Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 3
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate

Contul 371 - Mărfuri

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri.

Contul 371 "Mărfuri" este un cont de activ.

În debitul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate (401, 408, 446, 327, 542);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități asociate și entități controlate în comun (451, 453);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunități (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al acționarilor/asociaților (456);

– valoarea mărfurilor aduse de la terți (357, 401);

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, activelor biologice de natura stocurilor și ambalajelor, vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor proprii (345);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit (607, 758);

– valoarea adaosului comercial și taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, în situația în care evidența mărfurilor se ține la preț cu amănuntul (378, 4428);

– valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, reclasificate ca mărfuri (211).

În creditul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează:


– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare și lipsurile la inventar (607);

– valoarea adaosului comercial și a taxei pe valoarea adăugată neexigibile aferente mărfurilor ieșite din gestiune (378, 4428);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor livrate unității sau subunităților (481, 482);

– valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor trimise la terți (357);

– valoarea donațiilor și pierderilor din calamități (658);

– valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natură, potrivit legii, la capitalul social al altor entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora (261, 262, 263, 265).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Abordarea contabilă

Contul 371 - Mărfuri este un cont de activ ce reflectă valoarea bunurilor pe care entitatea le-a achiziționat de la terți pentru a le revinde, fără a suferi modificări substanțiale. Este esențial pentru companiile din domeniul comerțului, de la supermarketuri la magazine online.

Definiție: Mărfurile reprezintă bunuri cumpărate în scop de revânzare. Ele nu sunt supuse unui proces de producție intern.

Funcția: Acest cont înregistrează intrarea (achiziția) și ieșirea (vânzarea) mărfurilor. El este un barometru al activității comerciale a unei companii.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor ce reprezintă valoarea stocului de mărfuri la un moment dat.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplu. O companie cumpără un lot de 1.000 de sticle de apă la un preț de 2 lei/sticlă, plus TVA de 19%.

1. La achiziția mărfurilor:

Se achiziționează 1.000 de sticle de apă.
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
371 "Mărfuri" 2.000 401 "Furnizori" 2.380
4426 "TVA deductibilă" 380

Explicație: Se debitează contul 371 cu valoarea mărfurilor (2.000 lei). TVA-ul deductibil se înregistrează separat în contul 4426, iar datoria către furnizor, incluzând TVA, se înregistrează în contul 401.

2. La vânzarea mărfurilor:

Ulterior, se vând 800 din cele 1.000 de sticle, cu un preț de vânzare de 3 lei/sticlă, plus TVA de 19%. Valoarea contabilă (costul) al acestor 800 de sticle este de 1.600 lei (800 sticle * 2 lei/sticlă).

Se realizează două înregistrări: una pentru recunoașterea venitului și alta pentru descărcarea gestiunii.

Recunoașterea venitului:
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
4111 "Clienți" 2.856 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" 2.400
4427 "TVA colectată" 456

Descărcarea gestiunii (înregistrarea cheltuielii):
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
607 "Cheltuieli privind mărfurile" 1.600 371 "Mărfuri" 1.600
Explicație: Se debitează contul de cheltuieli (607) cu valoarea de cost a mărfurilor vândute (1.600 lei), iar contul 371 se creditează, diminuând stocul.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, mărfurile sunt recunoscute și evaluate conform IAS 2 "Stocuri". Acest standard, similar cu OMFP, se bazează pe principiul costului istoric, dar aduce o serie de clarificări importante.
  • Evaluare: Mărfurile trebuie evaluate la cel mai mic dintre costul de achiziție și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat în cursul normal al afacerii, minus costurile estimate pentru finalizarea producției (unde este cazul) și minus costurile necesare pentru a face vânzarea.
  • Costuri incluse: IAS 2 subliniază că în costul mărfurilor se includ toate costurile necesare pentru a le aduce în locația și starea actuală. Acestea pot include costurile de achiziție, costurile de transport și alte costuri direct atribuibile.
  • Fără conturi separate: Ca și în cazul altor active, IFRS nu folosește un cont distinct precum Contul 371. Mărfurile sunt recunoscute în bilanț sub denumirea de stocuri și sunt detaliate în notele explicative.
  • Metode de evaluare a ieșirilor: IAS 2 permite utilizarea metodelor FIFO (First-In, First-Out) sau a costului mediu ponderat (CMP) pentru evaluarea mărfurilor. Metoda LIFO (Last-In, First-Out) este interzisă.
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP
Aspect OMFP 1802/2014 IFRS (IAS 2)
Tratament contabil Utilizează un cont distinct (371) pentru a înregistra mărfurile. Nu utilizează un cont distinct. Mărfurile sunt recunoscute ca stocuri.
Metode de evaluare Permite FIFO, CMP și LIFO. Permite doar FIFO și CMP. Metoda LIFO este interzisă.
Principiu fundamental Se bazează pe costul istoric. Se bazează pe cel mai mic dintre costul istoric și valoarea realizabilă netă.
În concluzie, IFRS oferă o imagine mai realistă a valorii stocurilor în bilanț, obligând entitățile să țină cont de fluctuațiile pieței și de posibilele deprecieri.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 371 se concentrează pe două obiective principale: existența fizică a mărfurilor și evaluarea corectă a acestora. Stocurile reprezintă o parte importantă a activelor circulante, iar erorile sau fraudele în acest domeniu pot denatura semnificativ situațiile financiare.
  • Observarea Inventarului Fizic: Aceasta este una dintre cele mai importante proceduri de audit. Auditorul trebuie să participe la inventarierea fizică a stocului de mărfuri la sfârșitul perioadei pentru a se asigura că stocurile există cu adevărat.  Se va verifica dacă procesul de numărare este corect și complet.
  • Testarea Cut-off-ului: Auditorul va examina tranzacțiile de la sfârșitul și începutul perioadei pentru a se asigura că toate intrările și ieșirile de mărfuri sunt înregistrate în perioada fiscală corectă. O înregistrare incorectă ar putea supraevalua sau subevalua stocul și profitul.
  • Verificarea Evaluării: Auditorul va examina modul în care entitatea a evaluat mărfurile. Se va asigura că metoda de evaluare a ieșirilor (FIFO, CMP) este aplicată corect și consecvent. De asemenea, va verifica dacă valoarea stocului nu depășește valoarea realizabilă netă, mai ales în cazul mărfurilor cu o rată de vânzare lentă sau a celor deteriorate.
  • Evaluarea Probelor: Auditorul va concluziona dacă soldul contului 371 este corect. O supraevaluare ar putea umfla artificial activele și profitul, în timp ce o subevaluare ar putea diminua profitul. O eroare semnificativă poate duce la o opinie de audit cu rezerve.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 371 este un punct de control esențial, deoarece o evaluare incorectă sau o manipulare a stocurilor afectează direct baza de calcul a impozitului pe profit și a TVA-ului.
  • Verificarea Inventarului și a Evaluării: Inspectorii fiscali vor corela datele din contabilitate cu documentele primare (facturi de achiziție, avize de expediție) și cu rezultatul inventarului fizic. O discordanță semnificativă între stocul faptic și cel scriptic poate atrage sancțiuni.
  • Ajustări pentru devalorizare: ANAF va fi interesată de eventualele ajustări de depreciere a mărfurilor. Inspectorii vor verifica dacă aceste ajustări sunt justificate de probe (ex: deteriorare, termen de valabilitate expirat) și dacă sunt tratate fiscal conform Codului Fiscal, care permite deducerea cheltuielilor cu deprecierea doar în anumite condiții.
  • Tratamentul Fiscal al Pierderilor: În cazul pierderilor de stoc (ex: furt, calamitate), ANAF va verifica dacă acestea sunt documentate corespunzător (procese-verbale, declarații la poliție) pentru a accepta deducerea lor din punct de vedere fiscal.
  • Controlul "cut-off": Inspectorii vor verifica riguros tranzacțiile de la sfârșitul anului fiscal pentru a se asigura că mărfurile vândute sunt înregistrate în perioada corectă. O eroare de "cut-off" poate denatura artificial veniturile și, implicit, impozitul pe profit.
Concluzie
Pentru ANAF, Contul 371 este o oglindă a activității comerciale și a corectitudinii fiscale a unei companii. Orice discrepanță în evidența stocurilor poate semnala nereguli. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea inventarului, a evaluării și a documentelor justificative, pentru a se asigura că baza impozabilă este corect determinată.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 371 este un indicator esențial al sănătății operaționale și al performanței financiare a unei companii. Este mai mult decât o simplă valoare în bilanț; este o măsură a eficienței și a capacității de a genera profit.
  • Eficiența managementului stocurilor: O rotație rapidă a stocurilor, calculată pe baza soldului contului 371, indică un management eficient și o cerere solidă pe piață. O rotație lentă, pe de altă parte, poate semnala probleme: stocuri nevandabile, o strategie de vânzări slabă sau o valoare prea mare a stocului care imobilizează capitalul.
  • Riscul de deteriorare și obsolescență: Un stoc mare și învechit reprezintă un risc financiar semnificativ. O supraevaluare a mărfurilor poate ascunde pierderi viitoare. Investitorii vor analiza notele explicative pentru a vedea dacă există provizioane pentru depreciere și dacă acestea sunt adecvate.
  • Lichiditate și capacitatea de plată: Valoarea mărfurilor este un element cheie în calcularea indicatorilor de lichiditate, cum ar fi capitalul circulant sau rata rapidă. O valoare mare a stocului poate fi pozitivă, dar numai dacă mărfurile sunt ușor de vândut și de transformat în numerar.
Concluzie
Contul 371 este un barometru al performanței. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar valoarea mărfurilor, ci și capacitatea managementului de a-și gestiona activitatea comercială, de a controla costurile și de a genera venituri.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru