STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Relaxarea - Meditația (8)

Hai să finalizăm cu descrierea unui „proces” de relaxare şi autoprogramare! Dar, înainte de a trece la treabă trebuie să vă subliniez că este vorba despre o simplă descriere a unei tehnici ce se aplică la un personaj imaginar, la un individ particular. Această tehnică trebuie adaptată pentru fiecare din noi şi, mai mult, la diferitele momente din viaţa noastră, la avansul nostru în aceste practici ş.a.m.d. Dar, voi mai reveni… Să trec la treabă pentru a putea avea week-end-ul orientat către alte direcţii!

Acum încep urcarea, mă îndrept spre ieşire. Mă aşez în liftul care mă va duce la suprafaţă, sunt în lift, încep să urc, am senzaţia că urc spre suprafaţă. Când ajung cu numărătoarea la 9 mă voi afla în starea anterioară.

1, urc, am ajuns la etajul 1. După ieşire îmi voi aminti tot ce am văzut în cursul călătoriei interioare. În viitor voi intra când voi dori în camera de comandă utilizând liftul de coborâre, după intrarea în starea de calm.

2, urc, atunci când voi dori să intru singur în această stare mă voi aşeza şi voi spune cuvântul „calm”. Voi vizualiza suprafaţa unei ape agitate cu valuri care devine tot mai calmă, ca o oglindă, ca o apă peste care s-a turnat ulei. Cu fiecare ascultare a înregistrării voi deveni din ce în ce mai atent la ceea ce voi vedea în camera de comandă, cu fiecare repetare a practicii de pilotare voi intra mult mai uşor în această stare de centrare.

3, urc, la următoarea şedinţă când voi auzi cuvântul „calm” voi intra imediat într-o stare de calm imperturbabil.

4, urc, când voi auzi cuvântul „calm” voi intra mult mai uşor într-o stare de calm imperturbabil, într-o stare mult mai profundă de calm, într-o stare în care nu voi auzi decât vocea care mă pilotează. Cuvântul „calm” va determina intrarea imediată într-o stare mult mai profundă de calm imperturbabil.

5, urc, în intervalul dintre şedinţe voi deveni tot mai conştient de tot ceea ce simt, noaptea voi dormi tot mai profund iar somnul meu va fi mai odihnitor. În intervalul dintre şedinţe corpul meu va întineri, se va vindeca, va deveni tot mai sănătos şi tot mai frumos. Fiecare şedinţă mă apropie de trezire, de descoperirea adevăratei mele identităţi. După fiecare şedinţă sunt mult mai aproape de deşteptare la adevărata realitate. După fiecare şedinţă sunt mai aproape de deşteptarea puterilor divine. Voi avea acces la capacităţi directe de cunoaştere şi acţiune, se vor amplifica performanţele intelectuale, imaginative şi de creaţie, voi ajunge la performanţe nebănuite, voi descoperi soluţii remarcabile la toate problemele care ţin omenirea în loc şi voi vedea că ele sunt acceptate şi puse în aplicare cu bucurie de cei din jur. Voi gândi pozitiv. Văd partea bună din fiecare lucru.

6. urc, mă percep ca un izvor, ca un soare, sunt creator, sesizez partea favorabilă din orice situaţie sau întâmplare, aştept viitorul ca pe o ploaie de întâmplări benefice. Voi radia în jur simpatie, împăcare, farmec, optimism, bună dispoziţie, forţă de a mobiliza, entuziasm. Voi începe să descopăr că aştept viitorul cu sufletul plin de optimism. De acum înainte voi începe să percep viitorul ca pe un val de bucurii, de succese şi de realizări remarcabile care cad spre mine. De acum încolo voi începe să aştept viitorul ca pe o ploaie de bucurii, de succese, de ocazii de a învăţa şi de realizări ce cad spre mine.

7, urc, îmi voi aminti şi voi avea acces la toate progresele spirituale realizate în cursul vieţilor precedente.

8, de acum înainte îmi modific imaginea pe care o am despre mine. Am în faţă o oglindă imaginară în care văd o imagine a mea conformă cu aceea proiectată în camera de comandă. Simt că am fost iertat de toate învinuirile reale şi imaginare. Redevin plin de succes, apreciat de toată lumea, îngăduitor, tolerant, înţelegător. Am în faţă oglinda imaginară în care mă văd plin de calităţi, iubit, plin de puteri şi daruri divine. Mă văd ca un om care se respectă, mă văd ca un om care evită risipirea energiei ancestrale, mă văd ca o fiinţă umană care învaţă să fie tot mai eficientă în conservarea energiei. Am în faţă o oglindă imaginară în care mă văd un om atent la suferinţa celorlalţi. Mă văd un om suplu, elastic, eliberat de dependenţe, căruia îi place aerul curat, apa şi sucurile din fructe, mă văd ca o fiinţă căreia îi place mâncarea curată, naturală, neprocesată, lipsită de aditivi. Mă văd o fiinţă umană iubitoare de plimbări în aer liber, de apă curată, de descoperiri, mă văd o fiinţă umană iubitoare să-şi trăiască propria viaţă, iar nu un om care să-şi piardă şansa pe care o oferă timpul de viaţă.

9, am ajuns în starea anterioară, la suprafaţă.

Dacă am practicat aceste exerciţiu de relaxare înainte de culcare rămân în această stare şi dorm profund până dimineaţă când mă voi trezi foarte bine odihnit. Dorm tot mai profund, odihna prin somn se amplifică. Dacă mi-am propus să dorm rămân în această stare şi intru în somn profund. Dorm atât de profund încât nu mă mai deranjează nimic. Rămân observator imparţial al viselor, ştiu că sunt vise şi nu mă identific cu ele. Dacă primesc informaţii le reţin şi mi le amintesc la trezire. Procesele din timpul somnului se amplifică.
Şi, iată că am ajuns la ieşirea din starea de relaxare.

1. Rămân cu ochii închişi, observ din afară corpul meu. Pe măsură ce se petrece ieşirea la suprafaţă asist la reactivarea corpului, la revitalizarea învelişurilor corpului. La trezire mă voi simţi bine, plin de poftă de viaţă, plin de bună dispoziţie, ca după un somn odihnitor.

2. Fără să deschid ochii, inspir profund şi vizualizez vitalitatea, vizualizez forţa de viaţă intrând prin tălpi, urcând prin picioare şi inundând corpul. Inspir şi vizualizez o lumină albă care urcă prin tălpi, simt cum lumina albă mă umple cu vitalitate şi cu poftă de viaţă, mă trezeşte la viaţă. Reintru în lume, cobor în corp, reiau în posesie corpul.

3. Simt la fiecare inspiraţie cum forţa de viaţă urcă prin tălpi, sub forma unei energii luminoase de un alb pur. Simt cum forţa de viaţă mă vindecă şi mă curăţă de toate impurităţile. Expir ca într-un oftat adânc şi observ coborârea prin creştetul capului a unei lumini purificatoare care îmi umple tot corpul, simt tot corpul inundat de forţă de viaţă şi cu energie vitală, simt la fiecare expiraţie cum forţa de viaţă coboară prin creştetul capului până la tălpile picioarelor.

4. Fără să deschid ochii simt cum mă reactivez, simt cum mă trezesc şi fără să deschid ochii simt corpul trezindu-se din amorţeală, simt corpul mobilizându-se, activându-se, simt forţa de viaţă pulsând în degetele mâinilor, în degetele picioarelor, în tot corpul. Simt energia reactivând corpul care se trezeşte la viaţă. La trezire mă voi simţi bine dispus, plin de poftă de viaţă, odihnit, reînnoit, ca după un somn odihnitor.

5. M-am trezit fără să deschid ochii. Încep să mă întind bine, să casc. Respir profund, mă întind bine. Sunt complet trezit, am ajuns la suprafaţă. Sunt complet trezit, înnoit, plin de dispoziţie, plin de vitalitate, vindecat, refăcut. M-am trezit. Acum deschid ochii, mă observ, mă întind bine, mă ridic încet, fac câteva mişcări de mobilizare, de dezmorţire, de dinamizare, de încălzire, mă mobilizez braţele şi picioarele, îmi scutur braţele, picioarele, mă duc la baie ca să mă spăl pe faţă…

Şi, cu acestea, se poate spune că şedinţa de relaxare a lua sfârşit.

Din punct de vedere tehnic ar mai fi trebuit să vă vorbesc despre faza de evaluare a şedinţei. Din punctul meu de vedere nu mai este necesar aşa ceva. Evident că cei care îşi fac treaba aşa cum se cuvine evaluarea nu îşi mai are rostul deoarece vor simţi cu exactitate şi fără dubii progresele sau stagnările „înregistrate”. Mai mult, indiferent de succes sau insucces, aceste tehnici se vor aplica într-o permanentă adaptare la ceea ce există „în faţa fiecăruia”. Atenţie pentru cei care înregistrează insucces sau stagnare! Identificaţi toate obstacolele întâlnite cum ar fi spiritul critic, îndoiala, graba, dialogul interior, lipsa perseverenţei (şi lista ar putea continua)!

Vă asigur că, dacă nu merge treaba greşiţi cu siguranţă undeva (în afara cazului în care nu vă este permis ceea ce doriţi să atingeţi prin „suplimentele” Dumneavoastră la simplul efort de relaxare care este benefic indiferent de circumstanţe – când spun „suplimente” mă refer la ambiţiile care se reflectă în enunţurile ce le inseraţi pe parcursul pilotării auditive – dar despre aceste „detalii” vom mai discuta). La fel este necesar să fiţi atenţi la excesul de zel care, aproape întotdeauna, dă naştere la încordare şi, nicidecum la relaxare.

Atitudinea corectă este cea de centrare în conştienţă imparţială.

Şi, deosebit de important, consemnaţi într-un jurnal intim (sau ceva similar) toate obiectivele care le aveţi (acest lucru se poate face „de la sine” şi deosebit de organizat dacă vă realizaţi cu atenţie, răbdare şi perseverenţă fişele cu ancore, fişele cu ancore personalizate, fişa „cine sunt eu” precum şi fişa cu sentimente şi ancore). În acelaşi fel (consemnarea într-un fel de jurnal) trebuie să acţionaţi şi în cazul obstacolelor întâlnite precum şi al rezultatelor obţinute…

Şi, ar mai fi ceva de adăugat despre somn. Trebuie reţinut că, a dormi mai mult înseamnă a trăi mai mult timp. Din cercetările efectuate până acum se pare că, cheia longevităţii este datorată unor hormoni, din care se remarcă hormonul de creştere, dar şi de însăşi conceptul de repaus, de odihnă. Există tulburări patologice ale somnului datorate dezechilibrelor hormonale care au şi origini genetice (boli de origine genetică) care relevă impactul determinării genetice a tendinţei fiecăruia de a dormi, care este pur hormonal şi nu depinde de nevoile reale ale unui individ (nu avem în mod obligatoriu mai multă nevoie de a dormi fiindcă am cheltuit mai mult, am avut mai multă activitate, iar stresul produs de activitate determină de cele mai multe ori o prelungire a stării de veghe). Din nou, acest lucru ne arată că trebuie să fim mai atenţi la senzaţiile noastre, de multe ori înşelătoare, tocmai pentru că la om, toate acestea, sunt controlabile prin voinţă.

Apoi putem aminti de tulburările hormonale care produc boala denumită popular „somnambulism” care se caracterizează prin executarea de acţiuni sau de gesturi gândite în vis, fără a primi stimuli din mediul real (ceea ce poate conduce la situaţii comice sau chiar periculoase). Dacă pentru ştiinţa „occidentală” există mari neclarităţi în ceea ce privesc multe din fazele somnului, lucrurile stau total diferit pentru tradiţiile spirituale de pe Terra.

Dar, revenind, fazele somnului nu sunt altceva decât stări de tranziţie progresive ale stării de veghe către acest apogeu, care este somnul paradoxal, în care creierul scade treptat activitatea sa şi a restului organismului până la un prag de unde trece brusc la o activitate extremă a creierului şi o extremă inactivitate a restului corpului (exact ceea ce putem atinge conştient prin exerciţiile de relaxare). Toate aceste cunoştinţe ne sunt date cu exactitate de către electroencefalogramă. De exemplu, înainte se credea că visăm pe toată perioada somnului. Această senzaţie falsă este accentuată de faptul că, atunci când suntem inconştienţi, creierul nu reţine informaţii în memorie şi dă o senzaţie de inexistenţă temporală (se pierde senzaţia timpului care trece).

De asemenea este foarte amuzant să observăm (deoarece nu vedem că utilitatea ar putea fi eliberarea emoţională sau catharsisul) că, visele apar întotdeauna ca fiind foarte realiste. Acest lucru se explică prin faptul că, chiar creierul creează aceste iluzii, fără existenţa nici unei cenzurări sau filtrări, spre deosebire de iluziile artificiale (dintr-un cinematograf unde putem vedea întotdeauna marginile ecranului, vecinul, ne simţim aşezaţi, vedem montajul şi tăieturile de imagini, paraziţii de imagini, etc).

Un alt lucru interesant de remarcat este prezenţa ciclurilor de somn şi în perioada de veghe, pe timpul zilei.

Adică, fără să cădem în stare de inconştienţă, trecem la fiecare două ore prin faze de somnolenţă relativă (scădere a energiei) şi de excitaţie mărită, fără efort voluntar. Aceste cicluri pot fi utilizate pentru a maximiza această capacitate, pentru a ritma pauzele şi momentele de concentrare maximă din activitatea noastră şi, în al doilea rând, pentru a alege când să dormim, chiar şi în afara perioadelor obişnuite. Putem observa, de asemenea, că afluxul important de sânge la nivelul stomacului, la începutul digestiei (după masă) are efect soporific deviind consumul de oxigen de la nivel cerebral. Aşadar, trebuie să evităm să lucrăm, să ne jucăm, să fim creativi ori să ne concentrăm în această perioadă deoarece randamentele vor fi scăzute (pe un fond general de somnolenţă).

Mai mult, nu este bine nici să ne culcăm în aceste perioade deoarece somnul duce la scăderea activităţii organelor interne, deci şi ale celor digestive. Acesta este momentul perfect pentru activităţi recreative şi non-fizice, care cer mai puţină reflecţie (citit, tv, cineva, jocuri de societate sau chestii administrative pure, etc) fiindcă în cazul în care sângele ar trebui să meargă spre muşchi (respiraţie şi glucoză), de exemplu, asta ar fi în detrimentul digestiei şi al activităţii cerebrale (poate de aceea cele mai multe sincope şi leşinuri apar tocmai în aceste perioade).

Şiii, ar mai fi ceva de spus despre calitatea patului şi poziţia în care dormim (şi cu asta termin această postare). Un pat bun ar trebi să fie tare. Sistemul cu şipci din lemn şi saltele tari (de exemplu buret dens) sunt recunoscute de toţi medicii ca fiind cel mai bun pat în prezent. Este necesar ca patul (salteaua) să nu se deformeze în cursul utilizării. La fel, „moliciunea” acestuia poate atrage curburi anormale (nefireşti) ale coloanei vertebrale. Apoi, cea mai bună „poziţie” de somn este cea „pe spate” (decubitus dorsal, savasana) pentru a apăra coloana vertebrală de presiunea exercitată de greutate asupra cartilajelor vertebrale (care se pot deteriora şi sunt foarte greu de „recuperat”).

Dormitul „pe o parte” atrage tasarea asimetrică a vertebrelor. Această asimetrie este natural compensată şi minimalizată prin schimbarea frecventă a poziţiei (stânga, dreapta) în timpul somnului, în cursul fazelor de somnolenţă. Şi, cea mai rea poziţie este cea „pe burtă” care obligă fie la o răsucire a întregii coloane pentru a putea aşeza capul, fie doar a vertebrelor locale (cu preţul reprezentat de faptul că torsiunea locală este mai accentuată). Mai mult decât atât, trebuie să înţelegem că, în condiţii normale, ne petrecem peste o treime din viaţă în pat (de multe ori este necesară doar o singură noapte pentru a ne convinge că dormitul într-o poziţie proastă este „penalizat” cu dureri). Atenţie la somnul „pe spate”! Această poziţie necesită o precauţie în sensul că este necesară o pernă suficient de ridicată pentru a evita ca limba să blocheze gâtul sau, mai rău, să ne înecăm cu regurgitări sau vomă (sunt multe cazuri de decese din această cauză). Şi, chiar ajunge pentru azi!

Evident că, toate cele prezentate pot fi aplicate numai şi numai dacă Dumneavoastră simţiţi că „rezonaţi” cu cele prezentate. Exemplul dat a încercat să acopere cât mai multe din „elementele” unui individ, ale unei persoane. Cu toate acestea, fiecare om în parte are specificul său de nevoi şi, astfel, un fişier audio pentru fiecare individ, pentru fiecare etapă de antrenament (dacă tot a fost denumit aşa) îşi are forma lui de redactare. Dar, voi reveni în postările viitoare!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru