STUDIU - Tehnic - SCRIERE
O
nouă dimineață pentru o veche prietenie
Două
suflete prea bătrâne pentru a nu se mai întâlni
Lucrase
de la 4 dimineața să-și completeze articolul din timp și să-l
„încarce” pe rețele înainte de începerea zilei de activitate
pentru cei care urmau a fi destinatarii mesajelor sale.Apoi, văzând-o pe fereastră pe Maria, bătrâna lui soție, hrănind păsările din curte, a început să pregătească micul dejun. Uau, de cât timp lucrase! Soarele era sus pe cer de ceva vreme, dar nu trecuse de crestele munților din est.
4, 2, 2, 1, jumătate... Repetă ca o mantră...
Patru mere au fost tăiate în jumătate, cotorul mărului îndepărtat, formând cavitatea care va fi umplută cu smântână, și le puse în bol.
Acum, crema: 2 linguri de unt, 2 linguri de zahăr brun, o linguriță de scorțișoară măcinată și o jumătate de cană de nucă.
Topesc untul, amestecând ingredientele pentru a forma crema, umplu cavitatea merelor, asezând totul în tava friteuzei cu aer, setez la 35 de minute, 185 grade Celsius, gata!
S-a
uitat pe fereastră. Maria hrănea păsările și acum se bucura să
hrănească păsările sălbatice din grădină. Cu energie
tinerească, nebănuită de oricine s-ar uitat la acel corp
bătrân, de bunică...Amândoi au avut timp... Și o singură zi a meritat toată viața...
Își amintește povestea lor de dragoste din acele timpuri ale vieții, pierdute în vremurile amintirilor.
Casa părintească, apoi dragostea lor, copiii, fiecare dintre ei, crescând, bucurându-se de noi... Plecarea puilor din cuib, spre viața lor...
Poate nu ciudat, își amintește de povestea de dragoste a fiicei lor mici, Ioana.
Semăna perfect cu mama ei, a cărei dragoste s-a aprins aproape identic cu cea a mamei ei, Maria, care arunca hrană păsărilor cu aceleași gesturi ca ale Ioanei în dansul apei Râului Mare, cel care traversa munții din Gura Apelor în Retezat.
Era
obosit de la munca din timpul dimineții. Timpul trece... La
treabă!S-a refugiat în cămăruța pe care o construise pentru ceea ce avea să fie biroul lui.
Își amintește pașii a ceea ce a făcut pentru ca materialul proaspăt să fie distribuit.
Conectarea serverelor proxy, eșantionarea „oarbă” a datelor din zonele geografice de serviciu ale motoarelor de căutare pentru a trece filtrele de zonă, centralizare, identificare cu ajutorul cuvintelor cheie pe subiectele urmărite, eliminarea duplicatelor...
Analiza grupării datelor, identificarea subiectelor de interes, compatibilitatea pe următoarele teme, deducerea integrării optime SEO și sectorizarea finală.
Luă grupurile de date și le rezumă, trecere la pasul de adaptare finală a materialelor și adaptare cu cele la care lucrase dimineața, traduceri și final.
Apelă
arhiva elementelor grafice, introducerea graficii adecvate
pentru fiecare conținut și verificarea potrivirii în
dimensiunile optime pentru fiecare formă de livrare.Se enervă din cauza trecerii timpului. AI-urile și scripturile Python nu l-au ajutat prea mult în această operațiune... Dar vor veni vremuri mai bune! Cum s-a întâmplat mereu de-a lungul timpului...
Din anii '80?
Încercă să își reamintească. Da, primul XT l-a achiziționat în
'85. Ce vremuri... Cu floppy de 5... Doamne cât timp pierdeam
atunci... Timp! Hei, la treabă!
Reconectare la
serverele proxy, conectări la platformele sociale, livrare în
fiecare zonă separată, în fiecare cont separat...
Bipul alarmei friteuzei cu aer l-a făcut să tresară neplăcut... Încă puțin! Trimite! Gata!
Fugi la bucătărie. Maria avea să vină cu siguranță să mănânce... Mirosul de fructe coapte o chema, cu siguranță! Mirosul era înnebunitor de plăcut. Cel puțin pentru ei...
Scoase tava, porționă merele, o cană de prune confiate cu sos, blatul de griș cu lapte de la rece, amestecat repede cu miere de tei de albine, presără teancul de bunătăți, și le aseză pe masă.
Maria
a intrat cu o inspirație adâncă, merse în spatele lui, l-a
sărutat pe obraz, s-a așezat la masă și a început să mănânce
în liniște, fără să scoată un cuvânt.
A mâncat repede porția lui, i-a întors sărutul pe obraz și a mers în livada din spatele casei să-și facă siesta. Așa cum a fost obișnuit de mulți ani...
A ajuns cu greu, după destul de mult timp, la capătul livadei de meri, trecând de cealaltă parte a muntelui și a simțit nevoia să se odihnească...
Soarele l-a încălzit plăcut, iar el se încălzise de la urcare. Și-a scos cămașa, a închis ochii și a început să mediteze pentru a-și potoli bătăile nebunești ale inimii provocate de efortul său.
Insectele
zumzăiau leneș, deplasându-se alene, păsările cântau, iar
liniștea și căldura soarelui i-au eliberat gândurile.
Un presentiment ciudat se instală complet în gândurile lui. A simțit o chemare de demult: ceva irezistibil pentru calmul meditației...
Era vechiul lui prieten, Wha Ta. Nu îl mai vizitase de mult timp, cel puțin trei din viețile lui. Acum își simțea prezența. Cu siguranță... A auzit chemarea lui.
- Ce este Tys, nu vrei să mă saluți?
Deschise ochii și se uită în jur să o vadă. Nu era nimeni. La ce se aștepta? Și a închis ochii pentru a continua meditația...
Dar Wha Ta a apărut în „ochiul minții” cu o claritate care l-a făcut să tresară.
- Nu înceta să meditezi, ce este Tys, concentrează-te! Vin la tine! Sunt închis.
A
simțit „trecerea” în „flux” și s-a trezit față în față cu
vechiul ei prieten de călătorie.
- Draga mea Wha Ta, te-ai hotărât să mai bântui pe aceste meleaguri?
- Nu draga mea Wha Tys, nu... Sunt aici doar pentru puțin timp. Am negociat pentru un corp cu un „Alb” (suflet începător) care părăsește aceste meleaguri și lucrez temporar cu trupul lui. Nu mai avea rude sau cunoștințe și era o poziție optimă să ajungi aici pentru a-ți transmite mesajul.
- Ce poate fi atât de important încât să merite atât de mult efort? Nu ai putea face asta în „flux”?
- Nu este pentru tine. Nu mai divaga; concentrează-te! Nu mai ai mult timp, dar sunt foarte aproape de tine... Și am timp doar în seara asta. Mâine dimineață, trebuie să duc acest corp la locul unde va fi găsit. Du-te la tine acasă și așteaptă-mă sub merii tăi, ai tăi și ai Mariei, până ajung eu.
Automat și mecanic, plecă, admirând natura la fiecare pas ca o încurajare pentru a merge mai departe, luptând pentru fiecare pas al întoarcerii. Chiar dacă mintea îi spunea că era ultima cale... Asta îi spusese Wha Ta.
A
sosit, dar era epuizat și a simțit nevoia să se așeze pentru
a-și recupera rapid din oboseală prin meditație...
- Simt că ai ajuns sub merii tăi.
- Intuiția mea îmi spune că te concentrezi prea mult pe conexiunile cu Maria. Ce se întâmplă?
- Depinde când vei veni la mine. Acum te voi ajuta doar cu ceea ce va urma.
- Pentru că ești un înțelept, un „Violet”?
- Dar aura ta este albastră. Nu crezi că ești aici de prea mult timp? Îți amintești de cât timp ești aici? Te-ai reîntrupat în peste 6.000 de vieți.
- De pe vremea marilor înghețuri mari, știu asta. Dar nu vreau să opresc aceste cicluri, chiar dacă continui să trec prin aceste locuri din nou și din nou...
-
Am discutat întotdeauna despre dragostea ta pentru aceste
locuri minunate, dar...
- Da, totul este atât de minunat... Simt că existența mea nu are rost în altă parte. A devenit un fel de casă pentru mine. Acum, cu acest internet, îmi pot manifesta influența oriunde pe acest pământ. Ca să mă pot implica.
- Oricine este de acord cu argumentele tale, dar este timpul să vii printre noi, violeții, și să te implici la nivelul tău. Nu ți-ai dat seama de când am plecat? De atunci ești la nivelul meu, dar te agăți de energia albastră trăind sub atașamente. Până și ceilalți, toți cei care au ajuns atunci aici, au fost de acord... Îți irosești experiența și trăiești printre niște „Albi” ignoranți!
Emițând acestea, Wha Ta i-a trimis un val uriaș de manifestări, imagini și mesaje de la alții.
- Da, este momentul... Ai dreptate! Ce urmează?
Apoi simți o atingere umană și prezența lui Wha Ta cu el...
-
Rămâi în meditație și percepe! O vei întâlni pe Maria. Am
comunicat deja cu ea. Sunt cu ea de când ai plecat în livada
din cealaltă parte. Am ajutat cu tot ce era necesar... Te
așteptam. Dar ți-am simțit epuizarea și am venit la tine...
- Maria e bine?
- Normal. Ascultă-mă! Trebuie să plec repede... Am folosit atingerea materială... Fără ea, nici nu poate comunica și cu corpul.
- Deci?
- Maria va alege momentul plecării tale, ți-am comunicat asta... Veți aranja împreună detaliile plecării voastre, ultimele întâlniri cu cei dragi și ce rămâne de făcut. Despărțirea de aceste locuri...
- Maria este de acord?
- Nu mai pierde timpul! Ea va decide în dimineața plecării tale la noi. Dacă vă lăsăm să alegeți, nu veți pleca fără acord. Oricum ești deja printre noi... Meditează și vei percepe tot ceea ce atingerea mea ți-a transmis. Fă-o chiar acum!
Se
concentră să-și aprofundeze meditația chiar și atunci când a
simțit pașii lui Wha Ta retrăgându-se, zumzetul vieții la
apus, vântul ce suflă liniștitor prin livadă, toate acestea...
Iar percepțiile lui s-au oprit la atingerea Mariei. Era... De asemenea, simțea aroma parfumului ei preferat. Cea de bergamotă, nu cea de violete... Deschise ochii și se uită la ea...
Maria îl privi cu ochii ei blânzi, dilatați de la dioptriile enorme ale ochelarilor. Ea stătea lângă el și se uita la el. Și i-a acoperit ochii cu mâna, într-un gest în care a simțit că este o invitație de a reveni la meditație...
- Dragul mea, am fost cu tine ca să fii din nou printre noi, acolo unde îți este locul!
A avut un început de surpriză, dar... A simțit puterea enormă, învăluitoare, protectoare, copleșitoare a sufletului Mariei. Era un „Violet Auriu”, unul dintre sufletele la cel mai înalt nivel de cunoaștere, Ma Rye.
–
Dar te-am perceput ca pe un „Alb”? Da, putem pleca? Chiar
acum, fără regrete... I-a transmis lui Ma Rye... De ce nu
ți-am simțit aura?
- Nu am vrut și nu am avut dreptul să intervin așa! Ființa ta trebuia să aleagă liber! Și ai făcut-o mai devreme, lui Wha Ta. Așa că vom mai fi prin preajmă o vreme, împreună. Nu simt că ți-ai terminat toate „socotelile”. Să ne luăm la revedere de la familie, acestor locuri și să-ți lăsăm parolele, scripturile, procedurile și „bla bla bla” fiului nostru.
- Și…
- Ascultă! Nu mai interveni! Îi pregătesc de mult timp pentru plecarea noastră...
- A noastră?
- Pur și simplu nu credeai că vei merge singur... Și tu, Wha Tys și Wha Ta, chiar și copiii, nepoții și strănepoții noștri sunt... După cum se spune pe aceste meleaguri, la acest nivel, sunteți „ Copiii sufletului meu”…
Bipul alarmei friteuzei cu aer l-a făcut să tresară neplăcut... Încă puțin! Trimite! Gata!
Fugi la bucătărie. Maria avea să vină cu siguranță să mănânce... Mirosul de fructe coapte o chema, cu siguranță! Mirosul era înnebunitor de plăcut. Cel puțin pentru ei...
Scoase tava, porționă merele, o cană de prune confiate cu sos, blatul de griș cu lapte de la rece, amestecat repede cu miere de tei de albine, presără teancul de bunătăți, și le aseză pe masă.
Maria
a intrat cu o inspirație adâncă, merse în spatele lui, l-a
sărutat pe obraz, s-a așezat la masă și a început să mănânce
în liniște, fără să scoată un cuvânt.A mâncat repede porția lui, i-a întors sărutul pe obraz și a mers în livada din spatele casei să-și facă siesta. Așa cum a fost obișnuit de mulți ani...
A ajuns cu greu, după destul de mult timp, la capătul livadei de meri, trecând de cealaltă parte a muntelui și a simțit nevoia să se odihnească...
Soarele l-a încălzit plăcut, iar el se încălzise de la urcare. Și-a scos cămașa, a închis ochii și a început să mediteze pentru a-și potoli bătăile nebunești ale inimii provocate de efortul său.
Insectele
zumzăiau leneș, deplasându-se alene, păsările cântau, iar
liniștea și căldura soarelui i-au eliberat gândurile.Un presentiment ciudat se instală complet în gândurile lui. A simțit o chemare de demult: ceva irezistibil pentru calmul meditației...
Era vechiul lui prieten, Wha Ta. Nu îl mai vizitase de mult timp, cel puțin trei din viețile lui. Acum își simțea prezența. Cu siguranță... A auzit chemarea lui.
- Ce este Tys, nu vrei să mă saluți?
Deschise ochii și se uită în jur să o vadă. Nu era nimeni. La ce se aștepta? Și a închis ochii pentru a continua meditația...
Dar Wha Ta a apărut în „ochiul minții” cu o claritate care l-a făcut să tresară.
- Nu înceta să meditezi, ce este Tys, concentrează-te! Vin la tine! Sunt închis.
A
simțit „trecerea” în „flux” și s-a trezit față în față cu
vechiul ei prieten de călătorie.- Draga mea Wha Ta, te-ai hotărât să mai bântui pe aceste meleaguri?
- Nu draga mea Wha Tys, nu... Sunt aici doar pentru puțin timp. Am negociat pentru un corp cu un „Alb” (suflet începător) care părăsește aceste meleaguri și lucrez temporar cu trupul lui. Nu mai avea rude sau cunoștințe și era o poziție optimă să ajungi aici pentru a-ți transmite mesajul.
- Ce poate fi atât de important încât să merite atât de mult efort? Nu ai putea face asta în „flux”?
- Nu este pentru tine. Nu mai divaga; concentrează-te! Nu mai ai mult timp, dar sunt foarte aproape de tine... Și am timp doar în seara asta. Mâine dimineață, trebuie să duc acest corp la locul unde va fi găsit. Du-te la tine acasă și așteaptă-mă sub merii tăi, ai tăi și ai Mariei, până ajung eu.
Automat și mecanic, plecă, admirând natura la fiecare pas ca o încurajare pentru a merge mai departe, luptând pentru fiecare pas al întoarcerii. Chiar dacă mintea îi spunea că era ultima cale... Asta îi spusese Wha Ta.
A
sosit, dar era epuizat și a simțit nevoia să se așeze pentru
a-și recupera rapid din oboseală prin meditație...- Simt că ai ajuns sub merii tăi.
- Intuiția mea îmi spune că te concentrezi prea mult pe conexiunile cu Maria. Ce se întâmplă?
- Depinde când vei veni la mine. Acum te voi ajuta doar cu ceea ce va urma.
- Pentru că ești un înțelept, un „Violet”?
- Dar aura ta este albastră. Nu crezi că ești aici de prea mult timp? Îți amintești de cât timp ești aici? Te-ai reîntrupat în peste 6.000 de vieți.
- De pe vremea marilor înghețuri mari, știu asta. Dar nu vreau să opresc aceste cicluri, chiar dacă continui să trec prin aceste locuri din nou și din nou...
-
Am discutat întotdeauna despre dragostea ta pentru aceste
locuri minunate, dar...- Da, totul este atât de minunat... Simt că existența mea nu are rost în altă parte. A devenit un fel de casă pentru mine. Acum, cu acest internet, îmi pot manifesta influența oriunde pe acest pământ. Ca să mă pot implica.
- Oricine este de acord cu argumentele tale, dar este timpul să vii printre noi, violeții, și să te implici la nivelul tău. Nu ți-ai dat seama de când am plecat? De atunci ești la nivelul meu, dar te agăți de energia albastră trăind sub atașamente. Până și ceilalți, toți cei care au ajuns atunci aici, au fost de acord... Îți irosești experiența și trăiești printre niște „Albi” ignoranți!
Emițând acestea, Wha Ta i-a trimis un val uriaș de manifestări, imagini și mesaje de la alții.
- Da, este momentul... Ai dreptate! Ce urmează?
Apoi simți o atingere umană și prezența lui Wha Ta cu el...
-
Rămâi în meditație și percepe! O vei întâlni pe Maria. Am
comunicat deja cu ea. Sunt cu ea de când ai plecat în livada
din cealaltă parte. Am ajutat cu tot ce era necesar... Te
așteptam. Dar ți-am simțit epuizarea și am venit la tine...- Maria e bine?
- Normal. Ascultă-mă! Trebuie să plec repede... Am folosit atingerea materială... Fără ea, nici nu poate comunica și cu corpul.
- Deci?
- Maria va alege momentul plecării tale, ți-am comunicat asta... Veți aranja împreună detaliile plecării voastre, ultimele întâlniri cu cei dragi și ce rămâne de făcut. Despărțirea de aceste locuri...
- Maria este de acord?
- Nu mai pierde timpul! Ea va decide în dimineața plecării tale la noi. Dacă vă lăsăm să alegeți, nu veți pleca fără acord. Oricum ești deja printre noi... Meditează și vei percepe tot ceea ce atingerea mea ți-a transmis. Fă-o chiar acum!
Se
concentră să-și aprofundeze meditația chiar și atunci când a
simțit pașii lui Wha Ta retrăgându-se, zumzetul vieții la
apus, vântul ce suflă liniștitor prin livadă, toate acestea...Iar percepțiile lui s-au oprit la atingerea Mariei. Era... De asemenea, simțea aroma parfumului ei preferat. Cea de bergamotă, nu cea de violete... Deschise ochii și se uită la ea...
Maria îl privi cu ochii ei blânzi, dilatați de la dioptriile enorme ale ochelarilor. Ea stătea lângă el și se uita la el. Și i-a acoperit ochii cu mâna, într-un gest în care a simțit că este o invitație de a reveni la meditație...
- Dragul mea, am fost cu tine ca să fii din nou printre noi, acolo unde îți este locul!
A avut un început de surpriză, dar... A simțit puterea enormă, învăluitoare, protectoare, copleșitoare a sufletului Mariei. Era un „Violet Auriu”, unul dintre sufletele la cel mai înalt nivel de cunoaștere, Ma Rye.
–
Dar te-am perceput ca pe un „Alb”? Da, putem pleca? Chiar
acum, fără regrete... I-a transmis lui Ma Rye... De ce nu
ți-am simțit aura?- Nu am vrut și nu am avut dreptul să intervin așa! Ființa ta trebuia să aleagă liber! Și ai făcut-o mai devreme, lui Wha Ta. Așa că vom mai fi prin preajmă o vreme, împreună. Nu simt că ți-ai terminat toate „socotelile”. Să ne luăm la revedere de la familie, acestor locuri și să-ți lăsăm parolele, scripturile, procedurile și „bla bla bla” fiului nostru.
- Și…
- Ascultă! Nu mai interveni! Îi pregătesc de mult timp pentru plecarea noastră...
- A noastră?
- Pur și simplu nu credeai că vei merge singur... Și tu, Wha Tys și Wha Ta, chiar și copiii, nepoții și strănepoții noștri sunt... După cum se spune pe aceste meleaguri, la acest nivel, sunteți „ Copiii sufletului meu”…
Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.
Dorin,
Merticaru (03.02.2024)