Auditul contului 263 (Acțiuni deținute la entități controlate în comun) este un proces de o importanță deosebită, deoarece vizează o formă unică de investiție, unde controlul nu este deținut individual, ci în parteneriat. Principalul risc pentru auditor este legat de stabilirea controlului în comun și de evaluarea corectă a investiției, în special în contextul diferențelor dintre IFRS și OMFP.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Principalul risc este evaluarea incorectă a investiției și clasificarea necorespunzătoare.
• ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea documentelor justificative pentru achiziție și pentru relația de parteneriat.
• ISA 550 (Părți Afiliate): Crucial, deoarece controlul în comun presupune tranzacții cu părți afiliate.
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile): Relevant, deoarece evaluarea, în special conform IFRS, implică estimări.
• IFRS 11 / IAS 28 / OMFP 1802/2014: Standardele contabile aplicabile.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 263:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

• Identificarea controlului în comun: Auditorul va examina cu atenție contractul sau acordul de parteneriat pentru a stabili dacă există un control în comun, adică dacă deciziile strategice necesită consimțământul unanim al tuturor părților.
• Evaluarea controalelor interne: Se va verifica dacă entitatea are un proces robust pentru aprobarea investiției și pentru monitorizarea performanței entității controlate în comun.
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de clasificare incorectă: Cel mai mare risc. O entitate poate clasifica o investiție ca fiind controlată în comun atunci când, de fapt, deține controlul exclusiv sau doar o influență semnificativă. Această greșeală poate duce la o eroare fundamentală de prezentare în situațiile financiare.
• Risc de evaluare incorectă:
• OMFP: Auditorul se va concentra pe riscul de a nu înregistra o depreciere (ajustare pentru pierderea de valoare) atunci când valoarea acțiunilor a scăzut semnificativ și permanent.
• IFRS: Auditorul se va concentra pe riscul de a calcula incorect cota-parte din profitul sau pierderea entității controlate în comun, mai ales dacă entitatea utilizează Metoda punerii în echivalență. De asemenea, trebuie să verifice dacă situațiile financiare ale entității controlate în comun sunt fiabile și dacă sunt elaborate în baza acelorași principii contabile.
  

• Risc de publicare: Auditorul trebuie să se asigure că toate informațiile relevante despre tranzacțiile cu părțile implicate în controlul în comun sunt publicate corespunzător în notele la situațiile financiare.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

• Verificarea documentației: Auditorul va examina contractul de parteneriat, contractul de achiziție al acțiunilor și documentele de plată (extrase de cont) pentru a verifica costul istoric.
• Verificarea evaluării:
• OMFP: Se va analiza valoarea recuperabilă a investiției pentru a identifica necesitatea unei deprecieri.
• IFRS (Metoda punerii în echivalență): Se vor obține situațiile financiare auditate ale entității controlate în comun și se va recalcula cota-parte din profitul net, precum și ajustările aferente dividendelor.
  

• Confirmarea cu terții: Auditorul va trimite o cerere de confirmare directă către partenerii implicați în controlul în comun sau, dacă este cazul, către depozitarul de valori mobiliare, pentru a confirma numărul de acțiuni deținute.

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă clasificarea, evaluarea și prezentarea contului 263 sunt corecte. O eroare de clasificare sau o evaluare neconformă cu standardele poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 263 reprezintă un punct de control esențial, din cauza complexității relațiilor de control în comun și a implicațiilor fiscale. Inspectorii fiscali sunt atenți la tranzacțiile dintre părți, la tratamentul dividendelor, al dobânzilor și al deprecierilor, pentru a se asigura că nu se eludează impozitarea.

Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 263

1. Tratamentul Fiscal al Dividendelor (Articolul 43, Cod Fiscal):

• Impozitul pe dividende: ANAF va verifica dacă entitatea a reținut și a virat corect impozitul pe dividende (de obicei, 8%) în cazul dividendelor primite de la entitatea controlată în comun din România.
• Scutirea de impozit: În cazul în care entitatea deține cel puțin 10% din capitalul social al entității controlate în comun pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an, dividendele sunt scutite de impozit pe profit. ANAF va verifica dacă sunt îndeplinite aceste condiții pentru a justifica scutirea.
• Diferențe IFRS vs. OMFP: Din perspectiva ANAF, recunoașterea veniturilor din dividende se face la momentul încasării (sau al dreptului de încasare), nu pe baza profitului, așa cum se poate întâmpla în IFRS (Metoda punerii în echivalență). ANAF va ignora ajustările IFRS și se va baza pe documente justificative pentru veniturile din dividende primite.
  

2. Ajustările pentru Pierderea de Valoare (Deprecieri):

• Deductibilitate fiscală: Cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor financiare (din Contul 2966) sunt, în general, cheltuieli nedeductibile fiscal. ANAF le va recalcula și le va adăuga la profitul impozabil, deoarece pierderile din investiții nu sunt considerate pierderi operaționale deductibile. Singura excepție este în cazul vânzării, când se pot deduce pierderile de capital.

3. Tranzacții cu Părți Controlate în Comun (Prețuri de Transfer):

• Articolul 11, Cod Fiscal: ANAF va examina cu atenție orice tranzacție (împrumuturi, vânzări, servicii) între entitate și entitatea controlată în comun. Se va asigura că prețurile utilizate respectă principiul valorii de piață (arm's length principle).
• Dosarul prețurilor de transfer: Dacă volumul tranzacțiilor depășește anumite praguri, entitatea este obligată să dețină un dosar al prețurilor de transfer. ANAF va solicita acest dosar pentru a verifica dacă tranzacțiile nu au fost folosite pentru a transfera profituri dintr-o entitate în alta și a eluda astfel impozitarea.
  

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 263 reprezintă o zonă de risc fiscal care impune verificarea riguroasă a costurilor, a modului în care sunt tratate dividendele și a conformității cu regulile prețurilor de transfer. O gestiune fiscală necorespunzătoare a acestor aspecte poate duce la ajustări semnificative ale bazei de impozitare și la amenzi.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 263 este un indicator al alianțelor strategice ale unei companii și al modului în care aceasta își împarte riscurile și profiturile. Un sold semnificativ în acest cont sugerează o abordare colaborativă a creșterii, dar atrage și o analiză atentă a modului în care este gestionat controlul comun.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor

Acționarii privesc cu mare interes acest cont, deoarece reflectă angajamentul managementului de a-și consolida poziția pe piață prin parteneriate strategice.

• Indicator de creștere și de parteneriat: Un sold în creștere al contului 263 este un semn pozitiv. El sugerează că managementul investește în extinderea rețelei de afaceri. Acest lucru poate genera sinergii, oferi acces la noi piețe sau consolida lanțurile de aprovizionare.
• Acuratețea raportării financiare: Acționarii sunt preocupați de modul în care este evaluată investiția. Dacă entitatea folosește metoda costului (OMFP), valoarea poate să nu reflecte performanța reală a entității controlate în comun. Dimpotrivă, dacă folosește metoda punerii în echivalență (IFRS), valoarea investiției se ajustează cu profitul sau pierderea parteneriatului, oferind o imagine mai fidelă și mai transparentă.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc investițiile controlate în comun cu prudență, dar recunosc potențialul lor.

• Valoarea de garanție: Valoarea acțiunilor deținute la o entitate controlată în comun este mai dificil de stabilit și, prin urmare, mai greu de folosit ca garanție. Valoarea depinde de performanța, soliditatea și, mai ales, de relația cu partenerii.
• Riscul de capital: Creditorii sunt îngrijorați de riscul ca o investiție majoră în contul 263 să devină neprofitabilă. O investiție care se depreciază constant poate indica o problemă fundamentală în parteneriat și poate afecta capacitatea companiei de a-și onora datoriile.
  

3. Perspectiva Analiștilor Financiari

Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a valorii și a performanței companiei.

• Analiza veniturilor și a bilanțului: Analiștii vor face ajustări pentru a elimina efectul contabilității. De exemplu, în cazul în care se folosește metoda costului (OMFP), analistul va încerca să estimeze cota-parte din profitul parteneriatului și să o adauge la venitul companiei pentru a obține o imagine mai realistă a performanței.
• Evaluarea riscului și a strategiei: Analiștii vor evalua dacă investițiile în entități controlate în comun se aliniază cu strategia generală a companiei și dacă managementul are capacitatea de a le gestiona eficient pentru a obține un randament adecvat. Riscul de conflict cu partenerii este, de asemenea, o preocupare majoră.
  

În concluzie, Contul 263 este un cont strategic care reflectă modul în care o companie își gestionează parteneriatele. Pentru părțile interesate, el oferă o imagine a viitorului, dar atrage și o analiză atentă a riscurilor asociate.