|Home Work Page|   |Home "Proceduri de solicitare"|

|Pagina 1 - Generalitati|   |Pagina 2 - Factori generali|   |Pagina 4 - "Schita posibila"|


            Planul de afaceri - Consideratii preliminare.

            Prima problema care apare la realizarea unui plan de afaceri este "dimensiunea" acestuia.
            Cat de amplu ar trebui sa fie planul de afaceri depinde de mai multi factori. Astfel, el trebuie sa fie astfel "echilibrat" incat sa epuizeze suficient de mult subiectul si sa fie suficient de concentrat pentru a mentine treaz interesul cititorului (factorului de decizie in acordarea respectivei finantari). Lungimea raportului va depinde de specificul proiectului, un proiect de inalta tehnologie in valoare de 15 milioane USD, cu elemente sofisticate de cercetare si productie poate sa presupuna un plan de peste 50 de pagini, inclusiv anexele, pentru a acoperi toate punctele cheie, pe cand un plan de 150.000 USD, pentru dezvoltarea unui produs existent poate determina ca 10 pagini sa fie prea mult. In plus nu trebuie sa uitam ca pot apare cerinte "specifice" in redactarea planului de afaceri cu referire la precizarile de dimensiune de tip "obligatoriu" sau, de specificul solicitat de cel care acorda finantarea (persoana fizica/ actionar/ proprietar, institutie, etc.) care poate da "dimensiuni" atipice.
            Este evident ca dimensiunile "constranse" care pot apare reprezinta o solutie de "compromis", de cele mai multe ori aducatoare de prejudicii finalitatii dorite de cel care redacteaza planul de afaceri. Totusi, nu trebuie sa se renunte in cazul in care se constata imposibilitatea "incadrarii" in solicitarile de "greutate" deoarece o cale eficienta de a mari claritatea unui plan de afaceri in conditiile “economiei” de spatiu este includerea chiar de la inceput a unei sinteze a propunerii (a unui rezumat) - de altfel, rezumatul, a devenit aproape general solicitat in orice structura de finantare cu sau fara "precizari".
            Scopul rezumatului este sa atraga atentia cititorului/ factorului de decizie pentru finantare si sa il faca sa citeasca planul mai departe in conditiile de concurenta pentru timpul cititorului (mai ales). Din aceste motive, rezumatul trebuie sa fie, mai intai de toate, scurt, de preferinta o pagina, dar nici intr-un caz mai mult de doua. Apoi, trebuie sa arate in mod concis, dar cat mai clar, care sunt factorii care permit afacerii sa aiba succes pe o piata concurentiala si ar trebui sa contina cel putin urmatoarele:
- indicarea nevoii de finantare;
- o descriere scurta (un alineat) a afacerii si a pietelor pe care se va desfasura activitatea;
- un rezumat al elementelor esentiale din proiectiile financiare – in mod obisnuit vanzarile anticipate si profitul brut pentru urmatorii 3 – 5 ani.
            In anumite cazuri in care calitatea managementului este un factor cheie atat al rezumatului cat si al afacerii "estimate"/ "atasate" (de exemplu in firme noi sau in cazul unor proiecte cu noi echipe de management) ar putea fi nevoie de descrierea pe scurt a experientei si atributiilor managerilor cei mai importanti.
            O alta problema reala, de importanta majora, este faptul ca multi intreprinzatori gasesc ca este mult prea greu sa previzionezi ceea ce se va intampla in urmatorii 3 sau 5 ani (fara a mai preciza ca acesta este unul dintre punctele cheie in ana;liza pe care o face cititorul/ factorul de decizie al finantarii). Acesta este, in special, cazul firmelor nou infiintate sau lipsite de experienta in domeniul tinta precum si cazul afacerilor noi (fara "corelatie" la piata), cum este cazul firmelor cu traditie care isi diversifica astfel gama de produse. Totusi, nu trebuie uitat ca planul de afaceri presupune o organizare a afacerii in limitele unor parametri ci in "viitor", aceste previziuni avand un rol bine determinat, scopul lor fiind sa exprime implicatiile financiare asupra strategiei firmei si sa estimeze performanta firmei in timp.
            Aceste estimari, denumite si proiectii, vor exprima impactul financiar al strategiei companiei (al afacerii planificate si prezentate), descriind esenta planului de afaceri. Investitorul va urmari tendinta generala a performantei financiare estimate a firmei, la fel de mult ca si profitul estimat pentru anul “X” al proiectiei incercand sa inteleaga urmatoarele aspecte:
- potentialul de crestere al firmei (si, prin implicare, sarcina pe care managementul o are pentru a realiza aceasta crestere);
- sensibilitatea profitului la fluctuatiile vanzarilor si ale marjei brute si relatia dintre contributia pe produs (care depinde de vanzari) si costurile fixe, care tind sa creasca cu neregularitati mai accentuate;
- decalajul de timp intre investitii (de exemplu in utilaje, marketing sau cercetare-dezvoltare) si beneficii, fie din vanzarea produsului, fie din utilizarea licentei;
- factorii esentiali care afecteaza fluxul de numerar (de exemplu factorii care determina momentul in care firma va trece de la pozitia unui consumator la cea de generator de lichiditate).
            Toate tendintele mentionate mai sus capata sens atunci cand sunt analizate pe o perioada mai mare de timp si, intrucat strategia companiei, descrisa in planul de afaceri, se va realiza intr-un numar de ani, pentru aceasta perioada trebuie examinat si impactul ei financiar, asa cum este descris in proiectiile financiare.
            Astfel, cu exceptia propunerilor de investitii pe termen scurt, proiectiile financiare trebuie pregatite pentru perioade viitoare suficient de lungi, pentru a permite investitorilor sa analizeze aceste tendinte. Aceasta inseamna, in general, cel putin trei ani sau mai mult in cazul unor proiecte cu perioada de recuperare mai lunga (de exemplu o firma axata pe tehnologie, cu un accent important pus pe cercetare).
            Continutul proiectiilor financiare va depinde de asemenea in mare masura de al doilea scop pentru care sunt utilizate, ca o masura a performantei. Cei mai multi investitori evalueaza propunerile in principal in functie de rentabilitatea scontata a investitiei, acuratetea cifrelor din proiectiile financiare avand cea mai mare importanta (proiectiile trebuie sa fie foarte bine gandite si intocmite).
            Trebuie aduse insa cateva amendamente acestei afirmatii, ce trebuie avut in vedere atunci cand se fac comentarii asupra proiectiilor financiare din planul de afaceri:
- valoarea unor afaceri, in orice moment in timp (exprimata prin valoarea lor pentru un potential cumparator), poate sa nu aiba relatie prea stransa cu performanta financiara curenta, mai ales daca firma a dezvoltata active neinregistrate in conturi, cum ar fi tehnologia care poate fi vanduta sau retele de distributie consolidate sau acorduri de distributie. Planul de afaceri al acestor firme ar trebui sa clarifice importanta acestor factori non-financiari in masura performantei;
- unele firme actioneaza pe piete atat de volatile incat chiar previziunile pe termen scurt sunt dificile. In multe alte industrii, daca previziunile pe termen scurt cu limite de toleranta rezonabile pot fi posibile, previziunile pe termen lung s-ar dovedi in mare masura speculatii (dar acesta nu este un motiv pentru a omite previziunile dar incertitudinile trebuie neaparat indicate in cuprinsul planului);
- in anumite cazuri poate fi dorit pregatirea a doua seturi de proiectii, luand in calcul ipoteze optimiste si pesimiste, care sa indice variatiile posibile. Aceasta este o forma de analiza de sensibilitate, o tehnica care va evalua impactul incertitudinii;
- unele firme nu pot previziona cu acuratete proiectia pe termen lung, intrucat in viitor vor trebui sa decida intre alternative strategice cu efecte financiare radical diferite. Un exemplu in acest sens sunt firmele care vor trebui sa exploateze noi sectoare de piata (prin crestere organiza sau prin achizitii) sau noi produse (prin licentiere sau dezvoltare interna), alternative care vor trebui subliniate in plan. Ar putea fi recomandabil sa se arate efectele financiare a mai multor alternative, in masura in care aceasta nu face planul excesiv de lung. Uneori aceste proiectii sunt numite “modele financiare” pentru a marca diferenta intre ele si previziunile mai conventionale.
            In concluzie, cele mai multe planuri de afaceri vor necesita proiectii financiare de cel putin 3 ani care trebuie intocmite cat mai detaliat si precis, evident in masura permisa de gradul de incertitudine din mediul intreprinderii, precum si in masura in care aceasta analiza este permisa de "spatiul maxim" alocat pentru planul de afaceri de catre "cerintele" investitorului/ decidentului de finantare. In acelasi timp, planul trebuie sa precizeze in ce masura se poate avea incredere in proiectiile financiare, fapt care poate avea un impact pozitiv dar si "revers", prezentarea din planul de afaceri fiind de cele mai multe ori considerata a fi "lista de jaloane" fixata de solicitantul de finantare la care se va raporta elementul de control al investitorului.
            Ca o solutie la firmele care isi planifica activitatea pe termen lung se poate acorda o atentie deosebita/ suplimentara asupra stabilirii obiectivelor, atat ca tinte finale cat si intermediare, in raport cu care sa urmareasca si sa evalueze performanta curenta. Odata cunoscute cu adevarat adevaratele obiective se poate "anexa" acestora si o analiza de tip cost/ beneficiu care sa fie suficient de relevanta si usor de inteles.
            Apar unele probleme si datorita faptului ca nu toate obiectivele pot fi financiare intrucat, intr-o anumita masura, performanta financiara este doar rezultatul monetar al unei anumite directii urmate de firma. Exemple de asemenea obiective non-financiare include planificari in timp pentru:
- introducerea de noi produse pe piata;
- brevete care trebuie obtinute;
- construirea structurii organizatorice in departamente cheie;
- contruirea capacitatilor de productie importante.
            Aceste obiective si esalonarea lor temporala trebuie incluse in planul de afaceri fie impreuna intr-o singura sectiune, fie separat in sectiunea potrivita. Acolo unde indeplinirea lor necesita un timp mai indelungat, poate fi util pentru management sa delimiteze sarcinile in tinte intemediare, care sa fie o masura a progresului inregistrat sau a performantelor obtinute. Aceste tinte intermediare vor fi detaliate intr-o anumita masura si in planul de afaceri intern, pentru uzul managementului.
            Acest lucru este important in special pentru firmele a caror performanta nu poate fi judecata numai intermeni financiari puri in asemenea cazuri fiind preferabil sa se accentueze in sectiunea narativa a planului ca proiectiile financiare pe care se bazeaza propunerea ofera numai o masurare pe termen lung a performantelor, mentionand unde anume intr-un document (de exemplu intr-o anexa) pot fi gasite jaloanele sau performantele nefinanciare cheie.
            Cu toate ca proiectiile financiare incluse in plan ar trebui sa fie cat mai realiste cu putinta, multi intreprinzatori prefera sa adopte o pozitie pesimista, pentru a evita problemele potentiale cu investitorii in cazul in care tintele intermediare nu sunt atinse. Acesta nu este un lucru negativ, intrucat nici o noua intreprindere nu evolueaza exact conform planului de afaceri. Problema apare la recunoasterea “ajustarilor” in proiectiile financiare, pastrand in acelasi timp realismul acestora:
- daca exista incertitudini semnificative in privinta cifrelor din proiectii (de exemplu cu privire la vanzari) se poate opta pentru producerea a doua scenarii, unul pesimist si unul realist;
- daca este utilizat doar un set de proiectii iar veniturile si cheltuielile estimate se incadreaza intr-un interval de valori anticipate alegeti cifra de la capatul cel mai mic (mai putin avantajos) al intervalului de evolutie al rezultatelor;
- in cazul in care se cauta fonduri suplimentare, pentru a face fata unor situatii neprevazute, nu incercati sa cuantificati aceasta in proiectii, care sunt oricum estimari. Este preferabil sa se adauge un mic procent la suma care rezulta ca o rezerva pentru situatii neprevazute;
- in fine, nu uitati ca fiind pesimisti in mod nejustificat puteti sa va puneti piedici singur. Daca proiectiile sunt exagerat de modeste valoarea firmei ar putea fi redusa substantial in ochii investitorilor.
            Oricum, urmatoarele sugestii ar putea fi folositoare:
- evitati optimismul exagerat, intrucat acesta va crea indoiala in ochii cititorului asupra concluziilor planului. Investitorii vor folosi planul ca un indicator important al realismului firmei in ceea ce priveste punctele tari si slabe ale firmei;
- acordati o atentie speciala unor sectiuni ale planului care descriu echipa manageriala. Experienta anterioara a principalilor manageri ai firmei este un indicator important al modului cum vor face fata viitoarelor probleme. De exemplu, pentru a preveni temerile investitorilor, managementul unei firme cu pierderi va trebui sa explice cum intentioneaza sa faca firma respectiva profitabila in conditiile in care nu a reusit sa faca acest lucru anterior cererii de finantare;
- asigurativa ca toate partile planului sunt asamblate in modul cel mai profesionist cu putinta, chiar acolo unde ar putea fi vorba de elemente de dimensiuni reduse sau doar de importanta secundara (a se vedea importanta asistentului consultant cu experienta).
            Nu trebuie sa pierdem din vedere si adevarul ca multi intreprinzatori sunt reticenti in a descrie detaliile viitoarelor planuri de afaceri, fie din motive real protective, fie preferand sa isi asigure o functionare cat mai flexibila in viitor (fata de finantator/ decidentul de finantare). Unele planuri pot necesita finantare suplimentara fata de nevoile evidentiate in proiectiile financiare, pentru unitatile de afaceri ce vor apare pe parcurs.
            O asemenea strategie poate fi potrivita si chiar preferabila in cazul anumitor firme. Totusi, aceasta arunca si mai multa responsabilitate pe umerii managementului, care trebuie sa identifice si sa exploateze cu succes aceste oportunitati. In cazul in care nu este usor de demonstrat existenta unor asemenea oportunitati, toate planurile de afaceri ar trebui sa cuprinda cel putin informatiile urmatoare:
- ce volum de finantare este necesar si cand;
- pentru ce proiecte detaliate vor fi folositi banii;
- cum planuieste firma sa isi atinga obiectivele;
- impactul financiar estimat al programelor propuse.
            De regula, este preferabil sa nu fiti foarte precis in ceea ce priveste forma de finantare pe care o doriti deoarece exista intotdeauna mai multe modalitati de finantare din care se pot utiliza una sau o combinatie de modalitati, incluzand diferite tipuri de participare la capital (prin actiuni normale sau preferentiale) sau imprumuturi. Investitorii pot fi limitati, prin reglementari interne, in ceea ce priveste tipurile de finantare pe care le pot furniza. Rezulta de aici ca solicitarea unei anumite forme de finantare intr-un plan de afaceri poate duce la pierderea sansei de a obtine finantare de la un investitor care ar fi dispus sa investeasca pe baza unei scheme de finantare diferite dar acceptabile. De asemenea ar putea fi benefic sa se lase pe mai tarziu negocierea nivelului si modului de participare al investitorului.
            Daca vom lua in considerare posibilele probleme legate de proiectia planului de afaceri, precum si posibila finantare (indiferent de forma acestea) se va sesiza ca, aproape intotdeauna, apar probleme in ceea ce priveste tratarea inflatiei in proiectele financiare:
- daca inflatia este neglijata, in cazul unor economii cu inflatie ridicata, calculul investitorului privind profitabilitatea investitiei se poate complica si ar putea fi chiar eronat daca pretul unor elemente semnificative din proiectii creste mai repede sau mai incet decat nivelul general al preturilor. In plus, profiturile viitoare estimate in preturi constante vor fi distorsionate prin intermediul veniturilor sau cheltuielilor care au fost calculate pe baza costurilor istorice (de exemplu venitul din dobanzi sau taxe);
- pe de alta parte, daca se ia in calcul inflatia, trebuie estimata rata acesteia. Aceasta estimare se poate dovedi eronata cu exceptia cazului in care orizontul previziunii este foarte scurt.
            Cu toate ca aceste elemente reprezinta o adevarata problema (mai ales pentru valori mari ale finantarilor), pana la acest moment nu exista o strategie anume, mai precis, nu exista un raspuns corect la aceasta chestiune si, in genere, ar fi de recomandat ca, in scopul claritatii si simplitatii, sa se utilizeze preturi constante cu exceptia cazurilor in care distorsiunea produsa de inflatia diferentiata sau de veniturile si cheltuielile estimate in baza diferentei istorice ar putea fi semnificativa (nu trebuie pierdut din vedere ca exista deseori situatia in care se solicita realizarea unui plan de afaceri avand la baza o singura moneda reper, chiar daca se pot utiliza doua sau mai multe - cum este cazul moneda nationala versus moneda europeana). In caz contrar ar trebui folosita o rata rezonabila a inflatiei, care da rezultate pesimiste/ conservatoare. Unii analisti folosesc pentru planurile lor, tocmai pentru a putea evita un efect inflationist puternic, planuri de afaceri intr-o moneda cat mai stabila. Pentru aceste cazuri trebuie precizate un numar de ipoteze in sectiunea de metodologie a planului de afaceri ce se va incheia.
            O alta adevarata problema este faptul ca, multi intreprinzatori sunt reticenti in a divulga anumite informatii confidentiale, detalii ale unor proiecte tehnice (de exemplu elemente cheie ale unei politici de marketing) chiar si potentialilor investitori. Acesta este un lucru de inteles, cu toate ca in comunitatea investitorilor institutionali confidentialitatea informatiilor primite de la clienti este o regula aplicata cu strictete (problemele apar mai ales la nivelul unor institutii care "faciliteaza" diferite finantari pentru a cumula afacerile potentiale si de a deduce "zonele de afaceri", informatii care sunt platite deosebit de scump, fara a mai aminti de posibilii investitori care doresc doar sa cumpere afacerea). Pentru a se evita unele surprize din acest punct de vedere se pot face urmatoarele:
- asigurativa inainte de inaintarea planului ca potentialul investitor nu are un conflict de interese important (de exemplu o investitie semnificativa intr-o firma concurenta). Consultantul dvs. ar trebui sa poata procura aceasta informatie, mai ales atunci cand este vorba despre o institutie sau un investitor semnificativ;
- cereti potentialului investitor sa semneze o scrisoare de confidentialitate (care de obicei poate "produce" efecte de respingere daca se doreste insusirea afacerii);
- daca sunteti ingrijorat, puteti elimina datele mai sensibile si sa trimiteti investitorului un extras din planul dvs; daca acest extras este bine facut, poate fi in continuare un document foarte eficient, prezentand toate datele necesare fara insa a compromite aspectele cu adevarat confidentiale ale afacerii dvs..
            Investitorii institutionali/ declarati/ profesionisti sunt oameni ocupati, cu programe de lucru mai mult decat pline si cu putin timp disponibil pentru fiecare nou plan de afaceri care le este prezentat. Multe planuri sunt prea lungi, prost structurate si de-a dreptul de neinteles (cititorul  poate sa nu fie familiarizat nici cu termenologia din plan si nici cu o serie de concepte (de exemplu tehnologice, de marketing, etc.) care pentru autor ar parea de la sine intelese. Din acest motiv este important de retinut utilitatea consultantilor care vor "controla" eficient posibilele "erori" de acest tip.
            Suplimentar ar trebui ca macar discutiile despre noi produse sa fie amplificate prin compararea cu produse curente, fie cele ale firmei insasi, fie cele ale concurentei. In cazul unor industrii specializate sau neobisnuite, poate fi utila anexarea unui glosar de termeni tehnici - acesta fiind un caz similar planurilor de afaceri care prezinta "insertii" care nu pot fi cunoscute de catre investitor/ decidentul de finantare.
            Planurile de afaceri vor fi, in concluzie, cat mai scurte si cat mai clare cu putinta pentru a lasa timpul necesar investitorului potential care le studiaza intrucat coincizia mareste claritatea. O modalitate folositoare de a realiza acest obiectiv fara a pierde nici un punct important este stratificarea planului prin trimiterea tuturor detaliilor, daca este posibil, in anexe, pastrand in cuprinsul textului doar mesajul esential. Aceasta va permite investitorului sa inteleaga rapid punctele esentiale ale propunerii. In plus trebuie retinut ca nu este nimic neobisnuit ca mai bine de 50 % din planul de afaceri sa fie contituit din anexe. Dar, atentie, in acest caz investitorii vor gasi rapid drumul catre ceea ii intereseaza si, in general, acest lucru este reprezentat de profitabilitatea investitiei lor, anexele fiind deseori elementele de particularitate (care prezinta cel mai bine detaliile). Deci, pentru a trezi interesul, intreprinzatorii trebuie sa convinga pe investitori ca propunerea lor are o profitabilitate peste medie, cautand sa faca acest lucru, pe cat posibil chiar din rezumat, daca nu din planul de afaceri propriu-zis, anexele fiind elemente care se vor insera numai si numai in caz de necesitate.
            Pentru a face aceasta, este suplimentar necesar ca un intreprinzator sa se concentreze pe acei factori care il disting de ceilalti intreprinzatori care solicita fonduri de la acelasi investitor. Factorii distinctivi trebuie subliniati clar si convingator in cuprinsul planului, factori care se pot referi la potentialul pietei, avantajul produsului sau al procesului de fabricatie, calificarea managerilor sau alte elemente. Totusi nu trebuie uitat ca acestea vor reprezenta avantaje fata de produsele sau serviciile unei firme pe pietele tinta chiar si in momentul solicitarii de finantare. Din acest motiv, sectiunile planului referitoare la concurenta (cea prezenta si viitoare) vor fi esentiale pentru a raspunde la intrebari precum:
- de ce sa investesc pe aceasta piata si nu pe alta;
- are aceasta firma suficiente avantaje comparative pentru a se stabili pe piata;
- va fi aceasta firma capabila sa mentina avantaje comparative.
            Practic, elementul de baza care trebuie urmarit pe intreaga “suprafata” a planului de afaceri este evaluarea corecta si concreta a riscului afacerii. La evaluarea firmelor tinta investitorii acorda o atentie considerabila riscurilor inerente ale afacerii, precum si abilitatii managerilor de a le identifica si minimaliza. Un plan de afaceri bun trebuie, de aceea, sa arate ca managementul este constient de toate capcanele potentiale si poate reactiona pentru a le elimina consecintele.
            O cale de a realiza aceasta este includerea unui capitol dedicat riscurilor, precizand toate riscurile semnificative identificate, precum si actiunile intreprinse de manageri pentru a le elimina efectul sau cel putin pentru al diminua la maxim. Probleme reprezentate de risc sunt dezbatute frecvent intr-o sectiune de “Riscuri si oportunitati” (aproape general prezenta in planurile de afaceri), unde se compara riscurile cu castigul care se pot astepta din respectiva afacere – de exemplu, aratand valoarea probabila a firmei in viitor daca veniturile proiectate in plan sunt realizate in practica. In mod alternativ, riscurile pot fi comparate cu zonele cu potential de crestere, necuantificate in proiectiile financiare.
            Este bine de retinut ca analiza de risc a afacerii ridica si unele aspecte discutabile si, pentru orice solutie aleasa in acest caz este bine sa se ia in considerare urmatoarele:
- daca se dedica estimarii riscului o sectiune specifica, aceasta sectiune trebuie sa fie completa si nu selectiva. Daca devine evident ca in plan au fost incluse doar acele riscuri care pot fi contracarate in mod satisfacator, increderea reciproca intre intreprinzator si investitor (esentiala pentru un proces de finantare) va fi mult mai dificil de stabilit;
- daca problema riscului nu este abordata intr-o sectiune distincta, atunci ea trebuie abordata indirect, in locurile potrivite. De exemplu, daca o firma cu activitate de prelucrare s-a bazat in mod substantial pe unul sau mai multe ccomponente care nu pot fi intotdeuna obtinute cu usurinta si la preturi rezonabile, planul trebuie sa discute alternative precum si costurile aferente.
            O tehnica utila folosita adesea pentru a demonstra ca riscul a fost luat in considerare este analiza de sensibilitate. Aceasta se concretizeaza intr-un set paralel de proiectii financiare care descriu efectele financiare probabile daca anumiti factori cheie pe care planul s-a bazat (de exemplu un calendar al lansarilor de produse) difera semnificativ in practica fata de nivelul presupus in proiectia de baza. Acestea sunt adesea incluse intr-o forma sintetica – de exemplu se poate adauga o fraza la textul care insoteste proiectiile financiare pentru a mentiona efectul asupra profiturilor si a fluxului de numerar produs de o crestere a vanzarilor anuale de 20 % fata de nivelul de 35 % luat initial in considerare. Acesta permite unui investitor potential sa identifice volumul de fonduri necesare unei companii pentru a face fata situatiilor neprevazute.
            Disponibilitatea si utilizarea tabelelor de calcul, realizate cu ajutorul calculatorului, a oferit multor firme capacitatea de a realiza analize de sensibilitate extinse cu un minim de efort, dar aceasta poate fi de asemenea un risc. O analiza informatica se poate limita la "performantele" software-ului cu care se lucreaza si, din acest motiv, cifrele derivate din analiza de sensibilitate nu au nici un sens in izolare si trebuie analizate suplimentar pentru a capata un sens. In acest context prea multe analize de sensibilitate pot aduce deservicii la fel de mult ca si prea putine analize, in cazul in care ipotezele folosite au putine sanse sa se reflecte in viata reala. In cazul in care este folosita aceasta tehnica, analizele de sensibilitate trebuie efectuate in numar limitat, pentru parametrii deosebit de semnificativi sau pentru numerele sau evenimentele foarte volatile (de exemplu cresterea vanzarilor, cheltuiala de capital, etc.).
            O forma deosebit de utila de analiza este "analiza pragurilor de rentabilitate". Aceasta calculeaza volumul minim de vanzari pentru a acoperi toate costurile fixe, presupunand un anume nivel al marjei brute pe produs. Aceasta metoda este un instrument util de analiza pentru un investitor in cazul unui proiect care prevede pierderi in primii ani (investitii sau pierderi propriu-zise legate de dezvoltarea pietei, etc.).
            Trebuie retinut ca parametrii descrisi intr-un plan de afaceri sunt destul de "perisabili". Astfel, variatiile negative sau pozitive ale acestora pot afecta proiectia initiala. Daca, de exemplu, vanzarile depasesc previziunile cu 40 %, intr-o perioada data, vor  trebui revizuite ipotezele referitoare la factorii cheie cum sunt capacitatea de productie, nevoia de personal, costul ocuparii, canalele de distributie, fluxurile de numerar, etc., probleme deosebit de importante suplimentar "anexabile" la pragurile de reantabilitate. Pentru aceasta problema exista unele solutii cum ar fi, in cursul lansarii produsului sau serviciului, strangerea de informatii importante despre pietele de desfacere si concurenta care pot fi incluse in planul de afaceri.


Powered by Medow....................................