STUDIU - Tehnic - SCRIERE
O
nouă dimineață pentru o nouă Scenă
Cât
de puternice sunt șoaptele vieții noastre?
Avea
un obiectiv clar pentru această sesiune de autohipnoză. Un
presentiment clar... Poate s-a născut din percepția a ceva
special care s-ar întâmpla în urma gestului său. Emoția, clară
și copleșitoare, era evidentă.Va fi prezent, ca un fel de observator, alături de el, prezentul său manifest și cel al trecutului său? Pentru a afla ce poate provoca tulburarea cu care se confruntă de mai bine de un an...
Se uita deja în jur, la el, uimit de ceea ce percepea. A fost doar prima dată când a reușit să facă asta... După zeci, poate sute, de antrenamente.
Meditația pre-autohipnoză funcționase mai bine decât se aștepta el.
Cei pe care îi ajutase la hipnoza regresivă aveau întotdeauna structuri fizice înconjurătoare pentru a crea confort, un sentiment de protecție și, cel mai probabil, o percepție de siguranță. Sau asemănător. Un fel de protecție instinctivă...
Cu el, sufletul, era doar „el”, trupul, o canapea și „fluxul”. Percepții ciudate... Se aștepta la mai mult.
El se concentră pe urmărirea cursului de activare a percepțiilor.
Imaginile,
proiecțiile și mediul perceput au avut întotdeauna o
semnificație individuală pentru fiecare suflet, că era un
mediu natural sau imaginar. Acceptat sau puternic sugerat de
exercițiul realității...Dar care te plasează într-un rol pe scena mare a acelui eveniment, la momentul respectiv și în acel spațiu?
De aici încep proiecțiile care te duc în trecut, în jurul locurilor copilăriei, grădinii și tot felul de interioare sau peisaje, unde predomină pământul, muntele sau malul mării care au fost considerate remarcabile sau au participat ca decor, în evenimentele trăite de acel suflet.
Amintirile noastre planetare sunt înregistrate pentru eternitate, dar sunt amintite în funcție de context și de manifestările de moment, cum ar fi șoaptele minții sau ale sufletului.
Chiar și în cazul percepțiilor fictive, precum visele, identice cu acțiunea imaginilor lumii sufletelor în percepțiile minții umane...
Imaginile
eterice „pământene” ale lumii sufletului nu se schimbă prea
mult pentru sufletele care se întorc, chiar și după un
interval de multe vieți, în special în ceea ce privește
aspectele funcționale ale vieții sufletești...Ceea ce este uimitor este că acele suflete, indiferent de starea lor, nu devin atotștiutoare. Au un anumit nivel de cunoștințe, participare și interacțiune.
Uau, hei, uite pe ce îmi pierd timpul! Trebuie sa rezolv problemele pentru care am inițiat aceasta nebunie!
Conștient sau nu, urmează o scurtă vizualizare a timpului pământesc petrecut în această existență până la această sesiune.
Într-adevăr, îmi amintesc că, pentru mine, părea a fi ceva traumatizant... De unde atâta dezechilibru și atâta emoție?
Din ceea ce percepuse de la subiecții săi, atunci când ești traumatizat de lucruri mărunte care nu au nimic de-a face cu integritatea ființei tale corporale, ghidul tău apare întotdeauna ca cel care te va ajuta într-un fel să rezolvi problema percepută.
Ghidul era prezent, dar avea suficiente indicii pentru a începe explorarea, plecând de la existența actuală a corpului și această experiență.
El,
corpul, cel aflat în stare de hipnoză, a dat semne clare de
enervare, furie, neliniște etc. De parcă ar fi bântuit și ar
fi vrut să riposteze...Dar celălalt el era în locul păcii absolute pentru sufletele care călătoresc prin materie. Era acasă.
Poate pentru că a fost ghidat de acea forță omniprezentă, inteligentă, care ne ghidează pe fiecare dintre noi, conștient sau nu...
Păcat că pare nevăzut. „Prezența”... Aceasta este și percepția noastră sau experiența sufletelor. Incertitudinea acțiunilor noastre s-a revărsat în ceea ce simțim că este real și palpabil... Pe „Prezență”...
Ca trupul care nu percepe existența mea reală, palpabilă, conștientă, demonstrabilă...
Hei, concentrează-te! Sistematic! Exercițiul a creat memoria gesturilor corpului și cursul logic al minții! Poate chiar independent de mine...
Deci, vreau să identific doar în prezent și în această dimensiune. Pas cu pas, începând de aici. Acum, nu voi merge mai departe... Acționează regresiv!
Sau spre viitor, dacă se poate?
Nu! Sunt convins de eroarea de a proiecta pașii actuali spre ceea ce va fi, atâta timp cât habar nu am de ce am la dispoziție în acea direcție, de un fel de posesie a „pașilor” făcuți anterior în direcția identificată de percepții despre viitor...
Perfecțiunea
lui „Cunoaște-te pe tine însuți!”…Deci, încep cu capacitatea de a vedea cum m-am integrat în trecutul meu manifest. Actual…
Desigur, atenția mea se concentrează doar asupra oamenilor pe care i-am întâlnit... Direct sau tangenţial...
Sufletele, oamenii, m-au „amețit” rapid... Doar manifestări interacționante, puternic influențate de condițiile culturale, sociale și de evenimentele participanților la ele într-o anumită perioadă...
Dintre experiențele „de moment” ale fiecăruia... Emoții, sentimente!
Am perceput, de parcă aș fi în corpul meu, un set de emoții care...
Ele exprimau un
fel de atitudine mentală de parcă eram în defensivă.
Privind corpul, am perceput un fel de imagine de tip „film mut” în care gesturile exprimau defensivă și protecție... Dar și o furie ciudată...
Interesantă percepție...
Da, corpul... Este cel mai bun senzor manifest de emoție. Aici, trebuie să fiu atent! Poate de aceea am exersat atât de mult decorporalizarea. Să mă pot observa direct, având la dispoziție un adevărat traducător, interpret...
Dar
de ce am această atitudine defensivă?
Emoțiile percepute erau clare... Ele exprimau o sumă de sentimente care duceau la ceea ce ar fi: „Sunt sigur că aș putea face mult mai bine în această existență, în acest timp și dimensiune!”...
Sau percepeam un fel de neputință de a lupta cu mine însumi?
Hei, m-aș pierde în tot felul de percepții... Da, sunt curios... Dar nu este ceva ca o confirmare a ceea ce știam deja? Concentrează-te pe intenția pentru care ați inițiat această sesiune!
„Ceea ce știam deja”... „Trecutul și prezentul meu sunt importante acum.” „Identificarea emoțiilor care mă frământă acum”...
În mod clar... „Ceea ce știam deja”...
Camera planurilor... Acea zonă energetică care seamănă cu un fel de sală de cinema în care sunt proiectate alternativele posibile, pentru a putea alege scenariul posibil în care mă voi încadra pentru a-mi juca rolul, în diverse scene, locuri, și cu ceilalți actori...
De undeva a venit ideea de a mă localiza pe ceea ce ar fi un fel de repetiție sau proces înainte de a alege rolul și de a-l include în scenariu. Înainte de marea licitație de oferte de actorie...
Repetiție...
Performanță... Secvența logică a fost perfectă... Făcând o
comparație între spectacolele din timpul repetiției și cele de
pe marea scena...
Revedea elementele esențiale ale existenței sale. Comparație între spectacolul de repetiție și reprezentația pe scenă...
De fiecare dată, scena a fost calitativ superioară eșantionului. Mult mai bine, mult mai adaptat intențiilor lui...
Dar de ce trăia cu această cantitate de emoție negativă, neplăcută? Acel ansamblu l-a împins să inițieze întregul șir al hipnozei. În prezent, nu identific ceva tangibil de care să mă agaț...
Șoapte... Ancore...
Concluziile logice, sau nu, i-au făcut corpul să zvâcnească violent... Fioruri puternice, poate chiar convulsii, îi captaseră atenția...
Hopa,
am fost în afara corpului de prea mult timp... E timpul să mă
întorc repede! Acum știu următorul pas de făcut.
Sper să reușesc mâine! Sau în cel mai scurt timp... Nu uita: șoaptele, ancorele... De parcă ar fi altceva?
Corpul, trupul! Revenind la corp...
Acum ești în sufragerie, în siguranță și într-o dispoziție foarte bună, puțin rece, dar gata să începi ziua bine dispus!
3, 2, 1, „Bună dimineața!”…
Privind corpul, am perceput un fel de imagine de tip „film mut” în care gesturile exprimau defensivă și protecție... Dar și o furie ciudată...
Interesantă percepție...
Da, corpul... Este cel mai bun senzor manifest de emoție. Aici, trebuie să fiu atent! Poate de aceea am exersat atât de mult decorporalizarea. Să mă pot observa direct, având la dispoziție un adevărat traducător, interpret...
Dar
de ce am această atitudine defensivă?Emoțiile percepute erau clare... Ele exprimau o sumă de sentimente care duceau la ceea ce ar fi: „Sunt sigur că aș putea face mult mai bine în această existență, în acest timp și dimensiune!”...
Sau percepeam un fel de neputință de a lupta cu mine însumi?
Hei, m-aș pierde în tot felul de percepții... Da, sunt curios... Dar nu este ceva ca o confirmare a ceea ce știam deja? Concentrează-te pe intenția pentru care ați inițiat această sesiune!
„Ceea ce știam deja”... „Trecutul și prezentul meu sunt importante acum.” „Identificarea emoțiilor care mă frământă acum”...
În mod clar... „Ceea ce știam deja”...
Camera planurilor... Acea zonă energetică care seamănă cu un fel de sală de cinema în care sunt proiectate alternativele posibile, pentru a putea alege scenariul posibil în care mă voi încadra pentru a-mi juca rolul, în diverse scene, locuri, și cu ceilalți actori...
De undeva a venit ideea de a mă localiza pe ceea ce ar fi un fel de repetiție sau proces înainte de a alege rolul și de a-l include în scenariu. Înainte de marea licitație de oferte de actorie...
Repetiție...
Performanță... Secvența logică a fost perfectă... Făcând o
comparație între spectacolele din timpul repetiției și cele de
pe marea scena...Revedea elementele esențiale ale existenței sale. Comparație între spectacolul de repetiție și reprezentația pe scenă...
De fiecare dată, scena a fost calitativ superioară eșantionului. Mult mai bine, mult mai adaptat intențiilor lui...
Dar de ce trăia cu această cantitate de emoție negativă, neplăcută? Acel ansamblu l-a împins să inițieze întregul șir al hipnozei. În prezent, nu identific ceva tangibil de care să mă agaț...
Șoapte... Ancore...
Concluziile logice, sau nu, i-au făcut corpul să zvâcnească violent... Fioruri puternice, poate chiar convulsii, îi captaseră atenția...
Hopa,
am fost în afara corpului de prea mult timp... E timpul să mă
întorc repede! Acum știu următorul pas de făcut.Sper să reușesc mâine! Sau în cel mai scurt timp... Nu uita: șoaptele, ancorele... De parcă ar fi altceva?
Corpul, trupul! Revenind la corp...
Acum ești în sufragerie, în siguranță și într-o dispoziție foarte bună, puțin rece, dar gata să începi ziua bine dispus!
3, 2, 1, „Bună dimineața!”…
Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.
Dorin,
Merticaru (12.02.2024)