Cum funcționează... "Mintea" noastră (2)

Am ajuns acum la frecvenţele de funcţionare ale creierului. Conform "structurii" de abordare a nivelelor de percepţie - cea cu materialişti, adoratori şi divinatori - este necesar să încep "prezentările" pentru materialişti şi să "evoluez în detalii" în funcţie "dovezile" existente susţinerii afirmaţiilor mele.

Nu voi mai intra în "detaliile" structurii creierului (cel puţin pentru moment), în descrieri legate de miliardele de celule care îl compun (fiecare participând cu fiecare altă celulă a corpului la procesele de gândire), a "repartizărilor" structurale ale creierului cu "raportarea lor fiziologică" sau altele asemenea. Pur şi simplu, voi aborda modul lui de funcţionare startând cu frecvenţele "de lucru" ale acestuia.

De unde apar aceste frecvenţe?!? Celulele corpului nostru, aproape în totalitatea lor, comunică între ele prin intermediul manifestărilor electrostatice şi electrodinamice (potenţiale celulare şi/ sau potenţiale de acţiune, denumite şi impulsuri). Acestea determină manifestările electromagnetice denumite de noi ca fiind "curenţi electrici". Şi, având în vedere numărul imens de celule, nu este greu de dedus de ce, mai ales la nivelul creierului, există cantităţi mari de energie manifestă, uşor de detectat chiar şi cu ajutorul echipamentelor medicale actuale. Şi, cea mai cunoscută "operaţie" de detecţie a activităţii electrice a creierului, este "Electro Encefalo Grama" - EEG.

Primul lucru "detectat" cu ajutorul acestei EEG a fost reprezentat de faptul că activitatea electrică a creierului se realizează după nişte tipare, ce au loc ciclic, motiv pentru care au fost denumite unde cerebrale. Şi, cum undele sunt măsurate, în principal, în fizică cu ajutorul frecvenţei, unitatea de măsură aleasă pentru activitatea creierului a fost Hertz-ul (unii folosind şi denumirea de cicli pe secundă - Hertz-ul este acelaşi lucru, atunci când avem o undă pe secundă avem unde de 1 Hz sau un ciclu pe secundă).

Şi, când au pornit cercetătorii noştri la drum, au "aflat", pentru început, că al nostru creier funcţionează cu frecvenţe de la 0 la 40 Hz (foarte rar mai mult de atât). Şi au denumit pe cele cu "manifestarea" între 0 şi 14 Hz ca fiind unde alfa şi pe cele între 14 şi 40 ca fiind unde beta. Ulterior, creşterea sensibilităţii aparatelor  şi "aprofundarea" studiilor a atras reconsiderarea "secvenţelor" de unde, undele denumite alfa fiind "restrânse" la intervalul 7 - 14 Hz şi, astfel, pentru "acoperirea" intervalului "rămas neacoperit" (0 - 7 Hz), au apărut şi undele teta între 4 - 7 Hz şi delta între 0,5 - 4 Hz. Mai mult, au fost "descoperite", ceva mai târziu din punct de vedere cronologic, şi frecvenţe peste 40 Hz denumite a fi unde gama.

"Trecerea" prin aceste intervale de funcţionare ale creierului este destul de complicat de prezentat. Înainte de a adormi, când ne pregătim de somn, ne aflăm într-o stare beta (stare de veghe, la modul general). Când încetăm orice activitate, închidem lumina (dar nu neapărat) şi închidem ochii, undele creierului nostru trec treptat din starea beta în alfa, teta şi, în final delta, atunci când am adormit. Visele apar în cicli de 90 de minute. Când frecvenţa creierului creşte spre teta, atunci visăm. În acele momente apare o mişcare rapidă a ochilor, care este caracteristică stării de visare activă, starea REM. Şi invers, când ne trezim din somn, frecvenţa creierului va trece prin diferite stări, de la delta la teta şi apoi alfa, iar în faza finală când ne trezim în starea beta. Dacă în acele momente ne hotărâm să nu ne trezim, intram posibil în starea teta sau adormim şi intrăm în starea delta.

În acest interval putem rămâne în starea teta pentru o anumita perioada, timp în care putem contempla ziua trecută şi activităţile din ziua curentă. Aceste momente sunt foarte productive şi creatoare. În starea de veghe noi suntem în stare beta, o stare în care, funcţie de implicarea noastră în ceea ce facem în stare de veghe, de stres sau de accesarea frecvenţelor înalte pentru "reacţii înalte" intelectuale şi/ sau spirituale. În momentul în care undele cerebrale îşi încetinesc frecvenţa şi suntem în stare alfa, ne aflăm într-o stare în care putem învăţa mai rapid, putem îndeplini sarcini complexe. În această stare ajungem dacă folosim tehnici de relaxare şi meditaţie, care ne ajută să accesăm frecvenţa alfa. Conform cercetărilor, accesarea acestei stări de relaxare duce la creşterea nivelului de beta-endorfină, norepinefrină şi dopamină care duc la instalarea unei stări de calm, relaxare şi claritate mentală iar efectul lor persistă timp de ore sau zile. În această stare suntem mai creativi, putem face mai uşor asociaţii, şi ne putem concentra mai uşor.

Deci creierul produce aceste unde (rezultat al funcţionării creierului, al manifestărilor electrice ale acestuia) în funcţie de activitatea în care suntem implicaţi, creând astfel un răspuns şi/ sau un echilibru. Pentru că în viaţa de zi cu zi sunt momente în care nu ne simţim confortabil putem ajunge să ne adaptăm activitatea creierului la activităţile care ne preocupă. De asemenea este necesar să înlăturăm factorii care tind să creeze un anumit tipar în activitatea creierului: medicamentele, alcoolul, drogurile, oboseala, lipsa de somn, stresul.

Şi ar mai fi unele detalii de "prezentat" aici. Timp de foarte mulţi ani, de când a fost descoperită celula nervoasă (îndeajuns pentru "formarea" eronată a multor generaţii de medici şi cercetători), s-a considerat că fiinţa umană are un număr limitat de neuroni cu care se naşte şi îi "consumă" pe parcursul vieţii, iar conexiunile între neuroni se realizează (în majoritate) doar în perioada de învăţare şi maturizare a copilului. Apoi, multiple experimente care au luat amploare începând cu anii 50-60 au promovat ideea reînnoirii celulelor nervoase şi a multiplicării permanente (în sens progresiv dar şi regresiv) a conexiunilor între neuroni. Apoi, în anii 60, Maurice Barry Sterman, psiholog, a început să promoveze un concept care a fost acceptat de abia în ultimii ani de către oamenii de ştiinţă.

El a considerat creierul ca fiind un organ dinamic şi foarte plastic, adică un organ care se poate adapta structural şi funcţional la solicitări. Acest lucru a fost demonstrat şi arătat prin numeroase experimente ştiinţifice riguroase, demonstrând că neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul (la propriu). El a arătat că, prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte, se poate schimba structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Astfel, prin simpla învăţare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcţii, s-a observat faptul că, creierul este capabil de o transformare profundă. oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învăţaţi să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor lor unde cerebrale. Acest aspect dovedit ştiinţific susţine faptul că orice obişnuinţă bună în gândire (este adevărat, cu efort, exerciţiu şi perseverenţă) ne aduce numai beneficii.

Şi, astfel, anii 70 reprezintă perioada de "lansare" ştiinţifică efectivă a tehnicilor de control a activităţii cerebrale. Acum terapiile alfa (dintre care cea mai cunoscută este terapia Silva) şi teta (dintre care cea mai cunoscută este TethaHealing a Vianei Stibal) îşi încep structurarea şi dezvoltarea, acum terapiile beta (dintre care cea mai cunoscută este NMG - Noua Medicină Germanică) îşi încep afirmarea. Dar, în esenţă, aceste terapii sunt practicate din cele mai vechi timpuri, de exemplu, Plato, prezentând elemente cum că, în perioada antică, pe teritoriile vechii Dacii, Zamolxe, zeul "local" învăţa oamenii că, pentru a vindeca trupul este necesar a vindeca mai întâi mintea şi sufletul, că totul este un întreg şi vindecarea nu se poate face decât la nivelul întregului.

Dar să revenim! În esenţă, aceste activităţi sunt, de fapt, activităţi de biofeedback sau neurofeedback. Pentru materialişti, acest biofeedback a devenit o ştiinţă prin intermediul căreia oamenii pot învăţa cum să îţi controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment. Dar, această ştiinţă s-a "lovit" de mentalitatea umană pentru care este mult mai uşor să recurgi la o pastilă decât să devii responsabil de propria sănătate şi să acţionezi în consecinţă. Da, aceasta este, de fapt, problema adevăratei medicine denumită (fără rost, după părerea mea) Noua Medicină.

Biofeedback-ul implică faptul ca pacientul să îţi asume responsabilitatea propriei sănătăţi, un aspect extrem de important. Şi, astfel, pacientul urmăreşte să dobândească capacitatea de a înţelege cum anume mintea şi corpul funcţionează în interdependenţă, producând apoi modificări pe baza acestei înţelegeri. Este nevoie de o răbdare şi o voinţă puternică pentru rezolvarea oricărei probleme de sănătate (şi, după cum veţi vedea, a oricărei probleme din viaţa manifestă - relaţii, afaceri, etc). Mulţi dintre cei care au aflat despre această posibilitate de vindecare, la un anumit moment, şi care nu aveau probleme simple de sănătate (cele mai frecvente exemple fiind epilepsia, diabetul, cancerul) au avut tenacitatea şi dorinţa de a se vindeca prin aceste modalităţi.

Am prezentat aceste elemente generale şi de istoric pentru a vă putea da seama de ce este "o varză" completă în totul şi, mai ales, în structurarea intervalelor de frecvenţă ce descriu activitatea creierului. Astfel, avem "posibilitatea" de a "experimenta" treceri rapide de la un nivel de funcţionare la altul şi, uneori, chiar o suprapunere clară a nivelurilor de funcţionare fie generalizat fie sectorizat (diferite "sectoare" ale creierului "funcţionează" la nivele diferite pe diferitele sale sectoare de deservire funcţională). Dar, acum să trecem la elementele descriptive care ne sunt necesare înţelegerii tuturor elementelor ce urmează legate de noua medicină.

Voi începe cu abordarea "de la zero spre cât se poate" hertzi...

Intervalul 0,5 - 4 Hz este cel al undelor delta (conştienţa detaşată, vindecare, somn). Ele sunt caracterizate de faptul că au cea mai joasă frecvenţă dar cea mai mare amplitudine dintre toate undele cerebrale. Aceste unde apar în condiţiile somnului cel mai profund, pentru perioade destul de scurte de timp (somnul profund fiind o alternanţă între starea delta şi teta), delta fiind starea minţii inconştiente, în care primim informaţii care nu ne sunt accesibile în starea de conştienţă. Această stare delta este starea legată de vindecare şi regenerare. Anumite frecvente ale stării delta declanşează eliberarea hormonului creşterii umane (Human Growth Hormone) atât de benefic pentru vindecare şi regenerare.

Delta este semnalul undelor cerebrale ale subconştientului, de unde intuiţia se ridică. Asta înseamnă că programele bazate pe starea delta nu sunt ideale doar pentru somn şi regenerare profundă, dar şi pentru a accesa activitatea inconştientă şi a ajuta valul de informaţii ce curge spre mintea noastră conştientă, pentru curăţire şi nu numai. Este prima "plajă" de frecvenţe detectată la individul uman, fiind detectată la fetus încă din perioada intrauterină. Mai mult, frecvenţa predominantă a creierului bebeluşilor este delta, ei dormind în cea mai mare parte a timpului, fiind frecvenţa ce caracterizează ritmul de bază al creierului imatur, până la vârsta de 2 - 3 ani. Pe măsură ce o persoană se apropie de moarte şi moare, ultimele frecvenţe active ale creierului sunt frecvenţele delta. Este ca şi când s-ar încheia un ciclu. Astfel, se pare că frecvenţele delta sunt folosite prima dată când venim în această viaţă şi sunt de asemenea folosite când părăsim corpul fizic (chiar dacă acest ritm apare şi în stările de suferinţă cerebrală). Corpul este creat în dimensiunea fizică şi sufletul vine din dimensiunea spirituală.

Intervalul 4 - 7 Hz este cel al undelor teta (tetha - meditaţie, intuiţie, memorie). Ele sunt caracterizate de o amplitudine relativ mare şi apare în stările de somn profund (în alternanţă cu undele delta) precum şi în stările de somn cu trecere de la veghe la somn şi invers sau în cele de "vis cu ochii deschişi", fiind starea creierului unde magia "se întâmplă". Ritmul teta constituie „starea” de bază a copilului între 2 şi 7 ani şi la adultul normal se întâlneşte în procent de 10 – 15% din totalitatea traseului electroencefalografic (medicii ne spun că, peste această limită are o semnificaţie patologică). Starea teta mai apare şi în cazul activităţilor relaxante care ne "înglobează" în ele (cum ar fi joggingul, citirea unei cărţi captivante, rugăciune profundă, etc), momente în care ne aflăm în stare de relaxare reală şi suntem mult mai deschişi fluxului de idei noi.

În general, este o stare de relaxare ce apare în activităţi devenite reflexe, care ne permit detaşarea dar în care putem fi conştienţi de realitatea înconjurătoare. În această stare nu există sentimente de vină sau activităţi de cenzură sau autocenzură, fiind considerată a fi o stare deosebit de pozitivă. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică existenţa unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare. Teta poate aduce o stare profundă de meditaţie, o senzaţie de “plutire” datorată stării expansive, poţi simţi că mintea ta se expansionează dincolo de graniţele corpului tău. Teta este starea ce rezidă în subconştient.

De asemenea, teta are un rol important în programele de modificare a comportamentului şi a fost folosită ca tratament împotriva dependenţei de droguri sau alcool. Este o stare a învăţării supreme (eficiente), a reprogramării propriei minţi, a amintirii viselor şi a auto-inducţiei. Este cunoscută ca zona crepusculară pe care în mod normal nu o putem experimenta decât vag atunci când ne trezim din adâncimile delta (când ne trezim din somn sau când adormim). În teta, suntem într-un vis treaz, flashuri cu imagini vivide trec prin fata ochilor minţii şi suntem receptivi la informaţie mai mult decât suntem în starea noastră normală. Teta a fost identificată ca poarta către învăţare şi memorie. Meditaţia în regim teta creşte creativitatea şi puterea de a învăţa, reduce stresul, trezeşte intuiţia şi alte percepţii extra-senzoriale.

Intervalul 7 - 14 Hz este cel al undelor alfa (relaxare, vizualizare, creativitate), constituind expresia activităţii „de fond” a creierului la omul normal, adult, aflat în stare de veghe şi de repaus psihosenzorial. Aceste unde sunt emise în stările de relaxare, vis frumos, uşor, în stări de meditaţie, de "vis cu ochii deschişi" sau somn uşor, în special când nu se primeşte nici un stimul din afară. Este o stare optimă pentru eforturile de analiză şi/ sau programare ale minţii, pentru vizualizare, învăţare şi concentrare, precum şi în cele de meditaţie, fiind ritmul ce corespunde introspecţiei, unei „priviri” în interiorul nostru.

Aceste unde sunt "semnul" de relaxare mentală, indicând absenţa stimulării senzoriale la o persoană conştientă, momentul când fricile/ stresul dispar, existând o stare eliberatoare, de bine. Programele bazate pe starea alfa ne ajută să scoatem la iveală creativitatea şi sunt excelente pentru rezolvarea problemelor, găsirea de noi idei şi practicarea vizualizării creative. Alfa este recomandată când vrem să obţinem stări profunde de relaxare care sunt esenţiale sănătăţii noastre. Nivelul alfa este un "loc" de relaxare profundă, dar nu chiar meditaţie unde începem să accesăm creativitatea subconştientului – este poarta către o stare de conştienţă mult mai profundă.

Intervalul 14 - 40 Hz este cel al undelor beta (vigilenţă, concentrare, percepţie), caracterizate de amplitudini mici. Ele sunt emise atunci când ne aflăm în starea de veghe, mai ales în stările de alertă (surescitare, stres), fiind undele emise atunci când ne "îndeplinim" activităţile zilnice, uşor "accesibile" mai ales în stările de stres, fiind expresia electrocorticală a orientării spre exterior a conştienţei noastre. În acest "interval", mintea noastră este ascuţită şi concentrată, face conexiuni rapide şi poate face lucruri care necesită întreaga ta atenţie (când percepem lumea exterioară suntem în ritm beta). În această stare, neuronii sunt activi, lucrează în succesiuni rapide, ajutându-ne să ajungem la performanţe. Noi idei şi soluţii la anumite probleme "fulgeră" prin mintea noastră. Antrenarea în starea beta este una dintre cele mai frecvente metode folosite de către terapeuţi în tratarea deficitului de atenţie.

Exerciţiile bazate pe starea beta te ajută să te pregăteşti pentru un examen, pentru o prezentare sau să analizezi şi să organizezi informaţiile şi alte activităţi ce necesită vigilenţă mentală şi nivele înalte de concentrare. Starea beta este asociată cu "piscul" concentrării, vigilenţa crescută şi acuitate vizuală. Cercetătorii care au făcut studii asupra subiectului consideră că frecvenţa beta de 40 Hz poate fi cheia actului de percepţie. Studiile arată că în stare de veghe 90% din adulţi au frecvenţa cerebrală predominantă beta şi doar 10% accesează predominant undele alfa şi theta în mod natural sau după ce s-au antrenat să o facă.

Intervalul "peste" 40 Hz este cel al undelor gama (gamma). Sunt unde descoperite recent, care sunt asociate cu introspecţia şi procesarea informaţiilor de nivel înalt. Sunt asociate cu sentimentul de fericire, un nivel înalt de compasiune şi o funcţionare optimă a creierului. Aceste unde sunt un mecanism de legătură între părţile creierului şi ajută la îmbunătăţirea memoriei şi percepţiei. Exista studii care au detectat că în stare de meditaţie, creierul călugărilor tibetani produce un nivel mai înalt de unde gama decât creierele persoanelor care nu practică meditaţia. Prezenţa acestor unde a fost detectată şi în timpul procesului de trezire şi în timpul perioadelor de somn caracterizate de mişcări oculare rapide.

Ajungem, astfel, la necesitatea de a valida ipoteza că omul îşi poate controla undele cerebrale (din punctul meu de vedere o necesitate fără rost deoarece nu cred că există vreun individ uman care, în condiţii de stres nu a decis să închidă ochii sau să intre în starea de reverie, de vis cu ochii deschişi şi, astfel, într-un efort de liniştire sau de căutare de soluţii să nu fi perceput liniştea adusă de trecerea de la funcţionare beta la, cel puţin, cea de funcţionare alfa). Iată că, cercetările riguroase, realizate atât pe subiecţi voluntari sănătoşi cât şi pe subiecţi bolnavi au dovedit încă din vremurile "de început" ale acestor cercetări că oamenii pot produce la comandă anumite frecvenţe cerebrale (oricare dintre ele). Pentru conformitate voi descrie unul dintre experimente (cu toate că, toţi cei care citiţi aceste rânduri ştiţi că nu mai este nevie de aşa ceva, ştiţi că vă puteţi oricând relaxa, detaşa sau adormi prin propria voinţă).

Joe Kamiya şi Richard Bach au plasat indivizii voluntari într-o cameră întunecată, cu electrozi plasaţi la nivelul capului cu ajutorul cărora se urmărea cu ajutorul electroencefalografului activitatea cerebrală. În aceste condiţii se realizau diferite stimulări auditive, olfactive, etc şi se urmărea răspunsul asupra undelor cerebrale. Subiecţii erau interogaţi asupra percepţiei lor şi asupra tipului de unde cerebrale care credeau ei că este prezent în activitatea lor cerebrală, prin autoperceperea obiectivă a stării individului respectiv. La început, subiecţii se încadrau în limitele statistice ale "nimerelii" dar, prin exerciţiu colaborativ (iniţiatorii experimentului comunicau frecvenţele de funcţionare cerebrală subiecţilor şi aceştia le suprapuneau, comparau şi conştientizau cu percepţiile lor) şi cei mai puţin dotaţi intelectual subiecţi "nimereau" în procent de peste 85% ce unde cerebrale emiteau creierele lor. Nu vă imaginaţi că aceste experimente durau prea mult.

Cei mai puţin dotaţi subiecţi aveau nevoie doar de trei zile pentru a depăşi acest prag de 85%. A doua parte a experimentului a constat în intrarea voluntară a subiecţilor în anumite stări (cel mai uşor fiind să se realizeze intrarea în starea alfa) având ca declanşator un anumit stimul sonor, vizual, etc. Surpriza a fost reprezentată de faptul că mulţi subiecţi realizau acest lucru fără nici un alt fel de exerciţiu "de fixare/ învăţare" având chiar capacitatea de a varia de la frecvenţa alfa cea mai joasă la cea mai înaltă, stimulii vizuali (iniţial prezentaţi extern apoi imaginaţi de subiect) fiind cei mai eficienţi (ca o paranteză, unii subiecţi îşi controlează "poziţionarea" în alfa la stimuli auditivi, olfactivi, etc. funcţie de structura funcţională generală a creierului lor - vom discuta despre acestea mai târziu - de exemplu, cei "auditivi" intrând în stare alfa când orice imagine din mintea lor dispare şi când îşi imaginea o anumită "bucată" muzicală, cei "olfactivi" când simt mirosul unei anumite flori, etc).

Acesta este, de fapt, un fel de prim pas de iniţiere asistată al practicanţilor de terapii alfa din zilele noastre (şi numărul lor este de ordinul zecilor de milioane - nu spun sutelor că ar părea ireal cu toate că este adevărul gol-goluţ)... Mergând mai departe, anii de studii şi cercetări (fără experimente, deoarece acestea nu îşi mai aveau rostul) au demonstrat că, practicanţii de astfel de exerciţii ajung să aibă spontan unde alfa şi dobândesc capacitatea de a se putea "mişca" rapid, voluntar, între diferitele frecvenţe cerebrale (fără a se putea realiza nici cea mai mică analogie cu yoghinii sau sfinţii care practică meditaţia, rugăciunea etc ce nu este altceva decât o exerciţiu involuntar în sensul controlului frecvenţelor şi, implicit, al activităţii cerebrale).

Mai mult, experimentele au fost realizate şi pe animale de către Sterman. Cu ajutorul unui lot de pisici acesta a reuşit să demonstreze capacitatea pisicilor de a învăţa să îşi controleze frecvenţele cerebrale prin inducerea unei anumite frecvenţe specifice. Dacă ele nu atingeau această plajă dorită (a frecvenţelor alfa) nu primeau ceva delicios de mâncare. Şi nu mare a fost mirarea că a fost necesar doar un interval de 3 - 6 zile pentru acest "dresaj". Oare unei fiinţe umane îi este mai greu decât unei pisici să dobândească acest control în baza faptului că noi dispunem, cu certitudine, de o voinţă superioară?!?

Şi, ar fi cazul să finalizez această lungă postare. Voi aminti doar de faptul că nu există, la ora actuală (sau în trecut - în SUA, Rusia şi China au existat unele eforturi în acest sens dar s-a renunţat rapid la ele fără explicaţii, în ciuda demonstraţiilor de eficienţă) programe guvernamentale şi/ sau universitare în acest sens. Doar lumea privată acţionează în acest sens, este drept, din ce în ce mai eficient în lupta contra opoziţiei (interdicţia practicării oficiale, arestarea membrilor marcanţi şi ridicarea dreptului de a profesa, etc. etc. etc.) şi denigrărilor (cum ar fi atribuirea titulaturilor de escrocherie, etc) din partea structurilor industriale (economice) şi guvernamentale.

Zile pline de Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere!!!

Dorin, Merticaru