Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 2
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate


Contul 207 - Fond comercial


(Acest cont se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:)

Contul 2071 "Fond comercial pozitiv"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența fondului comercial pozitiv reflectat, de regulă, la consolidare.

Contul 2071 "Fond comercial pozitiv" este un cont de activ.

În debitul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

– diferența pozitivă dintre costul de achiziție și valoarea, la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate.

În creditul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

– valoarea ajustărilor pentru deprecierea fondului comercial pozitiv (681);

– valoarea neamortizată a fondului comercial pozitiv scos din evidență (658);

– valoarea fondului comercial amortizat integral, scos din evidență (280).

Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial pozitiv existent.


Contul 2075 "Fond comercial negativ"

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența fondului comercial negativ care apare în situațiile financiare anuale consolidate, respectiv în situațiile financiare anuale individuale, cu ocazia transferului efectuat în legătură cu achiziția unei afaceri.

Contul 2075 "Fond comercial negativ" este un cont de pasiv.

În creditul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

– diferența negativă dintre costul de achiziție și valoarea, la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate.

În debitul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

– cota-parte din fondul comercial negativ reluat la venituri (781).

Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial negativ nereluat la venituri.

Bilanț contabil:

Active imobilizate - Imobilizări necorporale - Fond comercial.

Fond comercial (cont 2071 - 2807)

Abordarea contabilă


Contul 207 "Fond comercial" este un cont de activ care înregistrează bunurile necorporale generate de o entitate în momentul achiziției unei alte entități. Fondul comercial este, în esență, diferența pozitivă dintre costul de achiziție a unei afaceri și valoarea justă a activelor nete identificabile ale acesteia.

Context:
Fondul comercial (sau Goodwill) apare doar în cazul unei combinări de afaceri (business combination), adică atunci când o companie cumpără o altă companie. El reprezintă valoarea sinergiei, a reputației, a bazei de clienți, a forței de muncă loiale sau a oricărui alt avantaj neidentificabil al afacerii cumpărate, care nu poate fi contabilizat separat ca un activ.

Formula de calcul a fondului comercial:

Fondcomercial=Costdeachiziție−Valoarea justă  a activelor neteidentificabile

Structura și Funcția Contului 207 conform OMFP 1802/2014:

  • Natura Contului: Cont de activ de imobilizări necorporale.
  • Funcția Contabilă:
    • Se debitează (Db): La creșterea valorii, adică la înregistrarea inițială a fondului comercial.
    • Se creditează (Cr): La diminuarea valorii prin amortizarea acestuia sau prin testul de depreciere (impairment).
  • Soldul Contului:
    • Sold debitor (Sd): Reprezintă valoarea neamortizată a fondului comercial la un moment dat.
    • Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Active imobilizate", sub "Imobilizări necorporale".
1. Recunoaștere și Evaluare (Conform OMFP 1802/2014)

  • Recunoaștere inițială: Fondul comercial se recunoaște inițial la costul de achiziție. OMFP 1802/2014 specifică faptul că, dacă valoarea justă a activelor nete este mai mare decât costul de achiziție, diferența negativă (denumită "fond comercial negativ" sau "badwill") este recunoscută direct ca venit.
  • Amortizare: Conform OMFP, fondul comercial se amortizează pe o perioadă de 5 ani. Aceasta este o diferență majoră față de IFRS și alte standarde contabile, unde fondul comercial nu se amortizează.
  • Depreciere: Pe lângă amortizare, fondul comercial este supus și unui test de depreciere atunci când există indicii că valoarea sa a scăzut.
2. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată un exemplu simplu de monografie contabilă pentru fondul comercial:

1. Achiziția unei entități:

Operațiune: Compania A cumpără compania B. Costul de achiziție este de 500.000 lei. Valoarea justă a activelor nete identificabile ale companiei B este de 450.000 lei.

Calculul fondului comercial: $500.000 lei (cost) - $450.000 lei (valoare justă netă) = $50.000 lei (fond comercial).

Înregistrare contabilă (simplificată):

%                                                                    = 404 "Furnizori de imobilizări"
207 "Fond comercial"                                     50.000 lei
2xx "Imobilizări corporale/necorporale" 450.000 lei
(alte conturi de active și datorii)  XXX
                                                                          500.000 lei

Aceasta este o înregistrare simplificată. În realitate, procesul este mult mai complex și implică consolidarea bilanțului.

2. Înregistrarea amortizării anuale a fondului comercial:

Operațiune: Fondul comercial de 50.000 lei este amortizat pe o perioadă de 5 ani, deci amortizarea anuală este de $50.000 lei / 5 ani = $10.000 lei.

Înregistrare contabilă (la sfârșitul anului):

6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor" = 2807 "Amortizarea fondului comercial"
10.000 lei                                                                                                           10.000 lei

3. Recunoașterea unei pierderi din depreciere:

Operațiune: După 3 ani, valoarea netă contabilă a fondului comercial este de $50.000 - (3 ani * $10.000) = 20.000lei. Un test de depreciere arată că valoarea recuperabilă a unității generatoare de numerar (compania B) este mai mică decât valoarea contabilă. Pierderea din depreciere este estimată la 15.000 lei.

Înregistrare contabilă:

6814 "Cheltuieli de exploatare privind deprecierea imobilizărilor" = 207 "Fond comercial"
15.000 lei                                                                                                           15.000 lei

Pierderea din depreciere reduce direct valoarea fondului comercial și afectează profitul.

3. Prezentarea în Situațiile Financiare

  • Situația Poziției Financiare (Bilanț):
    • Valoarea netă a fondului comercial (valoarea brută minus amortizarea cumulată și deprecierile) este prezentată în rândul "Imobilizări necorporale" din secțiunea "Active imobilizate".
  • Contul de Profit și Pierdere:
    • Cheltuielile cu amortizarea (Contul 6811) și cele cu deprecierea (Contul 6814) sunt prezentate la "Cheltuieli de exploatare".
Contul 207 este un cont de o importanță strategică, dar și cu un grad ridicat de incertitudine. Cifrele din acest cont depind în mare măsură de judecățile și estimările managementului.

Abordarea IFRS


Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), tratamentul fondului comercial (goodwill) este reglementat în primul rând de IFRS 3 "Combinări de afaceri" (pentru recunoașterea inițială) și de IAS 36 "Deprecierea activelor" (pentru evaluarea ulterioară).

Principalele concepte conform IFRS, relevante pentru fondul comercial, sunt:

1. Recunoașterea Inițială (conform IFRS 3):

  • Fondul comercial este recunoscut inițial la cost, ca diferență pozitivă dintre costul de achiziție al unei afaceri și valoarea justă a activelor și datoriilor identificabile. Această parte este similară cu OMFP.
  • Fond comercial negativ (gain on a bargain purchase): Conform IFRS, dacă valoarea justă a activelor nete identificabile depășește costul de achiziție, diferența negativă (cunoscută ca "goodwill negativ") nu este recunoscută ca o rezervă sau un profit amânat. Ea este recunoscută imediat ca un câștig în profitul sau pierderea perioadei.
2. Evaluarea Ulterioară (conform IAS 36): Amortizare vs. Test de Depreciere

  • Aceasta este cea mai mare diferență față de OMFP: fondul comercial nu se amortizează.
  • Raționamentul IFRS este că fondul comercial are o durată de viață utilă nedeterminată și valoarea sa nu se diminuează în mod previzibil pe o anumită perioadă.
  • În schimb, fondul comercial trebuie supus unui test de depreciere (impairment test) cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori există indicii că valoarea sa s-ar fi putut diminua.
  • Testul de depreciere implică compararea valorii contabile a unității generatoare de numerar (Cash Generating Unit - CGU) căreia i-a fost alocat fondul comercial cu valoarea sa recuperabilă (care este fie valoarea sa justă minus costurile de vânzare, fie valoarea sa de utilizare, oricare dintre ele este mai mare).
  • Dacă valoarea contabilă depășește valoarea recuperabilă, o pierdere din depreciere este recunoscută. Această pierdere reduce valoarea fondului comercial și este ireversibilă.
Monografii Contabile conform IFRS

1. Achiziția unei entități și recunoașterea fondului comercial:

Cost de achiziție: 500.000 RON.
Valoarea justă a activelor nete identificabile: 450.000 RON.
Fond comercial (Goodwill): 50.000 RON.

Înregistrarea contabilă (simplificată):

Debit: Goodwill (Imobilizări necorporale) = 50.000 RON
Debit: Active identificabile = 450.000 RON
Credit: Datorii identificabile = ... RON
Credit: Cash / Furnizori de imobilizări = 500.000 RON

2. Recunoașterea unei pierderi din depreciere (Impairment):

Valoarea contabilă a fondului comercial este 50.000 RON.
Testul anual de depreciere arată că valoarea recuperabilă a CGU a scăzut, iar o pierdere din depreciere de 15.000 RON trebuie recunoscută.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Cheltuieli cu deprecierea goodwill-ului (clasa 6) = 15.000 RON
Credit: Goodwill (Imobilizări necorporale) = 15.000 RON

3. Tratamentul fondului comercial negativ (goodwill negativ):

Cost de achiziție: 400.000 RON.
Valoarea justă a activelor nete identificabile: 450.000 RON.
Câștig la achiziție (bargain purchase): 50.000 RON.

Înregistrarea contabilă (simplificată):

Debit: Active identificabile = 450.000 RON
Credit: Datorii identificabile = ... RON
Credit: Cash / Furnizori de imobilizări = 400.000 RON
Credit: Câștig la achiziție (venit) = 50.000 RON

Acest câștig este recunoscut direct în contul de profit și pierdere, nu este amortizat.

3. Prezentare și Informații Suplimentare (IAS 1, IFRS 3, IAS 36)

  • Situația Poziției Financiare: Valoarea netă a fondului comercial este prezentată la Active non-curente sub o rubrică separată sau în cadrul "Imobilizări necorporale".
  • Situația Rezultatului Global: Pierderile din depreciere sunt prezentate, de obicei, în Cheltuieli de exploatare. Câștigul la achiziție este prezentat ca un venit.
  • Note la Situațiile Financiare: IFRS solicită dezvăluiri extinse, esențiale pentru investitori și analiști, inclusiv:
    • O descriere a fondului comercial.
    • Detaliile fiecărei unități generatoare de numerar căreia i-a fost alocat fondul comercial.
    • O descriere a metodologiei și ipotezelor utilizate în testele de depreciere (fluxuri de numerar viitoare, rate de actualizare).
    • O descriere a câștigurilor la achiziție, dacă este cazul.
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP (pentru Contul 207):

Aspect
OMFP 1802/2014 IFRS (IFRS 3, IAS 36)
Amortizare Fondul comercial se amortizează obligatoriu pe o perioadă de 5 ani. Fondul comercial nu se amortizează.
Evaluare ulterioară Se amortizează și se testează pentru depreciere când apar indicii. Se testează anual obligatoriu pentru depreciere, indiferent dacă există sau nu indicii.
Fond comercial negativ Recunoscut ca un venit amânat (sau direct în rezultatul reportat în anumite situații). Recunoscut imediat ca un câștig în contul de profit și pierdere.
În concluzie, abordarea IFRS pentru fondul comercial este radical diferită de cea a OMFP. Prin eliminarea amortizării și impunerea testului de depreciere anual, IFRS se concentrează pe o reprezentare mai fidelă a valorii economice a activului, punând un accent major pe judecata managementului și pe transparența dezvăluirilor.

Abordarea de audit


Auditul fondului comercial este o sarcină complexă, ce depășește verificarea simplă a cifrelor. Auditorul trebuie să se asigure că evaluarea inițială, politica de amortizare/depreciere și dezvăluirile sunt corecte și că nu există o supraevaluare a acestui activ.

Standardele de audit relevante includ:

  • ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă): Recunoașterea că fondul comercial este un domeniu de risc ridicat.
  • ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate): Adaptarea procedurilor de audit la acest risc.
  • ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea documentației de achiziție și a analizelor de evaluare.
  • ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente): Cel mai important standard pentru auditul fondului comercial, deoarece întreaga valoare depinde de estimările și judecățile managementului.
  • IFRS 3 și IAS 36: Standardele contabile care ghidează tratamentul, pe care auditorul le va folosi ca referință.
Algoritmul de Audit pentru Contul 207:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

  • Achiziția de afaceri: Primul pas este să se obțină documentația completă a tranzacției de achiziție a afacerii.
  • Revizuirea documentației cheie:
    • Contractul de achiziție: Termenii și condițiile, prețul de achiziție.
    • Analiza de alocare a prețului de achiziție (Purchase Price Allocation - PPA): Aceasta este o documentație crucială, realizată de management, care alocă prețul de achiziție la activele și datoriile identificabile ale companiei cumpărate. Auditorul va verifica această analiză.
    • Politicile contabile: Se va evalua politica de amortizare și/sau de depreciere a fondului comercial.
  • Evaluarea controalelor interne: Auditorul va evalua dacă există controale interne solide pentru procesul de achiziție și pentru monitorizarea ulterioară a fondului comercial, inclusiv procesul de testare a deprecierii.
2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

  • Risc Inerent: Extrem de ridicat, din cauza:
    • Judecății Subiective: Valoarea fondului comercial depinde de estimarea valorii juste a activelor și datoriilor identificabile și de evaluarea viitorului economic al afacerii cumpărate. Aceste judecăți sunt foarte sensibile la erori.
    • Presiunii managementului: Există o presiune imensă de a evita recunoașterea pierderilor din depreciere, deoarece o astfel de pierdere afectează direct profitul și poate submina încrederea investitorilor.
    • Complexității evaluării: Evaluarea fondului comercial și a unităților generatoare de numerar (CGU) necesită adesea expertiză specializată.
3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Teste de Substanță la recunoașterea inițială:

  • Verificarea calculului inițial: Auditorul va recalcula fondul comercial, verificând că prețul de achiziție și valorile juste ale activelor nete sunt corecte și susținute de documente.
  • Analiza PPA: Se va evalua raționamentul managementului în alocarea prețului de achiziție. S-a identificat și evaluat corect orice activ necorporal (mărci, baze de clienți) care ar fi trebuit recunoscut separat?
b) Teste de Substanță pentru evaluarea ulterioară (amortizare și depreciere):

  • Sub OMFP (Amortizare):
    • Auditorul va verifica dacă fondul comercial a fost amortizat pe o perioadă de 5 ani, conform reglementărilor.
    • Se va recalcula amortizarea anuală sau lunară pentru a asigura acuratețea.
    • Chiar și sub OMFP, auditorul va verifica dacă există indicii de depreciere, iar dacă există, va evalua dacă managementul a realizat un test de depreciere.
  • Sub IFRS (Depreciere):
    • Testul anual de depreciere: Aceasta este cea mai importantă procedură. Auditorul va:
      • Evalua ipotezele cheie: Se vor verifica și valida ipotezele utilizate de management (rate de actualizare, proiecții ale fluxurilor de numerar, rate de creștere). Se vor compara aceste ipoteze cu datele din piață și cu planurile strategice ale companiei.
      • Verifica alocarea fondului comercial: Se va confirma că fondul comercial este alocat la nivelul corect al unității generatoare de numerar (CGU).
      • Revizui calculul: Se va verifica acuratețea matematică a testului de depreciere.
  • Recalcularea pierderii din depreciere: Dacă a fost recunoscută o pierdere din depreciere, auditorul va recalcula suma și va confirma că este corectă. Dacă nu a fost recunoscută o pierdere, dar auditorul consideră că există o depreciere, va solicita managementului o ajustare.
4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

  • Auditorul va evalua dacă probele obținute (documentație, analize, ipoteze) sunt suficiente și adecvate. Având în vedere riscul ridicat, auditorul va apela adesea la experți de evaluare externi pentru a valida ipotezele și raționamentul managementului.
  • Orice supraevaluare materială a fondului comercial, cauzată de neaplicarea corectă a testului de depreciere, va duce, cel mai probabil, la o opinie de audit cu rezerve sau chiar adversă.
5. Prezentare și Informații Suplimentare

  • Bilanț / Situația Poziției Financiare: Verificarea că valoarea netă a fondului comercial este prezentată corect.
  • Contul de Profit și Pierdere / Situația Rezultatului Global: Verificarea că amortizarea (OMFP) și/sau pierderile din depreciere (IFRS) sunt prezentate corect.
  • Note la Situațiile Financiare: Auditorul va verifica dacă entitatea a inclus dezvăluiri adecvate și detaliate, inclusiv:
    • Suma fondului comercial pe fiecare CGU.
    • Metodologia și ipotezele utilizate în testele de depreciere.
    • O reconciliere a valorii fondului comercial de la începutul la sfârșitul perioadei.
Auditul fondului comercial este un proces de înaltă judecată profesională. Nu este suficient să verifici un calcul, ci trebuie să te asiguri că judecățile și estimările managementului, pe baza cărora se fundamentează valoarea acestui activ, sunt rezonabile, susținute de dovezi și conforme cu standardele contabile.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală


Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), fondul comercial (goodwill) este unul dintre cele mai sensibile și mai dificil de auditat active necorporale. Datorită naturii sale abstracte și a dependenței sale de evaluări subiective, ANAF va examina cu mare atenție tratamentul fiscal al acestui activ, concentrându-se pe deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea și deprecierea.

Obiectivul principal al ANAF este de a se asigura că nu sunt deduse fiscal cheltuieli nejustificate, care ar putea reduce nelegal baza impozabilă a impozitului pe profit.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Fondului Comercial:

1. Verificarea Amortizării Fiscale (Articolul 28 Cod Fiscal):

  • Conform Articolului 28, alin. (6), lit. a) din Codul Fiscal, cheltuielile cu amortizarea fondului comercial sunt nedeductibile fiscal.
  • Acesta este un punct de divergență major față de tratamentul contabil conform OMFP 1802/2014, care permite amortizarea fondului comercial pe 5 ani.
  • Punctul de control ANAF: Inspectorii fiscali vor verifica dacă entitatea a adăugat integral înapoi la profitul impozabil cheltuielile cu amortizarea fondului comercial în Declarația de impozit pe profit (Declarația 101). Orice eroare în această ajustare va duce la recalcularea impozitului.
2. Verificarea Pierderilor din Depreciere:

  • Cheltuielile cu deprecierea fondului comercial sunt, de asemenea, considerate, în general, nedeductibile fiscal.
  • Raționamentul fiscal este că, similar amortizării, fondul comercial nu reprezintă un cost deductibil din perspectiva fiscală.
  • Punctul de control ANAF: ANAF va examina cheltuielile cu deprecierea fondului comercial și se va asigura că acestea sunt tratate ca o cheltuială nedeductibilă în Declarația 101.
3. Corectitudinea Calculului Fondului Comercial la Achiziție:

  • ANAF poate verifica procesul de achiziție a afacerii pentru a se asigura că fondul comercial a fost calculat corect și că valoarea sa nu a fost supraevaluată.
  • Aceasta implică verificarea prețului de achiziție și a valorii juste a activelor nete identificabile. Dacă se demonstrează că un preț de achiziție a fost nejustificat de mare (mai ales în tranzacții cu părți afiliate), ANAF ar putea contesta valoarea fondului comercial.
4. Tratamentul Fondului Comercial Negativ:

  • Sub OMFP, fondul comercial negativ este recunoscut ca un venit amânat (contul 472).
  • Sub IFRS, este recunoscut direct în contul de profit și pierdere.
  • Punctul de control ANAF: ANAF va verifica dacă entitatea a tratat corect acest aspect în contextul impozitului pe profit, asigurându-se că venitul din fondul comercial negativ este inclus în baza impozabilă.
Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

  • Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va solicita:
    • Fișa contului 207 și a conturilor de amortizare (2807) și de cheltuieli cu amortizarea (6811) și deprecierea (6814).
    • Contractul de achiziție a afacerii.
    • Analiza de alocare a prețului de achiziție (PPA) și documentația de evaluare a activelor și datoriilor entității achiziționate.
    • Declarația de impozit pe profit (Declarația 101) și ajustările detaliate efectuate.
  • Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii pot examina în detaliu toate înregistrările contabile și documentele justificative pentru a valida calculul și tratamentul fondului comercial.
  • Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal, cum ar fi:
    • Deducerea nejustificată a cheltuielilor cu amortizarea sau deprecierea fondului comercial.
    • Aceste erori pot duce la recalcularea impozitului pe profit (majorarea bazei impozabile) și impunerea de dobânzi și penalități de întârziere.
În concluzie:

Pentru ANAF, fondul comercial este un activ necorporal pentru care nu există deductibilitate fiscală, nici prin amortizare, nici prin depreciere. Principalul punct de control este verificarea corectitudinii ajustărilor efectuate în declarația de impozit pe profit. O înțelegere clară a acestei diferențe fundamentale între tratamentul contabil și cel fiscal este esențială pentru a evita sancțiunile.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate


Pentru acționari, potențiali investitori, analiști financiari și creditori, fondul comercial (goodwill) este un indicator-cheie, dar și o sursă de incertitudine. Acesta reflectă nu doar valoarea plătită pentru o achiziție, ci și așteptările de sinergii și de creștere viitoare. Modul în care o companie raportează și evaluează fondul comercial este un barometru al strategiei sale de fuziuni și achiziții și al calității managementului.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor Potențiali

Pentru cei care dețin sau doresc să dețină acțiuni, fondul comercial reprezintă o promisiune de valoare:

  • Valoarea strategică: Un fond comercial mare sugerează că managementul a plătit o primă semnificativă pentru a achiziționa o companie, anticipând beneficii viitoare care nu pot fi identificate individual (de exemplu, o sinergie unică, o bază de clienți loiali sau un brand puternic). Acționarii vor dori să vadă cum se materializează aceste beneficii în fluxuri de numerar și profituri mai mari.
  • Impactul asupra performanței:
    • Sub OMFP: Amortizarea fondului comercial pe 5 ani reduce profitul net al companiei în fiecare an. Investitorii trebuie să ia în considerare această cheltuială ca pe un cost al achiziției.
    • Sub IFRS: Neamortizarea fondului comercial are un efect pozitiv asupra profitului, deoarece nu există o cheltuială anuală fixă. Însă, investitorii sunt conștienți de riscul unei deprecieri masive viitoare (impairment), care ar afecta profitul brusc și ar semnala că achiziția nu a fost la fel de reușită pe cât se spera.
  • Riscul de eșec: Fondul comercial este un activ "moale", care nu poate fi vândut separat. Dacă achiziția nu generează valoarea așteptată, fondul comercial poate fi depreciat complet. Această "distrugere" a valorii este un semnal de alarmă pentru acționari și poate duce la o pierdere de încredere în management.
2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii adoptă o perspectivă extrem de precaută și conservatoare față de fondul comercial:

  • Valoarea de garanție: Fondul comercial nu are valoare de realizare (lichidare). O bancă nu poate folosi fondul comercial ca garanție pentru un împrumut. Prin urmare, creditorii vor ignora adesea valoarea acestuia în bilanț atunci când evaluează situația financiară a companiei și capacitatea de plată.
  • Concentrarea pe fluxul de numerar: Creditorii sunt mai interesați de fluxurile de numerar generate de compania achiziționată și de entitatea consolidată, pentru a-și asigura rambursarea datoriilor, nu de valoarea contabilă a fondului comercial.
3. Perspectiva Analistilor Financiari

Analiștii studiază fondul comercial pentru a înțelege și a ajusta cifrele raportate de management, în special atunci când compară companii:

  • Ajustarea profitului: Analiștii vor încerca adesea să neutralizeze diferențele de tratament contabil. Unii vor ajusta profitul unei companii IFRS pentru a reflecta o amortizare ipotetică a fondului comercial, permițând o comparație mai corectă cu o companie OMFP.
  • Evaluarea riscului de depreciere: Analistul va examina cu atenție notele la situațiile financiare pentru a înțelege cum a fost alocat fondul comercial la nivelul unităților generatoare de numerar și va evalua dacă ipotezele managementului pentru testele de depreciere sunt realiste.
  • Analiza randamentului investiției (ROIC): Fondul comercial, ca parte a activelor totale, reduce randamentul capitalului investit (Return on Invested Capital - ROIC). Analiștii vor monitoriza dacă managementul poate genera un ROIC suficient de mare pentru a justifica investiția inițială, inclusiv prima plătită (fondul comercial).
În concluzie, fondul comercial este un activ unic. Pentru acționari, este un simbol al potențialului de creștere, în timp ce pentru creditori este adesea o valoare irelevantă. O analiză corectă a acestui cont necesită o înțelegere profundă a politicii contabile, a ipotezelor managementului și a riscului inerent, aspecte ce pot influența radical percepția asupra sănătății financiare și a valorii reale a unei companii.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru