Ancorele și controlul lor (1)

În finalul postării de ieri am făcut cunoştinţă cu ancorele subconştientului nostru. Şi, le-am localizat ca fiind de subconştient deoarece la acest nivel avem de a face cu acţiunile stânjenitoare, „incontrolabile” ale acestora. Bineînţeles că există şi ancore pozitive, nu trebuie să vedem totul în negru. Bineînţeles că există ancore şi la nivel inconştient (dar acestea sunt aproape imposibil de controlat sau controlul lor solicită eforturi şi timp de acţiune foarte mari) şi la nivel conştient (dar acestea se „alimentează” în special de la nivelul subconştient).

Dar, din punct de vedere al noii medicine trebuie să luăm în considerare, mai întâi, ancorele inconştiente (cele conştiente ţin mai mult de sectorul NLP – Programării Neuro Lingvistice şi/ sau de cel al dezvoltării personale şi, oricum, nu vom uita de ele).

Aşadar, un exemplu de ancoră stânjenitoare este, de exemplu, cea care declanşează anumite alergii. Particularizând, o ancoră este acel ceva care declanşează o stare generală de manifestare a „ne-sănătăţii” în asociere cu polenul, rezultând alergia la polen (vom discuta pe larg despre aceasta când va fi momentul). Apoi, dacă legi o anumită formulare, folosită de partenerul tău, de un conflict care pluteşte în aer, fiindcă fostul tău partener o folosea întotdeauna (ancorând-o astfel) de fiecare dată înaintea răfuielii, este posibil să ai dificultăţi în a scăpa de această predeterminare, convingându-te că nu mai există nici un pericol (altfel, ea va declanşa stări compatibile, de iritare, teamă, etc fără ca persoana „opozabilă” să intenţioneze aşa ceva).

Aceasta se întâmplă mai ales atunci când nu ştii prea multe despre ancore şi permiţi, inconştient, ca aceasta să persiste şi să determine apariţia anumitor reacţii la stimul-reacţie (ancoră). În acest caz, ele scapă de sub control şi te dirijează asemenea unui pilot automat al unui avion. Este posibil ca direcţia să fie aceea pe care ţi-o doreşti, dar se poate întâmpla şi altfel. Dacă tot am amintit de inconştient şi de partener, mi-am amintit de un alt exemplu celebru.

Ancorele pot fi mai puternice decât ne-am imagina, atunci când sunt legate de sentimente puternice. Astfel, atât la bărbaţi, dar mai ales la femei, una sau mai multe ancore deosebit de puternice se formează odată cu pornirea vieţii sexuale. În acest caz, în literatura de specialitate se vorbeşte despre adevărate „amprentări” în sensul că ancorele devin atât de puternice printr-o efectivă amprentare a concepţiei (mod de evaluare, interpretare, percepţii senzoriale, etc) despre viaţa sexuală ce se realizează cu ocazia pierderii virginităţii.

Partenerii vor fi atât de marcaţi încât, în cazul schimbării, al trecerii la alţi parteneri, ei vor raporta totul la acel moment iniţial, în funcţie de informaţiile senzoriale primite şi asocierile sentimentale realizate. Apoi, o puternică amprentare este reprezentată de prima sarcină. Da, până şi aici avem ancore. Din studii de specialitate s-a determinat că femeia rămâne atât de puternic amprentată de prima sarcină încât, la schimbarea partenerului ce va iniţia noua sarcină, acesta are foarte mici şanse de a mai influenţa ceva din punct de vedere al copilului ce va rezulta din această sarcină care, va semăna predominant cu cel care a realizat amprentarea (vom ajunge şi acolo). Şi, aceste ancore sunt mai puternice decât vă puteţi imagina.

Dar să lăsăm exemplele şi să trecem la treabă!

Aşadar, primul lucru care trebuie făcut este reprezentat de limpezirea cunoştinţelor referitoare la anumite ancore pentru stări emoţionale intense, de natură pozitivă sau negativă. În acest scop, sunt elaborate formulare ordonate în funcţie de cele cinci canale senzoriale, care vor uşura această muncă extrem de importantă. Mai este util şi faptul că se vor putea folosi conştient sau nu, dacă este cazul, se vor putea întări, ancore deja existente, utile practicii ce va fi descrisă în continuare (pe parcursul postărilor viitoare), pentru a ajunge mai intens şi mai repede la anumite stări emoţionale sau la anumite amintiri. Notează pe formulare (ce vor fi descrise mai departe) sau pe foi (atenţie, jalonarea lor mentală, fie şi prin repetiţie nu are acelaşi efect cu cel de concentrare şi, implicit, organizare născut de utilizarea formularelor sau foilor), ce anume, din ceea ce vezi, auzi, pipăi, mirosi sau gusta (toate simţurile) determină la tine apariţia unor sentimente, amintiri şi asociaţii pozitive, respectiv negative şi în ce condiţii cadru se întâmplă acest lucru.

De exemplu, gustul de şampanie ar putea să-ţi dea sentimentul de bogăţie, importanţă şi onorabilitate, deci să fie o ancoră pentru această stare de spirit dar, la fel de bine poate să de-a sentimentul de bucurie şi intimitate născut odată cu micile petreceri intime cu partenerul (prezent, trecut sau „combinat”). Momentan nu este importantă „jalonarea” ancorelor simple sau multiple ci doar determinarea corelaţiilor dintre stimuli senzoriali şi sentimente puternice (atenţie, puternice – detaliile legate de ceea ce nu este puternic sunt secundare efortului primar, de a controla ceea ce este pregnant, „de forţă”). Apoi, trebuie să faceţi un efort de a lua în considerare ceea ce percepeţi luând în „analiză” mai întâi trecutul şi apoi prezentul deoarece conştientizarea ancorelor existente nu trebuie să aibă neapărat o semnificaţie obiectivă în prezent.

Marea majoritate a acestor ancore au fost fixate cu mult timp înainte, atunci când condiţiile de viaţă erau cu totul altele faţă de cele din prezent. Acest lucru este valabil şi pentru principiile de credinţă ancorate! Dacă o ancoră ar declanşa la modul general, aceleaşi reacţii în situaţii practice sau în cele mai multe din situaţiile vieţii tale, marcaţi-o în mod deosebit. Ea şi „colegele” sale, care au o extindere asemănătoare, îţi canalizează, în cea mai mare măsură, focalizarea/ „concentrarea cursului”/ structurarea vieţii tale.

Abia după această identificare, dacă nu doreşti ca ancorele „descoperite” să aibă acţiune, se poate acţiona. Ancorele care determină stări de spirit pozitive pot fi conştientizate folosind această tehnică, a formularelor, după care acestea vor putea fi folosite în mod natural şi conştient, pentru a-ţi uşura viaţa sau pentru a-ţi îmbunătăţi starea de sănătate, acolo unde este cazul. La fel şi în cazul ancorelor negative care, odată identificate, pot fi evitate, dizolvate sau, dacă altfel nu este posibil, să li se schimbe semnificaţia prin folosirea tehnicilor ce vor fi descrise în postările viitoare. Şi, să nu uităm de conflicte! Ancorele sunt elemente care alimentează deseori existenţa şi manifestarea unui conflict, declanşând şi capacitând manifestările de conflict. Deci, identificarea ancorelor ar fi primul pas în identificarea conflictelor sau, cel puţin a unor factori ce participă în menţinerea, declanşarea şi / sau amplificarea acestora.

Înainte de a trece la tehnica efectivă mai am de făcut unele precizări. În primul rând mă voi referi la importanţa intimităţii necesare realizării tuturor eforturilor ce vor urma. Da, este nevoie absolută de intimitate reală. În tot acest efort se ia în considerare numai şi numai persoana reper, adică Dumneavoastră. În tot ceea ce se va face este vorba despre problemele Dumneavoastră, dorinţele, aspiraţiile, starea Dumneavoastră de sănătate, etc. De cele mai multe ori ceea ce consideraţi Dumneavoastră a fi partenerul perfect, cu tot ceea ce reprezintă el ca sumă de percepţii, stil de viaţă, interese, etc. este posibil să nu fie altceva decât un „morman de ancore”. Şi, având în vedere consideraţiile clare legate de liberul arbitru al acestuia este foarte posibil să aveţi mari surprize atunci când veţi interacţiona voluntar sau accidental cu acesta.

Din experienţa mea (de mai bine de 25 de ani) vă sfătuiesc să nu vă dezgoliţi/ afişaţi/ predaţi (şi aş putea continua) prin accesibilitatea studierii acestor fişe de către oricine altcineva în afara Dumneavoastră. Credeţi-mă pe cuvânt (fie el şi tastat). Aceste fişe se vor constitui, în timp, în ceva mult mai intim decât un jurnal intim. Şi, cine ţine un jurnal (eu ţin din 1984) ştie că nu prea cade bine când altcineva „îşi bagă nasul”.

Apoi, în final, dacă aş putea spune astfel, dar nu în ultimul rând, chiar dacă la acest moment începem cu ancorele, este foarte posibil ca viaţa Dumneavoastră să se schimbe mai mult decât vă imaginaţi. Ancorele fac parte din ceea ce sunteţi, bun sau rău. Controlul acestora este foarte posibil să vă schimbe total şi, de ce nu, să nu mai rezonaţi cu mediul uman, bineînţeles, în care aţi evoluat până ce a-ţi dorit să vă scărpinaţi. În mai mult de 75% din cazuri (mă refer la cei care au procedat, mai puţin sub îndrumarea mea şi mai mult sub a altora) s-a ajuns la o modificare atât de semnificativă în binele lor încât binele celor din jur nu a mai fost compatibil cu acesta şi…

Vă daţi seama şi Dumneavoastră (încetări de prietenii, părăsiri de familii, etc – şi mă refer atât la cel care a trecut la treabă cât şi la cel/ cei care a fugit de noua persoană). Dar, fără a dori să vă încurajez, au existat şi cazuri în care practicantul a îmbunătăţit enorm mediul prin eforturile sale. Totul ţine de interesele comune, indiferent de „aburii” relaţionali. Şi, aceste interese comune sunt, de cele mai multe ori, prezente la nivelul familiilor. Am întâlnit cazuri în care partenerul era chiar perfect, dedicat, şi totul a avut efectul unei bombe atomice în sensul energiei care s-a canalizat spre binele acestora, prin participarea comună la controlul ancorelor şi la tot ce urmează după aceea (controlul ancorelor este ceva similar cu a pune data calendaristică pe un contract – ceea ce urmează după aceasta, hmmm, veţi vedea, este adevăratul conţinut al contractului cu binele vieţii dumneavoastră, al celor din jur, ş.a.). Dar, am întâlnit şi cazuri în care a fost descoperit „inamicul din pat”.

Prin extensie, vă daţi seama care sunt efectele la nivelul unui loc de muncă sau într-o gaşcă. Pot apare corectări dar, omul este om, pot apare şi elemente „de folos” prin care „studioşii” acestor tehnici au început să folosească, până la sclavie, pe cei din jur. Dar, să nu uităm că efortul meu este îndreptat spre bine, spre sănătate. Dacă prin utilizarea tuturor tehnicilor ce vor urma se va face un singur bine în plus faţă de suma răului/ ne-binelui, pot spune că am muncit cu folos. Şi precizez acest lucru ştiind că binele şi răul/ ne-binele ţine de fiecare dintre noi şi are doar mici asemănări cu binele şi răul/ ne-binele celor din jur.

Gata cu gargara! Să trecem la constituirea primelor fişe!

Deci, aţi înţeles ce sunt ancorele. Acum, fiecare cu puterea lui de „penetrare” în sine (nu uitaţi de posibila intimitate), să ia un teanc de coli (sau un caiet, mai puţin indicat) şi să scrie ca titlu: Ancore vizuale! Apoi, vom începe să gândim şi să simţim cât mai structurat după un fel de model care îl voi sugera mai departe. Privesc în jur şi văd camera de lucru. Notez: „Camera de lucru”. Ce ancore vizuale am aici? De exemplu, sesizez fotografia familiei mele (bine, sunt mai multe, dar important este reperul). Simt dragoste, încredere, mobilizare, linişte, … ajunge (un torent de senzaţii plăcute).

Notez: Pozitiv: dragoste, încredere, motiv de mobilizare, linişte, speranţă. Ce simt negativ? Ăăăă, păi, da, iată, dezordinea de pe birou. De multe ori caut mult mai mult decât trebuie sau pierd detalii în stivele dezordonate de notiţe, coli, cărţi, ş.a.m.d. Soţia mă dojeneşte deseori de aspectul „ordinii din dezordinea mea” ce poate fi sesizat de zecile de vizitatori. Şi multe, multe alte percepţii. Jalonez negativul. Dar, în ce constă el? Eu mă simt majoritar perfect în dezordinea mea şi foarte rar am neplăceri induse de aceasta. Dar, cât timp mi-ar lua să pun ordine? Nici zece minute. Gata, am identificat! Este vorba despre nevoia de organizare.

Deci, notez la negativ: Nevoia de organizare. În acest scurt exemplu „teatral” am identificat pozitivul, ancora pozitivă ce mă face să trag după minim opt ore de serviciu alte „x” ore: familia. La fel, am identificat ancora negativă, imperceptibilă dacă nu mă concentram asupra identificării reprezentată de nevoie de organizare. La ce îmi va folosi acest lucru?!? Ulterior, şi vom vedea în postările viitoare (nu pot transla acum totul din mintea mea pe blog), voi acţiona pentru eliminarea ancorei negative ce mă stresează inconştient şi o voi corecta prin ordine ce se va constitui într-o ancoră ce nu mai stresează ci impulsionează prin stabilitate, confort, randament crescut, etc. Iată cum o intervenţie minoră poate schimba mai multe chestii din viaţa Dumneavoastră decât vă puteţi imagina.

Dar, revin, vom vedea ce este de făcut mai târziu. Acum (şi în multe, multe alte momente următoare, necesare rafinării şi consemnării a cât mai multe informaţii ce pot delimita ancorele şi ne pot oferi suportul intervenţiei) nu avem altceva de făcut decât să consemnăm ancorele (bine, ceea ce este legat de ele). Continuând exemplu meu de „analiză”, de la locul de muncă de acasă nu este greu să trec la analiza locului de muncă de la job. Notez: La locul de muncă: Pozitiv şi, mai jos, negativ! Procedez apoi la identificarea după modelul prezentat mai sus (zic eu, asta este valabil pentru mine – să nu uităm de unicitatea fiecăruia dintre noi şi de faptul că fiecare dintre noi trebuie să găsească cea mai potrivită cale pentru el). Şi tot aşa… În final voi da o scurtă enumerare a reperelor de identificare, care, repet, este specifică fiecăruia dintre noi (eu dorind să dau doar nişte exemple).

Ancore vizuale: la locul de muncă de acasă, la locul de muncă de la job, în locuinţă (puteţi face departajări gen feng-shui pe fiecare cameră în parte, treaba şi timpul Dumneavoastră), la soţ/ partener, la bărbaţi, la soţie/ parteneră, la copii, la peisaje, la maşini, avioane, vapoare, motociclete, la îmbrăcămintea ta, la îmbrăcămintea partenerului, la îmbrăcămintea copiilor, la îmbrăcămintea oricărui reper uman dorit (numeşte-l de fiecare dată), la simboluri (cruce, semilună, cerc, siglă, etc), la culori, limbajul corporal sau mimica altor oameni, lenjerii de pat sau lenjerii intime… Şi exemplele pot continua. Nu uitaţi că totul va cuprinde (prin consemnare) expresia de pozitiv sau negativ care o identificaţi!

Vom trece apoi la Ancore acustice: zgomote produse de propriul corp (de exemplu, bătăile inimii, respiraţia, digestia, trosnitul articulaţiilor), la locul de muncă, în locuinţă, la soţ/ partener (de exemplu vocea, zgomote produse de corp, etc), la bărbaţi, la soţie/ parteneră, la femei (de exemplu foşnitul lenjeriei intime, zgomotele produse în momentele intime ce pot merge până la clinchetul cerceilor, etc), la copii, la maşini, avioane, vapoare, motociclete, la fenomenele meteorologice (ploaie, vânt, tunet, etc), la zgomote izolate, sunete, tonuri, cuvinte, la ritmuri, la muzică, etc. Se poate sesiza că lista poate să se „inspire” din precedenta/ precedentele dar, evident, apar specificităţi date de elementul senzorial specific.

Trecem la ancore kinestezice (referitoare la percepţiile corporale): o anumită ţinută corporală (este necesar să fie descrisă cât mai precis), zone ale propriului corp, ale căror atingeri, într-un anumit mod sau în general, determină reacţii tipice în cazul existenţei unor anumite condiţii cadru, la locul de muncă, în locuinţă, la soţ/ partener, la bărbaţi (atunci când te ating, îţi strâng mâna, când te bat pe umăr), la soţie/ parteneră, la femei, la copii, la maşini, avioane, vapoare, motociclete, biciclete (ce sentimente apar atunci când le atingi), la atingerea anumitor obiecte, relativ la îmbrăcăminte (ce simţi când porţi haine din lână, bumbac, mătase, catifea), relativ la îmbrăcămintea altora (soţ/ soţie/ partener, copii, prieteni, relaţii diverse), relativ la lenjeria de pat, la cea intimă (a ta sau a partenerului) etc.

Ancore olfactive: propriul tău miros în situaţii diferite (de exemplu după ce ai făcut sport, după ce ai făcut „alt tip de sport”, după ce ai făcut duş, dimineaţa la trezire, etc), mirosul partenerului tău în diferite situaţii (după sporturi, după duş, etc), la locul de muncă, în locuinţă, la bărbaţi (mirosul corpului, parfumul, etc), la femei (idem), la maşini, avioane, vapoare, motociclete etc (miros de ulei mineral, combustibil, metal, etc), referitor la natură (mirosul mării, al muntelui, mirosul de pământ reavăn din grădină sau de altundeva, zăpada, florile, fânul etc), relativ la îmbrăcămintea ta (mirosul materialului, al detergentului, proaspăt, purtat un timp oarecare), relativ la îmbrăcămintea partenerului, a copiilor, a altor oameni (cine anume, precizează de fiecare dată).

Ancore gustative: gustul propriu (de exemplu, cel pe care-l ai în gură când te trezeşti dimineaţa, gustul pielii), de la locul de muncă (micul dejun, cafelele, prânzul, snacks-urile, etc), în locuinţă (mese, băuturi, etc), la restaurante, baruri, la prieteni, cunoscuţi, în concediu (mâncăruri specifice, băuturi specifice locurilor vizitate etc), gustul unui partener (atunci şi acum).

Atenţie, exemplele care le-am dat nu sunt limitative. Sunt doar orientative. Importanţa fiecărei percepţii este prevalentă şi proprie fiecărui individ în parte. Şi, încă ceva legat de completarea acestor fişe. Nu exageraţi cu detaliile. De obicei semnificative sunt doar primele 3 – 4 detalieri pe un subiect dat, relevanţă maximă având-o prima percepţie, cele ulterioare fiind ancore secundare (bine, de cele mai multe ori – veţi avea surpriza că, prin acest efort veţi ajunge să vă cunoaşteţi mai bine decât v-aţi fi imaginat şi, vă spun din experienţa mea şi a celor la care am avut acces că, veţi reface fişele de mai multe ori – nu exageraţi nici cu aceste refaceri în afara cazului în care eforturile Dumneavoastră s-au concretizat în corectarea, la propriu, a unor ancore).

Şi, gata pentru azi! După ce am obţinut o privire de ansamblu asupra ancorelor noastre, mâine, vom trece la o temă ceva mai pasionantă. Deci, pe mâine!

Dorin, Merticaru