---

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării instalațiilor tehnice și a mijloacelor de transport.

Contul 213 "Instalații tehnice și mijloace de transport" este un cont de activ.

În debitul contului 213 "Instalații tehnice și mijloace de transport" se înregistrează:

În creditul contului 213 "Instalații tehnice și mijloace de transport" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă valoarea instalațiilor tehnice și mijloacelor de transport, existente.

Bilanț contabil:

---

Abordarea contabilă

---

Contul 213 este un cont de activ de imobilizări corporale, utilizat pentru a înregistra valoarea instalațiilor tehnice (utilaje, echipamente, mașini de producție) și a mijloacelor de transport (autoturisme, camioane, vapoare, avioane) deținute de o entitate. El reflectă investițiile în active cu o durată de viață limitată, care sunt supuse amortizării.

Context:
Spre deosebire de terenuri, activele din acest cont se amortizează obligatoriu. Valoarea lor scade în timp din cauza uzurii fizice, a trecerii timpului și a progresului tehnologic (uzură morală). Costul de achiziție al acestor active este distribuit ca o cheltuială pe parcursul duratei lor de viață utilă.

Exemple de elemente înregistrate în Contul 213:

• Instalații tehnice: Mașini-unelte, utilaje, echipamente tehnologice, roboti industriali, echipamente de măsură și control, mașini agricole, instalații de ridicat și transportat.
• Mijloace de transport: Autoturisme, camioane, remorci, autobuze, avioane, vapoare, trenuri.
  

Structura și Funcția Contului 213 conform OMFP 1802/2014:

Natura Contului: Cont de activ de imobilizări corporale.

• Funcția Contabilă:
• Se debitează (Db): La creșterea valorii activelor, adică la achiziție, producție proprie sau la majorări de valoare (reevaluări pozitive).
• Se creditează (Cr): La diminuarea valorii, prin vânzare, scoatere din evidență sau la o reevaluare negativă.
  

• Soldul Contului:
• Sold debitor (Sd): Reprezintă valoarea brută a activelor la un moment dat.
• Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Active imobilizate", sub "Imobilizări corporale".
  

1. Recunoaștere și Evaluare

• Recunoaștere inițială: Activele se recunosc la costul de achiziție (prețul de cumpărare, costurile de transport, instalare, taxe vamale) sau la costul de producție (pentru activele realizate în regie proprie).
• Evaluare ulterioară: Ca și alte imobilizări corporale, valoarea poate fi ajustată în urma unei reevaluări sau prin recunoașterea unei deprecieri.
• Amortizare: Instalațiile și mijloacele de transport se amortizează pe o durată de viață utilă stabilită de management, care trebuie să se încadreze în limitele stabilite de Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
  

2. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru Contul 213:

1. Achiziția unui utilaj:

Operațiune: Entitatea cumpără un utilaj cu 50.000 lei + TVA.

Înregistrare contabilă:

%                                       = 404 "Furnizori de imobilizări"
2131 "Instalații tehnice"    50.000 lei
4428 "TVA neexigibilă"       9.500 lei
                                              59.500 lei

2. Realizarea unui mijloc de transport în regie proprie:

Operațiune: Costurile cu materialele și manopera pentru realizarea unui mijloc de transport sunt de 80.000 lei.

Înregistrare contabilă:

2133 "Mijloace de transport"  = 722 "Venituri din producția de imobilizări corporale"
80.000 lei                                        80.000 lei

3. Înregistrarea amortizării lunare:

Operațiune: Un utilaj de 50.000 lei are o durată de viață de 10 ani. Amortizarea anuală este de 5.000 lei, iar cea lunară de 416,67 lei.

Înregistrare contabilă:

6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor" = 2813 "Amortizarea instalațiilor și mijloacelor de transport"
416,67 lei                                                                                                                     416,67 lei

4. Vânzarea unui autoturism:

Operațiune: Un autoturism cu valoare de achiziție de 100.000 lei și amortizare cumulată de 60.000 lei este vândut cu 50.000 lei + TVA.

Înregistrare contabilă:

%                          = %
461 "Debitori diverși"       59.500 lei     2133 "Mijloace de transport"    100.000 lei
2813 "Amortizarea..."      60.000 lei     4427 "TVA colectată"                        9.500 lei
6583 "Cheltuieli privind activele cedate"                                                      40.000 lei
7583 "Venituri din active cedate"                                                                   50.000 lei

(Valoarea netă contabilă a autoturismului era de 40.000 lei. Profitul din vânzare este de 10.000 lei.)

3. Prezentarea în Situațiile Financiare

• Situația Poziției Financiare (Bilanț):
• Valoarea netă a instalațiilor și a mijloacelor de transport (valoarea brută minus amortizarea cumulată) este prezentată în rândul "Instalații tehnice și mijloace de transport" din secțiunea "Active imobilizate".
  

• Contul de Profit și Pierdere:
• Cheltuielile cu amortizarea (Contul 6811) sunt prezentate la "Cheltuieli de exploatare".
• Profitul sau pierderea din vânzarea activelor este reflectată în conturile de cheltuieli și venituri din exploatare (6583/7583).
  

Contul 213 este un pilon al bilanțului unei entități industriale sau de servicii, reflectând capacitatea sa de producție și de distribuție, precum și investițiile majore în modernizare și eficiență.

---

Abordarea IFRS

---

Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), tratamentul contabil al instalațiilor tehnice și al mijloacelor de transport este reglementat de IAS 16. Abordarea standardului este similară cu cea din OMFP, dar cu diferențe notabile în ceea ce privește amortizarea pe componente și reevaluarea.

Principalele Concepte conform IAS 16, relevante pentru Contul 213:

1. Recunoașterea și Evaluarea Inițială:

• Un activ este recunoscut inițial la cost, care include prețul de achiziție și toate costurile direct atribuibile, cum ar fi costurile de transport, instalare, montaj, teste de funcționare și onorariile profesionale.
• Orice cheltuieli ulterioare (costuri de reparații și întreținere) sunt recunoscute ca cheltuieli în perioada în care sunt suportate, cu excepția situațiilor în care acestea îmbunătățesc performanța sau prelungesc durata de viață a activului, caz în care sunt capitalizate.
  

2. Evaluare Ulterioară (Modelul Costului vs. Modelul Reevaluării):

• Modelul costului: Activul este prezentat la costul său, minus amortizarea acumulată și pierderile din depreciere.

• Modelul reevaluării: Entitatea poate alege să-și reevalueze activele la valoarea justă. Câștigurile și pierderile din reevaluare au același tratament ca la construcții:
• Câștigurile se recunosc în Alte elemente ale rezultatului global (OCI), cu excepția cazului în care anulează o pierdere anterioară.
• Pierderile se recunosc în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care anulează un câștig anterior.
  

3. Amortizarea (Depreciation):

• Metoda pe componente: Ca și la construcții, IAS 16 impune ca fiecare parte a unui activ cu o durată de viață utilă semnificativ diferită să fie amortizată separat. De exemplu, un mijloc de transport poate fi împărțit în șasiu, motor, caroserie etc., fiecare cu o durată de viață proprie și amortizată individual.
• Durata de viață utilă: Este estimată de management, iar aceasta trebuie revizuită anual. Metoda de amortizare trebuie să reflecte cel mai bine modelul de consum al beneficiilor economice viitoare.
  

4. Deprecierea (Impairment):

• Toate activele din acest cont trebuie testate pentru depreciere conform IAS 36 "Deprecierea activelor" ori de câte ori există indicii că valoarea lor contabilă ar putea să nu fie recuperabilă.

Monografii Contabile conform IFRS

1. Achiziția unui utilaj:

Costul de achiziție a unui utilaj este de 50.000 RON.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Instalații tehnice =              50.000 RON
Credit: Datorii față de furnizori = 50.000 RON

2. Amortizarea pe componente (simplificat):

Un mijloc de transport cu cost total de 80.000 RON se împarte în:

Șasiu și motor:              60.000 RON (durată de 10 ani)

Caroserie și anvelope: 20.000 RON (durată de 5 ani)

Înregistrarea amortizării anuale:

Debit: Cheltuieli cu amortizarea = (60.000/10) + (20.000/5) = 6.000 + 4.000 = 10.000 RON
Credit: Amortizare acumulată = 10.000 RON

3. Reevaluarea unui activ (câștig):

Un utilaj are o valoare contabilă netă de 30.000 RON și este reevaluat la o valoare justă de 35.000 RON.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Instalații tehnice =                                                 5.000 RON
Credit: Rezervă din reevaluare (capitaluri proprii) = 5.000 RON

4. Deprecierea unui utilaj (pierdere):

Un utilaj are o valoare contabilă netă de 30.000 RON. Valoarea sa recuperabilă (cea mai mare dintre valoarea justă minus costurile de vânzare și valoarea de utilizare) este de 25.000 RON.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Pierdere din depreciere = 5.000 RON
Credit: Instalații tehnice =            5.000 RON

Prezentare și Informații Suplimentare (IAS 1, IAS 16)

• Situația Poziției Financiare: Valoarea netă a instalațiilor și a mijloacelor de transport este prezentată ca parte a Imobilizărilor corporale (PPE), sub Active non-curente.
• Situația Rezultatului Global: Cheltuielile cu amortizarea și pierderile din depreciere sunt prezentate în Profit sau pierdere. Câștigurile/pierderile din reevaluare sunt prezentate în Alte elemente ale rezultatului global (OCI).
  

• Note la Situațiile Financiare: IAS 16 solicită dezvăluiri ample, inclusiv:
• Bazele de evaluare (modelul costului sau modelul reevaluării).
• Pentru modelul reevaluării: data, valoarea justă și numele evaluatorului.
• Metodele de amortizare și duratele de viață utilă pentru fiecare componentă.
• O reconciliere a valorii brute și a amortizării cumulate pentru fiecare categorie de active.
  

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP (pentru Contul 213):

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 16)
Amortizare	Se amortizează, de regulă, ca un singur activ.	Amortizarea pe componente este obligatorie, dacă acestea au durate de viață diferite.
Costuri capitalizate ulterior	Se capitalizaează doar dacă cresc semnificativ valoarea sau durata de viață.	Se capitalizează dacă îmbunătățesc performanța sau prelungesc durata de viață.
Reevaluare (profit/pierdere)	Reevaluarea este înregistrată în rezerve din reevaluare.	Câștigul din reevaluare se înregistrează în Alte elemente ale rezultatului global (OCI).

În concluzie, IFRS oferă un cadru mult mai detaliat și bazat pe principii pentru contabilitatea instalațiilor și a mijloacelor de transport, în special prin cerința de amortizare pe componente, ceea ce duce la o reprezentare mai fidelă a consumului economic al activelor și la o alocare mai precisă a costurilor pe durata lor de viață.

---

Abordarea de audit

---

Auditul contului 213 este esențial pentru a confirma că activele există, că sunt deținute legal de entitate, că valoarea lor este corectă și că tratamentul contabil al amortizării reflectă o imagine fidelă a situației. Auditorul se concentrează pe a asigura că nu există supraevaluări, subestimări ale amortizării sau capitalizări incorecte.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă): Auditorul va identifica riscuri specifice, cum ar fi capitalizarea incorectă a unor cheltuieli de reparații, subestimarea amortizării sau neaplicarea testului de depreciere.
• ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate): Adaptarea procedurilor pentru a verifica existența și evaluarea.
• ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea facturilor, a documentelor de proprietate și a rapoartelor de expertiză tehnică.
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente): Esențial pentru verificarea duratelor de viață utile și a ipotezelor de depreciere.
• OMFP 1802/2014 sau IAS 16: Standardele contabile care ghidează tratamentul.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 213:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

• Revizuirea documentației cheie: Auditorul va examina:
• Politica contabilă: Va evalua politica entității privind recunoașterea inițială, modelul de evaluare (cost sau reevaluare) și metodele de amortizare.
• Registrul mijloacelor fixe: O listă detaliată a instalațiilor și mijloacelor de transport, cu costul de achiziție, data punerii în funcțiune, amortizarea cumulată și durata de viață utilă.
• Documente de proprietate: Certificate de înmatriculare pentru autovehicule, facturi de achiziție pentru utilaje.
  

• Evaluarea controalelor interne: Se va verifica dacă există controale adecvate pentru:
• Aprobarea achizițiilor și a vânzărilor de active.
• Inventarierea fizică periodică a activelor.
• Calculul și revizuirea amortizării.
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de Existență: Moderat, deoarece activele sunt fizice, dar există riscul de a înregistra active inexistente sau de a nu scoate din evidență activele casate sau vândute.

• Risc de Evaluare: Ridicat, din cauza:
• Amortizării incorecte: Durata de viață utilă este o estimare, iar o eroare în estimare poate distorsiona semnificativ profitul.
• Deprecierii: Neaplicarea testului de depreciere pentru activele ineficiente sau tehnologic depășite.
• Capitalizării nejustificate: Includerea în valoarea activului a unor costuri de reparații care ar trebui tratate ca cheltuieli curente.
  

• Risc de Completitudine: Există riscul ca entitatea să nu fi înregistrat toate activele achiziționate.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Teste de Substanță pentru Achiziție și Existență:

• Verificarea fizică și a documentației (Existență și Drepturi):
• Auditorul va selecta un eșantion de active din registrul mijloacelor fixe și va efectua o inspecție fizică a acestora (numere de identificare, stare fizică).
• Se va verifica concordanța dintre valoarea din contul 213 și documentația de achiziție (facturi, contracte de leasing, certificate de înmatriculare).
  

• Verificarea valorii de achiziție (Evaluare):
• Se va selecta un eșantion de achiziții recente și se vor verifica facturile și contractele pentru a confirma costul.
  

• Verificarea capitalizării ulterioare:
• Se va analiza un eșantion de reparații și îmbunătățiri majore pentru a se asigura că doar cheltuielile care îmbunătățesc performanța sau prelungesc durata de viață utilă au fost capitalizate corect.
  

b) Teste de Substanță pentru Amortizare și Depreciere:

• Amortizarea (Evaluare):
• Se va evalua caracterul rezonabil al duratei de viață utile, comparând-o cu datele din industrie sau cu ghidurile din Catalogul privind clasificarea mijloacelor fixe.
• Se va recalcula amortizarea pentru a asigura acuratețea.
• Sub IFRS: Se va verifica dacă managementul a aplicat amortizarea pe componente (de exemplu, pentru mijloace de transport complexe), conform cerințelor IAS 16.
  

• Testarea deprecierii (Impairment Test):
• Auditorul va evalua dacă există indicii de depreciere (de exemplu, utilaje scoase din uz, vehicule avariate). Dacă există, se va verifica dacă managementul a efectuat un test de depreciere și dacă pierderea rezultată a fost recunoscută.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă probele obținute sunt suficiente și adecvate. Orice supraevaluare materială, cauzată de o amortizare incorectă sau de o capitalizare nejustificată, va necesita o ajustare a situațiilor financiare.
• Refuzul managementului de a face ajustările necesare poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar adversă.
  

5. Prezentare și Informații Suplimentare

• Bilanț: Verificarea că valoarea netă a instalațiilor și a mijloacelor de transport este prezentată corect.
• Note la situațiile financiare: Auditorul va verifica dacă entitatea a inclus dezvăluiri adecvate, inclusiv politica contabilă, metodele și duratele de amortizare și, dacă este cazul, informații despre reevaluări și deprecieri.
  

Auditul Contului 213 este un proces detaliat, care combină verificări fizice, documentare și de estimare. Un auditor prudent va folosi o abordare bazată pe riscuri pentru a se asigura că valorile înregistrate reflectă cu fidelitate situația reală a activelor și nu denaturează performanța financiară a companiei.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 213 este de mare interes, deoarece valoarea activelor înregistrate aici și cheltuielile aferente amortizării pot influența semnificativ baza de calcul a impozitului pe profit. Obiectivul principal al ANAF este de a asigura că amortizarea fiscală este calculată și dedusă în conformitate cu Codul Fiscal, și că orice profit sau pierdere din vânzarea acestor active este tratat corect.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 213:

1. Verificarea Amortizării Fiscale (Articolul 28 Cod Fiscal):

• Inspectorii fiscali vor verifica dacă entitatea a respectat regulile de amortizare fiscală.
• Durata de amortizare: Amortizarea fiscală se calculează în funcție de Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. ANAF va verifica dacă durata de amortizare utilizată de entitate se încadrează în intervalul legal. Nerespectarea duratelor poate duce la recalcularea amortizării și la ajustări ale bazei impozabile.
• Metoda de amortizare: Codul Fiscal permite doar amortizarea liniară, degresivă sau accelerată. ANAF va verifica dacă entitatea a folosit una dintre aceste metode și dacă a aplicat-o corect.
• Amortizarea pe componente (sub IFRS): ANAF, în general, tratează un activ ca un întreg pentru scopuri fiscale, spre deosebire de cerința IFRS de a amortiza pe componente. Entitățile care aplică IFRS trebuie să facă reconcilieri fiscale pentru a ajusta baza de impozitare conform normelor fiscale românești.
  

2. Tratamentul Fiscal al Cheltuielilor Ulterioare:

• Un punct important de control pentru ANAF este delimitarea între cheltuielile cu reparații și întreținere (cheltuieli curente, deductibile) și cele cu modernizări și îmbunătățiri (cheltuieli de capital, care se amortizează).
• Inspectorii vor examina dacă entitatea a capitalizat corect costurile care au prelungit durata de viață sau au îmbunătățit performanța activului, în loc să le deducă integral în anul în care au fost suportate.
  

3. Verificarea Profitului sau a Pierderii din Vânzare:

• La vânzarea unui activ, ANAF va verifica dacă profitul sau pierderea fiscală a fost calculată corect.

• Profitul din vânzare este impozabil, iar pierderea din vânzare este, în general, o cheltuială deductibilă. Inspectorii vor verifica:
• Valoarea fiscală a activului: Aceasta este valoarea de achiziție minus amortizarea fiscală cumulată.
• Prețul de vânzare: ANAF poate ajusta prețul de vânzare dacă consideră că acesta nu reflectă valoarea de piață (de exemplu, în tranzacțiile cu părți afiliate).
  

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va solicita:
• Fișa contului 213 și a conturilor de amortizare (2813).
• Facturile și contractele de achiziție ale activelor.
• Registrul mijloacelor fixe cu detaliile de amortizare contabilă și fiscală.
• Fișa de calcul a amortizării fiscale, cu indicarea duratelor legale și a metodelor folosite.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii pot solicita o inspecție fizică a utilajelor sau a mijloacelor de transport pentru a verifica existența și starea lor.

• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal, cum ar fi amortizarea incorectă sau capitalizarea eronată, poate duce la recalcularea impozitului pe profit și la impunerea de dobânzi și penalități de întârziere.

În concluzie:

Pentru ANAF, Contul 213 este un cont de risc ridicat. Punctele de control esențiale sunt respectarea duratelor de amortizare din Catalogul mijloacelor fixe, calculul corect al amortizării fiscale și delimitarea clară între cheltuielile capitalizate și cele curente. O documentație solidă și un proces transparent de ajustări fiscale sunt esențiale pentru a evita problemele în timpul unei inspecții fiscale.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru acționari, potențiali investitori, analiști financiari și creditori, Contul 213 este un indicator vital al capacității operaționale și al competenței tehnologice a unei companii. El reflectă investițiile în activele care produc bunurile sau serviciile companiei și care determină, în mare măsură, eficiența și productivitatea.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor Potențiali

Investitorii privesc activele din acest cont ca fiind esențiale pentru generarea de venituri și pentru creștere:

• Eficiența și productivitatea: Investitorii vor analiza starea și tehnologia utilajelor și a echipamentelor. Activele moderne și bine întreținute sugerează o companie eficientă, cu costuri de operare mai mici și o capacitate de producție mai mare. Dimpotrivă, un parc de utilaje vechi și învechit tehnologic (uzură morală) poate indica riscuri de competitivitate și costuri de întreținere ridicate.
• Politica de amortizare: Amortizarea activelor din contul 213 are un impact direct asupra profitului. Investitorii vor analiza dacă durata de viață utilă estimată de management este realistă. O subestimare a duratei de viață (amortizare rapidă) poate reduce artificial profitul pe termen scurt, dar oferă o imagine conservatoare. O supraestimare (amortizare lentă) poate crește profitul pe termen scurt, dar supraevaluează activele în bilanț.
• Planurile de investiții: Investitorii sunt interesați de deciziile de investiții în activele din contul 213. Achizițiile de noi utilaje sau mijloace de transport indică planuri de extindere și modernizare, ceea ce este un semn pozitiv pentru creșterea viitoare a companiei.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii adoptă o abordare pragmatică și analizează valoarea de realizare a activelor:

• Valoarea de garanție: Utilaele și mijloacele de transport pot servi ca garanție pentru un împrumut, dar valoarea lor este, în general, mai volatilă decât cea a terenurilor sau a clădirilor. Valoarea de realizare depinde de starea tehnică, de vârstă și de cererea de pe piața second-hand.
• Analiza fluxurilor de numerar: Creditorii se vor concentra pe capacitatea activelor de a genera fluxuri de numerar suficient de mari pentru a acoperi datoria. Un utilaj nou poate crește productivitatea și, implicit, fluxurile de numerar, dar un utilaj vechi poate necesita reparații costisitoare, afectând lichiditatea.
  

3. Perspectiva Analistilor Financiari

Analiștii studiază acest cont pentru a evalua calitatea investițiilor și a face comparații corecte între companii:

• Analiza amortizării și a calității profitului: Analiștii vor compara duratele de viață utilă și metodele de amortizare folosite de companie cu cele ale concurenților. O amortizare agresivă sau, dimpotrivă, una foarte lentă, poate denatura comparabilitatea profiturilor. Un analist poate alege să ajusteze rezultatele pentru a reflecta o politică de amortizare uniformă.
• Evaluarea cheltuielilor de capital (Capex): Analiștii vor urmări investițiile companiei în activele din contul 213 (Capex). O cheltuială de capital consistentă sugerează o companie care își menține și își modernizează constant baza de active, în timp ce un Capex scăzut poate indica subinvestiții și riscuri viitoare de competitivitate.
  

În concluzie, Contul 213 este un cont critic, care oferă o privire detaliată asupra "motorului" operațional al unei companii. Pentru investitori, el este o sursă de valoare și o dovadă a competenței tehnologice, pentru creditori este o garanție utilă, iar pentru analiști este un punct cheie pentru a evalua performanța reală a managementului. Transparența în ceea ce privește amortizarea, reevaluarea și planurile de investiții este esențială pentru a construi încrederea în piață.