---

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creditelor bancare pe termen lung primite de entitate.

Contul 162 "Credite bancare pe termen lung" este un cont de pasiv.

În creditul contului 162 "Credite bancare pe termen lung" se înregistrează:

În debitul contului 162 "Credite bancare pe termen lung" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă creditele bancare pe termen lung nerambursate.

Bilanț contabil:

---

Abordarea contabilă

---

Contul 162 "Credite bancare pe termen lung" este un cont de pasiv ce reflectă valoarea principalului împrumuturilor (sumele de bani) obținute de o entitate de la instituțiile de credit (bănci), a căror scadență depășește un an de la data încheierii contractului de credit. Aceste credite sunt adesea utilizate pentru finanțarea investițiilor pe termen lung, a activelor fixe, a proiectelor de dezvoltare sau pentru refinanțarea altor datorii.

Context:
Creditele bancare pe termen lung reprezintă o sursă majoră și frecventă de finanțare externă pentru majoritatea entităților economice, oferind lichiditate necesară pentru planuri strategice și investiții de capital.

1. Funcția Contului 162 în Contabilitatea Românească (OMFP 1802/2014)

• Natura Contului: Cont de pasiv.
• Funcția Contabilă:
• Se creditează (Cr): La creșterea datoriei entității față de bancă. Acest lucru se întâmplă atunci când entitatea primește efectiv suma împrumutată de la bancă.
• Se debitează (Db): La diminuarea datoriei entității față de bancă. Aceasta are loc atunci când entitatea rambursează rate de capital către bancă.

• Soldul Contului:
• Sold creditor (Sc): Reprezintă valoarea principalului împrumuturilor bancare pe termen lung care nu au fost încă rambursate la un anumit moment dat. Acesta reflectă datoria efectivă pe termen lung a entității față de bancă.
• Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Datorii pe termen lung".
  

2. Recunoaștere Inițială și Evaluare (Conform OMFP 1802/2014)

• Recunoaștere inițială: Creditele bancare sunt înregistrate la valoarea nominală a sumelor primite sau puse la dispoziție de bancă.
• Costurile directe de obținere a creditului: Comisioanele bancare, taxele notariale și alte cheltuieli direct legate de obținerea creditului sunt, de regulă, recunoscute ca cheltuieli financiare în contul de profit și pierdere la momentul suportării lor. În anumite cazuri, dacă sunt semnificative și îndeplinesc condițiile, pot fi capitalizate și amortizate pe durata creditului, similar cu abordarea IFRS pentru costul amortizat, ajustând astfel costul efectiv al finanțării.
  

3. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru contul 162:

1. Acordarea și încasarea unui credit bancar pe termen lung:

Operațiune: Entitatea primește în contul bancar un credit pe termen lung de 1.000.000 lei.
Înregistrare contabilă:

5121 "Conturi la bănci în lei" = 1621 "Credite bancare pe termen lung"
1.000.000 lei                                  1.000.000 lei

Aceasta înregistrează creșterea disponibilităților bancare (activ) și concomitent creșterea datoriei pe termen lung (pasiv).

2. Înregistrarea cheltuielilor cu dobânda (dobânda aferentă perioadei curente):

Operațiune: Se înregistrează dobânda calculată pentru perioada curentă, în valoare de 8.000 lei, aferentă creditului bancar. Aceasta este o cheltuială financiară.
Înregistrare contabilă:

666 "Cheltuieli privind dobânzile" = 1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung"
8.000 lei                                                   8.000 lei

Aceasta recunoaște cheltuiala cu dobânda (care afectează profitul) și o datorie față de bancă pentru dobânda de plătit.

3. Plata ratei de capital și a dobânzii aferente:

Operațiune: Se plătește din contul bancar o rată de capital de 50.000 lei și dobânda aferentă de 8.000 lei.
Înregistrări contabile:

1621 "Credite bancare pe termen lung" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
50.000 lei                                                           50.000 lei

Aceasta diminuează datoria pe termen lung (principalul creditului) și concomitent disponibilitățile bancare.

1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
8.000 lei                                                                                                   8.000 lei

Aceasta stinge datoria pentru dobânda înregistrată anterior și diminuează disponibilitățile bancare.

4. Reevaluarea creditelor bancare în valută (diferențe de curs valutar):

Operațiune: La data bilanțului, un credit în USD de 100.000 USD (înregistrat inițial la un curs de 4,00 lei/USD, adică 400.000 lei) are un curs de 4,10 lei/USD. Apare o diferență de curs nefavorabilă (datoria în lei crește).

Calcul: Valoare contabilă inițială = 100.000 USD * 4,00 lei/USD = 400.000 lei.
Valoare contabilă la bilanț = 100.000 USD * 4,10 lei/USD = 410.000 lei.
Diferență nefavorabilă = 410.000 lei - 400.000 lei = 10.000 lei.
Înregistrare contabilă (diferență nefavorabilă):

665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar" = 1621 "Credite bancare pe termen lung"
10.000 lei                                                                     10.000 lei

Aceasta recunoaște o cheltuială din diferențe de curs și crește datoria.

Operațiune: La data bilanțului, un credit în USD de 100.000 USD (înregistrat inițial la un curs de 4,00 lei/USD, adică 400.000 lei) are un curs de 3,90 lei/USD. Apare o diferență de curs favorabilă (datoria în lei scade).

Calcul: Valoare contabilă inițială = 100.000 USD * 4,00 lei/USD = 400.000 lei.
Valoare contabilă la bilanț = 100.000 USD * 3,90 lei/USD = 390.000 lei.
Diferență favorabilă = 400.000 lei - 390.000 lei = 10.000 lei.
Înregistrare contabilă (diferență favorabilă):

1621 "Credite bancare pe termen lung" = 765 "Venituri din diferențe de curs valutar"
10.000 lei                                                           10.000 lei

Aceasta diminuează datoria și recunoaște un venit din diferențe de curs.

5. Reclasificarea porțiunii curente din creditul pe termen lung:

Operațiune: Din principalul creditului de 1.000.000 lei, o sumă de 200.000 lei devine scadentă în următoarele 12 luni de la data bilanțului.
Înregistrare contabilă:

1621 "Credite bancare pe termen lung" = 5191 "Credite bancare pe termen scurt" (sau 5192 "Credite bancare pe termen lung curente")
200.000 lei                                                               200.000 lei

Aceasta mută datoria din categoria "pe termen lung" în categoria "curentă" pentru o prezentare corectă în bilanț.

4. Prezentarea în Situațiile Financiare

• Situația Poziției Financiare (Bilanț):
• Soldul creditor al contului 162 (după reclasificarea porțiunii curente) este prezentat ca "Credite bancare" la categoria "Datorii pe termen lung".
• Porțiunea reclasificată (scadentă în 12 luni) este prezentată la "Datorii curente" sub o denumire corespunzătoare (ex. "Partea curentă a datoriilor pe termen lung").
  

• Contul de Profit și Pierdere:
• "Cheltuieli privind dobânzile" (cont 666) sunt prezentate la "Cheltuieli financiare".
• "Cheltuieli din diferențe de curs valutar" (cont 665) și "Venituri din diferențe de curs valutar" (cont 765) sunt, de asemenea, prezentate la "Cheltuieli financiare", respectiv "Venituri financiare".
  

---

Abordarea IFRS

---

Sub IFRS, creditele bancare pe termen lung sunt clasificate ca datorii financiare. Scopul principal al IFRS este de a asigura că aceste datorii sunt reflectate în situațiile financiare la o valoare care reprezintă costul lor efectiv pe întreaga durată a creditului, oferind o imagine mai fidelă a valorii și costului finanțării pentru utilizatorii situațiilor financiare.

1. Clasificare și Recunoaștere Inițială (IFRS 9)

• Clasificare: Creditele bancare pe termen lung sunt aproape întotdeauna clasificate ca datorii financiare evaluate la cost amortizat (Amortised Cost). Aceasta este categoria implicită pentru majoritatea datoriilor care îndeplinesc criteriul "solely payments of principal and interest" (SPPI) – adică, fluxurile de numerar reprezintă doar plăți de principal și dobândă.
• Este posibilă, dar mult mai rară pentru credite bancare, clasificarea ca FVTPL (Fair Value Through Profit or Loss) dacă entitatea alege această opțiune (opțiunea valorii juste) la recunoașterea inițială sau dacă instrumentul este complex și nu îndeplinește criteriul SPPI.
  

• Recunoaștere Inițială la Valoarea Justă Minus Costurile de Tranzacție:
• La recunoașterea inițială, o datorie financiară este evaluată la valoarea sa justă, minus costurile de tranzacție direct atribuibile obținerii creditului.
• Valoarea justă a creditului la recunoașterea inițială este, de obicei, contravaloarea în numerar primită de la bancă.
• Costurile de tranzacție (ex: comisioane de acordare, taxe legale) nu sunt cheltuieli imediate, ci reduc valoarea contabilă inițială a datoriei și sunt apoi amortizate pe durata creditului.
  

Monografie Exemplu (Recunoaștere Inițială):

O entitate obține un credit bancar de 1.000.000 lei. Comisionul de acordare plătit băncii este de 10.000 lei.

Debit: Conturi la bănci (5121) = 990.000 lei (1.000.000 - 10.000)
Debit: Cheltuieli cu comisioane (sau un cont de activ temporar pentru a reprezenta reducerea datoriei) = 10.000 lei
Credit: Credite bancare pe termen lung (1621 - sub IFRS, ar fi direct "Datorii Financiare") = 1.000.000 lei

Corect, sub IFRS se înregistrează direct la valoarea justă netă de costuri de tranzacție:

Debit: Cash/Bank = 990.000 lei
Credit: Financial Liabilities - Bank Loans = 990.000 lei

Aceasta înregistrează datoria la valoarea efectiv primită, care este valoarea justă minus costurile de tranzacție. Diferența de 10.000 lei între valoarea nominală și valoarea inițială recunoscută reprezintă un "discount" sau o primă implicită ce va fi amortizată.

2. Evaluare Ulterioară: Metoda Dobânzii Efective (IFRS 9)

• După recunoașterea inițială, creditele bancare evaluate la cost amortizat sunt măsurate folosind metoda dobânzii efective (Effective Interest Method).
• Rata dobânzii efective (Effective Interest Rate - EIR) este rata care actualizează exact fluxurile de numerar viitoare estimate (plăți de principal și dobânzi contractuale) pe durata de viață a datoriei financiare la valoarea sa contabilă netă la recunoașterea inițială. Aceasta include costurile de tranzacție și discounturile/primele inițiale.
  

• Impactul Metodei Dobânzii Efective:
• Cheltuiala cu dobânda (în Contul de profit și pierdere) este calculată aplicând rata dobânzii efective (EIR) la valoarea contabilă netă a creditului (la începutul perioadei).
• Diferența dintre cheltuiala cu dobânda calculată prin metoda dobânzii efective și plata efectivă a dobânzii contractuale (dobânda cuponului) ajustează valoarea contabilă a creditului în bilanț. Această ajustare reprezintă amortizarea costurilor de tranzacție (sau a discountului/primei implicite).
  

Monografie Exemplu (Amortizarea Costurilor de Tranzacție):

Să presupunem creditul de 990.000 lei, cu o rată a dobânzii efective care face ca în prima perioadă cheltuiala totală cu dobânda să fie 8.500 lei, iar dobânda contractuală de plată este 8.000 lei.

Debit: Finance Costs (în P&L) = 8.500 lei
Credit: Cash/Bank = 8.000 lei (pentru plata dobânzii contractuale)
Credit: Financial Liabilities - Bank Loans = 500 lei (amortizarea costului de tranzacție / discountului)

Aceasta înregistrează cheltuiala reală cu finanțarea (mai mare decât dobânda contractuală) și crește treptat valoarea datoriei către valoarea sa nominală pe măsură ce costurile de tranzacție inițiale sunt amortizate.

3. Reevaluarea Creditelor în Valută (IAS 21)

• Conform IAS 21 "Efectele variațiilor cursurilor de schimb valutar", creditele bancare în valută, fiind elemente monetare, trebuie reevaluate la cursul de schimb de la sfârșitul perioadei de raportare.
• Diferențele de curs valutar rezultate sunt recunoscute în profit sau pierdere (similar OMFP 1802).
  

Monografie Exemplu (Diferențe de Curs Valutar):

Un credit de 100.000 EUR este înregistrat inițial la 4.9 lei/EUR (490.000 lei). La 31 decembrie, cursul BNR este 5.0 lei/EUR. Datoria crește cu 10.000 lei.

Debit: Exchange Differences (P&L - Cheltuieli financiare) = 10.000 lei
Credit: Financial Liabilities - Bank Loans (în valută) = 10.000 lei

4. Reclasificarea Porțiunii Curente (IAS 1)

• Conform IAS 1 "Prezentarea Situațiilor Financiare", partea din principalul creditului care devine exigibilă (scadentă) în termen de 12 luni de la data bilanțului trebuie reclasificată din datorii non-curente în datorii curente.
• Această reclasificare nu implică o modificare a valorii, ci doar a prezentării în bilanț.
  

Monografie Exemplu (Reclasificare):

Din soldul total al creditului, 150.000 lei devin scadent în următoarele 12 luni.

Debit: Financial Liabilities - Bank Loans (Non-current) = 150.000 lei
Credit: Financial Liabilities - Bank Loans (Current) = 150.000 lei

5. Prezentare și Dezvăluiri (IAS 1, IFRS 7)

• Situația Poziției Financiare (Statement of Financial Position):
• Partea pe termen lung a creditelor este prezentată la "Datorii non-curente".
• Partea reclasificată (scadentă în 12 luni) este prezentată la "Datorii curente".
• IFRS permite o prezentare flexibilă, dar este esențial să se distingă clar între cele două categorii.
  

• Situația Rezultatului Global (Statement of Comprehensive Income):
• Cheltuielile financiare includ cheltuiala cu dobânda calculată prin metoda dobânzii efective și diferențele de curs valutar.
  

• Note la Situațiile Financiare (IFRS 7 "Dezvăluiri privind instrumentele financiare"):
• Politicile contabile aplicate.
• Natura și termenii principali ai creditelor (valoare nominală, rată a dobânzii, scadențe, garanții, covenanți).
• Reconcilierea valorii contabile de la începutul și sfârșitul perioadei.
• Analiza riscului de lichiditate și a scadențelor contractuale (fluxuri de numerar viitoare nediscontate).
• Analiza riscului de rată a dobânzii și de curs valutar (pentru creditele în valută).
• Informații privind valoarea justă a creditelor, chiar dacă sunt evaluate la cost amortizat.
  

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP (pentru Contul 162):

• Costul Amortizat și EIR: IFRS impune strict metoda dobânzii efective pentru a reflecta costul real al finanțării, integrând costurile de tranzacție inițiale în cheltuiala cu dobânda pe toată durata creditului. OMFP 1802/2014 utilizează, de asemenea, conceptul de cost amortizat, dar implementarea practică poate fi uneori mai simplificată, tratând costurile de tranzacție direct ca cheltuieli.
• Recunoaștere Inițială: Sub IFRS, datoria este recunoscută inițial la valoarea justă minus costurile de tranzacție. Sub OMFP, este, de regulă, la valoarea nominală, iar costurile pot fi cheltuieli distincte sau ajustări.
  

În concluzie, abordarea IFRS pentru creditele bancare pe termen lung pune un accent puternic pe reflectarea costului economic real al finanțării pe durata creditului, asigurând transparența prin metoda dobânzii efective și dezvăluiri detaliate privind riscurile financiare asociate.

---

Abordarea de audit

---

Pentru auditor, contul 162 "Credite bancare pe termen lung" (sau "Financial Liabilities - Bank Loans" sub IFRS) este o arie critică de audit. Creditele bancare reprezintă adesea o parte semnificativă a pasivelor unei entități și pot avea clauze complexe (covenanți) care, dacă sunt încălcate, pot duce la scadențe anticipate și la un risc substanțial pentru continuitatea activității.

Auditorul trebuie să obțină asigurare rezonabilă că aceste credite sunt existente, complete, evaluate corect (inclusiv dobânzi și costuri aferente), clasificate adecvat și prezentate transparent în situațiile financiare.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă)
• ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate)
• ISA 500 (Dovezi de Audit)
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente) - relevant pentru calculele complexe ale dobânzii efective și amortizări.
• ISA 560 (Evenimente Ulterioare) - pentru impactul post-bilanț al respectării covenanților.
• ISA 580 (Declarații Scrise)
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 162 "Credite bancare pe termen lung":

1. Înțelegerea Entității, a Mediului și a Procesului de Creditare

• Identificarea riscurilor: Înțelegerea contextului economic general și a riscurilor specifice industriei care ar putea afecta capacitatea entității de a rambursa creditele.

• Obținerea și revizuirea documentației cheie:
• Contracte de credit: Citirea detaliată a tuturor contractelor de credit bancar pe termen lung și a actelor adiționale. Se vor urmări: valoarea principalului, rata dobânzii (fixă/variabilă), graficul de rambursare, scadențele, comisioanele (de acordare, de administrare, de rambursare anticipată), garanțiile constituite, precum și covenanții (clauze restrictive sau condiții pe care entitatea trebuie să le respecte).
• Acorduri de garantare: Documentele legate de garanțiile reale (ipoteci, gajuri) sau personale (fidejusiuni, scrisori de garanție bancară) oferite.
• Decizii corporative: Hotărâri ale organelor de conducere (AGA/CA) care au aprobat contractarea creditelor.
  

• Politica contabilă: Evaluarea politicii contabile a entității privind recunoașterea inițială, evaluarea ulterioară (la cost amortizat), tratamentul costurilor de obținere și al dobânzilor, precum și reevaluarea creditelor în valută. Se va asigura conformitatea cu OMFP 1802/2014 sau IFRS 9/IAS 32.

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc Inerent: Ridicat, datorită:
• Volumului și valorii semnificative: Creditele mari pot distorsiona semnificativ situațiile financiare dacă sunt înregistrate incorect.
• Complexității calculului dobânzilor: Mai ales pentru creditele cu dobândă variabilă sau cu metoda dobânzii efective (EIR) sub IFRS.
• Comisioane și costuri de obținere: Tratamentul contabil și fiscal al acestora poate fi complex.
• Credite în valută: Fluctuațiile de curs valutar pot genera erori.
• Nerespectarea covenanților: O singură încălcare a unei clauze poate face ca întreaga datorie să devină exigibilă imediat, având un impact major asupra clasificației și lichidității.
  

• Risc de Control: Evaluarea eficacității controalelor interne, cum ar fi:
• Autorizarea și aprobarea creditelor: Procese stricte de aprobare internă.
• Calculul și înregistrarea: Controale asupra calculului dobânzilor, ratelor de capital și a reevaluărilor valutare.
• Reconcilieri bancare: Reconcilierea periodică a extraselor de cont bancare cu înregistrările contabile pentru a asigura exactitatea plăților și a soldurilor.
• Monitorizarea covenanților: Procese solide pentru monitorizarea respectării clauzelor contractuale (ex. rapoarte financiare periodice către bancă, teste de indicatori).
• Separarea atribuțiilor: Asigurarea că persoanele care înregistrează datoriile nu sunt aceleași cu cele care le autorizează sau le plătesc.
  

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Teste de Substanță pentru Soldul Contului 162 (Existență, Completitudine, Evaluare, Drepturi și Obligații):

• Confirmarea externă: Solicitarea de confirmări directe de la bănci privind soldul creditelor la data bilanțului, rata dobânzii, scadența, condițiile de rambursare, garanțiile și, esențial, respectarea covenanților. Aceasta este o probă de audit foarte puternică pentru existența și acuratețea datoriei.

• Recalcularea dobânzilor: Auditorul va recalcula cheltuielile cu dobânzile aferente perioadei (pe baza ratelor și soldurilor medii), comparând rezultatul cu înregistrările entității.
• Pentru IFRS: Recalcularea amortizării costurilor de tranzacție și a dobânzii prin metoda dobânzii efective (EIR).
  

• Verificarea plăților: Compararea plăților de dobânzi și a ratelor de capital din extrasul de cont bancar cu graficul de rambursare și cu înregistrările contabile.
• Testarea înregistrării inițiale: Verificarea înregistrării inițiale a creditului, inclusiv tratamentul comisioanelor și altor costuri de obținere.
• Reevaluarea creditelor în valută: Recalcularea diferențelor de curs valutar la data bilanțului și verificarea înregistrării lor corecte în profit sau pierdere.
  

• Revizuirea covenanților:
• Auditorul va citi contractele de credit pentru a identifica toate covenanții financiari și non-financiari.
• Va solicita managementului calculul indicatorilor financiari relevanți (ex. datorie/capitaluri proprii, serviciul datoriei) și îi va recalcula independent pentru a verifica conformitatea.
• Impactul nerespectării covenanților: Dacă există o încălcare, auditorul va evalua implicațiile:
• Dacă datoria devine scadență anticipat (și necesită reclasificare integrală la datorii curente).
• Necesitatea unor dezvăluiri extinse în notele la situațiile financiare.
• Impactul asupra ipotezei continuității activității (Going Concern), conform ISA 570.
  

• Reclasificarea porțiunii curente: Verificarea că partea din principal care devine scadentă în următoarele 12 luni a fost reclasificată corect de la datorii pe termen lung la datorii curente.
• Analiza evenimentelor ulterioare: Verificarea dacă au existat evenimente după data bilanțului care ar putea afecta valoarea sau clasificarea creditelor (ex. refinanțări, renegocieri, încălcări de covenanți).
  

b) Teste de Control (dacă se bazează pe controalele entității):

• Observarea proceselor de calcul și verificare a dobânzilor și ratelor.
• Interviuri cu personalul din departamentul de trezorerie și financiar pentru a înțelege procesele de management al datoriei.
• Examinarea rapoartelor interne de monitorizare a covenanților.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va compara soldurile și mișcările înregistrate cu dovezile obținute din confirmări externe, recalculări și documente.
• Va evalua dacă estimările și calculele managementului sunt rezonabile și că datoria este completă și evaluată corect.
• O atenție deosebită se va acorda riscului de subevaluare a datoriei sau de omisiune a unor obligații legate de covenanți.
  

5. Prezentare și Dezvăluiri (OMFP / IFRS)

• Bilanț / Situația Poziției Financiare: Asigurarea că creditele sunt clasificate corect ca datorii curente și non-curente.
• Contul de Profit și Pierdere / Situația Rezultatului Global: Verificarea că cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar sunt prezentate corect la cheltuieli financiare.
  

• Note la Situațiile Financiare: Verificarea existenței și adecvării tuturor dezvăluirilor cerute, incluzând:
• Termenii și condițiile semnificative ale creditelor (sume, rate dobândă, scadențe).
• Garanțiile constituite de entitate.
• Natura și valoarea covenanților importanți și, dacă este cazul, impactul încălcării acestora.
• Analiza scadențelor detaliată a principalului.
• Informații privind riscurile financiare (lichiditate, rată a dobânzii, curs valutar) asociate creditelor.
• Valoarea justă a creditelor (chiar dacă sunt la cost amortizat).
  

Auditul creditelor bancare pe termen lung este un domeniu cu risc ridicat care necesită o judecată profesională solidă și o abordare detaliată pentru a asigura o imagine fidelă a poziției financiare a entității.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), creditele bancare pe termen lung (contul 162) sunt o arie de interes semnificativă, în principal din cauza impactului lor asupra cheltuielilor deductibile și a potențialului de optimizare fiscală (sau de abuz) prin structuri de finanțare. Obiectivul principal al ANAF este să se asigure că cheltuielile asociate acestor credite (în special dobânzile și costurile de finanțare) sunt deductibile fiscal conform Codului Fiscal (Legea 227/2015) și că nu există erori sau artificii menite să diminueze artificial baza de impozitare a impozitului pe profit.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 162:

1. Verificarea Deductibilității Cheltuielilor cu Dobânzile și a Altor Costuri de Îndatorare:

• Acesta este punctul central al analizei ANAF. Articolul 40 din Codul Fiscal stabilește regulile de subțire a capitalizării și limitarea deductibilității dobânzilor și a altor costuri ale îndatorării. ANAF va verifica dacă entitatea a aplicat corect aceste limite.
• Costurile îndatorării includ dobânzile (incluzând aici și costul amortizat al creditului conform OMFP sau IFRS, care capitalizează comisioane și prime/discounturi), comisioanele de garantare, diferențele de curs valutar ce decurg din credite etc.
• Scopul Art. 40 este de a preveni erodarea bazei fiscale prin deductibilitatea excesivă a dobânzilor, în special în relațiile dintre părți afiliate.
• ANAF va verifica dacă entitatea a efectuat ajustările fiscale necesare în Declarația de impozit pe profit (Declarația 101) pentru partea din cheltuielile cu dobânda care depășește limita de deductibilitate impusă de Codul Fiscal.
  

2. Tratamentul Fiscal al Diferențelor de Curs Valutar:

• Pentru creditele în valută, Articolul 28 din Codul Fiscal reglementează tratamentul fiscal al diferențelor de curs valutar.
• ANAF va verifica dacă veniturile și cheltuielile din diferențe de curs valutar aferente evaluării sau decontării creditelor bancare sunt recunoscute corect ca venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, la determinarea profitului impozabil. Creditele bancare sunt considerate elemente monetare în acest context.
  

3. Verificarea Respectării Condițiilor de Creditare și a Substanței Economice:

Deși ANAF nu este o instituție de reglementare bancară, va analiza contextul economic al creditelor. Se poate verifica dacă sumele împrumutate au fost utilizate în scopuri legate de activitatea economică a entității și dacă tranzacțiile au substanță economică.

Creditele simulate sau cele cu condiții total nerealiste pentru scopuri fiscale pot fi subiectul unei recalificări (Art. 11 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală), iar consecințele fiscale pot fi ajustate.

4. Implicații Fiscale ale Rambursărilor Anticipate sau Renegocierilor:

• Dacă un credit este rambursat anticipat și implică costuri suplimentare (ex. penalități de rambursare anticipată), ANAF va verifica dacă aceste costuri sunt deductibile fiscal, în general fiind tratate ca alte costuri ale îndatorării.
• De asemenea, câștigurile sau pierderile din eventuale renegocieri sau anulări de datorii vor fi analizate din perspectiva impozitării.
  

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): Inspectorii fiscali vor solicita:
• Fișa contului 162 și a sub-conturilor asociate (ex. 1682 "Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung").
• Contractele de credit bancar, inclusiv actele adiționale și graficele de rambursare.
• Calculele detaliate ale cheltuielilor cu dobânzile și ale amortizării oricăror costuri de obținere/prime/discounturi (în special dacă entitatea aplică IFRS sau costul amortizat).
• Fișele de calcul pentru aplicarea Art. 40 din Codul Fiscal (testul EBITDA fiscal ajustat, calculul plafonului deductibil).
• Extrasele bancare care atestă încasarea creditelor și plățile de principal și dobândă.
• Declarația de impozit pe profit (Declarația 101) și reconcilierea rezultatului contabil cu cel fiscal, pentru a verifica ajustările aferente cheltuielilor cu dobânda.
• Documentație privind calculul și înregistrarea diferențelor de curs valutar.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): ANAF poate efectua inspecții amănunțite ale înregistrărilor contabile și ale documentelor suport.
• Dreptul de a recalifica o tranzacție (Art. 11 alin. (1) CPF): Dacă tranzacțiile cu credite bancare par a fi artificiale și fără scop economic real, ci doar pentru a reduce baza impozabilă, ANAF le poate recalifica.
  

• Aplicarea sancțiunilor (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal atrage:
• Recalcularea impozitului pe profit și majorarea bazei impozabile.
• Impunerea de dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele suplimentare de impozit.
• Eventuale amenzi contravenționale.
  

În concluzie:

Pentru ANAF, analiza contului 162 este esențială pentru a asigura conformitatea fiscală a cheltuielilor cu dobânzile și a altor costuri de finanțare, în special prin aplicarea corectă a regulilor de subțire a capitalizării și a limitării deductibilității. Entitățile trebuie să aibă o documentație solidă și să fie pregătite să justifice toate înregistrările legate de creditele bancare pe termen lung în fața inspectorilor fiscali.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru acționari, investitori potențiali, analiști financiari, creditori (alții decât banca creditoare) și chiar angajați, creditele bancare pe termen lung (Contul 162) oferă o perspectivă crucială asupra strategiei de finanțare a unei companii, a structurii sale de capital, a profilului de risc și a capacității de creștere pe termen lung. Este o datorie semnificativă, iar modul în care este gestionată are implicații directe asupra viitorului companiei și a tuturor stakeholderilor (adică toate părțile care au un interes sau sunt influențate de deciziile și performanța companiei, cum ar fi acționarii, angajații, clienții, furnizorii, creditorii și alți parteneri afectați de activitatea companiei).

1. Perspectiva Acționarilor/Asociaților

Pentru proprietarii companiei, deciziile legate de creditele bancare pe termen lung sunt esențiale:

• Levierul Financiar: Creditele bancare introduc un efect de levier financiar. Dacă fondurile împrumutate sunt investite în proiecte care generează un randament mai mare decât costul dobânzii creditului, profitabilitatea pentru acționari (și implicit profitul pe acțiune – EPS) crește. Este o modalitate de a amplifica return-ul pe capitalul propriu. Însă, acest levier funcționează și invers: dacă proiectele nu performează conform așteptărilor, costul fix al dobânzilor erodează rapid profitul acționarilor.
• Costul Capitalului: Acționarii sunt interesați de costul efectiv al finanțării prin credite. O rată a dobânzii favorabilă înseamnă o cheltuială financiară mai mică, lăsând mai mult profit disponibil pentru reinvestire sau distribuire ca dividende.
• Flexibilitate vs. Restricții: Spre deosebire de capitalul propriu, creditele vin cu obligații de rambursare stricte și adesea cu covenanți (clauze restrictive) impuși de bănci (ex. menținerea anumitor indicatori financiari, limite la îndatorare, restricții privind dividendele sau vânzarea de active). Acestea pot limita flexibilitatea strategică și operațională a managementului, afectând implicit deciziile acționarilor.
• Impactul asupra Dividendelor: Plățile de dobânzi și ratele de capital reduc fluxurile de numerar disponibile și profitul net, putând influența capacitatea companiei de a distribui dividende.
  

2. Perspectiva Potențialilor Investitori și Analiștilor Financiari

Aceștia analizează creditele bancare pentru a evalua sănătatea financiară, profilul de risc și potențialul de creștere al unei companii:

• Structura de Capital: Analiștii examinează proporția creditelor bancare în raport cu totalul activelor și cu capitalurile proprii. O pondere mare a creditelor poate indica un risc financiar crescut, dar și o strategie de finanțare care optimizează costul capitalului, dacă managementul este eficient.
• Capacitatea de Serviciu a Datoriei: Se evaluează indicatori cheie precum raportul de acoperire a dobânzilor (EBITDA sau EBIT / Cheltuieli cu dobânda) și raportul de acoperire a serviciului datoriei (fluxuri de numerar operaționale / (dobânzi + rate de capital)) pentru a determina capacitatea companiei de a-și plăti la timp dobânzile și principalul. Un raport scăzut este un semnal de alarmă.
• Scadența Datoriei: Planul de rambursare, inclusiv graficele de amortizare și scadențele, este crucial. Un "perete de scadențe" (un volum mare de datorii scadente într-o perioadă scurtă) poate semnala un risc semnificativ de refinanțare sau lichiditate.
• Respectarea Covenanților: O verificare atentă a respectării covenanților bancari este esențială. O încălcare a acestora poate duce la scadența anticipată a creditului, ceea ce ar putea declanșa o criză de lichiditate și un impact negativ major asupra evaluării companiei. Investitorii caută stabilitate și conformitate.
• Valoarea Justă: Analiștii pot compara valoarea contabilă a creditelor (cost amortizat) cu valoarea lor justă, pentru a înțelege cât de mult diferă valoarea de piață a datoriei față de valoarea sa înregistrată.
  

3. Perspectiva Creditorilor (Alții decât Banca Creditoare)

Alți creditori (furnizori, deținători de obligațiuni, etc.) sunt influențați de creditele bancare ale companiei:

• Prioritatea de Rambursare: Creditorii bancari beneficiază adesea de garanții reale (ipoteci pe active), ceea ce le conferă o prioritate în cazul insolvenței. Aceasta înseamnă că alți creditori negaranți ar putea avea șanse mai mici de recuperare a creanțelor în cazul unui faliment.
• Nivelul Total de Îndatorare: Un volum mare de credite bancare mărește îndatorarea totală a companiei, ceea ce poate reduce capacitatea companiei de a contracta noi împrumuturi și poate crește riscul perceput pentru toți creditorii.
• Clauze de Cross-Default: Multe contracte de creditare conțin clauze de "cross-default", ceea ce înseamnă că un default pe un împrumut (ex. credit bancar) poate declanșa scadența anticipată și a altor datorii. Alți creditori vor monitoriza îndeaproape acest risc.
  

4. Perspectiva Angajaților și a Managementului

• Stabilitate și Oportunități: Accesul la credite bancare pe termen lung permite companiei să finanțeze investiții esențiale pentru creștere, inovație și dezvoltare, ceea ce poate crea locuri de muncă și oportunități pentru angajați.
• Presiune Operațională: Un nivel ridicat de datorie pune presiune pe management pentru a genera fluxuri de numerar suficiente pentru a acoperi plățile de principal și dobânzi, mai ales în perioade economice dificile. Nerespectarea covenanților sau incapacitatea de rambursare pot duce la măsuri dure, inclusiv restructurări sau chiar insolvență.
  

În concluzie:

Contul 162 "Credite bancare pe termen lung" este mult mai mult decât o înregistrare contabilă. El este o reflectare a strategiei financiare a companiei, a riscurilor asumate și a potențialului său de creștere. Transparența și detaliile privind termenii, costurile, garanțiile și covenanții asociate acestor credite sunt vitale pentru toate părțile interesate, permițându-le să evalueze în mod informat sănătatea financiară și perspectivele de viitor ale entității.