Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 2

Contabilitate
Contul 264 - Titluri puse în echivalență
                
            Cu ajutorul acestui cont se ține evidența titlurilor de participare consolidate prin metoda punerii în echivalență.
Contul 264 "Titluri puse în echivalență" este un cont de activ.
În debitul contului 264 "Titluri puse în echivalență" se înregistrează participațiile în entitățile asociate și entitățile controlate în comun, prezentate în situațiile financiare anuale consolidate la valoarea determinată prin metoda punerii în echivalență, astfel:
– costul de
              achiziție al titlurilor evaluate prin metoda punerii în
              echivalență (263);
            
          – partea cuvenită
              investitorului din profitul înregistrat în exercițiul
              financiar curent de entitățile asociate și entitățile
              controlate în comun (768);
            
          – partea cuvenită
              investitorului din rezervele înregistrate de entitățile
              asociate și entitățile controlate în comun, cu ocazia
              consolidării prin metoda punerii în echivalență (106).
            
          În creditul contului 264 "Titluri puse în
                echivalență" se înregistrează:
              
          – partea cuvenită
              investitorului din pierderea înregistrată în exercițiul
              curent de entitățile asociate și entitățile controlate în
              comun, cu ocazia consolidării prin metoda punerii în
              echivalență a participațiilor deținute de investitor în
              aceste entități (668).
            
          Abordarea contabilă
Contul 264 este un cont de activ utilizat exclusiv pentru a înregistra investițiile în entități asociate și entități controlate în comun, atunci când se aplică metoda punerii în echivalență. Acest cont nu este un cont de cost istoric, ci un cont dinamic, a cărui valoare fluctuează în funcție de performanța financiară a entităților în care s-a investit. În sistemul contabil românesc, utilizarea acestui cont este opțională și se aplică doar de către entitățile care raportează conform IFRS.
Context:
Spre deosebire de conturile 261, 262 și 263, care înregistrează investițiile la costul istoric, contul 264 este un cont de evaluare. El reflectă direct cota-parte din profitul sau pierderea entității în care se investește, oferind o imagine mai fidelă a valorii investiției.
Structura și Funcția Contului 264 conform OMFP 1802/2014
Natura Contului: Cont de activ.
Funcția Contabilă:
- Se debitează (Db):
 - Cu costul de achiziție al titlurilor la momentul inițial.
 - Cu cota-parte din profitul net al entității asociate/controlate în comun.
 - Cu cota-parte din alte elemente ale
                    rezultatului global al entității (de exemplu,
                    rezerve din reevaluare).
 
- Se creditează (Cr):
 - La ieșirea din gestiune a titlurilor (prin vânzare).
 - Cu cota-parte din pierderea netă a entității asociate/controlate în comun.
 - Cu dividendele primite, care se consideră o
                    reducere a valorii investiției, nu un venit.
 
- Soldul Contului:
 - Sold debitor (Sd): Reprezintă valoarea
                    contabilă a investiției, ajustată cu performanța
                    entității în care s-a investit.
 
Recunoaștere inițială: Investiția este recunoscută la costul de achiziție.
Evaluare ulterioară: Valoarea este ajustată periodic pentru a reflecta cota-parte din profitul, pierderea și alte modificări ale capitalurilor proprii ale entității în care se investește.
Operațiuni Specifice și Monografii Contabile
Iată câteva exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru Contul 264:
Achiziția titlurilor:
Operațiune: Entitatea achiziționează 30% din acțiunile Companiei A pentru 100.000 lei.
Înregistrare contabilă:
264 "Titluri puse în echivalență" = 5121 "Conturi la bănci în lei"
100.000 lei 100.000 lei
Înregistrarea cotei-părți din profitul entității asociate:
Operațiune: Compania A realizează un profit de 50.000 lei. Cota-parte a investitorului este de 30%.
Înregistrare contabilă:
264 "Titluri puse în echivalență" = 761 "Venituri din imobilizări financiare"
15.000 lei (30% din 50.000) 15.000 lei
Înregistrarea dividendelor primite:
Operațiune: Compania A plătește un dividend de 10.000 lei. Cota-parte a investitorului este de 30%.
Înregistrare contabilă:
5121 "Conturi la bănci în lei" = 264 "Titluri puse în echivalență"
3.000 lei (30% din 10.000) 3.000 lei
(Notă: Dividendele reduc valoarea investiției, nu sunt venituri.)
Prezentarea în Situațiile Financiare
- Situația Poziției Financiare (Bilanț):
 - Soldul Contului 264 este prezentat în
                    secțiunea "Imobilizări financiare", de obicei sub o
                    linie separată, pentru a evidenția faptul că se
                    aplică metoda punerii în echivalență.
 
Abordarea IFRS
În IFRS, Contul 264 nu există ca atare, deoarece IFRS nu impune un plan de conturi. Cu toate acestea, conceptul de "punere în echivalență" este fundamental, fiind reglementat de IAS 28 "Investiții în entități asociate și în asocieri în participație" și de IFRS 11 "Acorduri de control în comun". Acest cont este, de fapt, o metodă de evaluare și prezentare a investiției, nu o înregistrare la costul istoric.
1. Recunoaștere și Evaluare
- Recunoaștere inițială: Investiția este recunoscută la costul de achiziție, similar cu OMFP.
 - Evaluare ulterioară (Metoda punerii în
                  echivalență): După recunoașterea inițială, valoarea
                  contabilă a investiției se ajustează periodic pentru a
                  reflecta cota-parte din profitul sau pierderea
                  entității în care s-a investit. Această metodă este
                  obligatorie pentru investițiile în entități asociate
                  și, în general, pentru cele controlate în comun.
 
1. Achiziția de titluri:
Operațiune: Entitatea achiziționează 30% din acțiunile Companiei A pentru 100.000 EUR.
Înregistrare contabilă:
Debit: Investiție în entitate asociată/controlată în comun = 100.000 EUR
Credit: Bancă = 100.000 EUR
Aceasta este similară cu abordarea OMFP.
2. Înregistrarea cotei-părți din profitul entității:
Operațiune: Compania A raportează un profit net de 50.000 EUR. Cota-parte a investitorului este de 30%.
Înregistrare contabilă:
Debit: Investiție în entitate asociată/controlată în comun = 15.000 EUR (30% din 50.000)
Credit: Venituri din investiții = 15.000 EUR
Spre deosebire de OMFP, venitul se recunoaște pe baza profitului, nu a dividendelor.
3. Înregistrarea dividendelor primite:
Operațiune: Compania A plătește un dividend de 10.000 EUR. Cota investitorului este de 30%.
Înregistrare contabilă:
Debit: Bancă = 3.000 EUR
Credit: Investiție în entitate asociată/controlată în comun = 3.000 EUR
Dividendele reduc valoarea investiției, nefiind venituri, deoarece venitul a fost deja recunoscut la momentul raportării profitului.
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP
| Aspect | OMFP 1802/2014 | IFRS (IAS 28 / IFRS 11) | 
| Bază de evaluare | Cost istoric, cu ajustări pentru depreciere (Cont 261, 262, 263). | Metoda punerii în echivalență, obligatorie. | 
| Recunoaștere profit | Se recunoaște venitul din dividende doar la încasare. | Se recunoaște cota-parte din profitul entității la data raportării, indiferent de dividende. | 
| Dividende primite | Se înregistrează ca venit financiar (Cont 761). | Reduc valoarea investiției
                      din bilanț. | 
                
IFRS, prin Metoda punerii în echivalență, oferă o imagine mult mai relevantă a valorii investiției, deoarece reflectă direct performanța financiară a entității în care s-a investit. OMFP, prin metoda costului, este mai simplu, dar poate subestima sau supraevalua valoarea reală a investiției. Contul 264, deși nu este un cont IFRS standard, este o reprezentare fidelă a modului în care ar trebui să funcționeze contabilitatea în baza IFRS pentru aceste tipuri de investiții.
Abordarea de audit
Auditul Contului 264 este un
                proces specializat, deoarece nu se bazează pe costul
                istoric, ci pe metoda punerii în echivalență.
                Principalele riscuri pentru auditor sunt legate de
                evaluarea corectă a investiției și de verificarea
                datelor obținute de la entitățile în care s-a investit.
                
Standardele de audit relevante includ:
                
              
              
                
1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne
                
              
              
                
              
              
                
              
              
                
              
              
              
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 264 este un cont de risc fiscal ridicat, deoarece este un cont de evaluare, nu de cost istoric. Inspectorii fiscali ignoră, în general, mecanismul de "punere în echivalență" și se concentrează pe elementele cu impact fiscal direct: dividendele și deprecierile/aprecierile rezultate din vânzarea titlurilor.
                
Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 264
                
1. Tratamentul Fiscal al Dividendelor (Articolul 43, Cod Fiscal):
                
              
              
                
              
              
                
              
              
Pentru ANAF, Contul 264 este, în esență, irelevant din perspectiva impozitului pe profit, deoarece baza de impozitare nu este valoarea contabilă din acest cont. Controalele se axează pe tratamentul fiscal al dividendelor (ca venituri impozabile) și pe pierderile/câștigurile de capital (raportate la costul istoric), precum și pe conformitatea cu regulile prețurilor de transfer.
                  
              
              
              
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 264 este de o importanță capitală, deoarece el reflectă o imagine mult mai realistă a valorii unei investiții decât metoda costului. Un sold în creștere în acest cont sugerează că investițiile strategice ale companiei sunt profitabile, iar un sold în scădere poate ridica semne de alarmă.
                
1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor
                
Acționarii privesc acest cont ca pe un indicator al valorii reale a investiției, deoarece el le oferă o imagine a profitabilității entităților în care s-a investit, dincolo de dividendele încasate.
                
              
              
                
Creditorii privesc cu mai multă încredere o investiție contabilizată prin metoda punerii în echivalență.
                
              
              
                
Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a performanței companiei și pentru a face ajustări.
                
              
              
                
              
             Standardele de audit relevante includ:
- ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Riscul principal este evaluarea complexă a investiției.
 - ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea datelor financiare ale entității în care s-a investit.
 - ISA 550 (Părți Afiliate): Relația de afiliere este fundamentală.
 - ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile): Metoda punerii în echivalență implică o estimare a valorii investiției.
 - IAS 28 / IFRS 11: Standardele contabile
                    aplicabile.
 
1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne
- Identificarea metodei de evaluare: Auditorul trebuie să înțeleagă de ce entitatea a ales să aplice metoda punerii în echivalență (de obicei, pentru că raportează conform IFRS).
 - Evaluarea controalelor interne: Se va
                    verifica dacă există un proces eficient pentru
                    colectarea la timp a situațiilor financiare de la
                    entitatea în care s-a investit și pentru calcularea
                    corectă a cotei-părți din profit/pierdere.
 
- Risc de evaluare incorectă:
 - Calculul eronat al cotei-părți din profitul sau pierderea entității în care s-a investit.
 - Valoarea contabilă a investiției poate
                      deveni negativă, ceea ce necesită o analiză
                      suplimentară.
 
- Risc de existență și dețineri: S-ar putea ca entitatea să fi vândut o parte din acțiuni, dar înregistrarea contabilă să nu reflecte acest lucru.
 - Risc de prezentare: Prezentarea incorectă a
                    contului în bilanț sau nerespectarea cerințelor de
                    publicare a informațiilor despre tranzacțiile cu
                    părțile afiliate.
 
- Verificarea costului inițial: Se va examina contractul de achiziție și extrasul de cont pentru a confirma costul inițial al investiției.
 - Verificarea sursei de date: Auditorul va solicita situațiile financiare (de preferat auditate) ale entității în care s-a investit, pentru a se asigura că datele utilizate pentru calculul punerii în echivalență sunt fiabile.
 - Recalcularea cotei-părți: Auditorul va recalcula cota-parte din profitul sau pierderea entității în care s-a investit și va compara rezultatul cu cel înregistrat de entitate. De asemenea, va verifica tratamentul corect al dividendelor, care ar trebui să reducă valoarea investiției.
 - Analiza variațiilor: Se va analiza evoluția
                    valorii investiției în cursul exercițiului
                    financiar, identificând și explicând variațiile
                    semnificative.
 
- Auditorul va evalua dacă valoarea investiției este corect reflectată în situațiile financiare. O eroare de evaluare, fie prin calcul incorect, fie prin utilizarea unor date neauditate, poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.
 
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 264 este un cont de risc fiscal ridicat, deoarece este un cont de evaluare, nu de cost istoric. Inspectorii fiscali ignoră, în general, mecanismul de "punere în echivalență" și se concentrează pe elementele cu impact fiscal direct: dividendele și deprecierile/aprecierile rezultate din vânzarea titlurilor.
Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 264
1. Tratamentul Fiscal al Dividendelor (Articolul 43, Cod Fiscal):
- Impozitul pe dividende: Din perspectiva ANAF, venitul impozabil din dividende se naște doar la momentul încasării sau la momentul la care se naște dreptul de a le încasa. ANAF va verifica dacă a fost reținut și virat corect impozitul pe dividende (8%) în cazul dividendelor primite de la entități românești.
 - Scutirea de impozit: ANAF va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a justifica scutirea de impozit pe dividende (deținerea a cel puțin 10% din capitalul social pe o perioadă neîntreruptă de un an).
 - Diferențe IFRS vs. ANAF: ANAF va ignora
                    ajustările contabile de tipul "punere în
                    echivalență", care înregistrează cota-parte din
                    profit ca venit. Venitul fiscal este reprezentat
                    doar de dividendele încasate.
 
- Deductibilitate fiscală: Din punct de vedere fiscal, valoarea contabilă din Contul 264 (ajustată prin punere în echivalență) nu este relevantă. Baza de calcul pentru impozitarea unui câștig sau a unei pierderi din vânzare este costul istoric de achiziție.
 - Impozitarea la vânzare: La vânzarea
                    titlurilor, câștigul sau pierderea de capital se
                    calculează ca diferență între prețul de vânzare și
                    costul istoric de achiziție (cel din monografia
                    inițială), nu valoarea ajustată din contul 264.
                    Orice câștig rezultat este impozabil, iar o
                    eventuală pierdere de capital este nedeductibilă
                    fiscal, conform Codului Fiscal.
 
- Articolul 11, Cod Fiscal: ANAF va examina cu atenție orice tranzacție (împrumuturi, vânzări, servicii) între entitate și entitățile cu care are o relație de afiliere/control în comun. Se va asigura că prețurile utilizate în aceste tranzacții respectă principiul valorii de piață (arm's length principle).
 
Pentru ANAF, Contul 264 este, în esență, irelevant din perspectiva impozitului pe profit, deoarece baza de impozitare nu este valoarea contabilă din acest cont. Controalele se axează pe tratamentul fiscal al dividendelor (ca venituri impozabile) și pe pierderile/câștigurile de capital (raportate la costul istoric), precum și pe conformitatea cu regulile prețurilor de transfer.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 264 este de o importanță capitală, deoarece el reflectă o imagine mult mai realistă a valorii unei investiții decât metoda costului. Un sold în creștere în acest cont sugerează că investițiile strategice ale companiei sunt profitabile, iar un sold în scădere poate ridica semne de alarmă.
1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor
Acționarii privesc acest cont ca pe un indicator al valorii reale a investiției, deoarece el le oferă o imagine a profitabilității entităților în care s-a investit, dincolo de dividendele încasate.
- Transparență și acuratețe: O companie care folosește metoda punerii în echivalență (Contul 264) arată că este transparentă și dorește să prezinte o imagine fidelă a situației sale financiare. Acest lucru poate inspira încredere în rândul investitorilor, care pot vedea profiturile generate de parteneriate, chiar dacă acestea nu au fost încă distribuite sub formă de dividende.
 - Indicator de performanță: Profitul/pierderea
                    raportată în contul de profit și pierdere, ca urmare
                    a punerii în echivalență, le arată investitorilor
                    dacă investiția lor strategică este un succes sau un
                    eșec.
 
Creditorii privesc cu mai multă încredere o investiție contabilizată prin metoda punerii în echivalență.
- Evaluare mai bună a riscului: Valoarea din Contul 264 este considerată mai relevantă, deoarece reflectă valoarea netă a activului. Acest lucru le permite creditorilor să evalueze mai bine riscul de credit.
 - Capacitatea de a genera profit: Un sold în
                    creștere în Contul 264 poate indica o capacitate
                    viitoare de a genera dividende și, prin urmare, de a
                    onora obligațiile de plată.
 
Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a performanței companiei și pentru a face ajustări.
- Relevanța datelor: Analiștii preferă metoda punerii în echivalență, deoarece le oferă datele necesare pentru a integra profiturile/pierderile entităților asociate direct în analiza performanței companiei. Acest lucru elimină necesitatea de a face ajustări manuale.
 - Analiza de risc: Un analist va compara
                    valoarea din Contul 264 cu valoarea de piață a
                    investiției, pentru a identifica discrepanțele și a
                    evalua riscurile.
 
Bibliografie:
          O.M.F.P.
                nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
              Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
              anuale individuale și situațiile financiare anuale
              consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie
              2014).
          Anexa
                O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29
              decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale
              individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
            
          O.M.F.P.
                nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea
              Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
              Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of.
              nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
            
          Anexa
              nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile
            din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale
            de Raportare Financiară.
          Dorin, Merticaru