Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 4

Contabilitate

Contul 405 - Efecte de plătit pentru imobilizări

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plată către furnizorii de imobilizări, pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.).

Contul 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" este un cont de pasiv.

În creditul contului 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" se înregistrează:

– valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404);

– diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

În debitul contului 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări" se înregistrează:

– plățile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale, la scadența acestora (512);

– diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.

Abordarea contabilă

Contul 405 - Efecte de plătit pentru imobilizări este un cont de pasiv ce reflectă datoriile entității față de furnizori, reprezentate de instrumente de plată, cum ar fi cambii sau bilete la ordin, emise pentru achiziția de imobilizări corporale și necorporale. Acest cont este utilizat pentru a diferenția datoriile garantate cu efecte de comerț, legate de investiții pe termen lung, de celelalte datorii.

Definiție: Înregistrează datoriile față de furnizorii de imobilizări care sunt garantate prin titluri de valoare.

Funcția: Rolul său este de a asigura o evidență detaliată a finanțării investițiilor în active imobilizate, reflectând angajamentele financiare ferme.

Structura: Este un cont de pasiv, având un sold creditor care reprezintă valoarea totală a datoriilor către furnizorii de imobilizări, garantate cu efecte de comerț.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu. O companie achiziționează un utilaj de producție în valoare de 20.000 lei (fără TVA), iar pentru a garanta plata emite un bilet la ordin.

1. La primirea facturii de la furnizorul de imobilizări:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
2131 "Echipamente tehnologice"	20.000	404 "Furnizori de imobilizări"	20.000

Explicație: Se înregistrează datoria inițială pe baza facturii.

2. La emiterea biletului la ordin (convertirea datoriei):

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
404 "Furnizori de imobilizări"	20.000	405 "Efecte de plătit pentru imobilizări"	20.000

Explicație: Datoria din contul 404 se stinge prin emiterea biletului la ordin, iar valoarea se transferă în contul 405, reflectând un angajament de plată garantat.

3. La plata biletului la ordin la scadență:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
405 "Efecte de plătit pentru imobilizări"	20.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	20.000

Explicație: Se debitează contul 405 pentru a stinge datoria, iar contul 5121 se creditează, reflectând ieșirea de numerar din bancă.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul creditor al Contului 405 este prezentat în Bilanț la Datorii pe termen scurt sau lung, în funcție de termenul de scadență. Acesta este un indicator al investițiilor în active imobilizate și al modului în care acestea sunt finanțate prin instrumente garantate.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul datoriilor garantate cu efecte de comerț, emise pentru achiziția de imobilizări, este guvernat de aceleași principii ca și pentru celelalte datorii comerciale, conform IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare" și IFRS 9 "Instrumente financiare". Nu există un standard specific dedicat acestui tip de datorie, deoarece IFRS se concentrează pe substanța economică a tranzacției, nu pe forma sa juridică.

Recunoaștere și evaluare: Sub IFRS, datoriile reprezentate de efecte de comerț sunt recunoscute inițial la valoarea justă (fair value), care de obicei este egală cu valoarea nominală a instrumentului. Ulterior, datoriile sunt evaluate la cost amortizat.
Fără conturi separate: IFRS nu impune un plan de conturi standardizat, cum este OMFP. Entitățile folosesc o structură internă similară celei din OMFP pentru a urmări aceste datorii, dar ceea ce contează este prezentarea finală în situațiile financiare.
Prezentarea în situațiile financiare: Datoriile din bilete la ordin sau cambii sunt prezentate în Bilanț (Statement of Financial Position) la secțiunea "Datorii curente" (dacă scadența este sub 12 luni) sau "Datorii non-curente" (dacă scadența este peste 12 luni).

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 1 & IFRS 9)
Tratament contabil	Utilizează un cont specific (405).	Nu impune un cont separat.
Principiu fundamental	Se bazează pe principiul contabilității pe bază de angajamente.	Se bazează pe valoarea justă la recunoașterea inițială.
Evaluare	Evaluare la valoarea nominală a datoriei.	Evaluare inițială la valoarea justă, ulterior la cost amortizat.

În concluzie, IFRS oferă o imagine mai directă a datoriilor în Bilanț, concentrându-se pe principiile de recunoaștere și evaluare, nu pe un plan de conturi rigid.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 405 se concentrează pe existența și evaluarea datoriilor garantate cu efecte de comerț pentru achiziția de imobilizări. Obiectivul este de a se asigura că toate aceste angajamente sunt corect înregistrate și că valoarea lor este reală.

Confirmarea datoriilor: O procedură esențială este trimiterea de cereri de confirmare directă către furnizorii de imobilizări care dețin aceste efecte de comerț. Această procedură independentă ajută la verificarea existenței datoriilor și la identificarea oricăror diferențe.
Verificarea documentației: Auditorul va examina un eșantion de bilete la ordin sau cambii, contracte și procese-verbale de recepție pentru a se asigura că datoriile sunt generate din tranzacții reale și că sunt corect înregistrate la valoarea convenită.
Testul de "cut-off": Acest test este crucial. Auditorul va verifica dacă achizițiile de imobilizări și datoriile aferente de la sfârșitul perioadei de raportare sunt înregistrate în perioada corectă. O eroare de "cut-off" ar putea duce la subevaluarea datoriilor și la supraevaluarea profitului.

Identificarea datoriilor omise: O provocare majoră este identificarea datoriilor care nu au fost înregistrate. Auditorul va căuta facturi primite după data bilanțului, dar care se referă la imobilizări primite înainte de acea dată.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 405 este un punct de control esențial în verificarea realității datoriilor și a legalității tranzacțiilor. ANAF va urmări cu atenție dacă angajamentele înregistrate corespund unor tranzacții economice reale și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deducerea fiscală.

Deductibilitatea cheltuielilor cu investiția: Inspectorii fiscali vor verifica dacă achiziția de imobilizări este destinată obținerii de venituri impozabile. O investiție care nu are legătură cu activitatea economică a companiei nu este deductibilă fiscal.
Deductibilitatea TVA: O atenție deosebită se va acorda TVA-ului deductibil (înregistrat în contul 4426). ANAF va verifica dacă există documente justificative (facturi) emise legal de către furnizori și dacă tranzacțiile sunt reale. Un TVA dedus pe baza unei facturi fictive sau anulate duce la obligația de a returna suma, plus penalități.
Verificarea documentației: ANAF va solicita facturi, contracte și procese-verbale de recepție a imobilizărilor, precum și copii ale efectelor de comerț (cambii, bilete la ordin). O discrepanță între valoarea din contul 405 și documentele justificative poate ridica suspiciuni de manipulare contabilă.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 405 este un instrument de control al legalității și realității tranzacțiilor. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea strictă a documentației și a respectării condițiilor de deductibilitate pentru a se asigura că baza impozabilă și TVA-ul declarat sunt corecte.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 405 este un indicator important al strategiei de investiții a unei companii. O analiză atentă a acestui cont poate oferi informații valoroase despre modul în care managementul își finanțează activele pe termen lung.

Indicator de risc: Un sold semnificativ în contul 405 sugerează că managementul companiei a fost de acord să-și asume obligații financiare garantate pentru a-și achiziționa imobilizări. Acest lucru poate fi un semnal negativ pentru acționari și creditori, deoarece indică o formă mai riscantă de finanțare, posibil din cauza lipsei de lichiditate sau a accesului limitat la alte surse de finanțare.
Încrederea furnizorilor: Utilizarea cambiilor sau a biletelor la ordin pentru a achita imobilizări sugerează că furnizorii au nevoie de o garanție suplimentară pentru a acorda credit companiei. Acest lucru poate fi interpretat ca un semnal negativ privind solvabilitatea companiei și încrederea partenerilor de afaceri.
Structura finanțării: Acționarii și analiștii vor examina acest cont pentru a înțelege cum sunt finanțate investițiile majore. Dacă datoriile din contul 405 sunt semnificative, înseamnă că entitatea utilizează finanțare de la furnizori pentru a-și achiziționa activele. Această formă de finanțare poate fi o alternativă la împrumuturile bancare, cu termene de plată negociate.

Concluzie
Contul 405 este un barometru al sănătății financiare pe termen lung. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar datoriile companiei, ci și viziunea, prudența și transparența managementului în gestionarea investițiilor și a angajamentelor financiare majore.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru