---

Contul 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se utilizează numai în situațiile financiare anuale consolidate și pentru entitățile conforme IFRS.

Abordarea contabilă

---

Contul 107 “Diferențe de curs valutar în legătură cu elementele monetare exprimate în valută, altele decât cele privind activitatea de leasing” este un cont de capitaluri proprii utilizat pentru a înregistra diferențele de curs valutar care apar la conversia elementelor monetare în valută, atunci când aceste diferențe nu sunt recunoscute direct în contul de profit și pierdere, ci sunt cumulate în capitalurile proprii. Această abordare este specifică anumitor contexte contabile, în special în legătură cu entitățile străine sau cu operațiuni de hedging (acoperire a riscului valutar).

Rolul și Semnificația:

Rolul principal al acestui cont este de a izola și a reflecta în capitalurile proprii fluctuațiile de curs valutar care nu sunt considerate “realizate” în sensul profitului sau pierderii, sau care sunt parte a unui mecanism de acoperire a riscului. Scopul este de a evita volatilitatea artificială a profitului net din cauza unor fluctuații de curs care nu au un impact imediat asupra fluxurilor de numerar sau asupra performanței operaționale a companiei.

Contextul Utilizării:

Deși denumirea contului 107 este specifică reglementărilor contabile românești (OMF), conceptul general de recunoaștere a anumitor diferențe de curs valutar în capitalurile proprii este relevant și sub IFRS. În practică, în contextul IFRS, aceste diferențe sunt adesea înregistrate într-o componentă a Other Comprehensive Income (OCI) și cumulate într-o rezervă specifică (precum “Foreign Currency Translation Reserve” sau “Cash Flow Hedge Reserve”).

Situații tipice în care apar aceste diferențe:

• Conversia situațiilor financiare ale operațiunilor externe (subsidiara dintr-o altă țară): Atunci când o companie mamă consolidează situațiile financiare ale unei filiale care operează într-o monedă diferită, diferențele de curs valutar rezultate din procesul de conversie sunt, de obicei, recunoscute în capitalurile proprii, nu în profit și pierdere. Aceasta reflectă faptul că aceste diferențe nu sunt încă realizate și sunt legate de investiția pe termen lung în entitatea externă.
• Contabilitatea de hedging (acoperire a riscului): În anumite situații de hedging (ex. acoperirea fluxurilor de numerar viitoare), câștigurile sau pierderile din instrumentele de hedging pot fi recunoscute inițial în capitalurile proprii, pentru a se potrivi cu recunoașterea veniturilor sau cheltuielilor acoperite în perioadele viitoare.
  

OMF vs. IFRS (Prezentare Generală):

OMF: Utilizează contul 107 pentru a capta aceste diferențe, deși aplicarea sa poate fi mai restrânsă în practică decât sub IFRS pentru entități non-consolidate sau non-hedging.
IFRS: Pune un accent puternic pe Other Comprehensive Income (OCI), unde sunt recunoscute direct aceste tipuri de câștiguri și pierderi nerealizate, care sunt apoi cumulate în componente specifice ale capitalurilor proprii (ex. Foreign Currency Translation Reserve).
În concluzie:

Contul 107 (sau echivalentele sale IFRS) servește la gestionarea volatilității rezultate din fluctuațiile cursului valutar pentru anumite tipuri de operațiuni. Prin înregistrarea acestor diferențe direct în capitalurile proprii, se obține o imagine mai stabilă a performanței operaționale, în timp ce se reflectă totuși impactul schimbărilor valutare asupra valorii nete a entității.

Acest cont este utilizat pentru a înregistra acele diferențe de curs valutar care, conform reglementărilor contabile specifice, nu sunt recunoscute direct în contul de profit și pierdere, ci sunt transferate direct în capitalurile proprii. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea în contextul consolidării situațiilor financiare sau al operațiunilor de hedging, dar, în contabilitatea românească (OMF), contul 107 are o aplicabilitate destul de restrânsă pentru entitățile individuale non-leasing.

Notă importantă: În practică, pentru majoritatea entităților individuale care nu aplică consolidarea și nu efectuează operațiuni de hedging complexe sau leasing, diferențele de curs valutar rezultate din elemente monetare (conturi bancare, creanțe, datorii în valută) sunt recunoscute direct în contul de profit și pierdere (conturile 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar” și 765 “Venituri din diferențe de curs valutar”). Contul 107 este specific unor situații particulare și, de regulă, se referă la elemente care nu sunt recunoscute la venituri/cheltuieli.

Voi prezenta monografii care ar putea justifica utilizarea acestui cont, chiar dacă aplicabilitatea sa directă pentru entități individuale non-consolidate este limitată de OMF.

Exemplul 1: Diferențe de curs valutar la conversia situațiilor financiare ale unei operațiuni din străinătate (în cazul în care se aplică parțial principiile IFRS sau o reglementare specifică permite acest lucru în OMF)

Situație: O societate-mamă din România are o filială în SUA (monedă de raportare USD). La sfârșitul anului, pentru scopuri de raportare (dacă ar fi o excepție în OMF sau un hibrid OMF-IFRS pentru anumite situații), activele și datoriile filialei din SUA sunt convertite în RON la un curs diferit de cel inițial. Diferențele de curs valutar rezultate din această conversie, conform standardelor IFRS (IAS 21), sunt recunoscute direct în capitalurile proprii ale entității consolidate.

Context OMF pentru 107: Deși OMF nu are o prevedere generală de recunoaștere a acestor diferențe direct în contul 107 pentru entități individuale non-consolidate, dacă o reglementare specifică ar impune acest lucru (ex. pentru o anumită categorie de investiții), monografia ar arăta astfel.

Scenariu: La data bilanțului, se înregistrează o diferență de curs valutar favorabilă de 10.000 RON rezultată din conversia elementelor monetare ale unei investiții într-o entitate străină.

Înregistrarea contabilă (ipoteză):

451 "Decontări între entitățile afiliate" (sau alt cont de investiții)             10.000 lei
      107 "Diferențe de curs valutar în legătură cu elementele monetare exprimate în valută, altele decât cele privind activitatea de leasing"                                                                            10.000 lei

Explicație: Valoarea investiției în entitatea străină este ajustată cu diferența favorabilă de curs, iar aceasta este creditată în contul 107, majorând capitalurile proprii. O diferență nefavorabilă ar fi înregistrată invers (debitând 107 și creditând 451).

Exemplul 2: Transferul unei diferențe de curs valutar din contul 107 în rezultatul reportat la realizarea investiției (dacă operațiunea era înregistrată anterior în 107)

Situație: Investiția din exemplul 1 este vândută sau lichidată, iar diferența de curs valutar cumulată în contul 107 devine realizată. La vânzarea investiției, se decide transferul rezervei aferente în rezultatul reportat.

Scenariu: Diferența de curs valutar cumulată în contul 107 aferentă investiției vândute este de 10.000 RON.

Înregistrarea contabilă:

107 "Diferențe de curs valutar în legătură cu elementele monetare exprimate în valută, altele decât cele privind activitatea de leasing"                      10.000 lei
      117 "Rezultatul reportat"                         10.000 lei
Explicație: La realizarea investiției, diferența de curs valutar care a fost anterior nerealizată (înregistrată în 107) este acum transferată în rezultatul reportat (profitul sau pierderea realizată a companiei).

Considerații Importante pentru Contabilii Începători:

• Aplicabilitate Limitată: Sub OMF, contul 107 este destul de rar întâlnit în contabilitatea entităților individuale, deoarece majoritatea diferențelor de curs valutar sunt recunoscute direct în profit și pierdere. Utilizarea sa este mai relevantă în contexte de consolidare sau în cazuri foarte specifice, definite de reglementări (ex. IAS 21 – Efectele modificărilor cursurilor de schimb valutar, IAS 39/IFRS 9 – Instrumente financiare, în special hedging).
• Diferența cheie: Rețineți că diferențele de curs valutar din activitatea operațională curentă (ex. din conturi bancare, clienți, furnizori în valută) nu se înregistrează în contul 107, ci direct în venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar (765/665). Contul 107 este pentru diferențe care afectează capitalul propriu direct.
  

---

Abordarea IFRS

---

Sub IFRS, nu există un cont numeric specific 107. În schimb, conceptul este gestionat prin mecanismele Other Comprehensive Income (OCI) și componente specifice ale capitalurilor proprii, conform standardelor relevante.

Contul 107 “Diferențe de curs valutar…” din Perspectiva IFRS: Recunoaștere prin Other Comprehensive Income (OCI)

În cadrul IFRS, diferențele de curs valutar care nu sunt recunoscute direct în profit și pierdere sunt, de regulă, tratate ca elemente de Other Comprehensive Income (OCI) și sunt cumulate într-o componentă separată a capitalurilor proprii, denumită generic “Rezerve de conversie valutară” (Foreign Currency Translation Reserve – FCTR) sau, în cazul hedgingului, “Rezerva de acoperire a fluxurilor de numerar” (Cash Flow Hedge Reserve).

Principalele standarde IFRS relevante sunt:

1. IAS 21 “Efectele modificărilor cursurilor de schimb valutar”:

• Moneda funcțională vs. Moneda de prezentare: IAS 21 stabilește că fiecare entitate își determină moneda funcțională (moneda mediului economic primar în care operează). Când o entitate raportează situațiile sale financiare într-o monedă de prezentare diferită de moneda sa funcțională, procesul de conversie generează diferențe de curs valutar.
• Conversia Operațiunilor Externe: Atunci când o entitate-mamă consolidează situațiile financiare ale unei operațiuni externe (filială, asociere în participație etc.) care are o monedă funcțională diferită de cea a entității-mamă, activele și datoriile operațiunii externe sunt convertite la cursul de închidere, iar elementele de venituri și cheltuieli sunt convertite la cursurile medii. Diferențele de curs valutar rezultate din acest proces de conversie sunt recunoscute direct în Other Comprehensive Income (OCI) și cumulate într-o componentă separată a capitalurilor proprii, denumită de obicei “Foreign Currency Translation Reserve” (FCTR).
• Motivație: Aceste diferențe nu sunt considerate profituri sau pierderi realizate, deoarece ele provin din conversia unor investiții pe termen lung. Ele devin realizate și sunt transferate în profit sau pierdere doar la data cedării sau lichidării operațiunii externe.
  

2. IFRS 9 “Instrumente financiare” (în cazul Contabilității de Hedging):

• Hedgingul fluxurilor de numerar (Cash Flow Hedge): Când o entitate utilizează un instrument financiar derivat pentru a acoperi riscul de variație a fluxurilor de numerar viitoare (ex. o achiziție viitoare în valută sau o rată variabilă a dobânzii), partea eficientă a câștigului sau pierderii din instrumentul de hedging este recunoscută direct în Other Comprehensive Income (OCI).
• “Cash Flow Hedge Reserve”: Aceste câștiguri/pierderi din OCI sunt cumulate într-o rezervă specifică în capitalurile proprii, denumită “Cash Flow Hedge Reserve”. Ele sunt ulterior transferate în profit și pierdere în aceeași perioadă sau perioade în care elementele acoperite afectează profitul și pierderea.
• Motivație: Această abordare aliniază recunoașterea efectului hedgingului cu recunoașterea elementului acoperit, evitând volatilitatea rezultatului în perioadele intermediare.
  

Prezentarea sub IFRS:

• Statement of Financial Position (Bilanț): Componentele capitalurilor proprii sunt prezentate detaliat, inclusiv “Foreign Currency Translation Reserve” și “Cash Flow Hedge Reserve”, separat de “Retained Earnings” și “Share Capital”.
• Statement of Comprehensive Income (Situația Rezultatului Global): Acest raport prezintă elementele de OCI (inclusiv diferențele de curs valutar din conversie și din hedgingul fluxurilor de numerar), separat de profitul sau pierderea perioadei.
• Statement of Changes in Equity (Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii): Acest raport este crucial, deoarece detaliază mișcările fiecărei componente a capitalurilor proprii, inclusiv constituirea și transferul rezervelor de conversie valutară și de hedging.
• Note la Situațiile Financiare: Se oferă informații detaliate despre politicile contabile privind conversia valutară și hedgingul, precum și despre soldurile și mișcările acestor rezerve.
  

Diferențe cheie față de OMF (în general):

• OMF: Contul 107 este un cont specific numeric, dar aplicabilitatea sa directă pentru entități individuale non-consolidate este mai restrânsă. Majoritatea diferențelor de curs valutar sunt recunoscute în P&L.
• IFRS: Pune un accent mai mare pe “Other Comprehensive Income (OCI)” ca mecanism de recunoaștere inițială a acestor diferențe, înainte de a le cumula în componente specifice ale capitalurilor proprii. Distincția între “profit realizat” (P&L) și “câștiguri/pierderi nerealizate” (OCI) este fundamentală.
  

---

Abordarea de audit

---

Auditorul va aborda contul 107 (sau echivalentele IFRS, cum ar fi “Foreign Currency Translation Reserve” sau “Cash Flow Hedge Reserve”) cu o atenție deosebită, având în vedere complexitatea inerentă a operațiunilor în valută și a standardelor de consolidare sau hedging. Obiectivul este de a obține asigurare rezonabilă că aceste diferențe sunt identificate, calculate, înregistrate și prezentate corect, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

Algoritmul de Audit pentru Diferențe de Curs Valutar în Capitaluri Proprii:

1. Înțelegerea Entității și a Politicilor Sale Valutare

• Identificarea monedelor relevante: Auditorul va determina moneda funcțională a entității și a fiecărei operațiuni externe, precum și moneda de prezentare.
• Înțelegerea sursei diferențelor: Se va stabili dacă diferențele provin din conversia situațiilor financiare ale operațiunilor externe (subsidiara, asocieri etc.) sau din contabilitatea de hedging.
• Revizuirea politicilor contabile: Auditorul va examina politicile contabile ale entității privind conversia valutară, consolidarea și, dacă este cazul, contabilitatea de hedging (conform IFRS 9).
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc inerent: Ridicat, din cauza complexității calculelor de curs valutar, a numărului mare de tranzacții în valută, a volatilității cursurilor de schimb și a judecății necesare în aplicarea standardelor (ex. determinarea eficacității hedgingului).
• Risc de control: Evaluarea controalelor interne privind:
• Determinarea și revizuirea cursului de schimb.
• Procedurile de conversie a situațiilor financiare ale operațiunilor externe.
• Monitorizarea eficacității hedgingului și a documentației aferente.
• Validarea modelelor utilizate pentru calculul diferențelor de curs.
  

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Pentru Diferențele din Conversia Situațiilor Financiare ale Operațiunilor Externe (IAS 21 / Contul 107 în cazuri specifice OMF):

• Verificarea monedei funcționale: Asigurarea că moneda funcțională a operațiunii externe a fost determinată corect, în conformitate cu IAS 21 (factori primari și secundari).
• Revizuirea procesului de conversie:
• Verificarea utilizării cursurilor de schimb corecte (curs de închidere pentru active/datorii, curs mediu pentru venituri/cheltuieli).
• Recalcularea unui eșantion de conversii pentru a verifica acuratețea.
• Verificarea tratamentului elementelor nemonetare (care nu sunt convertite la cursul de închidere).
  

• Asigurarea recunoașterii în OCI/capitaluri proprii: Confirmarea că aceste diferențe sunt recunoscute direct în OCI și cumulate în “Foreign Currency Translation Reserve” (sau 107 în OMF, dacă aplicabil), nu în profit și pierdere.
• Transferul la realizare: Dacă operațiunea externă a fost cedată sau lichidată, verificarea transferului cumulului FCTR aferent din capitalurile proprii în profit și pierdere (conform IAS 21).
  

b) Pentru Diferențele din Contabilitatea de Hedging a Fluxurilor de Numerar (IFRS 9 / Contul 107 în cazuri specifice OMF):

• Documentația hedgingului: Verificarea existenței și adecvării documentației de hedging la începutul operațiunii (scopul, strategia, instrumentul de hedging, elementul acoperit, metoda de evaluare a eficacității).
• Evaluarea eficacității hedgingului: Auditorul trebuie să înțeleagă și să verifice modul în care entitatea evaluează eficacitatea relației de hedging. Doar partea eficientă a câștigului/pierderii din instrumentul de hedging este recunoscută în OCI/capitaluri proprii.
• Recunoașterea în OCI/capitaluri proprii: Verificarea că numai partea eficientă a instrumentului de hedging este recunoscută în OCI și în “Cash Flow Hedge Reserve”.
• Transferul la realizare: Când elementul acoperit afectează profitul și pierderea (ex. la recunoașterea vânzării în valută care a fost acoperită), verificarea transferului sumei corespunzătoare din “Cash Flow Hedge Reserve” în profit și pierdere.
  

c) Prezentarea și Dezvăluirile:

• Situația Modificărilor Capitalurilor Proprii: Verificarea prezentării corecte a mișcărilor (constituire, transfer, anulare) ale acestor rezerve în acest raport.
• Note la Situațiile Financiare: Asigurarea că sunt furnizate dezvăluiri adecvate privind:
• Politica contabilă pentru conversia valutară și hedging.
• Soldurile și mișcările rezervelor de conversie valutară și de hedging.
• Natura riscurilor acoperite și instrumentele de hedging utilizate.
• Restricțiile privind distribuirea acestor rezerve.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va concluziona dacă soldurile contului 107 (sau FCTR, Cash Flow Hedge Reserve) sunt realiste și susținute de dovezi.
• Va evalua dacă politicile și practicile de contabilizare a diferențelor de curs valutar sunt conforme cu IAS 21 și IFRS 9 (sau cu OMF, dacă este cazul).
• Va verifica dacă toate dezvăluirile necesare sunt incluse în notele explicative.
  

Aspecte Specifice Urmărite de Auditor:

• Consistența: Sunt politicile de conversie și hedging aplicate consecvent de la o perioadă la alta?
• Controlul accesului la datele de curs: Sunt cursurile de schimb utilizate provenite din surse fiabile și sunt aprobate corespunzător?
• Judecăți semnificative: Evaluarea raționalității judecăților managementului, în special în ceea ce privește determinarea monedei funcționale sau eficacitatea hedgingului.
  

Riscuri Potențiale Identificate de Auditor:

• Calcul incorect al diferențelor de curs valutar.
• Clasificare eronată: Recunoașterea în P&L a unor diferențe care ar trebui să meargă în OCI, sau invers.
• Documentație de hedging insuficientă sau incorectă.
• Evaluare incorectă a eficacității hedgingului.
• Omisiunea dezvăluirilor esențiale.
• Nerespectarea strictă a prevederilor IFRS 9 privind hedgingul.
  

Prin aplicarea acestor proceduri, auditorul poate obține asigurarea necesară cu privire la corectitudinea și conformitatea contului 107 (sau a conceptelor echivalente IFRS) în situațiile financiare.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), contul 107 (sau echivalentele sale din cadrul capitalurilor proprii sub IFRS, precum “Foreign Currency Translation Reserve” sau “Cash Flow Hedge Reserve”) reprezintă o arie de interes particular, dată fiind natura sa specifică și potențialul de a influența baza de impozitare în anumite momente. Deși soldurile acestui cont nu sunt direct impozabile la momentul constituirii, ANAF va monitoriza cu atenție două aspecte principale: conformitatea cu legislația fiscală privind recunoașterea veniturilor/cheltuielilor din diferențe de curs valutar și potențialele implicații fiscale la momentul “realizării” acestor diferențe.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 107:

1. Verificarea Respectării Regulilor Fiscale privind Diferențele de Curs Valutar:

• ANAF se va asigura că diferențele de curs valutar care ar trebui să fie recunoscute în profit și pierdere (adică cele realizate sau nerealizate la final de an pentru elementele monetare curente, conform regulilor fiscale din Codul Fiscal) au fost efectiv incluse în baza impozabilă a impozitului pe profit. Contul 107 este, prin definiție, pentru diferențe care nu sunt recunoscute direct în profit și pierdere. Orice eroare de clasificare ar putea duce la o bază impozabilă incorectă.
• Se va verifica că entitatea nu a transferat în contul 107 diferențe de curs care, fiscal, ar fi trebuit să afecteze rezultatul impozabil al perioadei.
  

2. Monitorizarea “Realizării” Diferențelor de Curs din Contul 107:

• Chiar dacă diferențele de curs valutar cumulate în contul 107 (sau echivalent IFRS) sunt considerate nerealizate inițial, ele devin realizate fiscal la un moment ulterior (ex. la vânzarea sau lichidarea investiției în entitatea străină, sau la momentul în care tranzacția acoperită prin hedging afectează profitul și pierderea).
• ANAF va urmări ca, la momentul realizării, aceste sume să fie incluse corect în calculul profitului impozabil.
  

3. Evaluarea Corectitudinii Aplicării Contabilității de Hedging (pentru entitățile IFRS):

• În cazul în care entitatea aplică contabilitatea de hedging conform IFRS 9, ANAF va verifica dacă au fost respectate toate condițiile stricte impuse de standard pentru ca instrumentele de hedging să beneficieze de tratamentul contabil de hedging. Orice nerespectare ar putea duce la impozitarea diferențelor de curs la momentul la care apar, nu la momentul “realizării”.
• Se va acorda atenție documentației de hedging și evaluării eficacității.
  

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (art. 63 CPF): ANAF poate cere:
• Situații financiare consolidate (dacă este cazul).
• Rapoarte detaliate privind operațiunile în valută și metodologiile de conversie.
• Documentația completă a operațiunilor de hedging (dacă e cazul), inclusiv analiza eficacității.
• Notelor explicative la situațiile financiare referitoare la politicile contabile privind valuta și hedgingul.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (art. 64 CPF): Inspectorii pot analiza registrele contabile, fișele conturilor de capitaluri proprii relevante și documentele primare.
• Dreptul de a recalifica o tranzacție (art. 11 alin. (1) CPF): Dacă ANAF consideră că o operațiune a fost înregistrată incorect în contul 107 cu scopul de a eluda impozitarea profitului, poate recalifica natura economică a sumelor și le poate include în baza impozabilă.
• Dreptul de a aplica sancțiuni (art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor fiscale sau contabile cu impact fiscal poate duce la aplicarea de amenzi și la recalcularea obligațiilor fiscale.
  

Exemple de Aspecte Urmărite de ANAF:

• Diferențe de curs valutar recunoscute în 107 (sau OCI) care, de fapt, sunt realizate și ar fi trebuit să influențeze rezultatul impozabil al perioadei curente (ex. diferențe din conturi curente bancare în valută sau creanțe/datorii comerciale la finele anului).
• Lipsa documentației adecvate pentru operațiunile de hedging sau nerespectarea condițiilor de aplicare a contabilității de hedging.
• Neincluderea în baza impozabilă a profitului a diferențelor de curs din contul 107 (sau OCI) la momentul la care acestea devin realizate fiscal.
• Incoerențe între tratamentul contabil și cel fiscal al diferențelor de curs valutar.
  

În concluzie:

ANAF va examina contul 107 (sau echivalentele sale IFRS) pentru a se asigura că entitatea respectă legislația fiscală în ceea ce privește recunoașterea veniturilor și cheltuielilor din diferențe de curs valutar și că nu există omisiuni sau clasificări eronate care ar putea duce la o sub-declarare a profitului impozabil. Transparența și documentația riguroasă a tuturor operațiunilor în valută sunt cruciale pentru a evita riscurile fiscale.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Contul 107 (sau echivalentele sale IFRS precum “Foreign Currency Translation Reserve” sau “Cash Flow Hedge Reserve”) este o componentă a capitalurilor proprii ce oferă informații nuanțate despre expunerea entității la riscul valutar și despre modul în care aceste riscuri sunt gestionate. Deși poate părea tehnic, impactul său asupra valorii companiei este real.

Perspectiva Acționarilor/Asociaților

Pentru acționari și asociați, informațiile din acest cont sunt relevante pentru înțelegerea riscurilor și a modului în care valoarea investiției lor este influențată de piețele valutare.

• Evaluarea Expunerii la Risc Valutar: Soldul contului 107 (sau al rezervelor de conversie/hedging) indică amploarea impactului fluctuațiilor valutare asupra capitalurilor proprii. Un sold pozitiv semnifică, de obicei, un câștig nerealizat din conversie, în timp ce un sold negativ indică o pierdere nerealizată. Acționarii pot evalua dacă această expunere este gestionată adecvat.
• Stabilitatea Rezultatelor: Faptul că aceste diferențe de curs valutar sunt recunoscute direct în capitalurile proprii (prin OCI sub IFRS) și nu în profitul și pierderea imediată, contribuie la o mai mare stabilitate a rezultatului net raportat. Acționarii apreciază adesea o volatilitate redusă a profiturilor, deoarece oferă o imagine mai clară a performanței operaționale de bază.
• Impact Asupra Valorii Reale: Chiar dacă nerealizate, aceste rezerve reflectă o creștere sau o diminuare a valorii nete a companiei din perspectiva monedei de raportare. O rezervă de conversie valutară pozitivă, de exemplu, arată că investiția în subsidiara străină valorează mai mult în moneda de raportare, consolidând patrimoniul acționarilor.
• Transparența Strategiilor: Existența unei rezerve de hedging a fluxurilor de numerar (sub IFRS) demonstrează că managementul aplică strategii active de gestionare a riscului valutar, ceea ce poate crește încrederea acționarilor în prudența financiară a companiei.
  

Perspectiva Altor Părți Interesate (Creditori, Potențiali Investitori, Analisti Financiari)

Pentru terți, acest cont oferă indicii despre sănătatea financiară, profilul de risc și profesionalismul managementului.

• Creditori:
• Evaluarea Solvabilității: Rezervele pozitive de curs valutar măresc capitalurile proprii, îmbunătățind indicatorii de solvabilitate ai companiei. Aceasta poate fi un factor pozitiv în evaluarea capacității de rambursare a datoriilor, mai ales dacă compania are împrumuturi sau operațiuni semnificative în valută.
• Managementul Riscului: Faptul că entitatea gestionează proactiv riscul valutar prin hedging (reflactat în rezerva de hedging) oferă o asigurare suplimentară creditorilor că fluxurile de numerar viitoare sunt protejate de fluctuațiile adverse.
  

• Potențiali Investitori și Analiști Financiari:
• Calitatea Capitalurilor Proprii: Analiza componentelor capitalurilor proprii, inclusiv a contului 107 (sau echivalent IFRS), ajută la înțelegerea surselor și stabilității capitalului. Analiștii vor diferenția între rezerve “realizate” (ex. profitul reportat) și cele “nerealizate” (precum diferențele de curs valutar recunoscute în OCI).
• Profilul de Risc: Un sold volatil al acestor rezerve poate semnala o expunere semnificativă la riscul valutar. Potențialii investitori vor dori să înțeleagă modul în care compania atenuează acest risc.
• Comparabilitate: Compararea acestor rezerve între companii din aceeași industrie sau cu activități internaționale similare poate oferi perspective asupra diferențelor în politicile de gestionare a riscului valutar.
  

• Furnizori/Parteneri de Afaceri:
• Deși mai puțin direct, stabilitatea financiară generală, influențată și de modul în care sunt gestionate riscurile valutare și de modul în care sunt prezentate în capitaluri proprii, poate construi încredere în capacitatea companiei de a-și onora angajamentele pe termen lung.
  

În concluzie:

Contul 107 (sau rezervele echivalente sub IFRS) oferă o imagine crucială asupra modului în care o entitate este expusă și gestionează riscul valutar, fără a distorsiona nejustificat profitul perioadei. Pentru acționari, oferă o perspectivă asupra valorii reale a investiției lor, iar pentru terți, este un indicator al prudenței financiare și al solidității patrimoniale.