Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4

Contabilitate

Contul 466 - Decontări din operațiuni de fiducie

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor, respectiv a creanțelor rezultate din operațiuni de fiducie.

Contul 466 "Decontări din operațiuni de fiducie" este un cont bifuncțional.

Soldul creditor al contului reprezintă sume datorate din operațiuni de fiducie, iar soldul debitor, sume reprezentând creanțe din operațiuni de fiducie.

Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

4661. Datorii din operațiuni de fiducie (P).

4662. Creanțe din operațiuni de fiducie (A).

Abordarea contabilă

Contul 466 este un cont bifuncțional (de activ și pasiv) utilizat pentru a înregistra creanțele și datoriile care apar dintr-o operațiune de fiducie. Fiducia este un contract prin care o persoană (numită fiduciar) administrează bunurile altei persoane (numită constituitor) în beneficiul acesteia sau a unui terț (numit beneficiar). Acest cont este crucial pentru a ține evidența tranzacțiilor financiare dintre entitatea de raportare și fiduciar.

Definiție: Înregistrează sumele de primit sau de plată între constituitor/beneficiar și fiduciar, ca urmare a contractului de fiducie. Acestea pot include veniturile generate de bunurile administrate, cheltuielile efectuate de fiduciar sau plata onorariilor.

Funcția: Rolul său este de a asigura o evidență clară a mișcărilor de fonduri și a datoriilor/creanțelor în cadrul operațiunii de fiducie.

Structura: Poate avea un sold debitor (creanță) atunci când entitatea a făcut plăți în numele fiduciarului sau are de încasat o sumă, sau un sold creditor (datorie) atunci când are de plătit o sumă către fiduciar.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie (constituitor) transferă o proprietate unui fiduciar pentru a o administra, iar fiduciarul obține un venit din chirie de 10.000 lei (fără TVA) în numele companiei. Fiduciarul reține un comision de 1.000 lei.

1. La înregistrarea creanței din chirie obținută de fiduciar:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
4661 "Decontări din operațiuni de fiducie"	10.000	706 "Venituri din servicii prestate"	10.000

Explicație: Se debitează contul de creanțe 4661 pentru a înregistra dreptul de a încasa venitul generat de activul administrat.

2. La înregistrarea datoriei pentru comisionul fiduciarului:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
622 "Cheltuieli privind comisioanele și onorariile"	1.000	4661 "Decontări din operațiuni de fiducie"	1.000

Explicație: Se debitează contul de cheltuieli (622) și se creditează contul 4661 pentru a reduce creanța totală cu valoarea comisionului.

După aceste operațiuni, soldul contului 4661 este de 9.000 lei, reprezentând suma netă pe care compania trebuie să o primească de la fiduciar.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 466 este prezentat în Bilanț, fie la Active curente (dacă are sold debitor, ca o creanță), fie la Datorii pe termen scurt (dacă are sold creditor, ca o datorie).

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al operațiunilor de fiducie se bazează pe principiul fundamental al substanței asupra formei. Standardul principal care reglementează aceste operațiuni este IFRS 9 "Instrumente financiare", deoarece ele generează, de cele mai multe ori, creanțe sau datorii.

Recunoaștere și evaluare: O operațiune de fiducie implică, de regulă, transferul unui activ de la constituitor către fiduciar. Conform IFRS, constituitorul nu recunoaște o vânzare a activului, deoarece controlul nu este transferat. În schimb, el continuă să recunoască activul în bilanțul său, iar fiduciarul nu îl recunoaște ca al său. Creanțele și datoriile care apar în timpul administrării (chirii, cheltuieli, onorarii) sunt recunoscute ca creanțe și datorii financiare.
Prezentare: La fel ca și în cazul altor conturi diverse, IFRS nu impune un cont specific. Soldurile de creanțe sau datorii aferente operațiunilor de fiducie sunt incluse în bilanț în categoria "Alte creanțe" (Other receivables) sau "Alte datorii" (Other payables), dar trebuie să fie prezentate în detaliu în notele explicative.
Transparență: IFRS pune un accent deosebit pe prezentarea transparentă a tuturor informațiilor legate de aceste operațiuni. Notele explicative trebuie să includă o descriere a naturii tranzacțiilor, a valorii bunurilor administrate și a riscurilor implicate.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct și detaliat (466).	Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental	Se bazează pe contabilitatea de angajamente.	Se bazează pe principiul substanței asupra formei, unde drepturile de proprietate nu sunt transferate.
Prezentare	Prezentarea este în general mai puțin detaliată.	Impune o prezentare mult mai detaliată și transparentă în notele explicative.

În concluzie, IFRS tratează operațiunile de fiducie cu o rigoare mai mare, concentrându-se pe esența economică a tranzacțiilor, nu pe forma lor juridică.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 466 este o procedură complexă, deoarece operațiunile de fiducie sunt adesea unice și implică riscuri specifice. Obiectivul principal este de a se asigura că tranzacțiile înregistrate sunt valide și că au fost respectate termenii contractului de fiducie.

Validarea documentației justificative: O procedură esențială de audit este examinarea contractului de fiducie. Auditorul va citi cu atenție termenii contractului pentru a înțelege rolul entității auditate (constituitor sau fiduciar), tipul de bunuri administrate și modul în care sunt distribuite veniturile și cheltuielile. De asemenea, va solicita și va verifica documentele justificative pentru fiecare tranzacție (facturi, ordine de plată, etc.).
Confirmarea externă: O procedură esențială este obținerea de confirmări de sold de la cealaltă parte implicată în contractul de fiducie. Aceasta este crucială pentru a se asigura că soldurile înregistrate de compania auditată corespund cu evidența partenerului.
Analiza riscurilor: Un sold mare și vechi în contul 466 poate semnala un risc. Auditorul va investiga motivele pentru care o creanță nu a fost încasată sau o datorie nu a fost plătită. Acest lucru poate indica probleme financiare în rândul partenerilor sau dispute. De asemenea, auditorul va verifica dacă au fost respectate prevederile legale și contractuale, deoarece o neconformitate poate duce la riscuri juridice și financiare.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 466 este un cont de control fiscal major. Inspectorii fiscali sunt extrem de interesați de operațiunile de fiducie, deoarece acestea pot fi utilizate pentru a ascunde active, a transfera venituri sau a evita impozitarea. ANAF se concentrează pe substanța economică a tranzacțiilor, nu pe forma lor juridică.

Impozitarea la constituire: La momentul înființării fiduciei, ANAF va verifica dacă au fost respectate toate obligațiile fiscale, cum ar fi plata impozitului pe transferul proprietății. Acest aspect este crucial pentru a evita ca un transfer de proprietate să fie tratat greșit din punct de vedere fiscal.
Tratamentul veniturilor și cheltuielilor: Deși fiduciarul administrează bunurile, veniturile și cheltuielile generate de aceste bunuri aparțin în continuare constituitorului (proprietarului). ANAF va verifica dacă fiecare parte a înregistrat corect în contabilitatea sa veniturile și cheltuielile corespunzătoare. Veniturile din chirie, de exemplu, sunt impozabile pentru proprietar, nu pentru fiduciar.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA): ANAF va investiga dacă operațiunile efectuate de fiduciar în numele constituitorului sunt supuse TVA-ului și dacă au fost respectate toate obligațiile de declarare și plată a TVA-ului. Serviciile de administrare prestate de fiduciar sunt, de obicei, supuse TVA-ului.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 466 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și realitatea operațiunilor de fiducie. Orice neconformitate în documentație, în tratamentul fiscal sau în transferul de bunuri poate atrage o inspecție fiscală extinsă și sancțiuni, cu un impact negativ asupra companiei. O gestionare riguroasă a acestui cont este un semn de disciplină fiscală și legală.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 466 este un indicator esențial al disciplinării financiare și al managementului riscurilor. Tranzacțiile de fiducie pot fi un semnal al planificării financiare avansate, dar pot ascunde, de asemenea, riscuri și lipsa de transparență.

Indicator al structurii de risc: Soldurile din acest cont pot indica expunerea companiei la diverse riscuri. De exemplu, un sold debitor mare poate sugera că o parte din activele companiei sunt blocate într-o operațiune de fiducie, ceea ce poate afecta lichiditatea firmei.
Transparență și risc de manipulare: Analiștii vor urmări cu atenție notele explicative ale situațiilor financiare pentru a identifica natura operațiunilor de fiducie. Tranzacțiile la prețuri nejustificate sau o lipsă de claritate în ceea ce privește termenii contractului de fiducie pot sugera că managementul încearcă să mute profiturile sau să ascundă active, ridicând un semnal de alarmă pentru investitori.
Risc de reputație: Implicarea într-o operațiune de fiducie care nu este transparentă sau care are consecințe legale sau fiscale negative poate afecta serios reputația companiei, în special dacă operațiunea este investigată de autoritățile fiscale.

Concluzie
Contul 466 este un barometru al sănătății financiare și al guvernanței corporative. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile și creanțele companiei, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare complexe.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru