Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4
Contabilitate
Contul 411 - Clienți
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepția entităților afiliate, entităților asociate și a entităților controlate în comun, inclusiv a clienților incerți, rău-platnici, dubioși sau aflați în litigiu.
Contul 411 "Clienți" este un cont de activ.
În debitul contului 411 "Clienți" se înregistrează:
– valoarea la preț de
vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc.
livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe
valoarea adăugată aferentă (701,
702,
703,
704,
705,
706,
707,
708,
4427);
– valoarea bunurilor
livrate sau serviciilor prestate, evidențiate anterior în
contul "Clienți - facturi de întocmit" (418);
– venituri înregistrate
în avans sau de realizat, aferente perioadelor sau
exercițiilor financiare următoare (472);
– valoarea creanțelor
reactivate (754);
– valoarea ambalajelor
care circulă în sistem de restituire, facturate clienților
(419);
– valoarea
despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de
terți (758);
– diferențele favorabile
de curs valutar, aferente creanțelor în valută,
înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea
exercițiului financiar (765);
– diferențele favorabile
aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se
face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la
finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului
financiar (768);
– rezultatul favorabil
provenit din corectarea erorilor contabile aferente
exercițiilor financiare anterioare (117).
În creditul contului 411 "Clienți" se înregistrează:
– decontarea avansurilor
încasate de la clienți (419);
– valoarea garanțiilor
reținute de terți (267);
– valoarea reducerilor
comerciale acordate ulterior facturării (709);
– valoarea sconturilor
acordate clienților (667);
– sumele trecute pe
pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților
incerți sau în litigiu (654);
– diferența dintre
valoarea creanțelor cedate în schimbul titlurilor primite
și valoarea mai mică a titlurilor primite, la data
dobândirii acelor titluri (654);
– creanțe prescrise,
scutite sau anulate, potrivit legii (658);
– valoarea ambalajelor
care circulă în sistem de restituire, primite de la
clienți (419);
– valoarea creanțelor
care fac obiectul participării în natură, potrivit legii,
la capitalul social al altor entități, în schimbul
dobândirii de participații în capitalul acestora (261,
262,
263,
265);
– diferențele
nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în
valută, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia
evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea
exercițiului financiar (665);
– diferențele
nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcție de cursul unei valute,
înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia
evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea
exercițiului financiar (668).
Soldul contului reprezintă sumele datorate de
clienți.
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
Abordarea contabilă
Contul 411 - Clienți este un cont de activ ce reflectă creanțele entității față de clienți, rezultate din vânzarea de bunuri (produse finite, mărfuri) sau prestarea de servicii. Acest cont este fundamental pentru a înregistra corect veniturile și a urmări plățile pe care compania trebuie să le primească.
Definiție: Acest cont înregistrează creanțele comerciale pe termen scurt.
Funcția: Rolul său este de a asigura aplicarea principiului contabilității pe baza de angajamente (accrual), conform căruia veniturile trebuie recunoscute în momentul în care bunurile au fost livrate sau serviciile prestate, nu atunci când se încasează numerarul.
Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea totală a creanțelor față de clienți la un anumit moment.
Monografie Contabilă Detaliată
Să luăm un exemplu. O companie vinde produse finite unui client în valoare de 1.000 lei (fără TVA), plus TVA 19% (190 lei). Valoarea totală a facturii este de 1.190 lei.
1. La înregistrarea facturii de vânzare către client:
| Cont Debit |
Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 4111 "Clienți" | 1.190 | 701 "Venituri din vânzarea produselor finite" | 1.000 |
| 4427 "TVA colectată" | 190 |
2. La încasarea facturii de la client:
| Cont Debit | Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 5121 "Conturi la bănci în lei" | 1.190 | 4111 "Clienți" | 1.190 |
Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul debitor al Contului 411 este prezentat în Bilanț la Active curente, sub denumirea de "Creanțe comerciale și alte creanțe". Acesta este un indicator al capacității companiei de a genera venituri și de a colecta plățile aferente.
Abordarea IFRS
În sistemul IFRS, creanțele față de clienți sunt tratate ca instrumente financiare sub incidența IFRS 9 "Instrumente financiare" și sunt prezentate în conformitate cu IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare". IFRS se concentrează pe substanța economică a tranzacției și pe evaluarea corectă a creanțelor.
- Recunoaștere și Evaluare: Sub IFRS, creanțele comerciale sunt recunoscute inițial la valoarea justă (fair value), care de obicei este egală cu valoarea facturată. Ulterior, acestea sunt evaluate la cost amortizat. Un aspect crucial sub IFRS 9 este recunoașterea pierderilor din credite (expected credit losses - ECL), care impune companiilor să estimeze și să înregistreze potențialele pierderi din neîncasarea creanțelor.
- Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standardizat. Într-o companie care raportează conform IFRS, creanțele sunt înregistrate direct într-un cont de "creanțe comerciale" (trade receivables).
- Prezentarea în situațiile financiare:
Creanțele comerciale sunt prezentate în Bilanț
(Statement of Financial Position) la secțiunea "Active
curente".
| Aspect | OMFP 1802/2014 | IFRS (IFRS 9 & IAS 1) |
| Tratament contabil | Utilizează un cont distinct (411). | Nu impune un cont separat. |
| Evaluare | Evaluare la valoarea nominală a creanței. | Evaluare inițială la valoarea justă, ulterior la cost amortizat. Recunoașterea pierderilor din credite. |
| Recunoașterea pierderilor | Utilizează ajustări pentru depreciere (491) bazate pe pierderi deja înregistrate. | Utilizează modelul pierderilor așteptate din credite (ECL), bazat pe pierderi viitoare estimate. |
Abordarea de audit
Pentru un auditor, auditul
Contului 411 se concentrează pe două obiective
principale: existența și evaluarea creanțelor.
Obiectivul este de a se asigura că soldul contului de
clienți este real și că valoarea sa este recuperabilă.
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 411 este un punct de control esențial în verificarea realității veniturilor și a TVA-ului colectat. ANAF va urmări cu atenție dacă înregistrările din acest cont sunt justificate, deoarece o înregistrare fictivă ar putea crește artificial veniturile sau ar putea duce la nedeclararea corectă a TVA-ului.
Pentru ANAF, Contul 411 este un instrument de control al legalității și al realității veniturilor și a TVA-ului. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea strictă a documentației și a respectării condițiilor de deductibilitate pentru a se asigura că baza impozabilă și TVA-ul colectat sunt corecte.
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 411 este un indicator critic al calității veniturilor și al lichidității unei companii. O analiză atentă a acestui cont poate oferi informații valoroase despre eficiența managementului în a colecta plățile de la clienți și a converti vânzările în numerar.
Contul 411 este un barometru al sănătății operaționale și financiare a unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar veniturile companiei, ci și capacitatea managementului de a gestiona capitalul de lucru și de a minimiza riscul de credit.
- Confirmarea creanțelor: Aceasta este una dintre cele mai comune și eficiente proceduri de audit. Auditorul trimite cereri de confirmare direct către clienți, solicitându-le să verifice soldul datorat la o anumită dată. Răspunsurile primite oferă o dovadă independentă a existenței creanțelor.
- Testul de "cut-off": Auditorul va verifica dacă tranzacțiile de vânzare de la sfârșitul perioadei de raportare sunt înregistrate în perioada corectă. O eroare de "cut-off" ar putea duce la supraevaluarea veniturilor și a creanțelor, ceea ce ar distorsiona profitul companiei.
- Analiza veniturilor: Auditorul va examina documente justificative, cum ar fi facturi, avize de însoțire a mărfii și contracte, pentru a se asigura că vânzările sunt reale și că sumele înregistrate sunt corecte.
- Evaluarea provizionului pentru clienți
dubioși: Auditorul va examina procesul de estimare a
ajustărilor pentru depreciere (conform OMFP) sau a
pierderilor așteptate din credite (ECL) (conform
IFRS). Se va asigura că ajustările sunt adecvate și
că reflectă riscul real de neîncasare a creanțelor.
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 411 este un punct de control esențial în verificarea realității veniturilor și a TVA-ului colectat. ANAF va urmări cu atenție dacă înregistrările din acest cont sunt justificate, deoarece o înregistrare fictivă ar putea crește artificial veniturile sau ar putea duce la nedeclararea corectă a TVA-ului.
- Verificarea veniturilor impozabile: Inspectorii fiscali vor verifica dacă toate veniturile obținute din vânzări și servicii sunt reflectate corect în contabilitate și în declarațiile fiscale. Se va pune accentul pe corespondența dintre veniturile înregistrate și sumele încasate.
- TVA colectată: O atenție deosebită se va acorda TVA-ului colectat (înregistrat în contul 4427). ANAF va verifica dacă există documente justificative (facturi) emise legal și dacă tranzacțiile sunt reale. Un TVA colectat neînregistrat sau o factură subevaluată pentru a diminua obligația fiscală atrage penalități severe.
- Vechimea creanțelor: ANAF va examina
vechimea creanțelor din contul 411 pentru a se
asigura că ajustările pentru depreciere
(provizioanele) sunt justificate fiscal. Conform
Codului Fiscal, doar creanțele mai vechi de 270 de
zile de la data scadenței, care nu sunt garantate,
pot fi deduse la calculul impozitului pe profit, sub
anumite condiții.
Pentru ANAF, Contul 411 este un instrument de control al legalității și al realității veniturilor și a TVA-ului. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea strictă a documentației și a respectării condițiilor de deductibilitate pentru a se asigura că baza impozabilă și TVA-ul colectat sunt corecte.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 411 este un indicator critic al calității veniturilor și al lichidității unei companii. O analiză atentă a acestui cont poate oferi informații valoroase despre eficiența managementului în a colecta plățile de la clienți și a converti vânzările în numerar.
- Risc de credit: Un sold mare și în creștere al contului de clienți, mai ales dacă este însoțit de o vechime considerabilă a creanțelor, poate indica un risc ridicat de neîncasare. Acesta este un semnal de alarmă pentru acționari, sugerând că o parte din veniturile raportate ar putea să nu se materializeze niciodată în numerar. Analiștii vor urmări numărul mediu de zile de încasare a creanțelor pentru a evalua eficiența colectării.
- Sănătate operațională: O creștere a creanțelor poate fi un semn pozitiv, indicând o creștere a vânzărilor. Cu toate acestea, dacă rata de creștere a creanțelor este mai mare decât rata de creștere a vânzărilor, aceasta poate sugera o deteriorare a politicii de credit sau o problemă de colectare.
- Calitatea veniturilor: Acționarii vor dori
să se asigure că veniturile raportate sunt de înaltă
calitate, adică sunt susținute de capacitatea de a
le transforma rapid în numerar. O diferență mare
între profitul net (bazat pe contabilitatea de
angajamente) și fluxul de numerar din activitatea
operațională poate indica o problemă de colectare,
ridicând suspiciuni cu privire la calitatea
profitului.
Contul 411 este un barometru al sănătății operaționale și financiare a unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar veniturile companiei, ci și capacitatea managementului de a gestiona capitalul de lucru și de a minimiza riscul de credit.
Bibliografie:
O.M.F.P.
nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie
2014).
Anexa
O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29
decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P.
nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of.
nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa
nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile
din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale
de Raportare Financiară.Dorin, Merticaru