Limbajul întregului (4)

Continuăm tema de ieri…

Ieri am uitat să precizez (de fapt să reiterez) că rezonanţa presupune o amplificare a vibraţiilor în cadrul unui sistem rezonant. Mai concret, amintiţi-vă întotdeauna că, indiferent care este vibraţia pe care o emiteţi, legea rezonanţei o va amplifica.

Pornind de aici şi de la cele „descrise” în postarea de ieri, este evident că vom face tot ce este posibil, în eforturile noastre viitoare, de a găsi o cale de identificare a „depozitelor” de la nivelul subconştientului (realizate de „întreg”) dar şi de poziţionare a acestora în conştient în funcţie de „cel mai bun interes”. Acest „cel mai bun interes” se poate realiza numai prin colaborarea cu subconştientul care, nu discerne după interese ci este o acumulare neutră de informaţii/ înregistrări. Deci, un discernământ oarecare are tocmai conştientul, cu infimele sale capacităţi de analiză şi decizie corectă.

Multe postări din cele anterioare au fost dedicate limbajului, inconştientului, subconştientului şi conştientului. Dar, care este cheia discernământului?!?

Cea mai puternică formă de limbaj este cea vizuală, comună tuturor componentelor „întregului” de care pomenesc atât. Dar, dacă nu sunteţi un bun desenator, utilizarea comunicării prin imagini lasă de dorit. Atunci, a intervenit „Cuvântul”. Cuvinte, cuvinte, cuvinte, este o cerere simplă a conştientului. Poate, de aceea, am acordat atât de multă atenţie limbajului, legat de folosirea cuvintelor şi, cel mai important aspect dintre toate, de sentimentele care se află în spatele cuvintelor. Poate de aceea n-am inserat până acum nici cea mai mică imagine, schemă sau alt reper vizual. Deci, cuvintele sunt singurul factor comun al tuturor eforturilor de colaborare între elementele întregului, înţelegerea semnificaţiilor propriilor cuvinte (dar şi a celor utilizate de cei din jur la comunicare).

Cuvintele se află pretutindeni, le rostim, le citim, le scriem, le gândim, le vedem, le auzim în mintea noastră. Din postările despre apă (anterioare acesteia), cuvintele şi-au dovedit rostul lor vibraţional, fără a mai lua în calcul că ele sunt vibraţie transmisă pe calea aerului (sau orice altă cale). Ele transmit vibraţia care o emitem noi odată cu ele. Cuvintele „temă pentru acasă”, de exemplu, îi pot face pe unii oameni să aibă sentimente nostalgice similare sentimentelor plăcute, iar pe alţii să aibă sentimente neplăcute, negative. La fel, cuvântul „bani” poate avea o conotaţie pozitivă pentru unii şi negativă pentru alţii. Şi exemplele nu au de ce să continue. Deci, atât timp cât gândurile noastre sunt transmise majoritar prin cuvinte, iată de ce vom insista pe descrierea modului de utilizare al acestora (imaginile sunt fără echivoc, pe cât cuvintele au conotaţii major diferite pentru aceeaşi persoană).

Dacă vă spun nu să vă gândiţi la Turnul Eiffel (l-am ales deoarece este un simbol ceva mai cunoscut), ştiu că tocmai aţi făcut acest lucru (l-aţi vizualizat). Mintea Dumneavoastră inconştientă, precum şi cea conştientă, automat filtrează cuvântul „nu” şi rămâne „să vă gândiţi la Turnul Eiffel” (am subliniat şi în postările anterioare acest lucru). Iată cum, o simplă „eroare” de limbaj ne transmite să facem exact ce nu dorim, să recepţionăm exact ce nu trebuie. Dacă în viaţa de zi cu zi acest termen trebuie folosit în comunicare (şi oricum facilitează rezonanţe în neconcordanţă cu ceea ce ne este necesar, sau ce este necesar altora), în comunicarea întregului el trebuie eliminat în totalitate. Există enunţuri care au ca rezultat acelaşi înţeles şi trebuie să insistăm în a exersa astfel de enunţuri eliminând încetul cu încetul utilizarea lui „nu”.

Iată câteva exemple în acest sens: în loc de „nu ezita să mă suni” putem folosi „sună-mă cât de repede poţi”, în loc de „nu intra în panică” putem folosi „rămân calm”, în loc de „nu uita că” putem folosi „aminteşte-ţi că”, „nu întârzia” poate fi „fii punctual”, „nu vreau să mă doară” poate fi „îmi va fi bine”, ş.a.m.d. Nu trebuie să uitaţi că, mintea nu poate fi ocupată de emoţii pozitive şi negative în acelaşi timp. Trebuie să predomine fie unele, fie celelalte. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că emoţiile pozitive sunt cele care ne influenţează în mod dominant mintea. Deci, abia atunci când treceţi de la ceea ce nu vă doriţi la ceea ce vă doriţi, cuvintele se schimbă. Şi, atunci când se schimbă cuvintele, şi vibraţia se schimbă şi puteţi emite doar un singur tip de vibraţii odată.

Idea de bază ar fi că, putem să ne reajustăm permanent vibraţia. Astfel, putem să ne dăm seama în fiecare moment dacă ceea ce emitem este pozitiv sau negativ, identificând sentimentele pe care le avem.

Deci, reamintindu-ne acest lucru putem trece mai departe. Din fişele de ancore, apoi personalizate, apoi asociate sentimentelor, apoi asociate identificărilor legate de sentimentele semnal, putem continua fişele noastre cu formularea a „Ce anume ne dorim?”… Numai având un răspuns la această întrebare avem capacitatea de a proceda la reajustarea corectă a vibraţiilor existente în noi (şi, deci, emise de noi, participante la rezonanţe). Având un efort anterior de organizare a „identificărilor” noastre, precum şi a ceea ce dorim noi de la viaţă, particular de la o anumită situaţie, putem să ne reajustăm vibraţia, de la una negativă la una pozitivă, prin simpla alegere a unor cuvinte diferite şi a altor gânduri. Repet, atunci când vorbiţi despre ceea ce nu vă doriţi şi apoi vorbiţi despre ceea ce doriţi, cuvintele se schimbă şi vibraţia noastră se va schimba. Efortul de corectare, din care rezultă vibraţia pozitivă anulează vibraţia negativă şi apoi, simpla repetare a enunţului/ gândului pozitiv va permite manifestarea numai a vibraţiei pozitive.

Legea rezonanţei nu îşi aminteşte ce vibraţie aţi emis acum cinci minute, cinci luni sau cincizeci de ani. Ea răspunde doar vibraţiei pe care o emiteţi chiar în clipa aceasta şi rezonează cu ceva corespunzător (la nivel subconştient, acest efort va elimina încetul cu încetul „înregistrările” negative anterioare şi, astfel, veţi „trece” predominant numai pe emisie pozitivă, automată – rapiditatea acestui proces este crescută şi numai deoarece rezonanţa pozitivă cu mediul amplifică efectul vibraţiilor). Aşadar, pentru a şti dacă emiteţi vibraţii pozitive sau vibraţii negative, este de ajuns să priviţi în jurul Dumneavoastră, la rezultatele pe care le obţineţi în orice domeniu al vieţii, ele fiind o reflectare perfectă a ceea ce emiteţi (dar, atenţie la mediul în care vă aflaţi – dacă iniţial vibraţiile Dumneavoastră vă „încadrau” într-un mediu negativ, este posibil ca schimbarea vibraţiilor să atragă probleme).

Dar, revenind la ceea ce ne dorim, este evident că acest efort ne va releva cum să folosim deliberat rezonanţa. Din literatura de specialitate, cel mai simplu procedeu este cel în trei paşi, în baza cărora se realizează următoarele fişe (după cele realizate până acum). Deci, din fişele anterioare se pot lua, pur şi simplu, reperele existente sau se pot grupa pe domenii cum ar fi carieră, sănătate, afaceri, relaţiile de cuplu, relaţiile cu prietenii sau situaţia financiară (fiecare după timpul şi energia disponibilă – deoarece este vorba despre un nou efort de sintetizare al fişelor existente).

Vă recomand să parcurgeţi mai întâi întreaga procedură şi, ulterior să vă apucaţi de treabă cu fişele!

Pasul 1: Identificaţi-vă dorinţa (dorinţele)!

Sună uşor, nu-i aşa?!? Din toate „contactele” mele realizate de-a lungul timpului, 99% din persoane habar nu aveau ce doreau în mod concret sau se limitau la dependenţe cum ar fi banii, profesia sau altele asemenea. Mai mult, majoritatea oamenilor se pricep foarte bine la identifica ceea ce nu doresc şi mai puţin ce îşi doresc, lucru care, evident, îi menţine „forţat” în vibraţie negativă. Dar, când se procedează organizat, după sistemul de deducere care l-am prezentat până acum (în postările anterioare) şi care nu îmi aparţine ci este desprins direct din studiu materialelor realizate de cercetători consacraţi (mulţi dintre ei doctori în medicină) dintr-o corelare a descoperirilor din psihologie corelate cu unele mai parapsihologice „confirmate” de practica lor şi de a mea, lucrurile se schimbă în mod radical. Abia atunci oamenii îşi dau seama ce doresc cu adevărat şi nu mai sunt orbiţi de „credinţele” care inundă pe fiecare din noi

Şi, merită să subliniez acum o „chestie” deosebit de importantă care am descoperit-o de-a lungul practicii: simpla identificare a ceea ce îşi doreşte o persoană a determinat schimbări radicale, în binele dorit de acea persoană, în viaţa fiecărui individ care a făcut acest lucru. La început nu mi-a venit să cred dar, în timp, m-am convins de acest lucru. Şi asta deoarece, atunci când observaţi şi identificaţi elementul de contrast ca fiind ceva ce nu doriţi, înţelegeţi cu mai multă claritate ce vă doriţi de fapt şi începeţi să acţionaţi predominant în direcţie corectivă, fie şi la nivel inconştient. Deci, iată un motiv perfect să trecem imediat la treabă.

Dar să clarific ce este cu anunţul anterior, „elementul de contrast”. Din punct de vedere tehnic acest efort de identificare este denumit „identificarea elementelor de contrast”. Contrastul, aşa cum va fi el folosit în conexiune cu legea rezonanţei, constă în acele lucruri care nu vă plac, care vă menţin în linia generală de emisie negativă intereselor şi persoanei Dumneavoastră, care nu vă fac să vă simţiţi bine sau vă fac să aveţi o stare proastă (de aceea mai este denumit element de contrast deoarece scoate în evidenţă ceea ce nu vă doriţi, dobândind claritate în direcţia identificării a ceea ce doriţi). În momentul în care identificaţi în viaţa Dumneavoastră ceva care pare a fi un element de contrast şi vă pierdeţi timpul plângându-vă de el, vorbind despre el sau declarând că nu îl mai vreţi, emiteţi o vibraţie negativă care, bineînţeles, întăreşte manifestarea acestuia. Adică, legea rezonanţei va răspunde vibraţiei Dumneavoastră negative şi vă va aduce tot mai mult din acel lucru, care, de altfel, corespunde vibraţiei Dumneavoastră.

Deci, claritatea apare în mod firesc atunci când observaţi contrastele din viaţa Dumneavoastră. Imaginaţi-vă că mergeţi cu maşina împreună cu un prieten care caută tot timpul să „prindă” anumite posturi la aparatul radio (sau anumite melodii pe un CD cu muzică). La un moment dat, el va alege un post care transmite o melodie care vă displace profund (sau alege de pe CD rularea acelei melodii). Începeţi să vă simţiţi stresat.

După mai multe minute de astfel de audiţii, cu siguranţă, indiferent cât de amabil sunteţi, începeţi să vă spuneţi: „Asta este maşina mea şi nu mai stau să ascult aşa ce a nici măcar o secundă”. Şi veţi schimba postul (sau melodia) începând imediat să vă simţiţi mai bine, mai fericit şi mai relaxat, indiferent de percepţiile prietenului, sau dacă melodia respectivă nu este chiar ceea ce vă place cel mai mult. Observaţi că, atunci când acordaţi atenţie lucrurilor care nu vă plac, v-a devenit foarte limpede ce anume vă place, cu alte cuvinte contrastul oferindu-vă claritate.

Deci, pentru a observa rapid contrastul, întrebaţi-vă: „Deci, ce anume îmi doresc eu?”.

Acest lucru se va „aplica” foarte bine în cazul fişelor realizate de noi. De exemplu, veţi identifica printre ancore elemente ce aparţin unei foste prietene sau prieten. Probabil că acum nu vă mai vedeţi cu acea persoană şi, datorită acestei relaţii, probabil că aveţi o întreagă listă cu lucruri sau situaţii cu care nu doriţi să vă mai confruntaţi niciodată. Aceasta devine, automat, o listă a elementelor de contrast, listă care vă va ajuta să aveţi o mai mare claritate în ceea ce priveşte modul în care doriţi să fie partenerul/ partenera Dumneavoastră. Deci, iată cum, încă odată, observarea contrastelor este esenţială pentru că vă va ajuta să ştiţi cu claritate ce anume vă doriţi.

Cheia pentru a obţine ceea ce vă doriţi, fără a vă lăsa prinşi de focalizarea asupra a ceea ce nu vă doriţi este să observaţi rapid elementul de contrast fără a zăbovi asupra lui. Numai Dumneavoastră puteţi hotărî cât poate dura acest moment de observare. Pentru unii, identificarea elementelor de contrast pentru relaţia de cuplu poate să dureze ani de zile, pentru alţii mai puţin. Observaţi că, atunci când identificaţi elementele de contrast în ceea ce priveşte simţurile (VAKOG), toleranţa Dumneavoastră este minimă. Cu alte cuvinte, cât timp aţi continua să mirosiţi ceva ce nu vă place cum miroase? Sau, cât timp aţi asculta o muzică dacă nu vă place cum sună? Sau, cât timp aţi continua să mâncaţi ceva care are gust neplăcut? În oricare din cazurile de mai sus, observaţi contrastele şi treceţi rapid la altceva.

Cu toate acestea, există anumite zone din viaţa Dumneavoastră în care, foarte probabil, observaţi elementele de contrast un timp mult prea îndelungat. Şi acest zone pot avea mare importanţă în viaţa Dumneavoastră, mă refer aici la relaţiile personale, carieră, sănătate, bani sau altele asemenea. În general, cu cât petreceţi mai mult timp investind energie, timp şi atenţie focalizându-vă asupra lucrurilor nedorite, cu atât mai bine. Modelul dobândirii clarităţii prin contrast vă poate ajuta în acest caz pentru a descoperi ce anume vă face să vă simţiţi bine şi să faceţi acel lucru din nou şi din nou.

În concluzie, scopul Dumneavoastră este de a limita contrastul în toate domeniile de activitate. Este OK să fiţi satisfăcut de toate domeniile vieţii Dumneavoastră. Chiar dacă sună egoist, aceasta înseamnă că aveţi grijă de Dumneavoastră. Este OK să vă pese de voi atunci când mâncaţi, atunci când vă cumpăraţi ceva, atunci când vă îmbrăcaţi, atunci când ascultaţi ceva anume, atunci când plecaţi în concediu, etc? Deci, eu vă încurajez să aveţi grijă de voi în toate domeniile vieţii Dumneavoastră, mai ales în: sănătate, relaţii personale, finanţe, carieră (în ordinea enunţată). În aceste patru domenii oamenii tind să aibă o mulţime de emoţii negative şi să le remarce o perioadă îndelungată de timp, în multe cazuri chiar ani.

Şiii, continuăm şi mâine când vom „aborda” modelul clarificării prin contrast (noile fişe ce continuă cele anterioare, legate de ancore)!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru