un randament adecvat din investiția subiacentă.