Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5

Contabilitate

Contul 506 - Obligațiuni

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiunilor cumpărate.

Contul 506 "Obligațiuni" este un cont de activ.

În debitul contului 506 "Obligațiuni" se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a obligațiunilor cumpărate (509, 512, 531);

– diferențele favorabile din evaluarea, la încheierea exercițiului financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (768).

În creditul contului 506 "Obligațiuni" se înregistrează:

– prețul de cesiune al obligațiunilor deținute (461, 512, 531);

– pierderea reprezentând diferența dintre valoarea contabilă a investițiilor financiare pe termen scurt și prețul lor de cesiune (664);

– diferențele nefavorabile din evaluarea la încheierea exercițiului financiar a valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (668).

Soldul contului reprezintă valoarea obligațiunilor existente.

Abordarea contabilă

Contul 506 este un cont de activ utilizat pentru a înregistra obligațiunile cumpărate de la alte entități și deținute în scopul obținerii unui profit pe termen scurt, fie din dobânzi, fie din diferența de curs. Acest cont reflectă drepturile de creanță ale unei companii asupra datoriilor altei entități, atunci când aceste investiții sunt considerate ca fiind echivalente de numerar sau deținute pentru a fi vândute în termen de un an.

Definiție: Înregistrează valoarea obligațiunilor cumpărate de la terți.

Funcția: Rolul său este de a ține evidența investițiilor pe termen scurt, separând aceste obligațiuni de cele care reprezintă dețineri pe termen lung (înregistrate în clasa 2 de conturi). Astfel, se respectă principiul materialității și se oferă o imagine clară asupra lichidității investițiilor.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea totală a obligațiunilor deținute.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie achiziționează de la o altă companie obligațiuni în valoare de 10.000 lei. La un an de la achiziție, se încasează o dobândă de 500 lei și obligațiunile sunt vândute cu 10.500 lei.

1. La achiziția obligațiunilor:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
506 "Obligațiuni"	10.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	10.000

Explicație: Se debitează contul de activ 506 pentru a înregistra intrarea obligațiunilor în patrimoniu. Se creditează contul bancar pentru a reflecta plata sumei.

2. La încasarea dobânzii aferente obligațiunilor:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
5121 "Conturi la bănci în lei"	500	765 "Venituri din investiții financiare pe termen scurt"	500

Explicație: Se debitează contul bancar pentru a reflecta încasarea dobânzii, iar se creditează un cont de venit financiar.

3. La vânzarea obligațiunilor (presupunând un profit):

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
5121 "Conturi la bănci în lei"	10.500	506 "Obligațiuni"	10.000
		764 "Venituri din investiții financiare pe termen scurt"	500

Explicație: Se debitează contul bancar pentru a reflecta încasarea sumei din vânzare. Se creditează contul 506 pentru a scoate din evidență obligațiunile vândute la valoarea lor de intrare. Diferența dintre prețul de vânzare și cel de achiziție se înregistrează ca venit financiar (764).

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 506 este prezentat în Bilanț, la Active circulante, în categoria "Investiții financiare pe termen scurt".

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, clasificarea și evaluarea obligațiunilor se bazează pe principiile stabilite de IFRS 9 "Instrumente financiare". Acest standard impune ca o entitate să clasifice un activ financiar, cum ar fi obligațiunile, pe baza a două criterii principale: modelul de afaceri al entității pentru gestionarea activului și caracteristicile fluxurilor de numerar contractuale ale activului.

Recunoaștere și evaluare: Obligațiunile sunt recunoscute inițial la costul lor just (fair value). Ulterior, o entitate poate alege să le evalueze la:

Valoarea justă prin profit sau pierdere (FVPL): Aceasta se aplică atunci când obligațiunile sunt deținute în scopul de a fi vândute pe termen scurt. Orice modificare a valorii juste (câștig sau pierdere) este recunoscută direct în contul de profit și pierdere, la fel ca dobânda încasată.
Costul amortizat: Aceasta se aplică atunci când obligațiunile sunt deținute cu intenția de a colecta fluxurile de numerar contractuale (dobânda și principalul) până la scadență. Veniturile din dobânzi sunt recunoscute folosind metoda ratei dobânzii efective, iar valoarea obligațiunilor se ajustează la costul amortizat.

Prezentarea: În bilanț, aceste obligațiuni sunt clasificate ca "Active financiare". În funcție de intenția managementului, ele pot fi incluse la active circulante sau la active imobilizate. IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare" impune o descriere clară în notele explicative a politicilor de evaluare și a riscurilor asociate.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct și detaliat (506).	Nu impune un cont specific.
Evaluare	Măsurat la costul istoric.	Măsurat la valoarea justă (prin P&L) sau la costul amortizat.
Clasificare	Se clasifică în clasa 5, ca o investiție pe termen scurt.	Se clasifică ca active financiare, indiferent dacă sunt pe termen scurt sau lung.

În concluzie, IFRS tratează investițiile în obligațiuni dintr-o perspectivă mai riguroasă și mai transparentă, bazată pe modelul de afaceri al entității și pe valoarea justă.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 506 este o procedură importantă pentru a se asigura că investițiile pe termen scurt în obligațiuni sunt reale și că valoarea lor este corectă. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă intenția managementului de a deține obligațiunile pe termen scurt este justificată și dacă evaluarea lor a fost efectuată corect.

Verificarea documentației justificative: O procedură esențială de audit este examinarea documentelor care stau la baza achiziției obligațiunilor. Auditorul va solicita și va verifica contractul de achiziție, ordinul de plată și extrasul de cont bancar. De asemenea, va verifica prospectul de emisiune al obligațiunilor pentru a confirma termenii (dobânda, scadența, etc.).
Testul evaluării: Auditorul se va asigura că obligațiunile sunt evaluate la valoarea lor justă (valoarea de piață), în special la data bilanțului. Această procedură este crucială, deoarece o evaluare incorectă poate afecta direct profitul companiei. Auditorul va solicita documente care să justifice valoarea de piață (de exemplu, o cotație de la bursă, o evaluare de la o agenție independentă).
Confirmarea existenței: O altă procedură importantă este de a confirma existența fizică a obligațiunilor, dacă sunt în format fizic, sau de a verifica extrasul de cont de la depozitar, dacă sunt dematerializate.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 506 este de un interes deosebit. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la acest cont, deoarece profiturile și pierderile rezultate din tranzacționarea obligațiunilor au un impact direct asupra bazei de impozitare. .

Tratamentul fiscal al veniturilor din dobânzi: Dobânda încasată din obligațiuni este considerată un venit impozabil la momentul încasării. ANAF va verifica dacă toate veniturile din dobânzi au fost înregistrate și incluse în baza de calcul a impozitului pe profit.

Tratamentul fiscal al profiturilor/pierderilor din vânzare:

Profitul: Orice profit rezultat din vânzarea obligațiunilor (diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție) este considerat un venit impozabil și va fi inclus în baza de calcul a impozitului pe profit.
Pierderea: Pierderile rezultate din vânzarea obligațiunilor sunt, în general, cheltuieli deductibile fiscal, deoarece sunt considerate pierderi din tranzacționarea unor instrumente financiare.

Tratamentul fiscal al ajustărilor pentru depreciere: Pierderile din deprecierea obligațiunilor sunt, de regulă, cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste pierderi sunt considerate ca o ajustare contabilă care reflectă o pierdere latentă, iar deducerea fiscală se poate realiza doar la momentul vânzării sau scoaterii din evidență a obligațiunilor.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 506 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. Orice abatere de la regulile fiscale stricte poate duce la o inspecție fiscală, la sancțiuni și la majorări de impozit. O gestionare riguroasă a acestui cont, cu documentație justificativă solidă, este esențială pentru a evita problemele fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 506 este un indicator al strategiei de investiții pe termen scurt și al managementului prudențial al lichidității. El reflectă modul în care o companie își utilizează fondurile excedentare pentru a obține profituri din instrumente financiare cu risc relativ scăzut.

Indicator al eficienței managementului lichidității: Un sold în contul 506 indică faptul că firma utilizează surplusul de numerar pentru a obține un randament, în loc să-l lase neproductiv în conturi bancare. Această decizie arată un management financiar proactiv și eficient, preocupat de maximizarea rentabilității capitalului.
Impactul asupra profitabilității: Veniturile din dobânzi și profiturile din vânzarea obligațiunilor au un impact direct și pozitiv asupra profitului net. Analiștii vor examina cu atenție impactul acestor venituri financiare, pentru a se asigura că nu sunt folosite pentru a masca problemele de fond din activitatea de bază a companiei.
Risc de piață: Deși obligațiunile sunt considerate mai puțin riscante decât acțiunile, ele nu sunt imune la riscul de piață. Analiștii vor urmări cu atenție riscul ca valoarea obligațiunilor să scadă, ceea ce ar genera pierderi.

Concluzie
Contul 506 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru