Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5

Contabilitate

Contul 508 - Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența depozitelor bancare pe termen scurt a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate, cumpărate.

Contul 508 "Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate" este un cont de activ.

În debitul contului 508 "Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate" se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate cumpărate (509, 512, 531);

– diferențele favorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie cum sunt depozitele pe termen scurt în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 508 "Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate" se înregistrează:

– prețul de cesiune al altor investiții pe termen scurt (461, 512, 531);

– pierderea reprezentând diferența dintre valoarea contabilă a investițiilor financiare pe termen scurt și prețul lor de cesiune (664);

– diferențele nefavorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie cum sunt depozitele pe termen scurt în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau la lichidarea lor (665).

Soldul contului reprezintă valoarea altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate existente.

Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

5081. Alte titluri de plasament (A)

5088. Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament (A)

Bilanț contabil:

Active circulante - Casa și conturi la bănci.

Casa și conturi la bănci (cont 508 + 5112 + 512 + 531 + 532 + 541 + 542)

Abordarea contabilă

Contul 508 este un cont de activ cu caracter sintetic, utilizat pentru a înregistra o varietate de investiții pe termen scurt care nu se încadrează în conturile specifice (precum 501, 506). Funcția sa principală este de a acoperi titluri de plasament și alte creanțe cu scadență scurtă, achiziționate în scopul de a obține un profit imediat.

Definiție: Înregistrează valoarea altor investiții financiare pe termen scurt, cum ar fi obligațiuni ale statului, bonuri de tezaur, certificate de depozit sau alte titluri de valoare negociabile.

Funcția: Rolul său este de a ține evidența unor investiții diverse, oferind o imagine clară asupra structurii portofoliului de active circulante. Acestea sunt deținute în vederea vânzării rapide pentru a obține un profit din diferența de preț sau pentru a obține venituri din dobânzi.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea totală a titlurilor deținute.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie achiziționează bonuri de tezaur în valoare de 5.000 lei. După o lună, le vinde cu un profit de 200 lei.

1. La achiziția bonurilor de tezaur:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
508 "Alte investiții pe termen scurt"	5.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	5.000

Explicație: Se debitează contul de activ 508 pentru a înregistra intrarea bonurilor în patrimoniu. Se creditează contul bancar pentru a reflecta plata.

2. La vânzarea bonurilor de tezaur (presupunând un profit):

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
5121 "Conturi la bănci în lei"	5.200	508 "Alte investiții pe termen scurt"	5.000
		764 "Venituri din investiții financiare pe termen scurt"	200

Explicație: Se debitează contul bancar pentru a reflecta încasarea sumei din vânzare. Se creditează contul 508 pentru a scoate din evidență titlurile vândute la valoarea lor de intrare. Diferența dintre prețul de vânzare și cel de achiziție se înregistrează ca venit financiar (764).

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 508 este prezentat în Bilanț, la Active circulante, în categoria "Investiții financiare pe termen scurt".

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al acestor investiții se bazează pe principiile stabilite de IFRS 9 "Instrumente financiare". Acest standard impune ca o entitate să clasifice un activ financiar, cum ar fi bonurile de tezaur sau alte titluri, pe baza a două criterii principale: modelul de afaceri al entității pentru gestionarea activului și caracteristicile fluxurilor de numerar contractuale ale activului.

Recunoaștere și evaluare: Aceste investiții sunt recunoscute inițial la costul lor just (fair value). Ulterior, o entitate le poate evalua la:

Valoarea justă prin profit sau pierdere (FVPL): Aceasta se aplică atunci când investițiile sunt deținute în scopul de a fi vândute pe termen scurt. Orice modificare a valorii juste (câștig sau pierdere) este recunoscută direct în contul de profit și pierdere, la fel ca și veniturile din dobânzi sau dividende.
Costul amortizat: Aceasta se aplică atunci când instrumentul este deținut cu intenția de a colecta fluxurile de numerar contractuale până la scadență. Veniturile din dobânzi sunt recunoscute folosind metoda ratei dobânzii efective, iar valoarea titlurilor se ajustează la costul amortizat.

Prezentarea: În bilanț, aceste investiții sunt clasificate ca "Active financiare". În funcție de intenția managementului, ele pot fi incluse la active circulante sau la active imobilizate. IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare" impune o descriere clară în notele explicative a politicilor de evaluare și a riscurilor asociate. .

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct și detaliat (508).	Nu impune un cont specific.
Evaluare	Măsurat la costul istoric.	Măsurat la valoarea justă (prin P&L) sau la costul amortizat.
Clasificare	Se clasifică în clasa 5, ca o investiție pe termen scurt.	Se clasifică ca active financiare, indiferent dacă sunt pe termen scurt sau lung.

În concluzie, IFRS tratează investițiile dintr-o perspectivă mai riguroasă și mai transparentă, bazată pe modelul de afaceri al entității și pe valoarea justă.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 508 este o procedură crucială. El trebuie să se asigure că investițiile sunt reale, că valoarea lor este corectă și că sunt înregistrate în mod corespunzător. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă intenția managementului de a deține titlurile pe termen scurt este justificată și dacă evaluarea lor a fost efectuată corect.

Verificarea documentației justificative: O procedură esențială de audit este examinarea documentelor care stau la baza achiziției titlurilor. Auditorul va solicita și va verifica contractul de achiziție, ordinul de plată și extrasul de cont bancar. De asemenea, va verifica prospectul de emisiune al titlurilor pentru a confirma termenii (dobânda, scadența, etc.).
Testul evaluării: Auditorul se va asigura că titlurile sunt evaluate la valoarea lor justă (valoarea de piață), în special la data bilanțului. Această procedură este crucială, deoarece o evaluare incorectă poate afecta direct profitul companiei. Auditorul va solicita documente care să justifice valoarea de piață (de exemplu, o cotație de la bursă, o evaluare de la o agenție independentă).
Confirmarea existenței: O altă procedură importantă este de a confirma existența titlurilor. Acest lucru se face prin verificarea extrasului de cont de la depozitar sau de la instituția financiară la care sunt deținute titlurile.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 508 este un cont de risc, deoarece poate fi folosit pentru a manipula baza de impozitare. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la justificarea și la deductibilitatea fiscală a profiturilor și pierderilor din aceste investiții. .

Tratamentul fiscal al veniturilor: ANAF va verifica dacă veniturile obținute din aceste investiții (dobânzi, dividende, profit din vânzare) au fost declarate și impozitate corect. Aceste venituri sunt, în general, impozabile, cu excepția cazurilor în care există prevederi legale specifice (de exemplu, scutirea de impozit pentru anumite dividende).
Tratamentul fiscal al cheltuielilor: Cheltuielile legate de pierderile din vânzarea titlurilor de plasament sunt, în general, deductibile fiscal. Totuși, ANAF va verifica dacă aceste tranzacții sunt la prețul pieței și dacă sunt justificate din punct de vedere economic.
Ajustările pentru depreciere: O atenție deosebită se va acorda ajustărilor pentru depreciere. Pierderile din deprecierea titlurilor de plasament sunt, de regulă, cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste pierderi sunt considerate o ajustare contabilă care reflectă o pierdere latentă, iar deducerea fiscală se poate realiza doar la momentul vânzării sau scoaterii definitive din evidență a titlurilor.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 508 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. Orice abatere de la regulile fiscale stricte poate duce la o inspecție fiscală, la sancțiuni și la majorări de impozit. O gestionare riguroasă a acestui cont, cu documentație justificativă solidă, este esențială pentru a evita problemele fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 508 este un indicator esențial al strategiei de investiții pe termen scurt și al managementului lichidității. Un sold mare în acest cont poate fi un semnal pozitiv, arătând că managementul este capabil să identifice și să capitalizeze pe oportunitățile de piață.

Indicator al eficienței managementului lichidității: Un sold în contul 508 indică faptul că firma utilizează surplusul de numerar pentru a obține un randament, în loc să-l lase neproductiv în conturi bancare. Această decizie arată un management financiar proactiv și eficient, preocupat de maximizarea rentabilității capitalului.
Impactul asupra profitabilității: Veniturile din dobânzi și profiturile din vânzarea titlurilor au un impact direct și pozitiv asupra profitului net. Analiștii vor examina cu atenție impactul acestor venituri financiare, pentru a se asigura că nu sunt folosite pentru a masca problemele de fond din activitatea de bază a companiei.
Risc de piață: Deși aceste instrumente sunt considerate, în general, a fi cu risc scăzut (precum bonurile de tezaur), ele nu sunt imune la riscul de piață. Analiștii vor urmări cu atenție riscul ca valoarea titlurilor să scadă, ceea ce ar genera pierderi.

Concluzie
Contul 508 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare. O gestionare corectă a acestui cont este un semn al profesionalismului.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru