Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 1
Contabilitate
Contul 121 - Profit sau pierdere
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența profitului sau pierderii realizate în exercițiul financiar curent.
Contul 121 "Profit sau pierdere" este un cont bifuncțional.
În creditul contului 121 "Profit sau pierdere" se înregistrează:
În debitul contului 121 "Profit sau pierdere" se
înregistrează:
Soldul creditor reprezintă profitul realizat,
iar soldul debitor, pierderea realizată.
Abordarea contabilă
Contul 121 “Profit și pierdere” este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante conturi din contabilitatea financiară a unei entități. El reprezintă rezultatul net al exercițiului financiar curent, adică diferența dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor înregistrate pe parcursul unei perioade contabile (de obicei, un an fiscal). Acest cont este, de fapt, punctul central unde se converge toată activitatea economică a unei companii pe parcursul unui an, reflectând profitul realizat sau pierderea suferită.
Rolul fundamental al acestui cont este de a:
- Centraliza Veniturile și Cheltuielile: La sfârșitul perioadei contabile, toate conturile de venituri (clasa 7) și toate conturile de cheltuieli (clasa 6) sunt închise prin acest cont 121.
- Determina Rezultatul Net: Soldul final al contului 121 indică profitul net (dacă soldul este creditor) sau pierderea netă (dacă soldul este debitor) a entității pentru exercițiul financiar respectiv.
- Baza pentru Repartizare/Acoperire: Profitul
sau pierderea determinată în contul 121 este ulterior
transferată în contul 117 “Rezultatul reportat” și stă
la baza deciziilor de repartizare a profitului (către
dividende, rezerve) sau de acoperire a pierderii.
Semnificație Economică:
- Indicator de Performanță: Soldul contului 121 este cel mai important indicator al performanței operaționale și financiare a unei companii într-o anumită perioadă. Un profit înseamnă succes, o pierdere necesită analiză și acțiune.
- Bază pentru Decizii: Pe baza acestui rezultat, managementul și acționarii iau decizii strategice privind:
- Politica de dividende: Cât din profit va fi distribuit acționarilor.
- Investițiile: Cât din profit va fi reinvestit în dezvoltarea afacerii.
- Finanțarea: Necesitatea atragerii de noi finanțări în cazul unei pierderi.
- Strategii operaționale: Ajustarea sau
schimbarea direcției operaționale pentru a
îmbunătăți profitabilitatea.
- Impact Fiscal: Profitul (sau pierderea) contabilă din contul 121 este punctul de plecare pentru calculul profitului impozabil, care determină obligația entității de a plăti impozit pe profit.
Când și Cum este Utilizat:
Contul 121 este un cont de activ/pasiv cu funcție
specifică de cont de rezultate.
- Sold Creditor: Atunci când veniturile depășesc cheltuielile (rezultă profit).
- Sold Debitor: Atunci când cheltuielile
depășesc veniturile (rezultă pierdere).
Acest cont este utilizat intensiv la închiderea
exercițiului financiar. Pe parcursul anului, veniturile
și cheltuielile sunt înregistrate în conturile de
venituri (clasa 7) și cheltuieli (clasa 6). La 31
decembrie, aceste conturi sunt închise prin contul 121.
Monografii Contabile Generale (OMF – La sfârșitul
exercițiului financiar):
1. Închiderea Conturilor de Venituri
Situație: La 31 decembrie, societatea a înregistrat
venituri totale de 1.000.000 lei (sume cumulate în
conturile din clasa 7, ex: 701, 704, 758, 761 etc.).
Toate aceste conturi de venituri au sold creditor.
Înregistrare (la 31 decembrie):
% (Toate conturile din Clasa 7 de
Venituri)
1.000.000 lei
121 "Profit și
pierdere"
1.000.000 lei
Explicație: Toate conturile de venituri sunt
debitate cu soldul lor (pentru a le aduce soldul la
zero), iar contul 121 “Profit și pierdere” este creditat
cu suma totală a veniturilor. Aceasta este o etapă
premergătoare determinării rezultatului final.
2. Închiderea Conturilor de Cheltuieli
Situație: La 31 decembrie, societatea a înregistrat
cheltuieli totale de 700.000 lei (sume cumulate în
conturile din clasa 6, ex: 607, 621, 641, 658, 661
etc.). Toate aceste conturi de cheltuieli au sold
debitor.
Înregistrare (la 31 decembrie):
121 "Profit și
pierdere"
700.000 lei
% (Toate conturile din
Clasa 6 de
Cheltuieli) 700.000
lei
Explicație: Contul 121 “Profit și pierdere” este
debitat cu suma totală a cheltuielilor, iar toate
conturile de cheltuieli sunt creditate cu soldul lor
(pentru a le aduce soldul la zero).
3. Determinarea Rezultatului Net (Profit) și Transferul
în Rezultatul Reportat
Situație: După închiderea veniturilor și cheltuielilor,
contul 121 are un sold creditor de 300.000 lei
(1.000.000 lei venituri – 700.000 lei cheltuieli). Acest
sold reprezintă profitul net al exercițiului.
Înregistrare (la 31 decembrie, sau la 1 ianuarie anul
următor):
121 "Profit și
pierdere"
300.000 lei
1171 "Rezultatul reportat
reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea
neacoperită" 300.000 lei
Explicație: Soldul creditor al contului 121 este
debitat pentru a-l aduce la zero, iar suma profitului
este transferată în creditul contului 1171 “Rezultatul
reportat”, de unde va fi ulterior repartizată conform
deciziei AGA.
4. Determinarea Rezultatului Net (Pierdere) și
Transferul în Rezultatul Reportat
Situație: După închiderea veniturilor și cheltuielilor,
contul 121 are un sold debitor de 50.000 lei (700.000
lei venituri – 750.000 lei cheltuieli). Acest sold
reprezintă pierderea netă a exercițiului.
Înregistrare (la 31 decembrie, sau la 1 ianuarie anul
următor):
1171 "Rezultatul reportat reprezentând profitul
nerepartizat sau pierderea
neacoperită" 50.000 lei
121 "Profit și
pierdere"
50.000 lei
Explicație: Soldul debitor al contului 121 este
creditat pentru a-l aduce la zero, iar suma pierderii
este transferată în debitul contului 1171 “Rezultatul
reportat”, indicând o pierdere care necesită acoperire.
OMF vs. IFRS:
Conceptul de “profit și pierdere” este universal în
contabilitate. În OMF, contul 121 are acest rol
specific. Sub IFRS, rezultatul net al exercițiului este
determinat în Situația Rezultatului Global (Statement of
Profit or Loss and Other Comprehensive Income), iar
acest rezultat este apoi transferat către “Retained
Earnings” (Profituri reținute), echivalentul contului
117 din OMF. Principiile subiacente de calcul al
profitului (venituri minus cheltuieli) sunt aceleași.
În concluzie, contul 121 este mecanismul contabil prin
care se determină succesul sau eșecul financiar al unei
entități într-un exercițiu, fiind un pilon al raportării
performanței.
Abordarea IFRS
Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), conceptul de “Profit și pierdere” nu este reprezentat de un singur cont de bilanț (precum 121 din OMF), ci este rezultatul central al unui raport financiar primar: Situația Rezultatului Global (Statement of Profit or Loss and Other Comprehensive Income), conform IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”.
Acest raport este conceput pentru a prezenta performanța
financiară a unei entități pe o perioadă de raportare,
culminând cu cifra de “profit sau pierdere” (care, în
OMF, ar corespunde soldului final al contului 121).
Principii Cheie IFRS privind “Profit or Loss”
(Rezultatul din Profit și Pierdere):
1. Componenta Principală a Situației Rezultatului Global
(IAS 1):
- Situația Rezultatului Global include două secțiuni principale:
- Secțiunea “Profit or Loss” (Profit sau Pierdere): Aceasta conține toate veniturile și cheltuielile recunoscute în profit sau pierdere. Acesta este echivalentul funcțional al rezultatului pe care îl obținem prin închiderea contului 121 din OMF.
- Secțiunea “Other Comprehensive Income” (OCI)
(Alt Rezultat Global): Conține elemente de venituri
și cheltuieli care nu sunt recunoscute în profit sau
pierdere conform altor IFRS-uri, cum ar fi
reevaluări ale imobilizărilor corporale sau
câștiguri/pierderi din instrumente financiare
(detalii despre OCI vor fi discutate la contul 105
sau alte conturi de rezerve).
2. Abordarea “All-inclusive”:
- IFRS adoptă o abordare “all-inclusive” pentru recunoașterea veniturilor și cheltuielilor. Asta înseamnă că toate elementele de venituri și cheltuieli, cu excepția celor care sunt recunoscute direct în capitalurile proprii (ca OCI sau ajustări retrospective ale “Retained Earnings”), trec prin secțiunea “Profit or Loss”.
3. Clasificarea Cheltuielilor (IAS 1):
- Entitățile au opțiunea de a prezenta cheltuielile fie după natura lor (ex. cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu personalul, amortizare), fie după funcția lor (ex. costul bunurilor vândute, cheltuieli de vânzare, cheltuieli administrative).
- Alegerea metodei influențează structura
detaliată a secțiunii “Profit or Loss”.
4. Recunoașterea Veniturilor și Cheltuielilor:
- Venituri: Recunoscute conform IFRS 15 “Venituri din contractele cu clienții” atunci când entitatea transferă controlul asupra bunurilor sau serviciilor către client.
- Cheltuieli: Recunoscute pe baza principiului
contabilității de angajamente (drepturile și
obligațiile economice sunt înregistrate atunci când
apar, indiferent de momentul încasării sau plății) și
a principiului conectării (matching principle),
conform căruia cheltuielile sunt recunoscute în
aceeași perioadă cu veniturile pe care le-au generat.
5. Prezentarea pe Linii Distincte (IAS 1):
- Standardul impune prezentarea unor linii distincte în “Profit or Loss” pentru anumite elemente, cum ar fi:
- Venituri din exploatare (Revenue)
- Costul vânzărilor (Cost of Sales)
- Profit brut (Gross Profit)
- Cheltuieli de marketing și distribuție (Distribution Costs)
- Cheltuieli administrative (Administrative Expenses)
- Costuri de finanțare (Finance Costs)
- Venituri din investiții (Investment Income)
- Partea din profitul/pierderea entităților asociate și asocierilor în participație contabilizate prin metoda punerii în echivalență.
- Cheltuiala cu impozitul pe profit (Income Tax Expense).
- Profitul sau pierderea exercițiului (Profit
or Loss for the period).
6. Alocarea Profitului/Pierderii Consolidate:
- În situațiile financiare consolidate (conform IFRS 10), profitul sau pierderea exercițiului (și fiecare componentă a OCI) este atribuită:
- Proprietarilor entității-mamă.
- Intereselor care nu controlează
(Non-Controlling Interests – NCI).
Relația cu OMF (Contul 121):
- Corespondență Funcțională: Deși IFRS nu utilizează un cont numeric “121” în același mod, secțiunea “Profit or Loss” din Situația Rezultatului Global IFRS este echivalentul funcțional al contului 121 din OMF. Ambele rapoarte determină profitul sau pierderea netă a exercițiului.
- Detaliere și Flexibilitate: IFRS oferă o flexibilitate mai mare în clasificarea cheltuielilor (după natură sau funcție) și o structură mai detaliată a Situației Rezultatului Global, incluzând și Alte Rezultate Globale (OCI), care în OMF se regăsesc în conturi de rezerve (ex. 1051, 1058, 1065) sau în alte instrumente financiare (ex. 80XX).
- Baza pentru Impozitare: Atât
profitul/pierderea din OMF (contul 121), cât și cel
din IFRS (secțiunea “Profit or Loss”) reprezintă
punctul de plecare pentru calculul profitului
impozabil, deși pot exista diferențe semnificative
între profitul contabil și cel fiscal.
Exemplu IFRS (Conceptual):
Imaginează-ți Situația Rezultatului Global (extract
parțial) pentru o companie:
Situația Rezultatului Global pentru anul încheiat la 31
decembrie X1
(mii lei)
Venituri din exploatare
(Revenue)
1,000,000
Costul vânzărilor (Cost of
sales)
(500,000)
--------------------------------------------------------------------------
**Profit brut (Gross profit)** 500,000
Alte venituri din
exploatare
20,000
Cheltuieli de marketing și
distribuție
(100,000)
Cheltuieli
administrative
(150,000)
Alte cheltuieli din
exploatare
(10,000)
--------------------------------------------------------------------------
**Profit din exploatare (Operating
profit)**
260,000
Costuri de
finanțare
(5,000)
Venituri
financiare
2,000
--------------------------------------------------------------------------
**Profit înainte de impozitul pe profit (Profit before
income tax)**
257,000
Cheltuiala cu impozitul pe profit (Income tax
expense)
(50,000)
--------------------------------------------------------------------------
**Profit sau pierdere pentru exercițiu (Profit or Loss
for the period)** 207,000
==========================================================================
Alte rezultate globale (Other Comprehensive Income -
OCI), după impozit:
Componente care nu vor fi reclasificate în profit
sau pierdere:
Câștiguri din reevaluarea
imobilizărilor
corporale
15,000
Componente care pot fi reclasificate ulterior în
profit sau pierdere:
Câștiguri din instrumente de
acoperire împotriva riscurilor
8,000
--------------------------------------------------------------------------
**Total Alte Rezultate Globale pentru exercițiu**
23,000
==========================================================================
**Total Rezultat Global pentru exercițiu** 230,000
==========================================================================
Atribuibil:
Proprietarilor
entității-mamă
180,000
Intereselor care nu controlează
(NCI)
27,000
--------------------------------------------------------------------------
**Profit sau pierdere pentru
exercițiu**
207,000
==========================================================================
Observație: Informația “Profit sau pierdere pentru
exercițiu” de 207.000 lei (din exemplul de mai sus) este
ceea ce s-ar transfera ulterior în “Retained Earnings”
(echivalentul 1171 din OMF) și ar reprezenta “soldul”
funcțional al contului 121 din OMF.
În concluzie, IFRS oferă o prezentare structurată a
performanței financiare, cu “Profit or Loss” fiind
componenta principală a Situației Rezultatului Global,
iar rezultatul său net fiind punctul de plecare pentru
ajustările ulterioare în “Retained Earnings”.
Abordarea de audit
Contul 121 “Profit și pierdere” din Perspectiva Auditorului: Validarea Rezultatului Final al Exercițiului
Auditul contului 121 “Profit și pierdere” (sau, sub
IFRS, auditul secțiunii “Profit or Loss” din Situația
Rezultatului Global) nu se axează pe un sold final
într-un cont de bilanț, ci pe totalitatea veniturilor și
cheltuielilor care converg în acest cont pentru a
determina rezultatul net al exercițiului. Prin urmare,
abordarea de audit este una cuprinzătoare, vizând ciclul
complet al veniturilor și cheltuielilor.
Obiectivul principal al auditorului este de a obține
asigurare rezonabilă că profitul sau pierderea
exercițiului este prezentată fidel, în conformitate cu
cadrul de raportare financiară aplicabil (OMF/IFRS), și
că nu conține erori materiale.
Algoritmul de Audit pentru “Profit și pierdere” (Contul
121 / Secțiunea “Profit or Loss”):
1. Înțelegerea Entității și a Ciclurilor de Venituri și
Cheltuieli
- Modelul de Afaceri: Înțelegerea modului în care entitatea generează venituri (vânzări de bunuri, prestări servicii, încasări din chirii etc.) și suportă cheltuieli (costul de achiziție/producție, salarii, utilități, amortizare, cheltuieli financiare).
- Politici Contabile Cheie: Revizuirea și evaluarea adecvării politicilor contabile legate de recunoașterea veniturilor (conform IFRS 15 / OMF), cheltuielilor, amortizării, provizioanelor, cheltuielilor cu personalul, costurilor financiare, etc.
- Cicluri Tranzacționale: Înțelegerea fluxurilor
de lucru pentru fiecare ciclu (ex. ciclul
vânzări-încasări, ciclul achiziții-plăți, ciclul
salarizării) și a modului în care tranzacțiile sunt
inițiate, înregistrate și raportate.
2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale
- Risc Inerent: De obicei, ridicat, din cauza:
- Venituri: Riscul de supraevaluare (recunoaștere prematură, venituri fictive) sau de subevaluare (omisiuni, înregistrare în perioade eronate).
- Cheltuieli: Riscul de subevaluare (omisiuni, înregistrare în perioade eronate) sau de supraevaluare (cheltuieli nejustificate, capitalizare incorectă).
- Judecăți semnificative: Provizioane, ajustări de valoare, estimări (ex. amortizare, garanții).
- Natura complexă a unor tranzacții: Contracte pe termen lung, instrumente financiare, tranzacții intragrup.
- Presiunea asupra managementului: Atingerea
obiectivelor de profit.
- Risc de Control: Evaluarea eficacității controalelor interne cheie pentru fiecare ciclu relevant (ex. controale asupra înregistrării vânzărilor, aprobarea plăților, reconcilieri bancare, controale IT asupra sistemelor contabile). Controalele slabe cresc riscul ca erorile sau fraudele să nu fie detectate în timp util.
3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de
Audit
Auditul contului 121/Situației Rezultatului Global
implică o combinație de teste ale controalelor și
proceduri de fond.
a) Teste ale Controalelor (dacă sunt considerate
eficiente):
- Testarea operaționalizării controalelor cheie din ciclurile de venituri și cheltuieli (ex. autorizarea facturilor de vânzare, aprobarea achizițiilor, reconcilierile bancare, controale IT generale și specifice aplicațiilor).
- Obiectiv: A obține asigurare că sistemul de
control intern funcționează eficient, reducând
necesarul de teste de fond extinse.
b) Proceduri de Fond (Substantive Procedures):
- Proceduri Analitice:
- Compararea veniturilor și cheltuielilor curente cu cele din perioadele anterioare, cu bugetul și cu datele din industrie.
- Analiza relațiilor dintre conturile de venituri și cheltuieli (ex. marja brută, raportul cheltuieli cu personalul/venituri) și investigarea variațiilor semnificative sau neobișnuite.
- Calcularea ratelor cheie de profitabilitate
și compararea acestora.
- Teste de Detaliu ale Tranzacțiilor și Soldurilor:
- Venituri:
- Apariție (Occurrence): Selectarea unui eșantion de înregistrări de venituri și verificarea documentelor justificative (contracte, facturi de vânzare, avize de expediție) pentru a se asigura că tranzacțiile sunt reale și aferente perioadei.
- Completitudine (Completeness): Testarea tranzacțiilor “cut-off” la sfârșitul perioadei (venituri neînregistrate), utilizând documente de expediție/prestare servicii din preajma datei bilanțului.
- Acuratețe (Accuracy): Recalcularea facturilor, verificarea prețurilor, cantităților.
- Clasificare (Classification): Asigurarea
că veniturile sunt clasificate corect (din
exploatare, financiare, excepționale).
- Cheltuieli:
- Apariție: Selectarea unui eșantion de înregistrări de cheltuieli și verificarea documentelor justificative (facturi de achiziție, contracte, state de plată, ordine de plată) pentru a se asigura că cheltuielile sunt reale și autorizate.
- Completitudine: Testarea tranzacțiilor “cut-off” la sfârșitul perioadei (cheltuieli neînregistrate), utilizând facturi primite după data bilanțului care se referă la servicii/bunuri primite înainte de aceasta. Verificarea provizioanelor pentru cheltuieli nefacturate.
- Acuratețe: Recalcularea cheltuielilor (ex. salarii, amortizare, dobânzi), verificarea ratelor, tarifelor.
- Clasificare: Asigurarea că cheltuielile sunt
clasificate corect (din exploatare, financiare,
excepționale, respectiv după natură sau funcție).
- Impozitul pe profit: Verificarea calculului impozitului pe profit curent și amânat, a reconcilierii profitului contabil cu cel fiscal și a declarațiilor fiscale.
- Verificarea Închiderii Conturilor și a Procedurilor de “Cut-off”:
- Asigurarea că toate conturile de venituri și cheltuieli (clasa 6 și 7 OMF) au fost închise corect în contul 121 la 31 decembrie.
- Testarea procedurilor de “cut-off” (separare
în timp) pentru venituri și cheltuieli la sfârșitul
perioadei de raportare pentru a se asigura că toate
tranzacțiile sunt înregistrate în perioada corectă.
4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea
Opiniei
- Auditorul va evalua dacă probele de audit obținute sunt suficiente și adecvate pentru a susține cifra de profit sau pierdere a exercițiului.
- Va concluziona dacă Situația Rezultatului
Global (sau Contul de Profit și Pierdere sub OMF) este
prezentată fidel, în toate aspectele sale materiale,
în conformitate cu cadrul de raportare financiară
aplicabil.
5. Prezentare și Dezvăluiri (OMF/IFRS)
- Structura Raportului: Verificarea că raportul de profit și pierdere (sau Situația Rezultatului Global) respectă cerințele de format și conținut ale OMF sau IAS 1 (clasificarea cheltuielilor, linii distincte).
- Note Explicative: Asigurarea că notele la situațiile financiare oferă dezvăluiri adecvate pentru elementele semnificative de venituri și cheltuieli, politicile contabile aplicate (ex. recunoașterea veniturilor), precum și informații suplimentare necesare pentru o înțelegere clară a performanței entității.
- Comparație: Verificarea prezentării
informațiilor comparative pentru perioadele
anterioare.
Aspecte Specifice Urmărite de Auditor:
- Recunoașterea veniturilor: Un domeniu cu risc ridicat de erori materiale, deseori punctul central al fraudelor.
- Cheltuieli capitalizate vs. cheltuieli curente: Verificarea că nu sunt capitalizate cheltuieli care ar trebui recunoscute în P&L (ex. cheltuieli de reparații majore incorect capitalizate ca investiții).
- Corecții de erori: Orice ajustare a contului 121 (sau a rezultatului reportat) pentru erori din perioade anterioare va fi examinată cu atenție.
- Tranzacții cu părți afiliate: Verificarea
tranzacțiilor cu părțile afiliate pentru a se asigura
că prețurile sunt la valoarea de piață și că nu
afectează artificial profitul.
Prin aplicarea acestor proceduri, auditorul poate
oferi asigurare cu privire la corectitudinea și
conformitatea rezultatului net al exercițiului.
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), contul 121 “Profit și pierdere” (sau, din perspectiva IFRS, secțiunea “Profit or Loss” din Situația Rezultatului Global) reprezintă nucleul inspecției fiscale. Rezultatul contabil din acest cont este punctul de plecare pentru calculul profitului impozabil, pe baza căruia se determină impozitul pe profit datorat statului. Interesul ANAF este maxim pentru a se asigura că toate veniturile și cheltuielile sunt recunoscute și evaluate corect din punct de vedere fiscal, pentru a preveni evaziunea fiscală și a asigura colectarea veniturilor bugetare.
Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului
121:
1. Determinarea Corectă a Profitului Impozabil:
- Acesta este obiectivul fundamental. ANAF va porni de la profitul sau pierderea contabilă (rezultatul din 121) și va efectua ajustările fiscale prevăzute de Codul Fiscal (Titlul II “Impozitul pe profit”).
- Se va verifica dacă au fost identificate și tratate corect:
- Veniturile neimpozabile: Venituri care, deși contabile, nu sunt luate în calcul la baza impozabilă (ex. venituri din anularea provizioanelor/ajustărilor pentru depreciere necheltuieli deductibile, anumite subvenții).
- Cheltuielile nedeductibile: Cheltuieli contabile care nu sunt recunoscute fiscal (ex. cheltuieli de protocol peste limită, cheltuieli cu amenzi și penalități, o parte din cheltuielile cu dobânzile, anumite amortizări).
- Cheltuielile cu deductibilitate limitată: Cheltuieli care sunt deductibile fiscal doar în anumite limite procentuale sau valorice (ex. cheltuieli sociale, cheltuieli de protocol, cheltuieli cu sponsorizarea).
- Elemente similare veniturilor/cheltuielilor:
Anumite ajustări care majorează sau diminuează
profitul impozabil.
2. Verificarea Conformității cu Reglementările
Fiscale Specifice Veniturilor și Cheltuielilor
- Recunoașterea veniturilor: ANAF va analiza dacă veniturile au fost recunoscute în perioada fiscală corectă (principiul contabilității de angajamente aplicat fiscal), mai ales în cazul contractelor pe termen lung, al vânzărilor în rate sau al veniturilor din servicii.
- Deductibilitatea cheltuielilor: Fiecare categorie de cheltuieli va fi examinată pentru a verifica dacă îndeplinește condițiile de deductibilitate prevăzute de Codul Fiscal:
- Să fie efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
- Să fie înregistrate în contabilitate.
- Să fie justificate cu documente legale.
- Amortizarea fiscală: ANAF va verifica dacă amortizarea înregistrată în contabilitate și dedusă fiscal respectă regimul amortizării fiscale (valori, metode, durate de amortizare).
- Provizioanele și ajustările de valoare: Se va analiza dacă provizioanele și ajustările înregistrate în contabilitate sunt și deductibile fiscal, conform limitelor și condițiilor impuse de Codul Fiscal.
- Tranzacțiile cu părțile afiliate (Prețuri de
transfer): ANAF va acorda o atenție deosebită
veniturilor și cheltuielilor rezultate din
tranzacțiile cu părți afiliate (controlate direct sau
indirect). Se va verifica dacă aceste tranzacții
respectă principiul valorii de piață (arm’s length
principle) și dacă entitatea deține dosarul prețurilor
de transfer, conform legislației. Orice abatere de la
prețul pieței va duce la ajustarea bazei impozabile.
3. Monitorizarea Pierderilor Fiscale:
- Dacă rezultatul contabil este o pierdere (sold debitor al 121), ANAF va verifica calculul pierderii fiscale și modul în care aceasta este reportată și recuperată din profiturile viitoare (pe o perioadă de 7 ani fiscali, conform Codului Fiscal). Se va asigura că nu se recuperează pierderi fictive sau cele care depășesc limitele legale.
Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale
(bazate pe CPF):
- Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF poate solicita:
- Balanțe de verificare (analitice și sintetice) pentru toate conturile de venituri și cheltuieli (Clasa 6 și 7).
- Note contabile de închidere și de determinare a rezultatului.
- Registrul jurnal și Cartea Mare.
- Notele la situațiile financiare care detaliază veniturile și cheltuielile.
- Declarația de impozit pe profit (Declarația 101) și toate anexele aferente (calculul profitului impozabil, fișa mijlocului fix, etc.).
- Documente primare și justificative pentru tranzacțiile semnificative de venituri și cheltuieli (facturi, contracte, extrase bancare, state de salarii, fișe de magazie).
- Dosarul prețurilor de transfer (dacă e cazul).
- Rapoarte de audit financiar și scrisori
către management.
- Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii fiscali pot analiza în detaliu evidențele contabile, sistemele informatice și procesele operaționale care generează venituri și cheltuieli.
- Dreptul de a recalifica o tranzacție (Art. 11 alin. (1) CPF): Dacă ANAF constată că anumite venituri sau cheltuieli au fost înregistrate sau omise cu scopul de a eluda impozitele (ex. operațiuni fictive, transferuri de profit ascunse), poate recalifica natura economică a acestora și ajusta corespunzător baza impozabilă.
- Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349
CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal
privind calculul profitului impozabil,
deductibilitatea cheltuielilor, sau depunerea
declarațiilor fiscale poate duce la aplicarea de
amenzi, recalcularea impozitului pe profit, și
aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere.
Exemple de Aspecte Urmărite de ANAF:
- Marje de profit neobișnuite: Compararea marjelor de profit cu media industriei.
- Cheltuieli semnificative cu părți afiliate: Investigarea acestora pentru respectarea principiului valorii de piață.
- Cheltuieli mari cu consultanța/serviciile: Verificarea justificării economice și a deductibilității acestora.
- Venituri din cesiuni de active: Verificarea corectitudinii calculului câștigului/pierderii fiscale.
- Ajustări neobișnuite la sfârșitul anului:
Verificarea operațiunilor de închidere pentru a
detecta manipularea profitului.
În concluzie:
Contul 121 “Profit și pierdere” este un punct focal al
inspecției fiscale, deoarece impactul său direct asupra
profitului impozabil este determinant. ANAF se va
asigura că entitatea a aplicat corect toate regulile
fiscale privind veniturile și cheltuielile, că a
respectat principiul valorii de piață în tranzacțiile cu
părțile afiliate și că a depus declarațiile fiscale
corecte. Transparența, documentația exhaustivă și
conformitatea strictă cu prevederile Codului Fiscal sunt
cruciale pentru a naviga cu succes o inspecție fiscală
legată de profitul și pierderea entității.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Contul 121 “Profit și pierdere” (sau secțiunea “Profit or Loss” din Situația Rezultatului Global sub IFRS) este, fără îndoială, cea mai urmărită și analizată componentă a situațiilor financiare pentru aproape toate părțile interesate. Acesta reflectă direct performanța financiară a unei entități într-o perioadă specifică și este fundamental pentru evaluarea sănătății, succesului și viabilității acesteia.
Perspectiva Acționarilor/Asociaților
Pentru proprietarii unei companii, profitul sau
pierderea este informația cheie care le validează sau
infirmă deciziile de investiție:
- Evaluarea Performanței Investiției: Cel mai evident, profitul indică succesul operațional și financiar al companiei, confirmând că investiția generează valoare. O pierdere semnalează probleme și necesită o analiză aprofundată.
- Potențialul de Dividende: Un profit net solid este premisa pentru distribuirea de dividende. Acționarii depind de profitabilitatea continuă pentru a primi remunerări din investiția lor. Deși profitul nu înseamnă automat numerar disponibil pentru dividende, este un indicator esențial.
- Creșterea Valorii Acțiunilor: Profitul reținut (cel care nu este distribuit ca dividende și este reinvestit) contribuie la creșterea capitalurilor proprii ale companiei și, teoretic, la creșterea valorii intrinseci a acțiunilor. Acționarii urmăresc evoluția profitului pentru a estima aprecierea viitoare a acțiunilor.
- Decizii Strategice: Rezultatul exercițiului
influențează direct strategia companiei – expansiune,
restructurare, investiții în cercetare și dezvoltare.
Acționarii, prin votul lor în AGA, iau decizii
fundamentale bazate pe această cifră.
Perspectiva Potențialilor Investitori și
Analiștilor Financiari
Această categorie folosește profitul și pierderea ca
bază pentru decizii complexe de evaluare și comparație:
- Indicator Cheie de Profitabilitate: Profitul net (și componentele sale, cum ar fi profitul brut, profitul operațional) este central în calculul unor indicatori precum Marja Netă de Profit, Câștigul pe Acțiune (EPS), Rentabilitatea Capitalurilor Proprii (ROE). Acești indicatori sunt vitali pentru comparații între companii și evaluarea atractivității unei investiții.
- Capacitatea de Generare de Numerar (indirect): Deși profitul contabil nu este același lucru cu fluxul de numerar, un profit consistent este, de obicei, un semn al unei capacități bune de a genera numerar pe termen lung. Analiștii vor reconcilia profitul cu fluxurile de numerar operaționale pentru o imagine completă.
- Viabilitatea și Sustenabilitatea Afacerii: O companie care generează profit în mod constant este considerată viabilă pe termen lung. Analiza tendințelor profitului ajută la identificarea riscurilor sau oportunităților viitoare.
- Risc și Oportunitate: O pierdere poate semnala
riscuri operaționale, ineficiențe sau probleme de
piață, determinând o analiză mai profundă înainte de o
decizie de investiție.
Perspectiva Creditorilor
Creditorii sunt interesați de profitabilitate ca
indicator al capacității de rambursare a datoriilor:
- Capacitatea de Plată a Datoriilor: Un profit solid indică faptul că entitatea generează suficiente venituri pentru a-și acoperi cheltuielile, inclusiv costurile de finanțare (dobânzi) și potențial să ramburseze capitalul împrumutat.
- Conformitatea cu Covenanții: Multe acorduri de împrumut includ “covenanți” (clauze) legate de profitabilitate (ex. menținerea unei anumite marje de profit sau a unui anumit nivel de venit). O pierdere sau o profitabilitate slabă poate declanșa o încălcare a acestor covenanți.
- Capacitatea de Evaluare: Profitul reinvestit
în afacere (care ajunge în rezultatul reportat)
consolidează capitalurile proprii, oferind un “tampon”
mai mare pentru creditori în cazul unor dificultăți
financiare.
Perspectiva Managementului
Deși managementul este responsabil pentru generarea
profitului, contul 121 este un instrument de evaluare
fundamental:
- Evaluarea Performanței: Profitul este o măsură directă a performanței managementului în atingerea obiectivelor financiare și operaționale.
- Decizii Operaționale: Analiza detaliată a veniturilor și cheltuielilor care compun profitul (sau pierderea) oferă managementului informații critice pentru ajustarea strategiilor operaționale, controlul costurilor și îmbunătățirea eficienței.
- Planificare și Bugetare: Rezultatul curent stă
la baza planificării și bugetării pentru perioadele
viitoare, ajutând la stabilirea unor obiective
realiste și la alocarea eficientă a resurselor.
În concluzie:
Contul 121 “Profit și pierdere” este, pentru majoritatea
părților interesate, un barometru al succesului unei
companii. Fie că este vorba de evaluarea performanței
unei investiții, de decizii de creditare, de analiza
strategică sau de conformitatea fiscală, cifra de profit
sau pierdere oferă o perspectivă crucială asupra
capacității unei entități de a genera valoare și de a-și
susține operațiunile pe termen lung.
Dorin, Merticaru