Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 1

Abordarea contabilă

1. Evidenția Deciziile de Repartizare: Centralizează hotărârile AGA privind modul în care profitul net contabil al anului precedent (care a fost transferat în contul 1171 “Rezultatul reportat”) va fi utilizat.
2. Facilita Transferurile: Este contul prin care profitul este “distribuit” către diverse destinații: dividende, rezerve legale, rezerve statutare, fonduri de dezvoltare etc.
3. Asigura Transparența Repartizării: Oferă o imagine clară a modului în care profitul este alocat, respectând atât prevederile legale (ex. constituirea rezervei legale), cât și deciziile interne ale companiei.
   

• Politica de Dividende și Reinvestire: Utilizarea contului 129 reflectă în mod direct politica financiară a unei companii în ceea ce privește echilibrul dintre remunerarea acționarilor (dividende) și reinvestirea profitului în afacere (prin rezerve). O companie care repartizează o mare parte a profitului către rezerve indică o strategie de creștere și o dorință de a-și consolida poziția financiară.
• Consolidarea Capitalurilor Proprii: Alocarea profitului către diverse categorii de rezerve (conturi din clasa 106) duce la creșterea capitalurilor proprii ale entității, consolidându-i structura financiară și capacitatea de autoevaluare.
• Conformitate Legală: Existența contului 129 subliniază importanța respectării prevederilor legale, cum ar fi obligația de a constitui rezerva legală conform Legii societăților nr. 31/1990.
  

• Creditarea: Contul 129 este creditat cu suma profitului net contabil rămas de repartizat, care provine din contul 1171 “Rezultatul reportat”. Această operațiune are loc la începutul noului exercițiu financiar, după aprobarea situațiilor financiare anuale și a propunerii de repartizare a profitului.
• Debitarea: Contul 129 este debitat cu sumele efectiv repartizate către diverse destinații (dividende, rezerve, etc.).
  

• Ordinea Repartizării: În practică, ordinea repartizării profitului este strict reglementată de Legea societăților și de statutul societății. De obicei, prima destinație este rezerva legală, urmată de alte rezerve și abia apoi de dividende, după plata impozitului pe profit.
• Caracter Temporar: Contul 129 ar trebui să aibă, de regulă, sold zero după ce profitul a fost integral repartizat. El servește doar ca un cont de tranzit pentru a evidenția destinațiile profitului.
• Profitul nerepartizat (rămas după repartizare): Dacă nu întregul profit este repartizat, suma rămasă va fi retransferată în contul 1171, înapoi la “Rezultatul reportat – profit nerepartizat”. De exemplu, dacă în situația de mai sus, AGA ar fi repartizat doar 80.000 lei, diferența de 20.000 lei ar fi retransferată din 129 în 1171:
  

Abordarea IFRS

• Profitul net al perioadei (din “Profit or Loss” / Contul de profit și pierdere) este transferat direct și integral în “Retained Earnings”. Acest lucru se face la sfârșitul perioadei de raportare, fără a folosi un cont tranzitoriu precum 129.
• Orice dividende declarate sau transferuri către alte rezerve sunt efectuate direct din “Retained Earnings”.
  

• Dividendele sunt recunoscute ca o datorie (liability) și ca o diminuare a capitalurilor proprii (mai exact, a “Retained Earnings”) doar atunci când sunt declarate (aprobate de organul de conducere competent) și creează o obligație prezentă.
• Dacă dividendele sunt declarate după data bilanțului, dar înainte de autorizarea situațiilor financiare pentru publicare, ele sunt prezentate ca un eveniment non-ajustant în notele la situațiile financiare și afectează “Retained Earnings” în perioada în care sunt declarate.
  

• IFRS permite crearea de rezerve din “Retained Earnings” (ex. pentru conformitate cu legislația locală, cum ar fi rezerva legală, sau rezerve voluntare pentru investiții).
• Aceste transferuri sunt simple reclasificări între componentele capitalurilor proprii, diminuând “Retained Earnings” și crescând o altă componentă de rezervă (ex. “Statutory Reserve”, “General Reserve”, “Capital Reserve for Expansion”). Aceste transferuri nu sunt cheltuieli și nu afectează profitul sau pierderea.
  

• Situația Poziției Financiare (Statement of Financial Position): “Retained Earnings” și celelalte componente de rezerve sunt prezentate separat în secțiunea Capitaluri Proprii (Equity).
• Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii (Statement of Changes in Equity): Acest raport este esențial pentru a înțelege alocarea profitului sub IFRS. Acesta detaliază:
• Soldul de deschidere al “Retained Earnings”.
• Profitul sau pierderea netă a perioadei.
• Dividendele declarate/plătite (ca o deducere din “Retained Earnings”).
• Transferurile către/din alte rezerve (ca o reclasificare între “Retained Earnings” și celelalte conturi de rezerve).
• Soldul de închidere al “Retained Earnings”.
  

• Note la Situațiile Financiare: Sunt necesare dezvăluiri detaliate privind:
• Politica de distribuire a dividendelor.
• Sumele dividendelor declarate pe acțiune.
• Informații despre rezervele constituite și scopul acestora.
• Orice restricții legale sau contractuale privind distribuirea “Retained Earnings” sau a altor rezerve.
  

• Să declare dividende de 40.000 USD.
• Să transfere 5.000 USD într-o rezervă legală (datorită reglementărilor locale).
• Să transfere 55.000 USD într-o rezervă pentru investiții.
  

• Aceasta este o înregistrare internă în sistemul de contabilitate, care duce la creșterea “Retained Earnings”. Nu există un cont “121” sau “129” în sensul OMF.
• Debit: Contul “Profit or Loss” (la închidere) 100.000 USD
• Credit: “Retained Earnings” 100.000 USD
  

• Debit: “Retained Earnings” 40.000 USD
• Credit: “Dividends Payable” (Datorii privind dividendele) 40.000 USD
• Explicație: Reduce direct capitalurile proprii și creează o datorie.
  

• Debit: “Retained Earnings” 5.000 USD
• Credit: “Statutory Reserve” 5.000 USD
• Explicație: Aceasta este o reclasificare între două componente ale capitalurilor proprii. Nu este o cheltuială.
  

• Debit: “Retained Earnings” 55.000 USD
• Credit: “Capital Reserve for Investment” 55.000 USD
• Explicație: O altă reclasificare între componentele capitalurilor proprii.
  

• Diferența conceptuală: Cea mai mare diferență este că OMF folosește contul tranzitoriu 129 pentru a “aranja” repartizarea profitului, în timp ce IFRS efectuează toate aceste operațiuni direct din “Retained Earnings”.
• Același rezultat economic: Deși mecanismul contabil diferă, rezultatul economic final este același: profitul este fie distribuit acționarilor, fie reținut în companie sub forma unor rezerve, crescând capitalurile proprii (sau diminuând, în cazul dividendelor).
• Focus pe Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii: Sub IFRS, Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii devine extrem de importantă pentru a urmări aceste mișcări, deoarece nu există un cont numeric dedicat procesului de repartizare.
  

Abordarea de audit

• Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor (AGA): Auditorul va obține și va examina minuțios hotărârile AGA care aprobă situațiile financiare anuale și propunerea de repartizare a profitului. Acestea sunt documentele fundamentale care autorizează mișcările din contul 129 (sau din “Retained Earnings”).
• Statutul Societății: Revizuirea prevederilor statutare referitoare la repartizarea profitului, constituirea rezervelor (ex. statutare) și politica de dividende.
• Legislația Aplicabilă: Familiarizarea cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990 (Art. 182-184 pentru rezerve legale, Art. 67-68 pentru dividende) și ale Codului Fiscal, care impun limite și condiții pentru repartizarea profitului și plata dividendelor.
• Politica de Dividende: Înțelegerea politicii entității privind distribuția profitului (procent, frecvență).
  

• Risc Inerent: Mediu spre ridicat, din cauza:
• Nerespectării prevederilor legale/statutare: Pot apărea erori (sau chiar ilegalități) în ceea ce privește constituirea rezervei legale, a altor rezerve sau distribuția dividendelor.
• Calculului eronat: Erori în calculul sumelor repartizate (ex. procente greșite pentru rezervă legală).
• Înregistrării incorecte: Alocarea către destinații greșite sau în perioade eronate.
• Declarațiilor eronate privind plata dividendelor: Implicații fiscale semnificative.
  

• Risc de Control: Evaluarea controalelor interne implementate de entitate privind:
• Autorizarea: Existența unor proceduri clare pentru aprobarea deciziilor AGA/CA privind repartizarea profitului.
• Calculul și înregistrarea: Controale asupra corectitudinii calculelor și înregistrărilor contabile.
• Monitorizarea conformității: Verificări periodice pentru a asigura respectarea limitelor legale și statutare.
  

• Examinarea Hotărârii AGA/CA:
• Verificarea existenței, validității și legalității hotărârii care aprobă repartizarea profitului. Aceasta trebuie să fie semnată de persoanele autorizate și să fie înregistrată conform legii.
• Asigurarea că data hotărârii este relevantă pentru perioada auditată.
  

• Conformitatea cu Legea Societăților:
• Verificarea că suma alocată rezervei legale (cont 1061) respectă limita minimă obligatorie (cel puțin 5% din profitul contabil, până la atingerea a 20% din capitalul social subscris și vărsat).
• Asigurarea că profitul distribuit ca dividende respectă condițiile legale și statutare (ex. disponibilitatea profitului, inexistența unor pierderi nerecuperate).
• Verificarea oricăror altor condiții impuse de lege sau de statut pentru celelalte rezerve.
  

• Reconcilierea cu 1171 “Rezultatul reportat”:
• Asigurarea că suma totală repartizată (suma debitată din 129) corespunde cu suma profitului net al exercițiului precedent care a fost transferată anterior în 1171 (și ulterior în 129), sau cu partea din 1171 ce face obiectul repartizării.
  

• Recalculări:
• Verificarea corectitudinii calculelor sumelor alocate fiecărei destinații (rezerva legală, dividende, alte rezerve), pe baza hotărârii AGA și a procentelor/sumelor stabilite.
  

• Verificarea Creditării Conturilor de Destinație:
• Urmărirea debitării contului 129 către creditarea corespunzătoare a conturilor de capitaluri proprii (1061, 1068, 106X) și a contului de datorii pentru dividende (457 “Dividende de plată”).
  

• Tratamentul Profitului Nerepartizat: Dacă o parte din profitul pus în repartizare nu a fost alocată, se va verifica retransferul acestei sume înapoi în contul 1171, în soldul creditor al “Rezultatului reportat – profit nerepartizat”.
• Tratamentul Pierderilor Reportate: Deși contul 129 este pentru repartizarea profitului, auditorul va verifica contextul în care a fost generat profitul, mai ales dacă entitatea are pierderi reportate din exercițiile anterioare. Legal, profitul nu poate fi distribuit ca dividende dacă există pierderi nerecuperate.
  

• Auditorul va evalua dacă probele de audit obținute sunt suficiente și adecvate pentru a susține că repartizarea profitului a fost efectuată corect, în conformitate cu deciziile entității și cu cadrul de raportare aplicabil.
• Va concluziona dacă mișcările din capitalurile proprii, ca urmare a repartizării profitului, sunt prezentate fidel în situațiile financiare, în special în Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii.
  

• Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii: Asigurarea că toate mișcările rezultate din repartizarea profitului (transferuri către rezerve, plata/declararea dividendelor) sunt prezentate clar și complet în acest raport.
• Note la Situațiile Financiare: Verificarea existenței și adecvării dezvăluirilor privind:
• Modul de repartizare a profitului, inclusiv destinațiile și sumele aferente.
• Politica de dividende a entității, sumele declarate per acțiune.
• Natura și scopul rezervelor constituite.
• Orice restricții legale sau contractuale privind distribuirea profitului.
  

• Momentul înregistrării: Asigurarea că repartizarea profitului este înregistrată în exercițiul fiscal la care se referă decizia AGA (de obicei, în anul imediat următor celui în care s-a obținut profitul).
• Verificarea dividendelor: Pentru dividende, se va verifica nu doar declararea, ci și plata efectivă (prin reconcilierea cu contul 457 și extrasele bancare) și impactul fiscal (impozit pe dividende reținut la sursă).
• Continuitatea activității: Dacă entitatea înregistrează pierderi acumulate sau o situație financiară precară, auditorul va evalua dacă repartizarea profitului afectează negativ capacitatea de continuare a activității.
  

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

• Acesta este, fără îndoială, principalul punct de interes. ANAF va verifica dacă entitatea a calculat, reținut și virat corect impozitul pe dividende la bugetul de stat, conform prevederilor Codului Fiscal (Titlul IV “Impozitul pe venit”, Cap. III “Venituri din investiții”).
• Se va verifica cota de impozit aplicată (ex. 8% începând cu 1 ianuarie 2023 pentru dividendele distribuite persoanelor fizice și juridice românești), termenul de declarare și plată (până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a plătit dividendul, sau până la 25 ianuarie a anului următor pentru dividendele aferente anului precedent, dacă nu au fost plătite până la 31 decembrie), precum și depunerea declarațiilor fiscale aferente (Declarația 100 pentru impozitul reținut la sursă, Declarația 205/207 pentru beneficiari).
• Se va acorda atenție specială dividendelor plătite către nerezidenți, unde pot interveni prevederi din convențiile de evitare a dublei impuneri.
• Recalificarea distribuțiilor: ANAF poate recalifica sume plătite către acționari sub alte forme (ex. împrumuturi nejustificate, cheltuieli personale ale acționarilor) în dividende, aplicând regimul fiscal corespunzător și sancțiunile aferente.
  

• Deși ANAF este o instituție fiscală, ea are și rolul de a verifica respectarea normelor legale conexe care pot avea impact fiscal sau care influențează baza de impozitare. Se va verifica dacă:
• Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor (AGA) este validă și respectă procedura legală pentru aprobarea repartizării profitului.
• Constituirea rezervei legale (cont 1061) a fost făcută conform Art. 182 din Legea 31/1990 (cel puțin 5% din profitul contabil, până la atingerea a 20% din capitalul social subscris și vărsat). Nerespectarea acestei obligații poate atrage sancțiuni administrative.
• Distribuirea dividendelor a respectat condițiile impuse de lege (ex. din profituri reale, după acoperirea pierderilor reportate). Distribuția de dividende din surse nereale poate fi considerată o infracțiune.
  

• ANAF va verifica dacă au fost distribuite dividende în contextul existenței unor pierderi fiscale nerecuperate. Codul Fiscal permite recuperarea pierderilor fiscale din profiturile impozabile viitoare. Distribuirea profitului contabil înainte de a fi compensat cu pierderile fiscale poate fi o problemă.
• Deși contul 129 vizează repartizarea profitului, ANAF va monitoriza corelația cu contul 1171 (unde se găsesc și pierderile reportate), pentru a se asigura că nu se încalcă principiul conform căruia dividendele se pot distribui doar din profitul rămas după acoperirea pierderilor din anii precedenți.
  

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF poate solicita:
• Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor (AGA) privind aprobarea situațiilor financiare anuale și repartizarea profitului. Acestea sunt documentele primordiale.
• Fișele contului 129 “Repartizarea profitului” și ale conturilor de capitaluri proprii (1061, 1068, 1171) și de datorii (457 “Dividende de plată”).
• Declarațiile fiscale depuse (ex. Declarația 100, 205/207) care atestă declararea impozitului pe dividende.
• Ordine de plată și extrase bancare care dovedesc plata dividendelor și virarea impozitului reținut.
• Statutul societății și orice acte adiționale relevante privind capitalul social și rezervele.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii fiscali pot analiza în detaliu înregistrările contabile aferente procesului de repartizare a profitului.
• Dreptul de a recalifica o tranzacție (Art. 11 alin. (1) CPF): Dacă ANAF constată că o anumită operațiune a fost efectuată cu scopul de a eluda impozitele (ex. împrumuturi acordate acționarilor care de fapt reprezintă dividende disimulate), poate recalifica acea tranzacție și aplica regimul fiscal corespunzător.
  

• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal privind impozitul pe dividende (necalculare, nereținere, nevirare, nedeclarare) poate duce la:
• Recalcularea sumelor datorate (impozit, dobânzi, penalități de întârziere).
• Aplicarea de amenzi contravenționale.
• În cazuri grave, se pot sesiza organele de urmărire penală pentru evaziune fiscală.
  

• Distribuirea de dividende din surse nereale: Verificarea dacă profitul distribuit este real și nu provine din reevaluări sau alte ajustări care nu au impact fiscal sau care nu pot fi distribuite.
• Termene de plată depășite: Neîndeplinirea obligațiilor de virare a impozitului reținut la sursă în termenele legale.
• Nerespectarea ordinii de acoperire a pierderilor: Distribuirea de dividende când există pierderi fiscale nerecuperate.
• Lipsa constituirii rezervei legale: Omiterea constituirii sau constituirea parțială a rezervei legale obligatorii.
  

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

• Plata Dividendelor: Aceasta este, pentru mulți acționari, cea mai tangibilă dovadă a succesului investiției lor. Ei urmăresc îndeaproape deciziile de repartizare pentru a vedea cât din profitul generat va fi distribuit sub formă de dividende. Informațiile despre sumele alocate dividendelor din contul 129 (sau direct din “Retained Earnings”) sunt esențiale pentru a-și estima randamentul investiției.
• Reinvestirea în Afacere și Creșterea pe Termen Lung: O parte din profit este adesea alocată rezervelor (ex. 1061 “Rezerve legale”, 1068 “Alte rezerve”). Aceasta înseamnă că profitul este reținut în companie pentru a finanța expansiunea, investițiile în active noi, cercetarea și dezvoltarea, sau pentru a constitui un “tampon” financiar. Acționarii evaluează dacă această strategie de reinvestire este benefică pe termen lung, potențial ducând la o creștere a valorii companiei și, implicit, a valorii acțiunilor lor.
• Transparența Deciziilor de Guvernanță: Modul în care profitul este repartizat reflectă politicile și prioritățile conducerii și ale acționarilor majoritari. Transparența acestor decizii, reflectată în procesul de repartizare, este crucială pentru încrederea investitorilor.
• Conformitatea și Legalitatea: Acționarii sunt interesați ca repartizarea profitului să se facă în conformitate cu Legea societăților și cu statutul companiei, pentru a evita riscurile juridice sau fiscale.
  

• Politica de Alocare a Capitalului: Ei evaluează echilibrul dintre plata dividendelor și reinvestirea profitului. O companie care reinvestește agresiv poate fi considerată o companie cu potențial de creștere rapidă (“growth stock”), în timp ce o companie cu dividende mari poate fi atractivă pentru investitorii orientați spre venit (“income stock”).
• Sustenabilitatea Dividendelor: Analiștii vor privi nu doar suma dividendelor distribuite, ci și dacă această distribuție este sustenabilă pe termen lung, comparând-o cu profitul generat și cu fluxurile de numerar disponibile.
• Sănătatea Financiară: Alocarea către rezerve este un semn de prudență și de consolidare financiară, ceea ce poate fi atractiv pentru investitorii care caută stabilitate.
• Evaluarea Managementului: Deciziile de repartizare a profitului sunt un indicator al modului în care managementul utilizează resursele companiei. O alocare eficientă a profitului sugerează un management competent.
  

• Protejarea Capitalurilor Proprii: Orice distribuție de profit către acționari (dividende) reduce capitalurile proprii ale companiei. Pentru creditori, capitalurile proprii reprezintă un “tampon” împotriva pierderilor. Ei preferă ca o parte semnificativă a profitului să fie reținută sub formă de rezerve, consolidând astfel baza de capital și reducând riscul lor.
• Clauze Contractuale (Covenanți): Multe acorduri de împrumut includ clauze care restricționează distribuirea dividendelor dacă anumiți indicatori financiari (ex. gradul de îndatorare, rata de acoperire a serviciului datoriei) nu sunt îndepliniți. Creditorii monitorizează respectarea acestor clauze în contextul deciziilor de repartizare a profitului.
• Capacitatea de Acoperire a Pierderilor: O companie care reține profituri semnificative în rezerve (chiar dacă acestea sunt statutare sau legale) este mai bine poziționată să absoarbă pierderi viitoare fără a afecta capacitatea de a-și onora datoriile.