Cum funcționează... "Trupul" nostru (13)

Să vedem acum, câte ceva despre implicaţiile ontologice ale fenomenului de biocomunicaţie. Dacă telepatia este o realitate ce poate fi demonstrată experimental, după cum ne-o atestă numeroasele experimente efectuate, existenţa sa poate avea consecinţe nebănuite până acum în planul cunoaşterii universului biologic, mai întâi ca simplă modalitate de comunicare. Existând o astfel de posibilitate de comunicare, de transmitere a informaţiei, exploatarea sa ar fi utilă în situaţii în care nici un mijloc de comunicare nu este posibil (de exemplu, sub apă, mediu care nu este penetrat de undele radio).

Tocmai pentru acest motiv s-a efectuat mult comentata experienţă de transmitere de pe submarinul Nautilus de către americani (încununat de succes şi care nu are rost să-l descriu aici - imaginaţi şi simţiţi despre ce putea fi vorba), fiind relatate experienţe similare efectuate şi în alte ţări, şi în alte circumstanţe.

Mai mult, deschiderea erei astronautice a oferit încă un câmp posibil de utilizare pentru telepatie, cercetătorii punându-şi problema comunicării în cazul în care astronauţii ar rămâne fără nici un mijloc de comunicare. Şi, iată prima legătură telepatică între Cosmos şi Terra deja realizată (credeţi că nu a avut succes?!?). Voi da doar un exemplu "vechi". În timpul zborului spre Lună al navei Apollo 14, Edgar Mitchell reuşeşte să transmită unui receptor aflat la "bază" un număr de 51 de figuri Zener din 200. Chiar şi aşa, rezultatul depăşeşte net coincidenţa.

Ulterior, cercetătorii au "descoperit" că are loc o creştere de "claritate" a recepţiei mesajelor când sunt implicate emoţiile şi acurateţea a crescut la... 99%... (este evident că "termenul" de "100%" ar părea prea brutal). Se spune, şi Mitchell însuşi lasă să se înţeleagă, că trăirea personală a unui astfel de eveniment l-a determinat să creeze o fundaţie pentru studiul unor fenomene psihice, fundaţie care în scurt timp a elaborat o amplă lucrare în acest sens, având ca autori personalităţi marcante din domeniul fizicii, psihologiei, neurofiziologiei, etc.

Dar, un spirit lucid ne determină să privim cu unele rezerve astfel de comunicări. Pentru a stăpâni fenomenul şi a uza de el la nevoie trebuie să cunoaştem mai întâi legităţile ce stau la baza sa. Şi, încă nu ştim nimic din ceea ce este esenţial. Dovada o avem în reuşitele incomparabil mai mici în realizarea experimentală a telepatiei faţă de incidenţa sa spontană. Nu este însă exclus să ajungem şi aici plecând de la unele practici tradiţionale din Asia şi de la alte genuri de antrenament mai moderne, dar deviate, în fond, tot din acestea, şi care sunt în prezent experimentate în diverse laboratoare clinice din lume (asta fără a mai lua în considerare terapiile alfa, teta şi noua medicină, acupunctura, presopunctura, etc).

Intervine însă un mare semn de întrebare pentru noi. Este realmente un beneficiu pentru om ca să-şi deschidă porţi pentru toate informaţiile venind de la alte creiere? Nu cumva cenzura opusă de conştient unor informaţii ce ajung, foarte probabil în permanenţă, în subconştientul nostru constituie un mijloc de apărare natural şi inteligent împotriva invadării sale nedorite de informaţii parazite? Ce s-ar întâmpla oare cu noi dacă în loc să ne ocupăm de viaţa noastră am fi încontinuu şi fără rost implicaţi în a altora?!? Importanţa majoră a atestării ştiinţifice a telepatiei, după opinia noastră (şi nu numai), nu constă atât în utilitatea sa practică, ci în porţile pe care le deschide spre cunoaşterea lumii.

Transmiterea unui mesaj între două creiere aflate la distanţă presupune un suport material, în cazul discutat, un câmp energetic codificat în semnale purtătoare de informaţie care vor fi decodificate de către creierul receptor. Consecinţa logică imediată care ne apare în minte este ideea că, în acest caz, gândul nostru reprezintă o forţă materială exprimată prin energia modulată în semnale purtătoare de informaţie.

În consecinţă, gândirea nu este o expresie abstractă a unui substrat material reprezentat de creier, ci produsul său concret, material. În clipa în care gândim, chiar dacă nu ne exprimăm verbal, noi emitem un câmp energetic ca suport al gândurilor noastre. Sub această formă gândurile sunt emise în spaţiu şi de aici receptate de alt creier care poate fi acela căruia îi este destinat (cazul telepatiei sau un altul, fenomen prin care s-ar explica simultaneitatea aceloraşi idei în ştiinţă, originea unor idei străine preocupărilor noastre, unele influenţe benefice sau malefice, etc).

Pe de altă parte, înţelegerea prin limbaj articulat are o dublă cale de acces: prin semantica cuvintelor şi prin câmpul energetic emis concomitent. O serie de argumente ne obligă să gândim că, în timp ce pentru înţelegerea simbolurilor reprezentate prin cuvinte este nevoie de învăţarea limbii în care sunt exprimate, decodificarea câmpului energetic purtător de informaţie este comună întregii lumi vii. ea reprezintă comunicarea fără limbaj întâlnită pe toate treptele de evoluţie. Aşa ne-am putea explica empatia dintre noi şi animale şi, poate, comunicarea cu copilul mic înainte de însuşirea limbajului articulat. Şi, dacă gândul reprezintă o forţă materială atunci apare evidentă posibilitatea de a influenţa pe această cale pe semenii noştri. Sugestia, unele practici empirice, alfaterapiile, tetaterapiile, psihoterapia, etc. ne apar în această accepţiune în altă lumină.

În afara sugestiei, pe care am comentat-o deja în noua accepţiune ce i-o atribuim, nu avem până acum nici un instrument ştiinţific prin care să explicăm unele efecte asupra viului, ce par de domeniul miracolului, obţinute de şamani (efecte comentate de o mulţime de cercetători, şi nu numai). Toate acestea pledează pentru autenticitate, dar nu şi pentru o înţelegere a lor (înţelegere care să atragă "uzul" lor curent şi condiţionat de legităţi clare, obiective). Ei bine, fără să fim obligaţi să invocăm asemenea şamanilor toată cohorta de spirite bune sau rele, putem înţelege purtarea lor prin câmpul energetic, foarte probabil mult amplificat (şi, aici, poate fi într-adevăr vorba despre un fel de secret), datorită incantaţiilor şi imprecaţiilor pe care le rostesc (acestea având la bază un gând, o structură de gândire ce poate "atrage" efectele percepute şi realizate). relaţiile interumane, simpatia şi antipatia, dragostea şi ura, fascinaţia, acel "coup de foudre", dragostea la prima vedere, dominarea prin privire, subjugarea prin farmec sau prin simpla prezenţă devin mult mai uşor de înţeles dacă admitem că la baza lor se află un transfer interuman de energie. O psihologie care şi-ar baza explicaţiile pe schimbul energetic uman poate că nu ar fi obligată să expedieze ceea ce nu îşi poate explica în afara graniţelor sale, adică în parapsihologie.

Influenţa omului asupra altor organisme, inclusiv a plantelor, influenţă care, prin transferul de semnificaţii, pare uneori o adevărată comunicare, capătă în această viziune o bază de înţelegere ştiinţifică. Ar trebui acum să discut despre telepatie şi viaţa socială "sesizată" la nivelul a diverse forme de viaţă (peşti, celenterate, cefalopode, insecte), să dau exemple arhicunoscute despre prezenţa telepatiei în organizarea lor ce cunoaşte deseori o complexitate ce se aproprie de cea umană. Dar, deoarece ele "dispun" de celule nervoase s-ar putea realiza o "suprapunere" cu activitatea nervoasă ce ar interfera cu intenţiile mele de prezentare din această postare (acest şir de postări). Dar să continui odată!

Sunt cunoscute două moduri diferite de realizare a funcţiilor ce întreţin viaţa în natură. În cazul unui organism, fiecare funcţie este îndeplinită de un grup de celule specializate în acest scop. Diferenţierea structurală şi funcţională a celulelor se face în stadiul de dezvoltare embrionară după informaţia conţinută în programul genetic. În cazul fiinţelor ce trăiesc în colonii (volvocalele, termitele, albinele şi furnicile), întregul grup se comportă ca un singur organism. Aici funcţiile nu mai sunt îndeplinite de celulele specializate, ci de indivizi specializaţi în realizarea lor.

După funcţia ce o are de îndeplinit, fiecare individ va avea şi o morfologie adecvată şi, în consecinţă, diferită de a celorlalţi semeni, deşi toţi derivă din aceeaşi matcă şi au aceeaşi zestre genetică/ ereditară. Se ridică în mod firesc câteva întrebări (în afara celor din postările anterioare). dacă în cazul organismului unic, diferenţierea celulelor se petrece în virtutea informaţiei genetice prezente în fiecare celulă, cine diferenţiază indivizii într-o colonie? Dacă într-un organism pluricelular funcţionalitatea este coordonată de sistemul nervos, cine coordonează activitatea tuturor indivizilor dintr-o colonie de furnici, spre exemplu?

Numai feromonii (particularizându-ne la furnici)? Există câte unul pentru fiecare funcţie? Şi, dacă da, poate acţiona acesta asupra genomului individual pentru a-i imprima purtătorului o morfologie corelată funcţiei? Oare n-am putea incrimina aici existenţa unui câmp energetic purtător al informaţiei care dirijează coeziunea, morfologia şi funcţionalitatea grupului? Iar modalitatea sa de a funcţiona nu este similară telepatiei?

Primul contraargument ni-l vor aduce geneticienii care nu recunosc informaţie genetică în afara ADN-ului (cu toate că ARN-ul este cel care interpretează un "depozit actualizabil şi corectabil de informaţie" ce constituie ADN-ul şi îi dă "importanţă" şi "drept de utilizare" şi "manifestare"). dar, ne amintim însă că apar astăzi date care sugerează existenţa unui model structural energetic transmis prin intermediul ADN-ului, sau, cel puţin, care are la bază această structură. Admiterea acestei ipoteze, pe care, după cum spuneam, am putea-o încadra în ideile "bizare", ne-ar scoate din multe impasuri teoretice în interpretarea naturii.

Se poate replica prin aceea că, astăzi putem obţine mutaţiile artificiale, chiar clonări (reproducerea de indivizi autentici, identici, prin acţiunea asupra celulelor somatice şi nu sexuale) intervenind la nivelul ADN-ului şi nu al unui "pretins" model energetic. Este exact, numai că nimeni nu ne împiedică să acţionăm invers, prin efect asupra cauzei. Acţionând la nivel ADN, putem obţine modificări şi în modelul său energetic. Deocamdată însă, modificările artificiale operate, de exemplu, pe Drosophila nu s-au dovedit a fi perene. Se obţine, spre exemplu, o musculiţă fără aripi. Dar, după câteva generaţii, dacă nu se menţine "controlul genetic forţat, controlat", se revine la modelul genetic natural al Drosophilei (deşi era alterat de noi) ca şi cum ar fi persistat undeva.

Există, probabil, un model energetic al individului, sumă a tuturor câmpurilor celulare din structura organismului. La rândul lor, câmpurile individuale structurează modelul energetic al speciei şi, probabil, că materia vie îşi structurează un model energetic fundamental, specific întregii lumi vii. Am discutat elementele comune întregii lumi vii, elemente care, prin combinaţiile realizate de evoluţie în timp, au permis diversitatea de forme pe care o cunoaştem astăzi. Nu se poate vorbi, deci, despre tipare fixe, de "elaborări" continue, adică de transformări şi structurări condiţionate de factorii ambientali şi cosmici.

Constanţa legilor pe care le descoperim în Univers, permanenta creaţie şi distrucţie de forme într-un algoritm pe care, în mare parte îl putem astăzi prevedea, par să exprime ele însele prezenţa unui model informaţional.

Şi, astfel, ajung la "ajunge pentru azi". În postarea de mâine voi aborda lumea "fără celulă nervoasă", cea a plantelor şi voi trage o mică şi neînsemnată concluzie asupra fenomenului de biocomunicaţie. Apoi va veni rândul să abordez "inteligenţa materiei" şi, astfel, să trecem la tehnicile de lucru cu "trupul-mintea-spiritul" nostru în a modifica, după nevoi, respectând principii de bază cum ar fi cel "al liberului arbitru", tot ceea ce este legat de ceea ce ne înconjoară, fie plecând de la materia din care suntem "construiţi" noi sau semenii noştri, fie de la influenţarea acţiunilor noastre spre acumulările materiale care le dorim (indiferent de utilitatea lor reală, supusă orgoliilor efemere şi complet inutile)...

Nu uitaţi că vine week-end-ul care trebuie să fie BESTial...

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere!

Dorin, Merticaru