STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Noua Medicină 2020 - Introducere (8)

Nici nu m-am apucat bine de scris la sintezele medicale (care le voi posta aici la momentul unei „mase critice” anume) că, prin amabilitatea şi curiozitatea prietenului meu Alexandru Stoica, numai iată despre ce iau la cunoştinţă... Despre un articol care "sună" aşa:

„Oamenii de ştiinţă susţin că teoria cuantică dovedeşte că a noastră conştiinţă se mută în alt univers după moarte”.

Şi tocmai ce mă „calmasem” cu noile mele descoperiri legate de suflet, urmând ca acestea să fie prezentate ceva mai târziu (poate chiar ani).

Voi face o mică descriere legat de acest „domeniu cuantic” şi de afirmaţia anterioară… Deja în acest studiu eu fac un fel de salt deosebit de important legat de abordarea triadei trup-minte-suflet unde apare una din cele mai controversate elemente posibile, cea legată de „suflet”… Deci, este evident de ce mă feresc acum de lumea cuantică (chiar dacă o voi aborda deseori în cele ce urmează), deoarece acesta ar fi un pas suplimentar, un acel ceva care este legat nu numai de existenţa noastră ci şi de cea a sufletelor…

Deci, prin urmare logică, este destul de evident de ce voi proceda la o abordare gradată, ce va urma un fel de curs al acumulărilor (imediat ce voi finaliza această introducere destul de stufoasă voi aborda un subiect neaşteptat, năucitor, care că va da o idee despre „temerile” mele privind abordarea subiectelor, cel legat de „apă”)…

Aşadar, nu strică să divagăm puţin pe tema articolului invocat, chiar dacă voi urma o linie „de completare” a postărilor anterioare.

Totul pleacă de la o carte care "virusează" din ce în ce mai bine internetul, pe nume: "Biocentrismul: Cum viaţa şi conştiinţa sunt cheile înţelegerii naturii universului", scrisă de omul de ştiinţă dr. Robert Lanza, expert în medicină regenerativă şi director ştiinţific al Advanced Cell Technology Company (cotat de publicaţia New York Times ca fiind al treilea om de ştiinţă în viaţă la momentul actual). Autorul este cunoscut pentru cercetările sale extinse cu privire la celulele stem şi este renumit pentru succesele sale în ceea ce priveşte clonarea de animale pe cale de dispariţie şi nu în ultimul rând este foarte implicat în fizică, astrofizică şi astrobiologie (amestec de ştiinţe exploziv, care a dat naştere la o nouă teorie, cea a biocentrismului, a cărui promotor asiduu a devenit).

În această carte, Robert Lanza nu are nici o îndoială asupra faptului că viaţa nu se termină atunci când corpul moare şi poate dura pentru totdeauna... Teoria biocentrismului, prezentată aici, relevă faptul că viaţa şi conştiinţa sunt fundamentale pentru univers, conştiinţa fiind cea care creează universul material, şi nu invers. El ne indică faptul că structura universului în sine, cu toate legile şi constantele lui sunt fin "acordate" pentru a putea crea şi susţine viaţa demonstrând că, la bază se află o inteligenţă, o conştiinţă "înainte de toate acestea"...

Până acum nimic nou, nici măcar în „comparaţie” cu biblia creştină sau alte scrieri religioase. Voi prezenta multe lucruri completive la această teorie dar, acum, este bine să înţelegem ceva, la modul cel mai serios. Care ar fi importanţa „vieţii veşnice” (sufletului, conştiinţei sau cum doriţi să o denumiţi)?!? Reţineţi întrebarea şi continuăm!

De asemenea el susţine că spaţiul şi timpul nu sunt ceva palpabil, cognoscibil ci sunt nimic altceva decât instrumente create de noi pentru a putea înţelege ceva din ceea ce ne înconjoară... El merge până într-acolo încât afirmă că noi purtăm spaţiul şi timpul (în spate) asemenea broaştelor ţestoase care îşi cară carapacea, şi, la finalul existenţei materiale nu facem altceva decât să lepădăm carapacea continuându-ne existenţa... Teoria presupune că moartea conştiinţei pur şi simplu nu există. La rândul ei moartea există doar pentru simplul fapt că oamenii se gândesc (se raportează) la ei prin simpla existenţă a trupului lor şi, prin extensie, la moartea trupului lor apare şi ideea de moarte a conştiinţei...

Dar trupul nu este altceva decât un fel de „antenă satelit” care primeşte semnalul şi astfel, conştiinţa îşi continuă existenţa chiar dacă receptorul s-a defectat/ nu mai există... Adică, conştiinţa există, de fapt, în afara trupului şi, deci, în afara constrângerilor timp-spaţiu. Ea este capabilă de a se găsi oriunde, atât în trupul uman cât şi în afara lui, neputând fi localizată prin însăşi atotprezenţa ei, asemenea oricărui obiect cuantic. Acest lucru atrage şi ideea că nu este exclus, ba chiar este sigur că, există mai multe universuri, totul fiind întrepătruns, direct existent oriunde şi oricând, într-un univers trupul fiind mort dar în altul continuând existenţa prin însăşi existenţa atotprezentă a conştiinţei care astfel, se poate interpreta că poate migra oriunde.

Acest lucru înseamnă că, odată ce am intrat în "tunelul de lumină" nu urmăm un drum spre rai sau iad ci, pur şi simplu, ne comutăm în alt univers, în alt trup ce trăieşte alternativa acelui univers sau continuă chiar exact aceeaşi existenţă...

Ori, atât timp cât nu există timp, care este „faza” cu mersul undeva, la ce se raportează existenţa noastră?!? Că ai făcut ceva cândva sau că faci ceva acum, eventual permanent?!? Şi, în urma unei astfel de analize să ajungi la o decizie, cum ar fi deciziile corective de tip noua medicină, dacică sau nu (nu merg atât de departe să analizez plasamentul în rai sau în iad)…

Informaţiile care vin din lumea spirituală ne spun (sunt mulţi autori în domeniu, nu doar eu) că sufletele modelează complet (nori de praf, pietre, planete, stele, fiinţe vii, etc) acest univers cunoscut de noi. Fiecare suflet cu priceperea lui. Unii o dau în bară, alţii nu. Suntem doar suflete dintr-o Unicitate, Dumnezeire, Putere Unică sau cum doriţi să o definiţi. Deci, ca suflet, suntem un fel de celulă a unui trup/ corp mai mare, cel al Puterii Divine (şi, poate şi ea, la rândul ei, continuă „expansiunea” sau „manifestarea intrinsecă”, depinde de unde „priveşti”).

Şi, evident, fiecare celulă trebuie să îşi facă treaba ca ansamblul să meargă mai departe. De nu merge treaba, cancer, diabet sau altele asemenea… Dar, cum poţi să faci cancer dacă nu există timp?!? Vedeţi, maieutica asta cu întrebările ei…

Ca să nu vă mai plimb prin întrebări, vă transmit exact, cuvânt cu cuvânt, ce au „primit” alţii din lumea sufletelor (ce am primit eu este treaba mea până ce o voi insera, la vremea lor, în postări).

Universul nu este altceva decât ceva intrinsec unui alt fel de univers. Dar, culmea, nu este o concentrare, aşa cum am interpreta masivele acumulări stelare, aşa cum am interpreta un zid în care dăm cu capul. Nu este aşa. Universul perceput de noi este o „destrămare” intrinsecă a unui univers mai cuprinzător, descris de oamenii de ştiinţă prin intermediul materiei întunecate (dark mater – nefericită denumire în „tandem” cu persoanele mai religioase) şi al energiei întunecate. Nu voi intra în detalii acum (vezi postări viitoare) dar este deja destul de bine demonstrat acest lucru prin intermediul teoriei Haramein-Rauscher (ambii elveţieni) care, evident, demonstrează faptul că actuala structură a universului nu poate fi susţinută decât dacă există un fel de structură/ energie suport pentru aceasta (fapt din ce în ce mai recunoscut de lumea fizicii zilelor noastre).

Şi, pornind iniţial de la demonstraţii diverse (teoria „spin”, protonul Schwarzschild, dinamica plasmei, universul holografic, etc) ajunge la a demonstra că energia neagră existentă într-un singur centimetru cub de vid este mai mare decât întreaga energie conţinută în întreaga materie care compune universul nostru. Şi, astfel, ducând logica mai departe este evident că se deduce faptul că materia este, de fapt, o descompunere a universului care conţine universul nostru (pe sistemul universului holografic).

Ei, dar va fi lung drumul până ce vă voi prezenta materiale despre toate acestea (am de scris mai întâi despre altele, socotite de mine mult mai importante). Pentru acum, ce trebuie să „reţineţi” este faptul că este vorba despre un univers holografic (lucru demonstrat de lumea fizică dar încă neacceptat de profani şi reticenţi) şi, conform principiului holografic (vezi inclusiv materiale despre hologramă, care are acelaşi principiu), orice parte a unui univers holografic, indiferent cât de mică/ fragmentată ar fi aceasta, conţine imaginea universului (întregii holograme). Greu de perceput de către „neştiutori” sau ignoranţi dar uşor de înţeles pentru cei care au citit cât de cât.

Mergând mai departe, fiind vorba despre o „secvenţă în destrămare” dar ce merge spre recompunere (vezi caracterul entropic al universului perceput de noi) se ajunge la existenţa timpului care nu este altceva decât un fel de „reziduu” ce apare până la recompunerea „materiei” (întunecate) iniţiale (de exemplu, unul dintre stadiile intermediare de recompunere este reprezentat de găurile negre) unde se ajunge la starea de echilibru caracteristică universului care ne cuprinde intrinsec şi inexistenţa timpului.

Deci, chiar dacă suntem veşnici, fie şi în „inerţia” universului holografic,. Este clar că suntem veşnici şi datorită faptului că aparţinem acelui univers în care timpul nu există…

Această teorie ce insuflă speranţa veşniciei are mulţi susţinători involuntari ce se regăsesc nu numai printre cei care doresc să trăiască veşnic ci printre mulţi oameni de ştiinţă bine-cunoscuţi. Aceştia sunt reprezentaţi de fizicienii şi astrofizicienii care tind să fie de acord cu existenţa lumilor paralele şi care sugerează posibilitatea existenţei de universuri multiple, de "multivers" (cum este denumit în lumea ştiinţifică), demonstrând că nu există legi fizice care să interzică existenţa acestuia.

Această teorie postulează că, la un moment dat, multiversul realizează o multiplicare de nenumărate cazuri similare unui dat, socotit a fi punct de referinţă (la un moment de referinţă). Totul depinde de acţiunile noastre dar şi de universul în care te afli...

Din punct de vedere tehnic, se pare că universul este format din mai multe sfere "de expansiune" care, la rândul lor formează noi alte sfere, procesul repetându-se la infinit chiar dacă, perceptibil, totul se rezumă la "acelaşi univers fizic", conştiinţa fiind singura care se "separă"/ migrează în una din aceste sfere pierzând legătura cu toate celelalte. Acest fapt este susţinut şi de imaginile recepţionate (cu privire la radiaţia rezidentă care a rămas încă de la big-bang, momentul de start al universului nostru perceptibil) via telescopul spaţial Plank, pe baza cărora, oamenii de ştiinţă au creat o hartă din care se relevă prezenţa a numeroase "găuri" care se datorează influenţei celorlalte universuri asupra universului nostru.

Acum se ajunge la suflet...

Deci, în conformitate cu teoriile biocentrismului, inclusiv neo-biocentrismului, există o "abundenţă" de locuri unde ar putea "migra" sufletele noastre la momentul încetării legăturii cu trupul nostru...

Dar, există sufletul? Nu există, încă, nici o teorie ştiinţifică care ar accepta aceasta? Conform studiilor ştiinţifice referitoare la moarte se pare că informaţiile cuantice "conţinute" în trupul nostru (eventual în sistemul nostru nervos) se disipă în univers la momentul morţii (la momentul acesteia, suportul cuantic reprezentat de complexul din şi în jurul microtubulilor neuronali nu mai funcţionează şi astfel este permisă eliberarea informaţiei conţinute, deoarece acest conţinut nu poate fi distrus... Eliberarea conştiinţei...

De aceea, la persoanele resuscitate, s-a procedat la refacerea viabilităţii trupului înainte de golirea microtubulilor sau dezagregarea informaţiei de menţinere cuantică la acest nivel a informaţiei/ conştiinţei şi, astfel, persoana respectivă a avut "o experienţă aproape de moarte"...).

Toate acestea înseamnă că, după moarte, această informaţie este eliberată din organism şi, astfel, şi conştiinţa noastră (care o însoţeşte sau o formează)... Acest fenomen, la acest moment al "morţii" (de fapt al transferului) este observat la nivelul microtubulilor de la nivel neuronal (în special la nivelul neuronilor ce compun creierul, locul unde este localizat astfel suportul conştiinţei, locul primar de prelucrare a informaţiei cuantice). Aici, la acest nivel al microtubulilor neuronali este susţinută experienţa noastră de conştiinţă, fiind rezultatul efectelor gravitaţiei cuantice în aceşti microtubuli (teorie denumită "reducere obiectiv orchestrată").

Astfel, conştiinţa (sau proto-conştiinţa) este teoretizată a fi o proprietate fundamentală a universului, prezentă la acest nivel chiar din momentul Big-Bang-ului... Într-un astfel de sistem protoconştient, conştiinţa este proprietatea de bază a realităţii fizice accesibile către un proces cuantic asociat cu activitatea creierului. Sufletele noastre sunt construite din ţesătura de bază a universului şi există încă de la începutul timpului. Creierele noastre sunt doar receptoare şi amplificatoare pentru protoconştiinţă, care este intrinsecă pentru ţesătura spaţiu-timp. Deci, această conştiinţă non-materială există şi va trăi după moartea manifestării fizice a acesteia (corpul).

Legătura la noua medicină...

Atât timp cât mă chinui să trec peste realizările şi forţa Noii Medicine Germane (cea a doctorului şi medicului Hammer, şi a celor care au înţeles ceva din ea şi au început să slujească omul pentru a avea acces la un fel de adevărată medicină) încercând să definesc Noua Medicină, de fapt acumulând informaţiile "trăite" de alţii şi dându-le un sens, o structură, este evident că această descoperire "pică" exact când trebuie. Gândiţi!!! Noua Medicină Germană afirmă că toate afecţiunile sunt un răspuns al proceselor creierului... Ori, în condiţiile noilor "achiziţii" ale ştiinţei, nu cumva cei care împărtăşesc aceleaşi idei cu mine (de fapt, eu le împărtăşesc şi prezint ideile), nu-i aşa că fac o afirmaţie mai completă şi mai corectă... Totul este un răspuns al triadei trup-creier-suflet...

Dacă mai integrez aici şi „descoperirile” (informaţiile) ce vin din lumea sufletelor acest lucru ajunge, cel puţin pentru mine şi cei ca mine, ca o confirmare că nu suntem nişte simpli ignoranţi ci avem o legătură cu ceva, cu un ceva care ne transmite ceva şi, indiferent de interpretările de gen „fură curent”, „au probleme la mansardă” sau altele asemenea.

La ce ne-ar fi de folos cunoaşterea aceasta?!? M-am întrebat de multe ori, mai ales dacă mă gândesc la faptul că aş putea să îmi trăiesc viaţa în loc să o „pierd” pe aceste studii, analize, sinteze, deducţii, etc… Aceeaşi „disperare a nonsensului” apare şi dacă îmi pun întrebarea: „La ce îmi este de folos dacă ştiu aceste lucruri, despre veşnicie, despre suflete şi cerinţele sau câştigurile acestei conştientizări (şi multe, multe altele asemenea), pentru că este important ceea ce faci tu acum, în acest timp şi această dimensiune corelat cu trecutul şi viitorul tău?!?” (veţi avea detalii despre această întrebare fără sens pentru 99,99% dintre voi în postări viitoare). Şi, răspunsul a fost: „Habar n-am de ce am această chemare!!!”. Până ce am ajuns la posibilitatea de a găsi căi de vindecare a trupului, căi ce pot fi atinse, accesate doar prin intermediul cunoaşterii, căii ce nu pot fi înlocuite de pastile, formule sau efecte magice, şi altele asemenea. Cunoaşterea te face să mergi mai departe cât timp nu eşti un homo sapiens care fuge după confort (bani, putere, posesie sau alte „jucării pentru copii”), care fuge de responsabilitatea cuvântului, de „responsabilitatea” veşniciei, de necesitatea de a considera aproapele tău ca pe tine însuţi, deoarece orice dezechilibru vei provoca vei fi nevoit să îl îndrepţi şi multe, deoarece orice durere vei provoca o vei trăi şi tu, la fel cum orice plăcere vei provoca o vei trăi şi tu, şi multe, multe altele…

Pentru a finaliza, nu ţin decât să amintesc faptul că toată această conştiinţă de care dispuneţi există de la începutul timpurilor şi, cândva, înaintea conştiinţei care o aveţi acum "la dispoziţie", ea a fost conştiinţa altcuiva, în alt univers (trecut sau viitor... pentru că timpul nu există)... Totul este Unul şi noi suntem părţi manifeste ale acestuia.

Din punctul meu de vedere, văd toată această cucerire a umanităţii ca pe un fel de premiu... De ce? Intraţi pe acest link http://dorinm.ro/indexijl.html şi vedeţi ce am scris încă de acum peste 20 de ani...

Poate voi mai reveni asupra acestui subiect... Pe data viitoare!!!

Dorin, Merticaru