Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4

Contabilitate

Contul 409 - Furnizori - debitori

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor, prestări de servicii, imobilizări corporale sau necorporale.

Contul 409 "Furnizori - debitori" este un cont de activ.

În debitul contului 409 "Furnizori - debitori" se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate (401, 404);

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401).

În creditul contului 409 "Furnizori - debitori" se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (401, 404);

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, înapoiate furnizorilor, precum și valoarea ambalajelor degradate (401, 608);

– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (381).

Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

4091. Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)

4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii (A)

4093. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)

4094. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)

Bilanț contabil:

Active imobilizate - Imobilizări necorporale - Avansuri.

Avansuri (cont 4094)

Active imobilizate - Imobilizări corporale - Avansuri.

Avansuri (cont 4093)

Active circulante - Stocuri - Avansuri.

Avansuri (cont 4091)

Abordarea contabilă

Contul 409 - Furnizori - debitori este un cont de activ ce reflectă avansurile sau plățile făcute de entitate către furnizori, pentru bunuri sau servicii care nu au fost încă livrate. Acest cont este utilizat pentru a înregistra creanțele companiei asupra furnizorilor.

Definiție: Înregistrează avansurile plătite furnizorilor pentru achiziții viitoare de bunuri, servicii sau imobilizări.

Funcția: Rolul său este de a evidenția sumele plătite în avans, care reprezintă o creanță a companiei, nu o cheltuială, până la momentul primirii bunurilor sau serviciilor.
is of the same genre as the previously provided descriptions. The language is professional and informative, avoiding informal speech or conversational fillers. It begins with an affirmation ("Absolut!") to signal a positive response to the user's "OK!". It proceeds with a heading for the accounting approach and then a sub-heading for the role of the account. It provides a definition, function, and structure, and then a detailed monographic example. The monographic example includes a clear table with debit and credit entries. The response concludes by explaining the presentation in financial statements and prompts the user to move to the next section of the analysis (IFRS). The response is well-structured, clear, and follows the established format. I will ensure my response to the user's "OK!" follows this model.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu. O companie plătește un avans de 2.000 lei (inclusiv TVA 19%) unui furnizor pentru o comandă viitoare de materii prime.

1. La plata avansului către furnizor:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
4091 "Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri și servicii"	1.680,67	5121 "Conturi la bănci în lei"	2.000
4428 "TVA neexigibilă"	319,33

Explicație: Se debitează contul 409 cu valoarea avansului (fără TVA) și contul 4428 cu TVA-ul. Se creditează contul 5121, reflectând ieșirea de numerar din bancă.

2. La primirea facturii de la furnizor:

Presupunem că factura este de 10.000 lei (inclusiv TVA 19%).

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
301 "Materii prime"	8.403,36	401 "Furnizori"	10.000
4426 "TVA deductibilă"	1.596,64

Explicație: Se înregistrează datoria totală către furnizor, inclusiv TVA.

3. La stingerea datoriei cu avansul plătit:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
401 "Furnizori"	2.000	4091 "Furnizori - debitori"	1.680,67
4428 "TVA neexigibilă"		4426 "TVA deductibilă"	319,33

Explicație: Se sting datoria din contul 401 cu avansul plătit, iar sumele din conturile de TVA se regularizează.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul debitor al Contului 409 este prezentat în Bilanț la Active circulante, sub denumirea de "Alte creanțe" sau este inclus în creanțele comerciale.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, avansurile plătite furnizorilor sunt tratate ca active curente sub incidența IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare". Acestea sunt considerate a fi plăți în avans (prepayments) care reprezintă o creanță a entității asupra furnizorului, deoarece compania are dreptul de a primi bunuri sau servicii în viitor, în baza plății efectuate.

Recunoaștere și Evaluare: Sub IFRS, plățile în avans sunt recunoscute inițial la costul lor (valoarea nominală). Ulterior, ele sunt menținute în bilanț la această valoare până la momentul primirii bunurilor sau serviciilor, când creanța este stinsă, iar costul este recunoscut ca o cheltuială sau ca o imobilizare.
Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standardizat. Într-o companie care raportează conform IFRS, aceste avansuri sunt înregistrate direct într-un cont de "plăți în avans" sau "alte active curente".
Prezentarea în situațiile financiare: Avansurile plătite furnizorilor sunt prezentate în Bilanț (Statement of Financial Position) la secțiunea "Active curente", de obicei sub o linie numită "Plăți în avans și alte active curente".

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 1)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct (409) pentru avansurile plătite.	Nu impune un cont separat. Aceste avansuri sunt înregistrate ca prepayments (plăți în avans).
Principiu fundamental	Se bazează pe prudență și contabilitatea pe bază de angajamente.	Se bazează pe principiul contabilității pe bază de angajamente.
Simplitate	Abordarea OMFP este mai detaliată și specifică, separând avansurile de creanțele obișnuite.	IFRS simplifică procesul prin gruparea avansurilor într-o singură categorie.

În concluzie, IFRS tratează avansurile plătite ca pe orice altă creanță, concentrându-se pe recunoașterea corectă a activului și pe prezentarea sa în situațiile financiare.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 409 se concentrează pe existența și evaluarea creanțelor față de furnizori. Obiectivul este de a se asigura că avansurile plătite sunt reale și că valoarea lor corespunde situației de fapt.

Confirmarea creanțelor: O procedură esențială este trimiterea de cereri de confirmare directă către furnizorii cărora li s-au plătit avansuri. Această procedură independentă ajută la verificarea existenței creanțelor și la identificarea oricăror diferențe între soldurile înregistrate de companie și cele ale furnizorului.
Verificarea documentației: Auditorul va examina un eșantion de documente justificative, cum ar fi ordine de plată, extrase de cont bancare și contracte cu furnizorii, pentru a se asigura că avansurile au fost plătite efectiv și că există un angajament de a primi bunuri sau servicii în schimb.
Testul de "cut-off": Acest test este crucial. Auditorul va verifica dacă tranzacțiile de la sfârșitul perioadei de raportare sunt înregistrate în perioada corectă. O eroare de "cut-off" ar putea duce la subevaluarea datoriilor și la supraevaluarea profitului.
Evaluarea riscului de neîncasare: Auditorul va evalua riscul ca furnizorul să nu livreze bunurile sau serviciile pentru care s-a plătit avansul. Un sold vechi al contului 409, care nu este stins de mult timp, poate semnala un risc de neîncasare.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 409 este un punct de control esențial în verificarea realității plăților și a deductibilității TVA-ului. ANAF va urmări cu atenție dacă avansurile înregistrate sunt justificate, deoarece o plată fictivă ar putea fi un mod de a ascunde fonduri sau de a manipula bilanțul.

Deductibilitatea cheltuielilor: Deoarece avansul este o creanță, nu o cheltuială, ANAF va verifica dacă suma respectivă este tratată corect în contabilitate. Cheltuiala va fi recunoscută fiscal abia în momentul primirii bunurilor sau serviciilor.
Deductibilitatea TVA: O atenție deosebită se va acorda TVA-ului aferent avansurilor (înregistrat în contul 4428). TVA-ul poate fi dedus de la momentul plății avansului, cu condiția ca furnizorul să emită factura de avans conform legii. ANAF va verifica dacă există facturi de avans emise și primite corespunzător.
Verificarea documentației: ANAF va solicita documente justificative, cum ar fi ordine de plată și extrase de cont bancare, care să ateste plata avansului, și facturi de avans primite de la furnizori. O discrepanță între valoarea din contul 409 și documentele justificative poate ridica suspiciuni de manipulare.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 409 este un instrument de control al realității și al legalității tranzacțiilor. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea strictă a documentației și a respectării condițiilor de deductibilitate pentru a se asigura că baza impozabilă și TVA-ul declarat sunt corecte.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 409 este un indicator important al sănătății financiare și al managementului capitalului circulant. O analiză atentă a acestui cont poate oferi informații valoroase despre modul în care managementul își gestionează resursele și relațiile cu furnizorii.

Lichiditate și eficiență: Un sold ridicat și în creștere al contului 409 poate indica o utilizare ineficientă a capitalului. Sumele plătite în avans sunt bani "blocați" care nu produc venituri până la primirea bunurilor sau serviciilor. Investitorii și analiștii vor examina cu atenție acest cont pentru a se asigura că avansurile sunt justificate și că sunt stinse rapid.
Încrederea în furnizori: Plata avansurilor poate semnala o lipsă de încredere în furnizori, care pot solicita o garanție înainte de a onora comanda. În plus, poate fi un semn că entitatea se află într-o poziție de negociere slabă. Acționarii vor dori să înțeleagă motivul pentru care se plătesc avansuri, în special pentru sume mari.
Risc de management: Un sold vechi al contului 409, care nu este stins de mult timp, poate semnala un risc de neîncasare a creanței. Un management prudent va monitoriza îndeaproape aceste avansuri și va lua măsuri pentru a se asigura că bunurile sau serviciile sunt livrate la timp.

Concluzie
Contul 409 este un barometru al sănătății financiare și al managementului riscurilor. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și prudența și transparența managementului în gestionarea angajamentelor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru