Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5

Contabilitate

Contul 509 - Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența vărsămintelor de efectuat pentru investițiile pe termen scurt cumpărate.

Contul 509 "Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt" este un cont de pasiv.

În creditul contului 509 "Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt" se înregistrează:

– valoarea datorată pentru investițiile pe termen scurt cumpărate (501, 505, 506, 508);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

În debitul contului 509 "Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt" se înregistrează:

– valoarea achitată a investițiilor pe termen scurt cumpărate (512, 531);

– diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau în urma achitării acestora (765).

Soldul contului reprezintă valoarea datorată pentru investițiile pe termen scurt cumpărate.

Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

5091. Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)

5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt (P)

Abordarea contabilă

Contul 509 este un cont de pasiv utilizat pentru a înregistra datoriile unei entități rezultate din achiziția de titluri de plasament (cum ar fi acțiuni, obligațiuni sau alte investiții pe termen scurt) care nu au fost încă plătite. Funcția sa principală este de a ține evidența obligațiilor financiare curente aferente investițiilor.

Definiție: Înregistrează sumele datorate pentru investițiile pe termen scurt dobândite, dar pentru care plata nu a fost încă efectuată.

Funcția: Rolul său este de a asigura respectarea principiului contabilității de angajamente (accrual basis), care impune recunoașterea unei datorii în momentul în care o obligație contractuală apare, indiferent de momentul plății efective. Acest cont reflectă o datorie pe termen scurt, ce face parte din ciclul de finanțare al achizițiilor de titluri.

Structura: Este un cont de pasiv, având un sold creditor care reprezintă valoarea totală a datoriilor către terți pentru titlurile de plasament achiziționate.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie achiziționează acțiuni de la o entitate afiliată în valoare de 1.000 lei, urmând să le plătească ulterior.

1. La achiziția titlurilor de plasament:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
501 "Acțiuni deținute la entitățile afiliate"	1.000	509 "Vărsăminte de efectuat pentru investiții pe termen scurt"	1.000

Explicație: Se debitează contul de activ 501 pentru a înregistra intrarea acțiunilor în patrimoniu. Se creditează contul de pasiv 509 pentru a înregistra datoria corespunzătoare, indicând obligația de plată.

2. La plata efectivă a titlurilor:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
509 "Vărsăminte de efectuat pentru investiții pe termen scurt"	1.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	1.000

Explicație: Se debitează contul de pasiv 509 pentru a stinge datoria. Se creditează contul bancar pentru a reflecta plata sumei.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 509 este prezentat în Bilanț, la Pasive circulante, în categoria "Alte datorii pe termen scurt". Acest cont oferă o imagine clară a obligațiilor pe care o companie le are față de terți din tranzacțiile financiare pe termen scurt.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al datoriilor rezultate din achiziția de instrumente financiare se bazează pe principiile stabilite de IFRS 9 "Instrumente financiare" și IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare". Aceste standarde se concentrează pe recunoașterea și evaluarea corectă a datoriilor.

Recunoaștere și evaluare: O obligație de a plăti pentru un instrument financiar achiziționat este recunoscută ca o datorie financiară (financial liability) în momentul în care entitatea devine parte a unui contract și, prin urmare, are obligația legală de a plăti. Această datorie este evaluată la valoarea justă (fair value) la momentul recunoașterii inițiale. Ulterior, ea poate fi evaluată la costul amortizat.
Clasificare: În bilanț, această datorie este clasificată la "Datorii comerciale și alte datorii" (Trade and other payables). Faptul că plata trebuie efectuată în termen de un an de la data bilanțului o plasează la "Datorii pe termen scurt" (Current liabilities).
Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standard. Entitățile pot folosi un cont similar cu 509, dar acesta este doar o alegere internă de clasificare. În raportarea IFRS, aceste datorii sunt consolidate într-o singură linie, "Datorii comerciale și alte datorii", conform IAS 1.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct și detaliat (509).	Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental	Se bazează pe contabilitatea de angajamente.	Se bazează pe principiile dez-recunoașterii și evaluării la valoarea justă.
Prezentare	Prezintă datoria într-un cont specific din clasa 5.	Consolidatează datoria în "Datorii comerciale și alte datorii".

În concluzie, IFRS tratează datoriile din achiziția de titluri de plasament dintr-o perspectivă mai riguroasă, integrându-le în categoria generală a datoriilor financiare și evaluându-le la valoarea justă.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 509 este o procedură importantă pentru a se asigura că datoriile companiei sunt înregistrate, evaluate și prezentate corect. Scopul principal al auditorului este de a verifica dacă datoriile sunt complete și valide.

Confirmarea datoriilor: O procedură esențială de audit este de a verifica soldurile debitoare și creditoare. Auditorul va solicita confirmări scrise de la terți (brokeri, bănci, etc.) pentru a confirma soldurile datorate. Această procedură oferă dovezi directe despre existența și valoarea datoriilor înregistrate în cont.
Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza fiecărei datorii. Acestea includ contractele de achiziție, facturile proforme și ordinele de plată care au fost emise. O atenție deosebită se va acorda datelor și sumelor pentru a se asigura că tranzacțiile au fost înregistrate în perioada corectă.
Testul cut-off: Auditorul va efectua un test de cut-off pentru a se asigura că datoriile aferente titlurilor de plasament achiziționate la sfârșitul anului fiscal au fost înregistrate în perioada corectă și nu au fost mutate în anul următor.
Evaluarea riscului de fraudă: Auditorul va evalua riscul ca acest cont să fie folosit pentru a manipula bilanțul. O datorie mare în acest cont, însoțită de o poziție mare în conturile de titluri de plasament, ar putea indica un risc sporit.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 509 este de un interes moderat. Deoarece reprezintă o datorie, nu are un impact direct asupra profitului impozabil. Cu toate acestea, inspectorii fiscali vor verifica dacă tranzacțiile înregistrate în acest cont sunt reale și dacă nu sunt folosite pentru a manipula bilanțul.

Impactul fiscal: Datoria în sine înregistrată în Contul 509 nu este deductibilă fiscal, iar plata ei nu generează o cheltuială deductibilă. Impactul fiscal apare doar la momentul înregistrării investiției de bază (de exemplu, o ajustare de valoare la un titlu de plasament) sau la momentul vânzării ulterioare, când se generează un profit sau o pierdere.
Verificarea tranzacțiilor: ANAF va verifica dacă datoria corespunde cu o investiție reală, care a fost înregistrată corect în conturile de investiții pe termen scurt (501, 506, 508). O atenție deosebită se va acorda tranzacțiilor cu părți afiliate, pentru a se asigura că acestea sunt la prețul pieței.
Riscul de manipulare: Deși impactul direct asupra impozitului pe profit este redus, ANAF va investiga orice sold neobișnuit sau tranzacții care par a fi fictive. De exemplu, o datorie înregistrată fără o investiție corespunzătoare ar putea fi un semnal de alarmă.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 509 nu este o sursă de risc major, dar este un cont esențial pentru a înțelege și a valida fluxurile financiare ale unei companii. O gestionare riguroasă a acestui cont, cu documentație justificativă solidă, este esențială pentru a evita orice întrebare din partea autorităților fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 509 este un indicator esențial al disciplinii financiare și al managementului prudențial al plăților. Deși este un cont de pasiv, el nu este o sursă de îngrijorare dacă este gestionat corect. Un sold mare în acest cont, însoțit de o poziție corespunzătoare în conturile de investiții pe termen scurt, arată că managementul este prudent și plătește doar la scadență.

Indicator al managementului lichidității: Un sold în contul 509 indică faptul că firma a făcut achiziții de instrumente financiare pe care nu le-a plătit imediat. Acest lucru poate fi un semn al unui management eficient al lichidității, care menține numerarul pentru o perioadă cât mai lungă.
Indicator de risc: Un sold mare și vechi în acest cont, fără o contrapartidă în conturile de investiții pe termen scurt, poate ridica semne de întrebare. Acest lucru ar putea indica o problemă de înregistrare a tranzacțiilor, un risc de fraudă sau o lipsă de control intern. Analiștii vor urmări cu atenție modul în care se compensează soldul din acest cont.
Transparență și prudență: O companie care înregistrează datoriile corespunzătoare la momentul achiziției titlurilor demonstrează o atitudine transparentă și prudentă. Un management care amână recunoașterea datoriilor poate fi considerat nesincer, afectând credibilitatea în fața investitorilor.

Concluzie
Contul 509 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru