Auditul contului 265 (Alte titluri imobilizate) este un proces important, dar complex, deoarece vizează o gamă largă de instrumente financiare. Principalele riscuri pentru auditor sunt legate de clasificarea corectă a titlurilor și de evaluarea lor, în special în contextul IFRS 9.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Principalul risc este clasificarea și evaluarea incorectă a activelor financiare.
• ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea documentelor justificative pentru achiziție și deținere.
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile): Relevant, mai ales sub IFRS, unde evaluarea la valoare justă este o estimare.
• OMFP 1802/2014 și IFRS 9: Standardele contabile aplicabile.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 265:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

• Verificarea intenției managementului: Auditorul va examina politicile interne și deciziile managementului pentru a înțelege de ce aceste titluri sunt clasificate ca imobilizate (deținute pe termen lung) și nu ca investiții pe termen scurt.
• Evaluarea controalelor interne: Se va verifica dacă există un sistem robust pentru urmărirea achizițiilor și vânzărilor de titluri și pentru monitorizarea valorii lor.
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de clasificare incorectă: Un titlu deținut pe termen scurt ar putea fi clasificat eronat ca imobilizare, afectând lichiditatea companiei. Invers, un titlu imobilizat ar putea fi clasificat ca pe termen scurt, generând fluctuații de valoare inutile în bilanț.
• Risc de evaluare incorectă:
• OMFP: Subestimarea sau supraestimarea ajustărilor pentru depreciere (Contul 2968). Auditorul trebuie să se asigure că orice scădere permanentă a valorii a fost recunoscută.
• IFRS: Evaluarea incorectă a titlurilor la valoare justă sau la cost amortizat, în funcție de clasificarea inițială.
  

• Risc de existență: S-ar putea ca entitatea să fi vândut o parte din titluri, dar înregistrarea contabilă să nu reflecte acest lucru.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

• Confirmarea cu terții: Auditorul va trimite o cerere de confirmare directă către banca depozitară sau către broker pentru a verifica existența și numărul de titluri deținute.
• Verificarea documentelor justificative: Se vor examina contractele de achiziție, extrasele de cont și documentele de plată pentru a verifica costul inițial.
• Analiza valorii recuperabile (OMFP): Se va evalua necesitatea unei ajustări pentru depreciere prin compararea costului cu valoarea de piață sau cu alte estimări ale valorii.
• Verificarea evaluării IFRS (IFRS 9): Auditorul va verifica modelul de afaceri al entității pentru gestionarea titlurilor și va analiza caracteristicile fluxurilor de numerar contractuale pentru a se asigura că titlurile sunt clasificate corect. Se va verifica, de asemenea, acuratețea evaluării la valoare justă, dacă este cazul.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă valoarea titlurilor este corect reflectată în situațiile financiare. O eroare de clasificare sau de evaluare poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 265 este un cont de risc fiscal mediu, deoarece nu implică, de obicei, relații cu părți afiliate, dar necesită o atenție sporită la tratamentul fiscal al veniturilor (dobânzi, dividende) și la deductibilitatea cheltuielilor cu ajustările de valoare.

Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 265

Tratamentul Fiscal al Veniturilor (Articolul 42, 43, Cod Fiscal):

• Venituri din dobânzi: ANAF va verifica dacă veniturile din dobânzi aferente obligațiunilor sau altor titluri (Contul 761) au fost declarate corect și au fost incluse în baza de calcul a impozitului pe profit.
• Venituri din dividende: Dacă titlurile sunt acțiuni, ANAF va verifica dacă veniturile din dividende au fost declarate și impozitate corect.
  

Ajustările pentru Pierderea de Valoare (Deprecieri):

• Deductibilitate fiscală: Cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor financiare (din Contul 2968) sunt, în general, cheltuieli nedeductibile fiscal, conform Articolului 26 din Codul Fiscal. ANAF le va recalcula și le va adăuga la profitul impozabil. Aceste pierderi devin deductibile doar la momentul vânzării titlurilor.

Vânzarea Titlurilor Imobilizate (Articolul 26, Cod Fiscal):

• Impozitarea la vânzare: Câștigul sau pierderea de capital se calculează ca diferență între prețul de vânzare și costul istoric de achiziție. Spre deosebire de abordarea IFRS, ANAF ignoră fluctuațiile de valoare justă înregistrate pe parcursul deținerii titlurilor.
• Tratament fiscal diferit: Un eventual câștig din vânzare va fi impozitat, în timp ce o pierdere de capital este, de obicei, nedeductibilă fiscală pentru societăți, cu excepția anumitor cazuri specifice reglementate în Codul Fiscal (de exemplu, pentru instituțiile de credit).
  

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 265 este relevant pentru a verifica două aspecte cheie: înregistrarea corectă a veniturilor din dobânzi/dividende și tratamentul fiscal al pierderilor din depreciere sau din vânzarea titlurilor. Inspectorii fiscali se bazează pe metoda costului istoric, ignorând, în general, evaluările la valoare justă specifice IFRS, deoarece acestea nu sunt recunoscute fiscal.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 265 este un indicator al strategiei financiare și de lichiditate a unei companii. Un sold semnificativ în acest cont sugerează că entitatea deține investiții pe termen lung care nu sunt neapărat active operaționale, dar care pot genera venituri financiare și pot servi ca sursă de lichiditate.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor

Acționarii privesc acest cont ca pe o componentă a portofoliului de investiții al companiei, evaluând performanța sa financiară și riscul asociat.

• Diversificare și stabilitate: Deținerea de titluri precum obligațiuni de stat poate fi un semn de prudență, indicând faptul că managementul încearcă să diversifice portofoliul companiei și să obțină un flux de venituri stabil din dobânzi, cu un risc relativ scăzut.
• Compararea cu alte investiții: Investitorii vor compara randamentul acestor titluri cu cel al altor investiții sau cu performanța operațională a companiei. Dacă aceste titluri generează un randament mai mic decât rata de rentabilitate a activelor, poate indica o alocare suboptimală a capitalului.
• Transparența evaluării: Așa cum am discutat, evaluarea acestor titluri este crucială. O companie care utilizează IFRS și evaluează titlurile la valoare justă oferă o imagine mai transparentă a valorii portofoliului de investiții.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc aceste titluri ca pe o sursă potențială de garanție sau de lichiditate, dar sunt atenți la riscurile ascunse.

• Valoarea de garanție: Titlurile imobilizate, în special cele cu o valoare de piață ușor de determinat (cum ar fi obligațiunile de stat), pot fi o garanție atractivă pentru creditori.
• Analiza riscului: Creditorii vor examina natura titlurilor. O obligațiune de stat este mai puțin riscantă decât o obligațiune corporativă. Creditorii vor dori să se asigure că managementul are o politică clară de gestionare a riscurilor asociate acestor investiții.
  

3. Perspectiva Analiștilor Financiari

Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a bilanțului și afluxurilor de numerar ale companiei.

• Analiza veniturilor financiare: Analiștii vor dori să vadă cât de mare este ponderea veniturilor din dobânzi/dividende (din contul 761) în totalul veniturilor. O pondere mare poate indica o dependență de veniturile financiare, ceea ce poate fi un semn de risc.
• Analiza capitalului de lucru: Deși sunt clasificate ca imobilizări, aceste titluri pot fi vândute relativ ușor. Un analist le-ar putea considera ca fiind active cu un grad ridicat de lichiditate, similar cu un depozit bancar pe termen lung.
  

În concluzie, Contul 265 este un cont care, deși mai puțin strategic decât conturile 261-263, oferă o imagine relevantă a prudenței financiare a unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea companiei de a genera venituri pasive și de a-și gestiona portofoliul de investiții.