Limbajul subconștientului (5)

Deci... metaforele... "poveştile" care pot schimba o viaţă...

Cuvântul/ termenul ”metaforă” desemnează o comparaţie, o descriere pictografică, o asociere a ceva cu ceva de tip vizual, în care în loc să se numească ceva în mod direct, pentru a descrie ceea ce se doreşte, se foloseşte o stare de lucruri asemănătoare. Multe din informaţiile din postările mele sunt, poate, pentru tine, aşa de noi şi incitante ca o călătorie într-o ţară exotică. Această ultimă frază este o metaforă, un exemplu de metaforă.

Dar, ce se poate face cu aceste metafore? Cu ajutorul ei poţi să faci pe cineva, (inclusiv pe tine) să afle ceva ce încă nu a aflat, folosind pentru descrierea experienţei tale, pe care nu o cunoaşte (sau nu ţi-o reaminteşti îndeajuns), ceva asemănător, cunoscut de amândoi (numai în cazul tău este vorba despre extragerea/ modelarea din subconştient). După ce ai petrecut un concediu în Elveţia poate că îi vei povesti: "Ştii, peisajul din Elveţia m-a impresionat în mod asemănător cu cel din Retezat şi mâncarea mi-a amintit, deseori, de restaurantul franţuzesc din centru".

Astfel, poate că el nu înţelege exact ce ai perceput tu, fiindcă nu a călătorit în acea parte a lumii, dar prin intermediul comparaţiilor pe care le-ai făcut şi pe care le cunoaşte, el capătă acces la o experienţă străină. La fel se pot petrece lucrurile şi în cazul rememorărilor proprii unde, prin folosirea unor astfel de metafore tip comparaţie se ajunge rapid la actualizarea unor situaţii prin simpla comparaţie cu altele asemenea, mai vii, mai prezente.

Totul ţine de faptul că fiecare individ (fiecare om) are un model oarecum diferit asupra realităţii, deseori, pentru a obţine o comunicare lipsită de conflicte fiind necesar să se descrie ceva ce nu este perceput de către conştientul celuilalt printr-o analogie care apare în experienţele amândurora. Când ne limităm numai la noi, această diferenţă de percepţie este evidentă având de "corelat" subconştientul care îşi aminteşte totul la modul neutru, asemenea simplelor consemnări cu ceea ce numim conştientul care asociază totul cu sentimentele şi un alt tip de percepţii, incomplete, dar care, corelate, devin experienţe ceva mai complete.

În acest sens există un exemplu "celebru". O căpetenie amerindiană l-a întrebat pe un misionar ce înţelege prin Dumnezeu. Misionarul a descris că este vorba despre acel Cineva care a creat totul, care a creat viaţa, toate vieţuitoarele inclusiv omul, care face plantele să crească, animalele să facă ceea ce fac, astrele, totul. El este cel ce a făcut lumea aşa cum este astăzi şi a avut grijă ca soarele să răsară, ca fructele să cadă pe pământ atunci când se desprind din copaci. El este ceea ce ne leagă pe toţi şi ne ajută să sperăm, atunci când nu mai găsim nici o ieşire, etc. La un moment dat căpetenia a avut iluminarea, a identificat ce este Dumnezeu, şi a exclamat: "Deci, tu te referi la Manitu, la Marele Spirit". Iată cum o sumă de metafore a reuşit să inducă percepţia a ceva neperceput anterior, identificat cu acel ceva existent deja, dar interpretat în alt mod.

Legendele şi călătoriile imaginare, dar şi poveştile spirituale, aşa cum sunt multe din pildele religioase, sunt metafore extrem de cuprinzătoare şi, de multe ori, cu mai multe sensuri, care ar trebui să-i ajute pe oameni să dea mai multă consistenţă vieţii lor cotidiene, să ofere mai multă toleranţă sau consolare şi să-şi dezvolte respectul faţă de ceilalţi, atrăgând astfel eliminarea sau simpla inexistenţă a conflictelor care ne fac viaţa atât de grea sau atât de asociabilă cu starea de boală. Mai mult, o utilizare corectă a acestora ne poate fi mult mai legaţi de subconştientul nostru atât de cunoscător şi totul să ia o turnură favorabilă de neimaginat.

Folosind metaforele, problemele şi eventualele posibilităţi de rezolvare scoase în evidenţă (sau extrase, amintite din subconştient) care nu au o "legătură" logică cu realitatea (inclusiv cea neamintită) pot fi prezentate în cadrul unor modele acţionale (de acţiune reală) şi de valorizare care, în esenţă, corespund realităţii. Şi totul se realizează prin simpla sesizare a unei legături cu ceva ce există deja, ajutând conştientul să realizeze o filtrare corectă a ceea ce există şi să construiască, completeze percepţiile curente.

Astfel, mesajele comunică liber înspre şi dinspre subconştient şi fiindcă acesta este capabil să recunoască mult mai bine decât raţiunea conştientă asemănările existente între modele, şi percepând astfel realitatea şi în structurile identice ale metaforelor, el le poate folosi pe acestea în vederea formării unor obiceiuri mai sănătoase, care să le înlocuiască pe cele vechi, devenite dăunătoare... Astfel, el este capabil să folosească noi moduri de a privi anumite realităţi, percepute anterior ca dificultăţi sau să dezvolte înţelegere pentru diversitate şi mai multe lucruri bune... Astfel el ne ajută să întregi incompletul, chiar inexistentul şi să putem avea o bază mai bună de evaluare şi acţiune...

Dar, în principiu, trebuie reţinut că mesajele unei metafore, ca de altfel şi alte sugestii, sunt respinse de către subconştient dacă determină apariţia unor atitudini care contravin ţelurilor cele mai importante ale structurii personalităţii umane. Mai mult, în afară de aceasta, individul trebuie să se simtă acceptat emoţional, respectat şi înţeles de către cel care "iniţiază" (povesteşte) metafora, realizându-se ceea ce se poate numi punte între inimi, între subconştiente. Numai în acest caz subconştientul se deschide pentru a primi mesajul unei "povestiri terapeutice" (de exemplu). Cele de mai sus relevă de ce, în cazul viselor necontrolate, apar atât de multe "divergenţe" şi atât de puţină înţelegere (mă refer la nivel global, la majoritatea indivizilor umani), baza acestui dezechilibru fiind reprezentată de nivelurile diferite de cunoaştere şi evaluare între subconştient şi conştient (dar, poate că voi mai reveni asupra acestui subiect, cândva... acum avem alt fel de treabă).

Să discutăm mai detaliat despre metafore! "Controlul" interpretării şi/ sau folosirii acestora nu este atât de greu pe cât pare deoarece fiecare dintre noi ne-am folosit de această artă de multe ori în viaţa noastră de până acum, fiindcă viaţa cotidiană este plină de comparaţii, povestiri, exemple şi transcrieri. Cu ajutorul metaforelor, deseori (după cum subliniam) am utilizat în mod conştient capacităţi pe care le avem deja (culmea!!!). În fond, povestind metaforele, am devenit (sau putem fi) iubiţi de copii. Dar, să nu uităm că nu numai lor le plac "basmele"!

Acestea plac şi sunt utile şi adulţilor care n-au îngropat încă în "cimitirul constrângerilor profesionale" (sau al vieţii cotidiene, de zi cu zi) joaca (colaborarea cu alte persoane la modul dezinteresat), bucuria de a descoperi şi fascinaţia faţă de lumea viselor. Uităm de fiecare dată că cele mai importante depozite ale subconştientului sunt reprezentate de cele de pe vremea copilăriei, indiferent cât de mult "întindem" această perioadă ca număr de ani.

Dar, să trec la treabă şi să prezint (mai ales cu ajutorul unor autori consacraţi) unele exemple de metafore ce se raportează la situaţii de viaţă des întâlnite! Şi în funcţie de intenţiile Dumneavoastră, să aveţi o bază, de exemplu pentru viaţă sau călătorii fanteziste, sau ca exemple pentru unele descrieri sau rememorări creative. Este firesc că multe dintre ele se pot dezvolta în una sau mai multe direcţii în vederea sublinierii sau valorizării unor conţinuturi directe, diferite, în funcţie de reacţiile ce se doresc a fi declanşate dar acest lucru se va dovedi deosebit de util în aplicarea tuturor tehnicilor "de corectare" sau "de construcţie" ce vor fi descrise la timpul lor (în postările viitoare)... Aşadar, să pornim de la un fel de "consideraţii bazale", prezente după cum subliniam, în viaţa oricui!

Ce este viaţa? Noianul de descrieri ce va trece prin mintea oricui poate "atinge" consideraţii de genul: greutăţi, insecuritate, o rară tangenţă la fericire, o chestie fără sens, după mine potopul sau altele asemenea. dar, acestea sunt simple constatări şi/ sau decizii. Nu au nici o tangenţă cu metaforele. De ce nu am considera viaţa ca fiind ceva asemănător cu o vizită într-un parc de distracţii, sau cu o continuă vacanţă?!? Copilul din noi trece de intrare plin de entuziasm şi, la început, trebuie să îşi facă o privire de ansamblu despre toate. Ce să aleg: topoganul, caruselul, pălăria învârtitoare, ciocanul, tunelul groazei, câmpurile dragostei, etc?

Atunci când ştii ce se întâmplă, începe distracţia. Mulţi dintre copiii din noi aleg la întâmplare sau se urcă în prima "instalaţie/ structură distractivă" ce îi iese în cale. Senzaţiile de plăcere sau neplăcere ce se nasc depind de fiecare individ în parte. Printre selecţii, "în restul zilei/ zilelor" ne putem juca cele mai trăsnite jocuri, putem pierde, putem câştiga, ne putem minuna de ideile ieşite din comun (în afara cunoaşterii noastre) ale arhitectului şi putem admira organizarea perfectă din spatele culiselor. Dacă nu abordăm lucrurile prea serios, prea încrâncenat sau prea "propriu organizat", ne vom putea amuza copios împreună cu alţi copii din acel parc de distracţii şi, poate, vom găsi noi prieteni cu care să avem sau nu relaţii şi după încheierea zilei.

Poate vom găsi totul ca fiind atât de perfect, de grozav, încât, la închiderea zilei, oamenii de ordine să fie nevoiţi să te împingă efectiv afară, prin poarta de ieşire. Mulţi dintre noi se vor lupta efectiv cu ei pentru a se putea distra şi mai mult în acest parc. Dacă însă, în drumul spre casă, observi cât eşti de obosit, supraexcitat de toate cele întâmplate, şi ţi-e dor de puţină linişte, te relaxezi puţin câte puţin şi te bucuri că, înainte de a te trezi din nou ca să începi o nouă rundă, vei avea un somn lung şi odihnitor (care, oricum, pare că durează doar o clipă)... Iată ce înseamnă o metaforă simplă, ce vrea să de-a o idee despre viaţă! Iată câte interpretări se pot naşte dintr-un text simplu, în funcţie de puterea de imersie (visare) şi de acceptare a fiecăruia dintre noi!

Ce este moartea? Plecând de la exemplul de mai sus, ea poate fi somnul lung şi odihnitor. Sau, poate fi un fel de concediu înaintea căruia te temi să-şi laşi locuinţa nesupravegheată, te temi că nu laşi totul în ordine pentru a avea un concediu liniştit, simţi că va fi greu, sau chiar o prostie să nu îţi mai revezi pentru mult timp prietenii, sau alte consideraţii legate de organizare şi teama pierderii legăturilor şi/ sau a controlului. sau, dacă ţinem cont de faptul că este un concediu de unul singur te temi legat de cea ce va face familia ta (copii, iubită, etc), de ceea ce se va petrece cu afacerile tale, etc.

Sau, ţi-e frică de acea călătorie dificilă, şi de tot ceea ce este legat de ea, ce urmează să o faci pe nişte tărâmuri necunoscute, pe care crezi sau simţi că le vizitezi pentru prima oară. Dar ştii deja: acelaşi lucru l-ai simţit şi înaintea ultimelor concedii, mai ales dacă ele au fost prin locuri noi, străine, însă totul a fost foarte bine. Când ai revenit, odihnit şi relaxat pentru că ai avut aşa de mult timp pentru tine, ai putut să te arunci din nou, cu bucurie, în tumultul vieţii tale cotidiene... Şi "dezbaterile" metaforice ar putea continua şi aici.

Ce este bucuria de a trăi? Este regăsirea permanentă cu copilul din noi... Este condimentul care face ca mâncarea să aibă gust bun indiferent cât de rea este fără condimente, încât, numai gândindu-te la ea, să-ţi lase gura apă... Este regăsirea permanentă a iubirii... Este kerosenul ce alimentează maşina viselor şi acţiunilor noastre... Şi aş putea continua până la nesfârşitul sfârşitului...

Ce este dragostea? Este ceva similar cimentului (mortar are conotaţii şi nu l-am folosit) care uneşte cărămizile unei clădiri, fără de care totul se va prăbuşi fără speranţă. Este puterea dată de Creator de a fi asemenea lui, de a da viaţă. Este ceea ce uneşte doi sau mai mulţi oameni într-un înger, într-un Dumnezeu... Este calea ce dă sensul întregii existenţe, autostrada eurilor noastre...

Ce înseamnă a fi îndrăgostit? Este ceva similar unui bâţ de chibrit aprins. La început este o mare vâlvătaie ce arde intens fără a consuma băţul, tija de lemn a vieţii dar care, încetul cu încetul, funcţie de materialul tijei, arde până ce epuizează întregul... Sau este asemenea unei brichete ce arde luminos şi se stinge fără urmări în cazul în care nu este alimentată de gazul din interior, din rezervor, care o poate transforma într-o flacără mare şi fierbinte (chiar dacă totul ţine de volumul de gaz ce se va epuiza până şi până la urmă)...

Ce este sănătatea? Ceva similar curentului electric. Îţi cere permanent să plăteşti factura pentru existenţa lui şi observi cât de important este pentru tine abia în timpul penelor de curent Sau, ceva similar aripilor care au ajutat zborului lui Icar. Îţi împlinesc visele dar, dacă încalci regulile şi te avânţi prea sus în zborul tău, rămâi fără ele...

Ce este boala? Ceva asemenea unui nor care se vâră în faţa soarelui. Există, îţi întunecă viaţa dar va dispare dacă te muţi în locuri însorite sau îţi clădeşti un adăpost până ce trece norul (sau furtuna). Sau, este ca o şedere la plajă. Dacă ai grijă să nu stai prea mult la soare poate că vei arăta mult mai bine. Dacă vei sta prea mult va durea sau nu vei mai face plajă niciodată...

Ce este relaxarea? Este ceva similar unei maşini ce este scoasă din circulaţie pentru a putea fi revizuită şi reparată temeinic înainte ca, datorită suprasolicitării sau simplei utilizări, să nu se strice la următoarea folosire. După aceea se poate avea încredere în capacitatea maşinii de a ne duce pe drumurile noastre.

Ce este frica? Este asemenea unui indicator de polei pentru cei care participă la trafic. Dacă ţii seama de el şi circuli prudent, vei ajunge în siguranţă acolo unde îţi doreşti. Sau, este acel sentiment care îţi certifică că ai rupt legăturile cu Dumnezeu, că ai părăsit credinţa.

Ce este ura? Ceva asemenea acidului sulfuric care, cu timpul roade orice vas în care este depozitat. Sau, ceva similar uraniului care, datorită radiaţiilor, va îmbolnăvi sau ucide pe toţi cei care se află prin preajma lui.

Ce este lenea? Este ceva asemenea unei corzi de chitară slăbite. Pur şi simplu scoate alte zgomote decât trebuie şi face inutilizabilă întreaga chitară datorită lipsei de armonie. Sau, pentru "meşterii cântători" este acea coardă care trebuie eliminată la utilizare pentru a putea cânta ceva cu restul corzilor.

Ce este mania de a munci excesiv? Luăm chitara de mai sus şi observăm că această manie este ca o coardă de chitară prea întinsă pentru un muzician. El crede că aşa va suna mai bine (şi poate că o şi face) dar nimeni nu ştie exact când se va rupe această coardă. Nici măcar muzicianul în cauză...

Vă daţi seama că exemplele ar putea continua. Şi nu neapărat deoarece mintea mea este foarte bună la aşa ceva...

Din exemplele prezentate se poate sesiza cât de uşor este pentru visul necontrolat să poată fi interpretat... La fel, se poate observa cât de uşor ne este să putem vedea cu totul altfel lucrurile...

Dar, timpul a trecut şi am şi alte treburi... Vom mai gargarisi şi mâine câte ceva despre limbajul inconştientului, probabil despre metafore şi altele "de legătură" şi apoi vom trece la limbajul conştientului... Mulţumiri pentru înţelegere!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru