STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Relaxarea - Meditația (9)

Va urma o postare ceva mai lungă deoarece vreau să profit de acest week-end pentru a starta efectiv tehnicile alfa. Deci, azi voi face tot posibilul să finalizez o descriere cât de cât a formelor, metodelor de meditaţie (bineînţeles, cu o oarecare legătură la noua medicină şi mai puţin la altceva).

Primul pas ar fi reprezentat de meditaţia pasivă, cea mai simplă formă de activitate umană care poate să ne aducă în zona alfa, sub control, pentru a medita. Dacă vă veţi strădui şi veţi învăţa bine, veţi ajunge în situaţia de a elibera forţa imaginaţiei pentru a rezolva unele din problemele cu care aveţi de a face.

După cum bine ştiţi, recomand permanent să învăţaţi singuri orice formă de acces spre zonele noastre native de acţiune. Nu uitaţi, chiar şi în prezenţa unui ghid cu adevărat experimentat, este nevoie, de fapt, tot de Dumneavoastră, de percepţiile şi înţelegerea Dumneavoastră, motiv pentru care prezenţa unui „asistent” poate să nu fie atât de plină de randament după cum puteţi crede. Aşadar, voi prezenta o metodă simplă, mai lentă şi puţin modificată faţă de cele cu care puteţi avea tangenţă la unele cursuri. Important este că încerc să fac totul uşor, pentru ca Dumneavoastră să nu vă fie greu (la modul real).

Nu uitaţi că orice pas spre puterea şi înţelegerea Dumneavoastră este un câştig mai mare decât v-aţi putea imagina, Chiar şi dacă veţi învăţa numai meditaţia, după care vei întrerupe următorii paşi, şi tot vei putea face faţă la mai multe situaţii ca înainte sau mult mai bine. În timpul meditaţiei intri într-un teritoriu minunat, foarte greu de redat în cuvinte, frumuseţea întâlnită aici având un efect cu adevărat calmant, relaxant. Mai mult, pe măsură ce meditezi, ajungi la niveluri tot mai profunde ale eului tău şi simţi tot mai puternic pacea sufletească interioară, atât de solidă încât nu vei mai putea fi influenţat.

De toate acestea va profita benefic şi corpul tău. Pentru început vei observa că, în timpul meditaţiei, dispare orice sentiment de supărare, de ură, de angoasă. Una din frumuseţile meditaţiei (cu stadiul ei cel mai uşor de atins, faza alfa) este că nu poţi păstra la tine sub nici o formă sentimentele de supărare, de regret, de ură, de angoasă, ele rămânând întotdeauna afară, „la uşă”, iar când revii vei constata că au fost luate de altcineva. Şi, pentru cei mai „aprigi” dintre Dumneavoastră, cei care ţineţi neapărat să demonstraţi că nu este aşa, că sunteţi capabili să căraţi frica sau ura sau altceva „deranjant” în starea alfa (de fapt este ceva imposibil, însemnând că nu faceţi ceea ce trebuie), veţi vedea că repetarea exerciţiilor vă va releva faptul că simpla apariţie a astfel de sentimente este egală cu debarcarea de pe o barcă ce vă ducea în alfa, revenind în beta.

Dar veţi mai vedea ceva… Că aceste sentimente ce le vom denumi simbolic „malefice”, odată cu repetarea exerciţiilor, vor avea din ce în ce mai puţină putere de a vă trage din alfa, sentimentele malefice dispărând încetul cu încetul din viaţa ta… Cu desăvârşire (fie şi doar în timpul meditaţiei, la început). Acest efort este unul de neutralizare al gândurilor care otrăvesc corpul, mintea şi spiritul care este direct proporţional nu cu intensitatea sentimentelor malefice ci cu calitatea efortului Dumneavoastră.

Corpul nostru are modelul său perfect fiindcă a fost creat după chipul şi asemănarea Lui, adică a fost proiectat să fie sănătos şi să recupereze cunoaşterea supremă (omnicunoaşterea). El are mecanismele sale proprii de autovindecare încorporate din start, mecanisme blocate de un mintal care a uitat despre autocontrol din cauza condiţionărilor, credinţelor greşite, etc. Iată, astfel, un nou argument cu privire la faptul că totul stă în puterea noastră şi, orice ajutor din afară rămâne doar un ajutor care nu poate vindeca ci doar ajuta persoana noastră să se vindece (să facă ceea ce trebuie). În mediile noastre, ale celor care practică noua medicină, există unele „sugestii” că atunci când ajuţi pe cineva să se vindece, „puterea” efectului este de cel puţin trei ori mai mare decât dacă încerci acelaşi lucru pe tine însuţi (cel care ajuţi). Este ceva similar cu deplasarea unei pietre foarte grele.

Dacă tu, cel slăbit, cel care cauţi ajutor te opinteşti să o deplasezi în direcţia dorită de tine, evident că poţi sau nu poţi. Dacă poţi face asta, evident că nu vei solicita nici un ajutor. Dar, dacă nu poţi, ajutorul poate face asta, cu condiţia să împingă în sensul dorit de tine. Astfel, piatra se va mişca cu un randament care ţine, de fapt, tot de tine, cel care „îndrumă” prin cererea sa acţiunea „ajutorului”. Deci, automat, avem două forţe care acţionează în sensul dorit de cel care a solicitat ajutorul la care concură faptul că „ajutorul” are forţă mai mare deoarece nu este afectat de problema Dumneavoastră… Cred că aţi înţeles şi voi reveni la linia mea logică de expunere.

Din postările anterioare aţi putut deduce că exerciţiul de relaxare poate fi deosebit de elaborat. Dar, există şi forme mai uşoare. Un prim exemplu ar fi intrarea în alfa în poziţia culcat. Dimineaţă, după trezire, ne facem toaleta dacă este necesar după care revenim în pat şi puneam ceasul să mai sune odată peste 15 minute (aceasta dacă vei adormi cumva în timpul exerciţiului – la începutul practicii se întâmplă destul de des acest lucru). Astfel, stăm relaxaţi pe spate cu mâna stângă întinsă pe lângă corp, cu palma în sus, iar cu dreapta lipită de corp oriunde (atenţie, stângacii vor proceda invers). Acestea sunt necesare deoarece în palma stângă (dreaptă la stângaci) există o chakra secundară de recepţie (la mâna cealaltă fiind de emisie).

Aceste chakre reprezintă un fel de pivot de schimb şi metabolizare a energiilor subtile, adică un centru energetic. Prin poziţia recomandată nu exist pericolul ca energia pe care o primeşti de sus să o pierzi necontrolat. Pentru cei care nu cred în aşa ceva este recomandat să fiţi poziţionaţi astfel, „pentru că aşa s-a constatat că este mai bine”. Închide ochii şi priveşte pe sub pleoape în sus, într-un unghi de relativ 200. Acest unghi este echivalent cu cel sub care priveşti spre un obiect situat la 2 m de sol şi 3 m de tine. În aceste unghiuri se realizează o concentrare maximă a chakrelor superioare. Pentru cei care nu cred, pur şi simplu, aceasta este poziţia cea mai eficientă, fără a se clarifica motivele pentru care este manifest acest lucru. Pur şi simplu, accesarea alfa este mult mai uşoară astfel.

Acum se va proceda la un fel de recitare a unei fraze „magice”, gen „Sesam deschide-te” dar care sună în felul următor: „Număr de la 100 la 1 şi intru în cele mai adânci zone din alfa” sau „Număr de la 50 la 1 şi mă relaxez perfect”, sau altele… Propoziţia poate fi modificată după cum vă convine, dar odată ce aţi acceptat-o nu o mai schimbaţi (deoarece ea se va constitui într-o ancoră – vezi postările anterioare). În prima săptămână începe număratul de la 100 şi frecvenţa cu care pronunţi în gând numerele să nu fie mai mică de o secundă.

Fii atent la numărare! Nu trişa deoarece nu îşi poţi trişa propria minte! Vei simţi cum te scufunzi tot mai mult în relaxare, de fapt în alfa (chiar dacă, pentru cei hiperactivi, hiperstresaţi, acest lucru va lua 2 – 3 zile). Când ai ajuns la 1 eşti în alfa, gata de a folosi această stare în orice direcţie benefică (atenţie, orientarea ei în direcţii malefice vă va produce rău – ceva de genul „să moară capra vecinului” – la propriu, credeţi-mă). De aceea, sfatul meu este ca, la început, să nu vă grăbiţi cu folosirea stării alfa ci doar să exersaţi să ajungeţi la ea, savurând câteva minute această stare plăcută, paşnică.

Cu toate că doar simpla numărare de la 100 la 1 ajută la aterizarea în alfa, s-a constatat că sunt necesare între 35 - 50 de zile pentru a învăţa activarea conştientă a zonei (chiar şi în cazul utilizării unui electroencefalograf, în condiţiile creşterii acurateței de „fixare” a percepţiei alfa tot sunt necesare 15 – 20 de zile). Deci, în prima săptămână se va începe număratul de la 100 la 1, în a doua de la 50 la 1, a treia de la 25 şi în a patra de la 10 la 1, în ultima numărându-se doar de la 5 la 1 pentru a se intra în alfa (deci, doar în 5 secunde). Există posibilitatea de a intra rapid în alfa şi atunci, treceţi la setul numeric inferior (dacă eraţi în etapa cu număratul de la 100 veţi începe de a doua zi număratul de la 50 şi tot aşa mai departe).

De fiecare dată când se va întâmpla să adormi, a doua zi, la continuarea exerciţiului, introdu un factor stânjenitor dar nu deranjant (scoate perna, treci din pat în fotoliu, etc). Dacă ţi s-a „rupt filmul” reia număratul de unde crezi că te-ai oprit fără a te forţa. Şi, încă din prima zi, va trebui să înveţi metoda de ieşire din alfa şi revenire în beta, care urmează acelaşi procedeu reprezentat de a spune mintal o propoziţie de felul „Număr rar de la 1 la 5 şi revin în beta, sunt treaz, relaxat şi mă simt mai bine ca înainte”. Deschide ochii undeva între 3 şi 4 iar la 5 eşti complet treaz şi relaxat. Există şi varianta în care se va repeta „formula magică” utilizată ca factor de programare sau deprogramare în alfa (veţi vedea în postările viitoare despre ce este vorba) spunând ceva de genul „Mă simt mult mai bine dispus, mult mai sănătos şi mult mai liniştit”, între 3 şi 4, după care se va folosi formula „Aceasta este realitatea” atunci când se ajunge la 5.

În etapa următoare se va exersa intrarea în alfa în alte poziţii stabile. După ce s-a trecut de faza de învăţare (25, 35 – 50 zile, după caz) urmează etapa învăţării intrării în alfa şi din alte poziţii. Pentru aceasta ne vom aşeza într-un fotoliu, sau turceşte sau oricum, dar să fie o poziţie lejeră. Puneţi-vă mâinile comod în poală, dreapta dedesubt, stânga deasupra (stângacii vor face invers), ambele mâini cu palmele în sus. Nu lăsaţi capul să atârne! Relaxaţi corpul, îndreptaţi-vă atenţia asupra creştetului capului, apoi coborâţi mintal încet pe faţă, pe gât, pe braţe, pe torace, pe abdomen, pe şolduri, pe picioare.

Veţi constata de la prima încercare, cu surprindere, cât de contractat este corpul. Destindeţi-l urmând aceeaşi paşi, de la creştet la tălpi. Acum priviţi la un punct aflat la circa 450 deasupra orizontalei şi fixaţi-l până când simţiţi pleoapele îngreunate şi le lăsaţi să se închidă. Număraţi acum încet de la 50 la 1 folosind simultan propoziţia pe care deja o ştiţi, aţi fixat-o ca fiind optimă, personală, „sesamul” Dumneavoastră. Acest lucru va fi făcut timp de o săptămână apoi, în săptămâna următoare porniţi număratul de la 25, apoi de la 10 şi, în final, de la 5. Dacă din prima zi ajungeţi uşor în alfa, începând de a doua zi treceţi pornirea număratului de la 25, şi tot aşa mai departe. Acest exerciţiu, nemaifiind legat de dimineaţă, de deşteptare, poate fi efectuat de 2 – 3 ori pe zi la ore diferite. Astfel se va învăţa intrarea în alfa la orice moment al zilei.

Din acest „punct” se poate trece la intrarea în alfa din orice poziţie, din orice loc, la orice moment. Deci, ultima parte este învăţatul oriunde. Adică în tramvai, autobuz, metrou, în timpul drumului spre şi de la serviciu, etc. Reia număratul de la 50, apoi de la 25, apoi de la 10, apoi de la 5, după procedura deja cunoscută. Însuşind toate acestea vei fi capabil să activezi alfa în orice moment şi în orice loc, lucru foarte util pentru activitatea ulterioară (mai există unele tehnici care se folosesc de ancorare dar le voi descrie în postări viitoare).

Acum, că am ajuns în alfa, să vedem la ce foloseşte această stare (chiar dacă v-am dat multe detalii de-a lungul postărilor anterioare). Chiar din prima zi de intrare în zona alfa, de activare a stării alfa, se va începe meditaţia contemplativă. Aceasta constă în „celebra” vizualizare (teatrul imaginar, teatrul vizual, imageria vizuală – realizarea mentală a unei imagini). Vizualizarea este deosebit de importantă în alfa, de aceea este foarte bine să te străduieşti pentru a obţine o imagine cât mai perfectă, cromatică (se poate obţine chiar din prima zi).

La imaginea vizuală va trebui să realizezi un efort de a „alipi” percepţiilor vizuale şi posibilele percepţii senzoriale legate de calea auditivă, kinestezică (pipăit, atingere, mângâiere, etc), olfactivă şi gustativă (după bine cunoscuta formulă VAKOG prezentată în postările anterioare). Este indicat să realizaţi acest efort încetul cu încetul, senzaţie cu senzaţie, până ce veţi putea realiza imageria completă (tabloul complet îl veţi obţine doar în câteva zile). Cu cât veţi vizualiza mai bine, mai complet, cu atât efectele pe care poţi conta în autocontrolul în alfa vor fi mai puternice, mai stabile.

Pentru început, în scopul vizualizării, trebuie creat u instrument util, numit ecran mintal. Nu este vorba despre un fel de ecran ca cel de la cinematograf, opac, ci de o simplă delimitare a câmpului vizual asemenea unui spaţiu dreptunghiular (tip ecran) pe care se vor proiecta imaginile. Acest ecran nu trebuie imaginat în spatele pleoapelor ci la o distanţă de aproximativ 2 m în faţă, la un unghi optim de vizualizare de 200. Indiferent care este tema meditaţiei, obiectul respectiv sau fiinţa respectivă va fi proiectată întotdeauna pe acest ecran. Mai târziu veţi vedea şi alte posibilităţi de a-l folosi.

Din prima zi încearcă să vizualizezi pe acest ecran ceva simplu, cum ar fi un fruct (un  măr sau o pară) încercând să-l vizualizezi cât mai în detaliu. Nu schimbaţi tema în cursul aceleiaşi zile! Vizualizaţi imaginea tridimensională, colorată, încercaţi să îi percepeţi aromele, gustul, desfaceţi-l în două, muşcaţi din el şi simţiţi-i gustul. Apoi reuniţi cele două jumătăţi şi refaceţi întregul. Aşa se va învăţa legea de bază în alfa, că în alfa orice este posibil: fructul reunit nu mai are nici o urmă cu toate că a fost secţionat, că s-a muşcat din el. Poate că veţi întâmpina probleme. Se spune despre creierul nostru că este asemenea unei maimuţe bete, că face orice în afară de ceea ce trebuie. La început, marea majoritate dintre noi, sunt surprinşi cât de puţin îşi pot comanda creierul.

Pe ecranul „de lucru” vor apare tot felul de imagini parazite, perturbatoare, ce vor acoperi aproape în totalitate ecranul. În acest caz, fin, încet, fără a brusca, cu mâna (în alfa, natural, nu folosim mâna corpului fizic ci a celui energetic) împinge lin ecranul de la dreapta la stânga. Vei observa că el glisează uşor, dispărând din câmpul tău vizual doar imaginile perturbatoare, stânjenitoare, „tema de casă” rămânând pe ecranul ce pare alăturat. Dacă mai apar imagini stânjenitoare, parazite, insistă! La un moment dat „cineva” se va plictisi şi cu siguranţă nu tu vei fi acela ci paraziţii. Astfel înveţi să ţii sub control creierul, să-l obligi să lucreze doar asupra temei pe care i-ai dat-o, să nu hoinărească pe unde vrea el (asta cel puţin în alfa). Creierul are o forţă prea mare pentru a fi lăsat fără control. Dacă vom învăţa să-i coordonăm activitatea, atunci va fi capabil să efectueze lucruri surprinzătoare în folosul nostru, după cum veţi vedea mai târziu.

Până atunci însă, efectuaţi exerciţiile în mod stoic, sistematic, pas cu pas. Exersaţi creierul să ajungă uşor şi repede, fără probleme, în alfa şi concentraţi-vă pe realizarea unor imagini cât mai reale din punctul de vedere senzitiv al tuturor organelor de simţ. La început vor mai intra din când în când şi gânduri străine în imagine. Fii tolerant cu ele, nu le brusca. Împinge-le încet la o parte şi revin-o la singura ta sarcină din acest moment, vizualizarea. Dacă te enervezi vei fi debarcat imediat din alfa.

Şi, chiar dacă vei face doar atât, organismul tău nu va avea decât de câştigat. Studiile au arătat că se manifestă chiar şi la începători o diminuare sensibilă a consumului de oxigen şi a expirării bioxidului de carbon prin diminuarea ritmului respirator, respectiv a cantităţii de aer schimbată, optimizarea tensiunii arteriale, a nivelului acidului lactic din sânge, ceea ce face trimitere la metabolismul anaerob. Iar toate aceste schimbări fiziologice nici nu sunt sesizate cât timp se stă şi se meditează cu ochii închişi. Deoarece auzi vocile celor din jurul tău, ştii unde te afli şi ce faci, mai mult, te şi gândeşti la asta şi poţi chiar crede că nu s-a întâmplat nimic.

Starea de meditaţie este o stare naturală, ca fundal al activităţii diurne. Zilnic eşti acolo, dar mai ales când te relaxezi sau visezi cu ochii deschişi. Nu este nimic extraordinar în asta, nu auzi cântece de sirene şi nici trâmbiţe nu te întâmpină la intrarea în alfa. Degeaba aştepţi un comunicat oficial de prezenţă în alfa dar totuşi eşti aici şi, prin exerciţiu, atragi tot mai mult sub control această zonă a subconştientului. Pe măsură ce ştii să meditezi tot mai bine în mod dirijat, poţi să foloseşti tot mai util tehnicile autocontrolului în scopul atingerii ţelurilor tale pe care încă nici nu le gândeşti (cu toate că ar fi mult mai bine dacă le gândeşti, dacă le-ai fixat, identificat, etc prin tehnicile descrise în postările anterioare legate de ancore, de sentimente, de limbaje, etc).

Pare o copilărie că îţi poţi schimba complet viaţa în doar 2 – 3 luni, dar trebuie să ţii cont că în alfa orice rezultat bun, orice succes, reprezintă punctul de plecare pentru pasul următor. De aceea trebuie ca precedentul să fie acelaşi întotdeauna, în spaţiu, timp şi metodă. Orice modificare duce doar la întârzieri sau la eşec (în cazul persoanelor grăbite, puternic stresate, etc). În timpul exersării apar şi avantaje fiziologice: toate celulele corpului tău, toate oasele, toţi muşchii, toţi nervii, toate glandele participă activ la relaxare. Profită din plin de aceste momente care îi lipsesc omului obişnuit datorită stresului cotidian, datorită supremaţiei beta. În cazul în care, totuşi, vei continua şi după 35 – 50 de zile, va fi o experienţă interesantă concretizată în atingerea unor niveluri profunde ale sufletului. Cu timpul, aceste plimbări vor fi tot mai naturale iar nuanţa de aventură va dispare. Mulţi părăsesc meditaţia în acest moment, uitând că nu participă la o excursie de unul singur şi că este vorba despre primul pas (poate) al celei mai importante călătorii din viaţa lor.

Offf, oricât doresc să termin nu voi reuşi în această postare (voi continua şi în cea de mâine). Dar, pentru a finaliza, voi enumera câteva idei pentru aprofundarea stării de meditaţie. Bazându-mă pe experienţa proprie, dar şi pe a multor altora, inclusiv din cercetările întreprinse deja de mai bine de 100 de ani (fără a lua în calcul experienţa milenară a înaintaşilor), s-au născut câteva idei pentru a putea aprofunda starea de meditaţie.

În primul rând nu trebuie uitat să privim puţin în sus, pe sub pleoape. Datorită unor cauze necunoscute încă, ridicarea uşoară a ochilor, sub un unghi de 200 deasupra orizontalei, duce la o mărire semnificativă a „producţiei” de unde alfa. În al doilea rând, este bine ca, pentru un moment, să se facă un fel de reîmprospătare a memoriei cu senzaţia relaxării: închide pumnul şi strânge-l bine, mai tare, după care dăţi drumul. Acesta este momentul relaxării, momentul în care poţi simţi fizic relaxarea. Apoi contractează-ţi muşchii picioarelor, fă un efort şi ţine-i încordaţi şi relaxează-i. Fă la fel cu muşchii maxilarelor.

Se va resimţi o senzaţie plăcută de relaxare. Toate acestea se datorează faptului că, „restabilirea organică în repaosul de după efort, creându-şi o inerţie în revenirea către starea iniţială, întrece nivelul organic iniţial de relaxare de dinaintea efortului aplicat, realizând astfel o supracompensare momentană de relaxare”. În al treilea rând, înainte de a închide ochii pentru meditaţie, oboseşte-i privind fix într-un punct situat la circa 450 deasupra orizontalei. Ţine capul drept şi încearcă să nu clipeşti. Dacă simţi nevoia de a clipi (în mod normal după circa o jumătate de minut), închide-ţi ochii şi continuă meditaţia după modul învăţat.

În al patrulea rând, înainte de a termina meditaţia prin numărarea de la 1 la 5 (revenirea în beta) spune-ţi în gând „de fiecare dată mă relaxez astfel, ajung în zone tot mai profunde din alfa”, înainte de a încheia numărătoarea şi a folosi „Aceasta este realitatea”. În al şaselea rând, la efortul de vizualizare din primele etape de învăţare se poate folosi un reper vizual iniţial real, „de antrenament”, în sensul că, în cazul vizualizării unui măr, se poate folosi un măr adevărat, înainte de exerciţiul propriu-zis, exersându-se memorarea detaliilor. Şi sfaturile pot continua dar, toate la vremea lor!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru