Auditul Contului 296 (Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare) este un proces critic pentru a confirma că valoarea investițiilor pe termen lung este reflectată corect în bilanț. Principalul risc pentru auditor este legat de subiectivitatea evaluării și de posibilitatea de a nu recunoaște o pierdere de valoare care a avut loc.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Riscul principal este reprezentat de faptul că ajustările sunt estimări contabile, susceptibile de erori semnificative.
• ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea documentelor justificative pentru evaluările efectuate de management.
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile): Acest standard este crucial, deoarece ajustările pentru depreciere sunt estimări ale managementului.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 296:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

Auditorul va examina politica contabilă a entității și procesul prin care managementul identifică și evaluează pierderile de valoare. Se va verifica dacă există un control intern adecvat pentru a evalua valoarea justă a imobilizărilor financiare, cum ar fi monitorizarea cotațiilor bursiere, a situației financiare a entităților asociate sau a riscului de neîncasare a creanțelor.

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de subraportare (Subestimare a deprecierii): Un risc comun este ca managementul să nu înregistreze o ajustare, deși valoarea de piață a investiției a scăzut, ceea ce ar duce la o supraevaluare a bilanțului.
• Risc de evaluare (Depreciere incorectă): Valoarea justă a unei investiții poate fi o estimare complexă. O estimare incorectă a acesteia poate duce la o eroare materială.
  

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

• Confirmarea externă: Se poate solicita o confirmare directă de la entitățile în care s-a investit, pentru a verifica valoarea contabilă a investiției.
• Verificarea ipotezelor: Se vor examina ipotezele folosite de management pentru a estima valoarea justă a activului. Auditorul va discuta cu managementul pentru a evalua dacă aceste ipoteze sunt rezonabile.
• Testarea evenimentelor ulterioare: Auditorul va verifica evenimentele ulterioare datei bilanțului pentru a se asigura că nu a existat o schimbare în condițiile pieței care ar fi putut afecta valoarea investiției.
• Analiza situațiilor financiare: Auditorul va examina situațiile financiare ale entităților în care s-a investit pentru a identifica semne de deteriorare a performanței financiare.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

Auditorul va evalua dacă ajustările pentru pierderea de valoare și valoarea netă a imobilizărilor financiare sunt corect reflectate în situațiile financiare. O subestimare a deprecierii sau o eroare de calcul poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 296 este o zonă de risc fiscal major, deoarece cheltuielile cu ajustările pentru pierderea de valoare pot reduce baza impozabilă. ANAF este extrem de atentă la deductibilitatea fiscală a acestor cheltuieli, deoarece ele reprezintă, de regulă, pierderi nerealizate.

Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 296

1. Nedeductibilitatea Fiscală (Articolul 26, Cod Fiscal):

• Cheltuieli nedeductibile: În general, cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea imobilizărilor financiare (din Contul 296) sunt cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste ajustări reprezintă o pierdere estimată, nerealizată încă. Din perspectiva fiscală, o pierdere este recunoscută doar la momentul ieșirii din gestiune a activului (vânzare, lichidare, faliment), nu prin constituirea unei ajustări. ANAF va recalcula și va adăuga aceste cheltuieli la profitul impozabil.
• Excepții: Există o singură excepție importantă pentru titlurile de stat, a căror pierdere de valoare poate fi deductibilă.
  

2. Verificarea veniturilor din reluare:

• Chiar dacă cheltuiala inițială nu a fost deductibilă, în momentul în care ajustarea se anulează (se reia la venituri), ANAF va verifica dacă acest venit a fost inclus corect în baza impozabilă, mai ales dacă entitatea a încercat să îl compenseze cu alte cheltuieli nedeductibile.

3. Concordanța între Contabilitate și Fisc:

• ANAF va verifica dacă au fost înregistrate diferențe între tratamentul contabil și cel fiscal. Aceste diferențe se evidențiază în Registrul de evidență fiscală. ANAF se asigură că ajustările nedeductibile sunt luate în considerare la calculul impozitului pe profit.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 296 este relevant pentru a se asigura că cheltuielile cu ajustările de depreciere nu sunt luate în considerare la calculul impozitului pe profit. Principalele controale se axează pe nedeductibilitatea acestor cheltuieli, deoarece ele sunt considerate pierderi nerealizate din punct de vedere fiscal.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 296 este un indicator crucial al riscului de portofoliu și al calității investițiilor pe termen lung ale unei companii. O ajustare în acest cont arată că managementul recunoaște o pierdere de valoare pentru activele financiare deținute.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor

Acționarii privesc acest cont pentru a înțelege riscurile ascunse în bilanț. O ajustare pentru depreciere indică o pierdere de valoare a unei investiții, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la deciziile de investiție ale managementului.

• Indicator de risc: O ajustare pentru pierderea de valoare a unei investiții financiare indică faptul că o parte din capitalul alocat a fost pierdut. Acest lucru poate fi cauzat de performanța slabă a entității în care s-a investit, de condițiile de piață nefavorabile sau de alte riscuri financiare.
• Impactul asupra profitului: Ajustările pentru depreciere sunt cheltuieli non-cash care reduc profitul net, dar ele indică o diminuare a valorii economice a investiției, ceea ce poate reduce valoarea intrinsecă a companiei și, implicit, a acțiunilor.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc cu prudență imobilizările financiare, deoarece valoarea lor poate fluctua rapid. Contul 296 le oferă o imagine a valorii lor reale.

• Valoarea de garanție: Valoarea netă a imobilizărilor financiare (costul minus ajustările pentru pierderea de valoare) este un indicator al valorii potențiale de garantare. Creditorii sunt conștienți că, pe măsură ce investițiile se depreciază, valoarea lor ca garanție scade.
• Riscul de capital: O ajustare mare pentru depreciere poate semnala că o parte a capitalului investit a fost pierdută, ceea ce poate crește riscul de credit pentru creditori.
  

3. Perspectiva Analiștilor Financiari

Analiștii studiază acest cont pentru a face ajustări la datele financiare și pentru a obține o imagine completă a performanței companiei.

• Analiza calității portofoliului: Un analist va compara valoarea ajustărilor pentru depreciere cu valoarea totală a imobilizărilor financiare pentru a evalua calitatea portofoliului de investiții al companiei.
• Evaluarea managementului: O serie de ajustări pentru depreciere poate fi un indicator al unei strategii de investiții deficiente, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la competența managementului.
  

În concluzie, Contul 296 este un cont care, deși tehnic, oferă o perspectivă crucială asupra sănătății financiare și a politicilor contabile ale unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea companiei de a se adapta la riscurile economice și de a menține un bilanț transparent.