---

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entități (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității entității).

Contul 201 "Cheltuieli de constituire" este un cont de activ.

În debitul contului 201 "Cheltuieli de constituire" se înregistrează:

În creditul contului 201 "Cheltuieli de constituire" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă valoarea cheltuielilor de constituire existente.

Bilanț contabil:

---

Abordarea contabilă

---

Contul 201 "Cheltuieli de constituire" este un cont de activ care reflectă costurile suportate de o entitate pentru înființarea, înregistrarea și, în general, pentru demararea activității sale. Aceste cheltuieli sunt considerate imobilizări necorporale (intangibile) deoarece contribuie la capacitatea viitoare a entității de a genera beneficii economice.

Context:
La înființarea unei firme, apar diverse costuri inițiale care sunt necesare pentru a o aduce în stare de funcționare. Acestea nu sunt cheltuieli operaționale curente și nici nu duc la crearea unui activ fizic. Standardele contabile (atât OMFP 1802/2014, cât și IFRS) permit, în anumite condiții, capitalizarea acestor costuri și amortizarea lor pe o perioadă limitată.

Exemple de cheltuieli de constituire:

• Taxe de înregistrare la Registrul Comerțului.
• Onorarii notariale și juridice pentru redactarea actelor de înființare (act constitutiv, statut etc.).
• Cheltuieli de publicitate legate de înființare (dacă sunt direct și exclusiv legate de constituire, nu de promovarea produselor/serviciilor).
• Cheltuieli cu emiterea și vânzarea de acțiuni sau obligațiuni (dacă sunt suportate la constituire și nu sunt acoperite din prime de emisiune).
  

Structura și Funcția Contului 201 conform OMFP 1802/2014:

• Natura Contului: Cont de activ de imobilizări necorporale.

• Funcția Contabilă:
• Se debitează (Db): La creșterea valorii cheltuielilor de constituire, adică la înregistrarea costurilor inițiale suportate pentru înființarea entității.
• Se creditează (Cr): La diminuarea valorii cheltuielilor de constituire, în principal prin amortizarea acestora pe durata de utilizare economică (sau pe perioada maximă permisă de lege) și la scoaterea din evidență.
  

• Soldul Contului:
• Sold debitor (Sd): Reprezintă valoarea neamortizată a cheltuielilor de constituire la un moment dat.
• Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Active imobilizate", sub "Imobilizări necorporale".
  

1. Recunoaștere și Evaluare (Conform OMFP 1802/2014)

• Recunoaștere inițială: Cheltuielile de constituire se recunosc la valoarea lor istorică (costul de achiziție/producție), adică sumele plătite pentru serviciile și taxele aferente înființării.
• Amortizare: Cheltuielile de constituire trebuie amortizate pe o perioadă de maximum 5 ani, conform prevederilor legale din România. Amortizarea se face, de regulă, prin metoda liniară.
  

2. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru Contul 201:

1. Înregistrarea taxelor și onorariilor plătite pentru înființare (exemplu preliminar, înainte de 201):

Operațiune: Entitatea plătește taxe de înregistrare la Registrul Comerțului în valoare de 500 lei și onorarii notariale de 1.000 lei (fără TVA, pentru simplitate).

Înregistrare contabilă (faza de acumulare a costurilor):

404 "Furnizori de imobilizări" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
1.500 lei                                          1.500 lei

(Sau direct 5311/5121 dacă se plătește cash sau cu cardul)
(Aceste costuri pot fi inițial colectate într-un cont de "cheltuieli de producție a imobilizărilor" sau direct capitalizate).

2. Capitalizarea cheltuielilor de constituire (punerea în funcțiune a imobilizării):

Operațiune: Costurile de constituire identificate, în valoare totală de 1.500 lei, sunt capitalizate la momentul înființării sau al începerii activității entității.

Înregistrare contabilă:

201 "Cheltuieli de constituire" = 404 "Furnizori de imobilizări" (sau 5311/5121, dacă au fost deja plătite direct)
1.500 lei                                                1.500 lei

Această înregistrare transferă costurile din stadiul de cheltuială sau datorie către activul de imobilizare necorporală.

3. Înregistrarea amortizării lunare/anuale a cheltuielilor de constituire:

Operațiune: Cheltuielile de constituire de 1.500 lei sunt amortizate pe o perioadă de 5 ani (60 de luni). Amortizarea lunară este de 1.500lei/60luni=25lei/luna

Înregistrare contabilă (la sfârșitul lunii/anului):

6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor" = 2801 "Amortizarea cheltuielilor de constituire"
25 lei                                                                                                                           25 lei

Aceasta recunoaște cheltuiala cu amortizarea în Contul de Profit și Pierdere și acumulează amortizarea în contul de amortizare a imobilizărilor.

4. Scoaterea din evidență a cheltuielilor de constituire amortizate integral:

Operațiune: La sfârșitul perioadei de amortizare (după 5 ani), cheltuielile de constituire sunt integral amortizate.

Înregistrare contabilă:

2801 "Amortizarea cheltuielilor de constituire" = 201 "Cheltuieli de constituire"
1.500 lei                                                                           1.500 lei

Aceasta elimină valoarea brută și amortizarea cumulată a activului din bilanț.

3. Prezentarea în Situațiile Financiare

Situația Poziției Financiare (Bilanț):

• Valoarea netă a cheltuielilor de constituire (valoarea brută minus amortizarea cumulată) este prezentată în rândul "Imobilizări necorporale" din secțiunea "Active imobilizate".

Contul de Profit și Pierdere:

• "Cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor" (Contul 6811) sunt prezentate la "Cheltuieli de exploatare".

Contul 201 este un element specific pentru a reflecta costurile inițiale de înființare a unei entități. Tratamentul său ca imobilizare necorporală și amortizarea pe o perioadă limitată asigură o reflectare graduală a acestor costuri în rezultatul financiar, în conformitate cu principiile contabile de potrivire a cheltuielilor cu veniturile.

---

Abordarea IFRS

---

Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), tratamentul cheltuielilor de constituire este guvernat în primul rând de IAS 38 "Imobilizări necorporale". Acesta este un domeniu în care există o divergență majoră între IFRS și reglementările contabile românești.

Principiul IFRS (IAS 38):
Conform IAS 38, o imobilizare necorporală este un activ ne-monetar identificabil, fără substanță fizică. Pentru a fi recunoscută ca imobilizare necorporală, o cheltuială trebuie să îndeplinească criteriile de recunoaștere stricte (probabilitatea ca beneficiile economice viitoare să revină entității și costul să poată fi evaluat credibil) și să se încadreze într-o definiție clară de imobilizare necorporală.

IAS 38 tratează cheltuielile de înființare (constituire), costurile de demarare a unei afaceri (start-up costs), costurile de pre-operare și alte costuri similare ca fiind cheltuieli care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere a unei imobilizări necorporale.

Raționamentul IFRS:

• Lipsa identificabilității și controlului: Cheltuielile de constituire nu generează un activ separabil pe care entitatea l-ar putea vinde, transfera, licenția, închiria etc. De asemenea, controlul entității asupra beneficiilor economice viitoare din aceste cheltuieli nu este la fel de clar și exclusiv ca în cazul altor imobilizări necorporale (ex: brevete, licențe).
• Dificultatea estimării beneficiilor viitoare: Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să se demonstreze că aceste costuri vor genera probabil beneficii economice viitoare pentru entitate într-un mod fiabil și direct atribuibil. Succesul unei afaceri depinde de mult mai mulți factori decât simpla înființare.
• Principiul prudenței: IFRS adoptă o abordare mai conservatoare, preferând ca aceste costuri să fie recunoscute ca cheltuieli în perioada în care sunt suportate, deoarece nu pot fi legate în mod clar de beneficii economice viitoare specifice.
  

1. Tratamentul Cheltuielilor de Constituire conform IFRS

Conform IAS 38, cheltuielile de constituire (cum ar fi taxele de înregistrare, onorariile legale și de consultanță pentru înființarea unei societăți) nu sunt recunoscute ca imobilizări necorporale.

• Recunoaștere: Ele sunt recunoscute direct ca cheltuieli în Contul de Profit și Pierdere în perioada în care sunt angajate (suportate).
• Fără amortizare: Deoarece nu sunt recunoscute ca active, nu se pune problema amortizării lor.
  

Exemplu Monografie (Abordare IFRS):

O entitate suportă taxe de înregistrare de 500 RON și onorarii notariale de 1.000 RON pentru constituirea sa.

Debit: Cheltuieli cu servicii bancare / Juridice / Diverse (clasa 6) = 1.500 RON
Credit: Conturi la bănci (Numerar) / Furnizori = 1.500 RON
Această înregistrare reflectă recunoașterea directă a costurilor ca cheltuială în perioada curentă, afectând profitul imediat.

2. Prezentare și Informații Suplimentare (IAS 1, IAS 38)

• Situația Poziției Financiare: Nu va exista un element distinct pentru "cheltuieli de constituire" ca imobilizare necorporală.
• Situația Rezultatului Global (Contul de Profit și Pierdere): Aceste cheltuieli vor fi incluse la cheltuieli de exploatare, de obicei sub rubrici precum "Cheltuieli cu servicii executate de terți" sau "Alte cheltuieli de exploatare", în funcție de natura lor specifică.
• Note la Situațiile Financiare: Entitatea va dezvălui politicile contabile relevante, dar nu va exista o secțiune specifică pentru amortizarea cheltuielilor de constituire, deoarece acestea nu sunt capitalizate.
  

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP (pentru Contul 201):

Aspect	OMFP 1802/2014 (Reglementări Românești)	IFRS (IAS 38)
Recunoaștere	Sunt recunoscute ca imobilizări necorporale (Contul 201).	Nu sunt recunoscute ca imobilizări necorporale.
Tratament	Sunt capitalizate în bilanț.	Sunt cheltuite direct în profit sau pierdere în perioada curentă.
Amortizare	Sunt amortizate pe o perioadă de maximum 5 ani.	Nu se amortizează, deoarece nu sunt active.
Impact pe P&L	Impactul este gradual, prin cheltuiala cu amortizarea pe 5 ani.	Impactul este imediat și integral, în anul în care sunt suportate.
Raționament	Considerate costuri care contribuie la capacitatea de a genera venit.	Nu îndeplinesc criteriile de identificabilitate și control ale unui activ necorporal.

În concluzie:

Abordarea IFRS privind cheltuielile de constituire este fundamental diferită de cea din OMFP 1802/2014. În timp ce reglementările românești permit capitalizarea și amortizarea acestora, IFRS impune recunoașterea lor directă ca cheltuieli în perioada în care sunt suportate. Această diferență are un impact direct asupra profitului în primii ani de funcționare a unei entități și asupra prezentării bilanțului.

---

Abordarea de audit

---

Auditul contului 201 "Cheltuieli de constituire" este crucial pentru a asigura că entitatea a aplicat corect standardele contabile relevante (fie OMFP 1802/2014, fie IFRS), având în vedere impactul semnificativ asupra bilanțului și contului de profit și pierdere, în special în primii ani de activitate.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă)
• ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate)
• ISA 500 (Dovezi de Audit)
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente) – relevant pentru amortizare sub OMFP.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 201 "Cheltuieli de constituire":

1. Înțelegerea Procesului și a Controalelor Interne

• Identificarea Politicii Contabile: Primul și cel mai important pas este să se înțeleagă și să se verifice politica contabilă adoptată de entitate pentru cheltuielile de constituire.
• Dacă aplică OMFP: Compania le capitalizează și le amortizează.
• Dacă aplică IFRS: Compania le cheltuie direct.
• Această înțelegere va ghida toate procedurile de audit ulterioare.
  

• Revizuirea documentației cheie:
• Acte de înființare: Actul constitutiv, certificatul de înregistrare.
• Facturi și chitanțe: Pentru taxele de înregistrare, onorarii notariale/juridice, alte costuri direct legate de constituire.
• Politica contabilă documentată: Asigurarea că este explicită și respectă standardele aplicabile.
  

• Evaluarea controalelor interne:
• Autorizarea și aprobarea plăților legate de constituire.
• Controale asupra înregistrării corecte a acestor cheltuieli, fie ca activ, fie ca cheltuială directă.
• Dacă se capitalizează (OMFP): Controale asupra procesului de calcul și înregistrare a amortizării.
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc Inerent: Moderat spre ridicat, datorită:
• Judecății necesare: Indiferent de standard, clasificarea exactă a unor cheltuieli ca fiind "de constituire" (sau nu) implică judecată, putând exista erori de clasificare.
• Impactului asupra profitului:
• Sub OMFP: O capitalizare nejustificată sau o perioadă de amortizare incorectă poate supraevalua profitul pe termen scurt.
• Sub IFRS: O capitalizare eronată (când ar trebui cheltuite) ar supraevalua activele și profitul. O clasificare greșită ca alt tip de cheltuială poate denatura cheltuielile de exploatare.
• Modificărilor legislative: Orice modificare a reglementărilor privind durata de amortizare sau deductibilitatea fiscală poate crea riscuri de neconformitate.
  

• Risc de Control: Evaluarea eficacității controalelor interne. Controalele slabe măresc riscul ca erorile să nu fie detectate.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

Procedurile de audit vor varia semnificativ în funcție de standardul contabil aplicat de entitate:

a) Dacă entitatea aplică OMFP 1802/2014 (capitalizare):

• Verificarea existenței și clasificării:
• Obținerea unei liste detaliate a cheltuielilor capitalizate în contul 201.
• Examinarea documentelor justificative (facturi, chitanțe, extrase bancare) pentru o selecție de cheltuieli și confirmarea că sunt direct legate de constituirea entității și că sunt legitime.
• Asigurarea că nu au fost capitalizate cheltuieli care, prin natura lor, ar trebui să fie cheltuieli operaționale (ex: chirii curente, salarii administrative nelegate de înființare).
  

• Verificarea evaluării:
• Confirmarea că valoarea înregistrată în 201 corespunde sumelor plătite și că nu include costuri nejustificate.
  

• Verificarea amortizării (Evaluare):
• Recalcularea amortizării: Auditorul va recalcula amortizarea anuală sau lunară a cheltuielilor de constituire, asigurându-se că este aplicată o perioadă de maximum 5 ani și că metoda (liniară) este corect aplicată.
• Compararea amortizării recalculate cu suma înregistrată în contul 6811.
• Verificarea că amortizarea a început de la data la care entitatea a devenit operațională (sau de la o dată rezonabilă după constituire).
  

• Completitudine: Asigurarea că toate cheltuielile legitime de constituire au fost identificate și capitalizate conform politicii.
• Scoaterea din evidență: Dacă este cazul (la amortizare integrală), verificarea că procesul de scoatere din evidență a fost corect.
  

b) Dacă entitatea aplică IFRS (cheltuirea directă):

• Verificarea clasificării corecte:
• Auditorul va examina tranzacțiile relevante la momentul înființării și va verifica că aceste cheltuieli (taxe de înregistrare, onorarii legale) au fost recunoscute direct ca cheltuieli în profit sau pierdere în perioada în care au fost suportate.
• Se va asigura că nicio sumă nu a fost capitalizată în contul 201 sau într-un cont similar de imobilizări necorporale.
  

• Verificarea recunoașterii în P&L: Confirmarea că aceste costuri apar în categoriile adecvate de cheltuieli operaționale (ex. "Cheltuieli cu servicii executate de terți").
• Testarea completitudinii și acurateții: Verificarea documentelor suport pentru a asigura că toate costurile de constituire au fost înregistrate integral și corect ca cheltuieli.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă probele obținute sunt suficiente și adecvate pentru a concluziona că tratamentul contabil al cheltuielilor de constituire este conform cu standardul contabil aplicat (OMFP sau IFRS).
• Se va acorda o atenție deosebită consistenței aplicării politicii contabile de la o perioadă la alta și față de standardele adoptate.
  

5. Prezentare și Informații Suplimentare

• Bilanț / Situația Poziției Financiare:
• OMFP: Verificarea că valoarea netă a cheltuielilor de constituire este prezentată corect la "Imobilizări necorporale".
• IFRS: Asigurarea că nu există un activ de "cheltuieli de constituire" în bilanț.
  

• Contul de Profit și Pierdere / Situația Rezultatului Global:
• OMFP: Verificarea că cheltuielile cu amortizarea (Contul 6811) sunt prezentate corect la "Cheltuieli de exploatare".
• IFRS: Verificarea că aceste costuri sunt incluse în cheltuielile de exploatare specifice (ex. cheltuieli administrative, cheltuieli legale) în perioada în care au fost suportate.
  

• Note la Situațiile Financiare:
• Politicile contabile privind cheltuielile de constituire (dacă sunt capitalizate și amortizate sub OMFP, sau cheltuite direct sub IFRS).
• Sub OMFP: Informații privind amortizarea (perioada, metoda, amortizarea cumulată).
• Sub IFRS: Dezvăluiri despre judecățile semnificative făcute pentru a determina dacă anumite elemente sunt recunoscute ca imobilizări necorporale (indirect relevant pentru cheltuielile de constituire, prin excludere).
  

Auditul contului 201 este un punct cheie pentru validarea respectării principiilor contabile și pentru asigurarea unei reprezentări fidele a performanței financiare a entității, în special în contextul alegerii standardelor contabile aplicabile.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 201 "Cheltuieli de constituire" este de interes major, deoarece influențează direct baza de calcul a impozitului pe profit prin intermediul amortizării fiscale. Obiectivul principal al ANAF este să se asigure că aceste cheltuieli sunt recunoscute și amortizate fiscal conform legii și că nu există încercări de a supraevalua deducerile fiscale.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 201:

1. Verificarea Deductibilității Cheltuielilor de Constituire prin Amortizare Fiscală (Articolul 28 Cod Fiscal):

• Acesta este punctul central al controlului. ANAF va verifica dacă entitatea a aplicat corect prevederile Articolului 28 din Codul Fiscal privind amortizarea fiscală.

• OMFP 1802/2014 vs. IFRS și impactul fiscal:
• Dacă entitatea aplică OMFP (capitalizează în 201):
• ANAF va verifica dacă cheltuielile capitalizate în Contul 201 sunt amortizabile fiscal. Conform Articolului 28 alin. (4) lit. a) din Codul Fiscal, cheltuielile de constituire sunt considerate active amortizabile fiscal.
• Perioada de amortizare fiscală pentru cheltuielile de constituire este de maximum 5 ani, identic cu perioada contabilă. ANAF va verifica respectarea acestei limite.
• Metoda de amortizare fiscală este, de regulă, liniară, dar entitatea poate opta și pentru amortizarea degresivă sau accelerată, dacă este permisă pentru alte categorii de imobilizări necorporale (caz mai puțin aplicabil direct aici, având în vedere perioada fixă de 5 ani).
• Dacă entitatea aplică IFRS (cheltuie direct în P&L):
• Sub IFRS, aceste cheltuieli sunt recunoscute direct în profitul sau pierderea contabilă. Fiscal, ANAF va verifica dacă aceste cheltuieli corespund totuși definirii de cheltuieli de constituire amortizabile fiscal conform Codului Fiscal.
• Deși contabil sunt cheltuite imediat, fiscal ele trebuie amortizate pe o perioadă de maximum 5 ani. Acest lucru înseamnă că entitatea va trebui să facă ajustări la profitul contabil pentru calculul profitului impozabil, adăugând înapoi cheltuiala integrală și deducând doar cota parte de amortizare fiscală.
• ANAF va fi foarte atent la aceste ajustări, asigurându-se că nu sunt deduse integral cheltuieli care, fiscal, ar trebui amortizate.
  

2. Verificarea Naturii Cheltuielilor:

• ANAF va examina documentele justificative (facturi, contracte) pentru a se asigura că cheltuielile incluse în Contul 201 sunt efectiv cheltuieli de constituire și nu alte tipuri de cheltuieli (ex: cheltuieli de exploatare curente, cheltuieli de marketing sau publicitate generale) care ar avea un alt regim fiscal.
• Această verificare are ca scop prevenirea includerii nejustificate de costuri în categoria cheltuielilor de constituire, pentru a beneficia de un regim de amortizare preferențial sau de alte deduceri.
  

3. Respectarea Principiilor Contabile și Fiscale:

• ANAF va verifica consistența între modul de înregistrare contabilă și cel fiscal, și modul în care sunt efectuate ajustările (dacă este cazul) pentru a se conforma ambelor seturi de reguli.

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va solicita:
• Fișa contului 201 și a contului corespondent de amortizare (2801).
• Actele de înființare ale societății (certificat de înregistrare, act constitutiv).
• Documentele justificative (facturi, chitanțe, contracte) pentru fiecare sumă capitalizată sau cheltuită direct, care se încadrează în categoria cheltuielilor de constituire.
• Fișa de calcul a amortizării contabile și fiscale, inclusiv perioada de amortizare aplicată și metoda.
• Politica contabilă a entității referitoare la cheltuielile de constituire.
• Declarația de impozit pe profit (Declarația 101), pentru a verifica modul în care cheltuielile de constituire au influențat baza impozabilă (prin amortizare fiscală sau ajustări).
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii fiscali pot examina în detaliu toate înregistrările contabile și documentele suport.

• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal, cum ar fi:
• Amortizarea pe o perioadă mai mare de 5 ani sau aplicarea unei metode nepermise fiscal.
• Deducerea integrală a cheltuielilor de constituire direct în profit și pierdere, atunci când fiscal ele ar trebui amortizate.
• Includerea unor cheltuieli care nu se încadrează în definiția fiscală de "cheltuieli de constituire".
• Aceste erori pot duce la recalcularea impozitului pe profit (majorarea bazei impozabile) și impunerea de dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele suplimentare de impozit.
  

În concluzie:

Pentru ANAF, Contul 201 (sau natura sa de cheltuială) este un element crucial în controlul deductibilității fiscale. Indiferent dacă o entitate aplică OMFP (capitalizare) sau IFRS (cheltuire directă), tratamentul fiscal al cheltuielilor de constituire este clar definit de Codul Fiscal (amortizare pe maximum 5 ani). ANAF se va concentra pe asigurarea că această amortizare fiscală este corect calculată și respectată, și că doar cheltuielile eligibile sunt considerate de constituire în scopuri fiscale.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru acționari, potențiali investitori, analiști financiari, creditori și alte părți interesate, Contul 201 (sau modul în care sunt tratate cheltuielile de constituire sub IFRS) oferă informații despre strategia inițială de finanțare, sănătatea financiară la demararea afacerii și impactul politicilor contabile asupra profitabilității. Deși nu este un cont cu o dinamică mare după perioada inițială, modul în care este gestionat spune multe despre transparentă și conformitate.

1. Perspectiva Acționarilor/Asociaților

Pentru proprietarii entității, modul în care sunt tratate cheltuielile de constituire are un impact direct asupra profitului și a percepției asupra valorii afacerii:

• Impactul asupra Profitabilității Inițiale:
• Sub OMFP (Capitalizare): Acționarii ar putea vedea o amortizare graduală a acestor costuri pe parcursul a 5 ani, ceea ce înseamnă că profitul din primii ani este mai puțin afectat de costurile inițiale. Aceasta poate crea o imagine a unei rentabilități mai rapide, cel puțin din punct de vedere contabil.
• Sub IFRS (Cheltuire directă): Cheltuielile sunt recunoscute integral în primul an, ceea ce duce la un profit net (sau o pierdere) mai mic în perioada de început. Deși pare mai drastic, această abordare oferă o imagine mai conservatoare și "mai curată" a profitului operațional ulterior, fără amortizări reziduale din trecut.
  

• Acuratețea Informațiilor Financiare: Acționarii sunt interesați ca situațiile financiare să reflecte fidel performanța. Diferența de tratament (capitalizare vs. cheltuire directă) poate influența comparațiile cu alte companii care aplică standarde diferite sau chiar companii din alte jurisdicții.
• Transparența Costurilor de Start-up: Modul în care aceste cheltuieli sunt raportate oferă o imagine asupra costurilor necesare pentru a pune afacerea pe picioare.
  

2. Perspectiva Potențialilor Investitori și Analiștilor Financiari

Aceștia analizează Contul 201 și tratamentul cheltuielilor de constituire pentru a evalua calitatea profitului și pentru a face comparații:

• Calitatea Câștigurilor: Analiștii preferă, în general, abordarea IFRS de cheltuire imediată, considerând că aceasta reflectă o calitate mai bună a câștigurilor. Capitalizarea (sub OMFP) poate fi percepută ca o modalitate de "netezire" a profitului sau de amânare a recunoașterii unor costuri.
• Comparabilitate: Este esențial ca analiștii să înțeleagă ce standarde contabile aplică entitatea (OMFP vs. IFRS) pentru a face ajustări și a compara performanța cu alte companii din industrie sau de pe piață. O companie care capitalizează cheltuielile de constituire va părea, în primii ani, mai profitabilă (sau va raporta pierderi mai mici) decât una care le cheltuie direct, chiar dacă operațional sunt similare.
• Valoarea Activului Net: Deși de valoare redusă în comparație cu alte active, prezența sau absența "cheltuielilor de constituire" în bilanț afectează valoarea activului net.
  

3. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Furnizori, etc.)

Creditorii sunt interesați de stabilitatea și capacitatea de rambursare a companiei, iar profitabilitatea este un factor cheie:

• Capacitatea de Serviciu a Datoriei: Chiar dacă suma amortizată anual este mică, orice cheltuială care reduce profitul net poate influența capacitatea companiei de a genera profituri suficiente pentru a-și servi datoriile.
• Analiza Bilanțului: Prezența imobilizărilor necorporale (cum ar fi cheltuielile de constituire) poate fi evaluată în contextul colateralului sau al activelor care pot fi lichidate. Cheltuielile de constituire au o valoare de realizare practic nulă, fiind un activ intangibil și neseparabil. Creditorii vor fi conștienți de acest aspect.
  

4. Perspectiva Angajaților și a Managementului

• Percepția Performanței: Managementul trebuie să fie conștient de modul în care tratamentul contabil al acestor costuri va afecta indicatorii de performanță (ex. profitul net, marjele) în primii ani, mai ales dacă performanța este legată de bonusuri sau evaluări.
• Respectarea Reglementărilor: Pentru management, este esențial să se asigure că politica contabilă adoptată este în conformitate deplină cu standardele contabile aplicabile entității și că este aplicată consecvent.
  

În concluzie, deși Contul 201 (sau conceptul său IFRS) nu este unul dintre cele mai complexe sau voluminoase, modul în care cheltuielile de constituire sunt tratate este un indicator al politicilor contabile adoptate de entitate și are un impact vizibil asupra profitabilității în primii ani de existență. Pentru părțile interesate, înțelegerea acestui tratament este crucială pentru o analiză financiară corectă și comparabilă.