Limbajul subconștientului (21)

Azi voi finaliza cu limbajul subconştientului, cu mesajele sentimentelor (cred că ajunge deja, mai ales că este vorba despre un fel de introducere)… Aşadar, am ajuns la posibilitatea de a crea programe pozitive, care să înlocuiască sau, cel puţin să corecteze, disponibilul existent la nivelul subconştientului. Nu uitaţi, este vorba despre un material informativ! Ceea ce contează va urma ceva mai târziu (în postări viitoare) când, în accepţia mea (şi a celor de unde m-am informat, cu care am colaborat etc) este momentul de a face cu adevărat ce trebuie (chiar dacă v-am prezentat fişele cu ancore şi cum se interpretează limbajul subconştientului)…

Şi, la fel de important, dacă nu aveţi capacitatea de a parcurge ceea ce am prezentat până acum, nu are rost să continuaţi: fie nu aveţi capacitatea de a face ceva (fără supărare, în sensul că nu vă ajută nivelul de cunoştinţe), fie nu aveţi hotărârea de a face ceva (fără supărare, să citiţi mii de pagini web aveţi răbdarea, să vizionaţi mii de programe TV aveţi răbdarea dar să parcurgeţi acest blog şi ce urmează… aţi înţeles ideea), fie nu vă este permis acest lucru (şi, aici nu comentez, fără supărare).

„Totul este perfect, totul are un rost!” este un mesaj ce îl transmit obsesiv tuturor celor care îmi solicită ajutorul în ultimii cinci ani de când am renunţat la orice formă de ajutor medical (care, aproape îl detest chiar dacă ştiu că este deplasată această percepţie). Şi mă simt cu totul altfel… Nu neapărat mai bine dar mai eficient, mai plăcut. Dacă suma de parametri ce constituie ceea ce noi denumim destin, soartă, karmă etc îmi dă senzaţii, sentimente neplăcute nu am altceva de făcut decât să caut soluţii, să merg înainte cât mai bine.

Subordonaţii de la serviciul unde lucrez mi-au comunicat ceva legat de acest lucru făcându-mi, de ziua mea, un cadou sub forma unei căni inscripţionate pe care se afla mesajul „Dacă ai grijă de sănătatea ta…” pe o parte, „Mori mai sănătos!” pe cealaltă parte a cănii. Asta „certifică” că nu sunt pe un drum greşit, că fac ceva pentru ca viaţa să fie mai bună, că m-am reprogramat destul de bine pentru a merge înainte într-o ţară ca România, în condiţiile în care m-a „inserat” soarta (să-i zicem)…

Iată, acum, câteva exemple ce vin din jurul meu, date de oamenii ce îşi repetă mereu şi mereu ceva util (sau nu), reîmprospătând programarea inconştientă (nerealizând acest lucru): „Totul pare să nu aibă rost”, „Nimic nu merge pentru mine”, „Ce poate merge greşit va merge greşit” (şi alte „Legi ale lui Murphy”), „Niciodată nu am bani de ajuns”, „Totdeauna am fost sărac”, „Totdeauna sunt nervos la orice fel de testare”, „De fiecare dată când încerc să gândesc pozitiv o dau în bară”, „Niciodată nu am timp să fac aia sau cealaltă”, „Nu voi merge niciodată înainte deoarece oamenii sunt plini de prejudecăţi”… Şi multe, multe altele.

Toate acestea cu infinitele lor „variaţii” par a fi învăţături „de viaţă” care le folosim pentru a putea merge mai departe. Dar, oare, aşa este?!? Este normal. Da, aţi citit bine, este normal. Cu toţi dorim să avem o viaţă mai bună şi tot continuăm, constant, să facem ceva pentru asta. Dar, cea mai practicată „metodă” este de a repeta cea ce făceam fiindcă „nu ne duce capul mai mult de atât”. Deci, chiar simpla acţiune repetată la nesfârşit, fără rost, atât timp cât nu realizăm nimic, este cea care întăreşte în subconştient exact ceea ce gândim. Aşa ajungem să credem că nu avem cum să oprim astfel de comportamente, astfel de gânduri, că este imposibil să ne oprim. Deci, ce ar fi de făcut? Nimic mai simplu…

Toţi avem mintea plină de astfel de afirmaţii. Ce ar fi dacă am face mici completări de genul „Totul pare să nu aibă nici un rost pentru că …”, „Nimic nu merge pentru mine deoarece …”, „Ce poate merge greşit va merge greşit fiindcă …”, „Niciodată nu am bani de ajuns pentru …”… Şi putem continua. Veţi sesiza că, atunci când încercaţi să completaţi punctele cu ceva, totul devine specific, nu mai este atât de general, vă oferă un punct de sprijin în abordările viitoare… Mai mult, veţi descoperi lucruri despre Dumneavoastră spuse chiar de Dumneavoastră despre cât de greşit acţionaţi, fără dubii sau justificări gen: „Sunt prea bătrân, tânăr, ocupat etc pentru a face …”, „Nu pot face asta pentru că …”, „Nu pot face asta deoarece niciodată …”. Deja aţi coborât problema din absolut la ceva particular, clar, de aceea!!! Deja „melodia” care se repeta la infinit are o finalitate ce o putem da prin gesturi mai simple decât ne imaginăm, fără dubii.

În ajutor vă voi veni cu un fel de exemplu test… Deci, chiar acum vă rog să vă imaginaţi o banană violet. Haide, că se poate. Banană violet. Banană violet, „din cap până în picioare”. De ce violet? O fi stricată, o fi vopsită? Dar este violet. Hai că pot să văd o banană violet! Acum nu vă mai gândiţi la banana violet! Deja mintea Dumneavoastră, în marea majoritate a cazurilor, este plină de imagini de banane violet. De fapt, cu cât veţi încerca să nu vă mai gândiţi la banana violet, veţi vedea în continuare banane violet. Şi asta, chiar dacă nu aţi văzut vreodată în realitate o banană violet.

Şi vă veţi gândi la banana violet mult timp după acest exerciţiu, în cele mai ciudate momente. De ce?!? Pentru că imaginea bananei violet a fost înregistrată în subconştient, acesta nefiind capabil să facă distincţia dintre real şi imaginar. Mai mult, acest exemplu ilustrează de ce unii oameni nu se pot opri din fumat, din băut alcool, etc. Poate că ei încearcă să nu se mai gândească la ţigară, la alcool dar asta nu va funcţiona deoarece imaginea, comportamentul, dependenţa sunt „adânc” fixate în subconştient. La fel şi în cazul unei mici gustări, cu atât mai pregnante cu cât este mai „favorită”. De ce?!?

Deoarece tot ceea ce ţine de „reperul” nostru se pune în acţiune. Simplul gând la mâncare ne pune sistemul digestiv în mişcare. Deci, gândul la o mâncare favorită, asociată cu o dependenţă, nu este greu să vă imaginaţi ce efect are. Apoi intervine faptul că foarte puţini dintre noi ştiu că subconştientul nu „cunoaşte” negaţia. Dacă ne spunem „Nu vreau să mai mănânc!”, la nivelul subconştientului ajunge „Vreau să mai mănânc!” (de fapt emisfera cerebrală dreaptă aude „Nu …” iar cea stângă aude la fel ca subconştientul şi, astfel apare conflictul… dar acestea sunt detalii). Numai cele prezentate până acum explică insuccesul nostru de a continua astfel de „poziţie”. Deci, care ar fi soluţia?!?

În primul rând este nevoie să ne identificăm necesităţile, nevoile, dorinţele (treci la treabă şi luptă cu fişele de ancore, apoi cele cu ancore personalizate, apoi cu cele unde ai identificat corelaţiile dintre ancorele personalizate şi sentimentele primare, în cazul fericit, la care se adaugă corelaţiile la sentimentele secundare, frustrări, şi cele terţiare, depresii). Apoi trebuie să procedăm la realizarea de enunţuri în care să evităm utilizarea termenilor „Nu”, „Niciodată” sau alţii asemenea. Ceva de genul transformării lui „Nu îmi este frică” în „Sunt neînfricat”. Numai enunţurile pozitive vor releva subconştientului care este adevărata viaţă care doriţi să o aveţi, să o experimentaţi. De abia acum putem începe să înlocuim „elementele negative” prezente la nivelul subconştientului cu ceea ce dorim să se afle acolo.

Va lua timp, va cere răbdare, perseverenţă, dar veţi reuşi… iată câteva exemple de afirmaţii utile: „Sunt iubibil (sunt o persoană iubită)!”, „Sunt capabil!”, „Îmi place viaţa mea!”, „Sunt un părinte calm şi răbdător!”, „Îmi place să aflu detalii utile despre mine realizând fişele de ancore!”, ş.a.m.d. Credeţi sau nu, aceste eforturi îşi vor arăta roadele în foarte scurt timp, acţiunile Dumneavoastră îşi vor creşte efectele pozitive, etc. Cu timpul veţi învăţa să vă imaginaţi exact cea ce doriţi să trăiţi (şi subconştientul nu face diferenţa) şi veţi constata că, cu cât aveţi o imaginaţie mai atât trăiţi mai bine, ş.a. Astfel, pas cu pas, veţi crea o nouă memorie a Dumneavoastră, un nou subconştient care să nu vă mai pună piedici ci să vă susţină în tot ceea ce aveţi de făcut, o nouă minte care nu mai ştie nimic despre trecut deoarece, evident, nu ştie să facă diferenţa.

Şi, aşa după cum vă aminteam, este nevoie de efort, este nevoie de unelte. Chiar şi în cazul a ceea ce citiţi acum… De mâine vom face primii paşi spre limbajul conştientului… Şi ce va mai urma (tehnici de control al limbajului, tehnici alfa, teta, de ce nu tehnici beta – o mai profundă inserţie în medicina actuală, alopată, dar şi în medicina alternativă, naturistă, ş.a.)… Şi, într-un final, decis de Dumneavoastră şi nu de nebunia „de tratat” în care m-am aventurat eu cu acest blog şi ce va mai urma, vom ajunge în acel punct în care cunoştinţele Dumneavoastră (repet, decis de Dumneavoastră) vă vor da întreaga putere de a merge mai departe aşa cum este voia Dumneavoastră (bineînţeles, în limitele posibilului – de exemplu, postul de rege/ regină a Marii Britanii este ocupat pentru această viaţă curentă Dumneavoastră) dar şi voia Puterii divine, cea care se manifestă în fiecare din noi. Da, am uitat ceva deosebit de important. De fiecare dată să vă amintiţi că efectul eforturilor Dumneavoastră asupra înşivă are o putere de minim trei ori mai mică decât asupra celor din jur. Deci, veţi avea puterea destul de mare de a influenţa pe cei din jur. Do it, yes, we can (Fă-o, da, noi putem)!!!

Deci, ne revedem mâine… Cu limbajul conştientului!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru