STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Început
de an 2015 (4) - Intermission
Aceasta va fi o postare care nu va conţine mare lucru legat de subiectul general al acestui blog. Va fi doar un fel de prezentare generală cu privire la felul cum voi aborda lucrurile de acum încolo. Aşa că, cei ce se află în criză de timp este bine să treacă pentru această postare (Mulţumiri pentru înţelegerea lor!!!). Sau, poate că va fi mai importantă pentru ei… Fiecare cu interesele lui…
Pe scurt, din toate
discuţiile, prelegerile, feedback-urile de până acum am ajuns
"rapid" la necesitatea acestei postări...
În multe din discuţiile
purtate cu cei care participă la acest efort al meu, direct sau
indirect, am fost întrebat de ce fac asta, care este raţiunea,
etc…
Sincer, nu ştiu de ce… Până
acum (după mai bine de 15 ani de eforturi directe sau indirecte
în această direcţie) nu am câştigat nimic (material, mă refer)…
Afară de propria experienţă… Eventual de o oarecare faimă, fie
ea şi de „uşchit”…
Şi, dacă tot am câştigat
experienţă, este cazul ca ea să se reflecte şi în modul de
prezentare al materialelor şi nu numai în conţinutul lor…
Prima plângere, după
frecvenţă, de-a lungul anilor menţionaţi, a fost că materialele
sunt prea mari, prea stufoase, etc… Am încercat de nenumărate
ori să realizez materiale succinte, „spartane”, dar nu prea se
înţelege mare lucru dintr-o astfel de abordare… Eventual pentru
cunoscători ar fi o soluţie… Dar, mă voi conforma şi voi insera
concluzii clare care să „concentreze ideile fiecărei postări”…
Apoi, este vorba despre
nivelul de cunoaştere al cititorilor („cunoscătorilor” de care
am amintit anterior)… Nu este vorba aici despre o cunoaştere
cantitativă, cum ar părea la prima vedere (cu toate că este şi
aceasta mai importantă decât v-aţi imagina)… Este vorba despre
ceea ce ar putea fi descris de expresia „orientarea
cunoaşterii”… Şi, iată ceea ce urmează…
Tot ceea ce am postat până
acum a reprezentat un fel de acumulare de "notiţe de clasă"
(într-un fel de "caiet de clasă"). Dar, acum, a venit momentul
ca să procedez la trecerea acestor notiţe "pe curat" (sau pe
"caietul de teme", dacă pot spune astfel). Lucrurile devin
astfel deosebit de serioase (cel puţin din punctul meu de
vedere) şi, astfel, trebuie clarificat pentru Dumneavoastră ceea
ce va urma.
Anii de discuţii (directe
sau virtuale) cu cei asemenea Dumneavoastră (poate şi cu unii
dintre voi) mi-au relevat că orice argumentaţie, instruire,
consultaţie sau altele asemenea trebuie "eşalonate" pe un fel
structură pe trei nivele de percepţie (din punct de vedere al
"auditoriului", critic sau nu dar şi din punct de vedere al
„orientării cunoaşterii”):
1. materialist-dialecticii (sau "materialiştii"),
2. cei care cred într-o "terţă" existenţă divină (sau
"adoratorii") şi
3. cei ce cred în existenţa divină proprie din şi prin ansamblul
general al divinităţii (sau "divinatorii" - atenţie, în sensul
perceput de mine, divinator are mai mult sensul de
"pătrunzător", "cunoscător", de "care vede sau prevede ştiind"
şi are capacitatea de a divina, de a fi partea ce deţine şi
manifestă holograma divinului - despre aceste lucruri mai
târziu).
Pe scurt materialişti,
adoratori şi divinatori (menţionez că aceasta este o
"clasificare" proprie ce s-a născut din interacţiunile directe
cu Dumneavoastră, interacţiuni care, în timp, m-au obligat la o
structurare a oricăror prezentări, oricăror dialoguri după
aceste structuri de percepţie/ credinţă identificate de mine).
Este ceva similar
"manifestărilor" de tip filozofic unde "percepţiile" umane se
împart pe un fel de scală între materialişti şi idealişti, sau
asemenea politicii unde totul se împarte într-un fel de scală
între stânga şi dreapta. În cazul "clasificării" identificate de
mine este evident că "dreapta" este conexă valoric cu
"materialiştii", "centrul" este similar adoratorilor şi "stânga"
este similar divinatorilor. Dar, să intru puţin în detalii!
Materialiştii - sunt o
categorie ce se bazează, în mod corect, pe simţurile şi
"prelucrările" directe ale acestora (ca indivizi sau grup de
indivizi) la nivelul mental propriu.
Din punctul lor de vedere
lumea este alcătuită în întregime din materie, natură, existenţa
în genere, toate evenimentele, actele şi stările de lucruri
fiind fie subordonate, fie reduse complet la lucrurile materiale
şi la conexiunile dintre ele, "lumea" fiind, în esenţă,
materială şi cognoscibilă.
Termenul utilizat de mine,
de materialist-dialectici vine să descrie pe cei ce se
încadrează ca apartenenţă la "comunista formulare" (a lui Marx
şi Engels) ce "localizează" persoanele care văd totul ca materie
guvernată de legi obiective cum ar fi legea acumulărilor
cantitative şi a salturilor calitative, legea unităţii şi a
luptei contrariilor, legea negării negaţiei, etc.
Ei sunt indivizii ceva mai
avansaţi (din punctul meu de vedere) decât materialiştii
"totali" prin faptul că "îşi fac unele probleme" în ceea ce
priveşte "raportul" dintre materie şi conştiinţă, despre legile
cele mai generale ale "mişcării" şi dezvoltării naturii,
societăţii şi cunoaşterii.
Să nu se înţeleagă că
indivizii care se "regăsesc" aici nu au credinţe! Unii cred în
bani/ achiziţii materiale, alţii în reuşita personală/ palmares,
alţii în familie, iubită, copii, alţii în pregătire personală
(fie şi spirituală, dar fără "atingere" la adevăratele credinţe)
şi multe, multe alte repere.
La această "secţiune" de
credinţe se încadrează şi ateii care, chiar dacă ei cred numai
în ei, evident că se limitează numai şi numai la materie. Din
punctul meu de vedere "durerea" problemei stă în faptul că
materia este factorul prim şi conştiinţa este factorul derivat,
redus, bineînţeles, la materie.
Pentru această categorie voi
"presta" maxim de eforturi în tot ceea ce voi face eu la "Noua
Medicină" (sau "Noua Cunoaştere"). Pentru ei este nevoie să
structurez prezentarea datelor inserate de la un fel de nivel
"zero" fiind nevoie să prezint totul plecând de la materie atât
din punctul de vedere al fizicii newtoniene cât şi din cel al
fizicii cuantice, intrând în detaliu în toate problemele legate
de materie.
Aici vor fi în atenţia mea
în special medicii care au nevoie de completarea lipsurilor din
"universul cognoscibil" atât de necesar progresului
"curiozităţii" lor şi, implicit al "aplecării lor asupra
cunoaşterii" şi înlăturării din statutul de "autosuficienţă" şi
"elitism" în care s-au cocoţat fără nici un drept (cel puţin
majoritatea dintre ei)...
Adoratorii - sunt o
categorie ce se bazează, în mod corect, pe un "echilibru" între
o divinitate/ putere/ forţă supranaturală terţă (Sfântă Putere,
Unicitate, Dumnezeu, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Allah, Buddha,
etc.) creatoare şi guvernatoare a universului şi manifestarea
"materială" a individului respectiv (a conştiinţei sociale care
include individul respectiv) în mediul înconjurător, atât direct
cât şi "încadrat" în ansamblul/ sistemul de credinţe (dogme) şi
acte rituale solicitat de cultul din jurul respectivei
divinităţi (forţe supranaturale, etc.), precum şi privind
sentimentul divinităţii care uneşte membrii ce aderă în aceeaşi
comunitate spirituală şi morală "guvernată" de acea divinitate.
Aici, "speciile" ce pot fi
deduse sunt multiple, punctul de plecare fiind reprezentat de
faptul că ansamblul de idei, sentimente şi acţiuni împărtăşite
de individ sau grupul la care aderă acesta (de fapt, aderarea,
acceptarea "obiectului" venerării, codului de comportament şi
cadrului de referinţă solicitat pentru a intra în relaţia cu
acest "obiect" precum şi cu membrii acestuia, fie şi cu
universul) este deseori controversat de chiar membrii de bază,
fiind aproape imposibil de asociat comportamentul "material" al
individului "transpus" cu ajutorul ritualurilor către
divinitatea terţă, deosebit de controversabilă, la rândul ei.
Mai "pe direct", atât timp
cât analiza unui om pleacă de la "păcatul original", obligatoriu
şi de netăgăduit, de la împărţirea în "bărbatul merituos" şi
"femeia păcătoasă", de la fideli şi infideli, etc. este evident
că vor exista tot felul de situaţii care să contrazică
divinitatea respectivă sau, mai rău, să determine stigmatizarea
celor care aderă la ea pentru greşeli minore care, ulterior vor
justifica "marile greşeli" (păcate).
Şi astfel, avem de a face cu
indivizii care "cred în ceva" dar fără alte "obligaţii",
indivizii care caută scăparea în respectiva divinitate şi devin
mai mult sau mai puţin habotnici şi, nu în ultimul rând, cei
care una ştiu, una fac şi nu mai contează altceva (gen
"smerenie, smerenie, smerenie", cum este cazul "jihad"-ului,
"iadul este al tău că n-ai călcat pe la biserică", "cu toate că
acea persoană se roagă de 2-3 ori când ajunge duminica în
biserică pe când alţii se roagă din tot sufletul şi cu toată
credinţa de 2-300 de ori pe zi, dar chiar nu suportă fariseismul
întâlnit "pe undeva" şi exemplele pot continua).
Din punctul meu de vedere
problema lor este reprezentată de faptul că, ei se dezic de
acţiunea proprie (eventual devin "unealta Domnului" sau se
abandonează în braţele sau folosul Lui), chiar şi de propriile
trăiri şi convingeri, în "comparaţie" directă cu ce este divin
(cu ceea ce se cere a fi divin în noi, atunci când se spune
foarte clar că, suntem făcuţi "după chipul şi asemănarea Lui")
şi se "compară" (ei subscriu, fie şi prin aderare, la un punct
de referinţă extern, iluzoriu şi arbitrar) doar cu normele
directe şi indirecte ale sistemului de dogme şi acte rituale
acceptate de ei şi solicitate pentru a fi "iertat", "trimis în
rai, de-a dreapta Lui" sau "...printre fecioare" sau altele
asemenea.
Această categorie este cea
mai sensibilă dintre toate, cel mai greu de abordat deoarece
aici este vorba despre credinţele (proprii, structurate în timp,
pline de "promovatori" înalt educaţi) credinţei (în Dumnezeu,
Allah, Buddha şi ceilalţi). Intenţia mea nu este de a "schimba"
ceva în bruma lor de credinţă ci, să îi "stârnesc" să înţeleagă
adevăratul mesaj al Dumnezeirii, indiferent de forma, idolul sau
orice altceva similar.
Ei au nevoie doar să accepte
lucruri cum ar fi "cizelarea" chipului lui Iisus din imaginea
plină de suferinţă cocoţată pe crucea suferinţei în chipul lui
Iisus care ne sfătuieşte, sprijină, vindecă şi "este în fiecare
din noi" în sprijinul crucii salvatoare, protectoare, etc.
Fiecare avem misiunea noastră şi asta trebuie să înţelegem.
Şi, astfel, adoratorii, vin
cu cele mai puternice argumente legate de inerţie, de smerenie,
obedienţă religioasă, etc. şi este foarte greu să treci cu
argumentele existente peste convingerea lor chiar dacă, evident,
totul are acelaşi sens. Le convine să rămână sub stigmatul
păcatului obligatoriu, oi rătăcite ale turmelor ce pot fi
"îndrumate" numai de păstorii cultului lor (bineînţeles, care au
mici tangenţe la drumul Dumnezeirii) fără a vedea că Iisus nu
mergea la biserică sau templu pentru a răspândi puterea lui
Dumnezeu, pentru a fi între oameni, pentru a ajuta şi îndruma,
ba, mai rău, era socotit demn de moarte pentru că nu mergea "pe
acolo" sau pentru că "trecea" peste interesele slujitorilor unui
cult...
Deh, cine sunt eu să socot
că Dumnezeu este totul şi noi suntem parte din Dumnezeu?!? Cine
sunt eu să socot că am venit pe acest pământ să iubesc, să fiu
iubit şi să împart cât de multă iubire pot învăţând de la
semenii mei mai luminaţi, inclusiv din ceea ce trăiesc în şi
întru Dumnezeire şi învăţând pe semenii mei mai puţin luminaţi
tot ceea ce se poate. Da, cine sunt eu?!?
Şi, în mod cert, timpul a dovedit că ei sunt cei care, în faţa
argumentelor indubitabile, nu îşi pun semne de întrebare despre
ceea ce cred (atenţie, nu în ceea ce cred ei, persoană divină
sau ansamblu „religios”)… Ei pur şi simplu, repugnă şi resping
totul sub justificare ilară „Nu îmi mai tulbura credinţa,
Satană!”… Inclusiv, „Tu eşti trimisul Satanei, tu crezi în
Satana!”…
Pot da multe detalii dar
orice dialog de acest fel se termină în „Credinţa mea este
adevărata credinţă! Tu crezi în Stana şi vei plăti, vei
plânge!!!”… Ambii crezând în Dumnezeu, Duhul Sfânt şi Hristos!
El decide că Dumnezeul lui este unicul, realul şi orice argument
este al Satanei şi trebuie pedepsit… Atenţie, pedepsit!!! Uitând
de faptul că numai Dumnezeu judecă, că ei nu au nici un drept în
acest sens…
Dar, ajunge cu acest
„sector”, să mergem mai departe!
Divinatorii - sunt o
categorie ce se bazează, în mod corect, pe înalta şi mult
cultivata lor experienţă personală în contact cu divinitatea
sau, indiferent de circumstanţe, pe iluminarea primită în urma
unui eveniment mai mult sau mai puţin dramatic dar, cu
siguranţă, ce a atras trezirea, iluminarea sau cum o denumeşte
fiecare.
Bineînţeles că, aceste
individualităţi au "suportul" unei cunoaşteri şi deseori
percepţii superioare ce se manifestă fie de la naştere fie de
las acel eveniment "mai mult sau mai puţin dramatic" de care
aminteam, fie la un anumit punct critic „declanşator” (masă
critică) al cunoştinţelor (şi aici nu mă refer neapărat la
nivelul de cunoştinţe deoarece Cunoaşterea se disociază rapid de
nivelul de cunoaştere printr-o aproape Atotcunoaştere).
Ei sunt persoanele care se
simt direct din şi prin Dumnezeu (conştient sau nu), creaţi
"după chipul şi asemănarea Lui" şi care simt că "Eu voi fi în
fiecare din voi" sau "Eu sunt aceea, ce sunt". Ei sunt cei care
ştiu că Dumnezeirea trăieşte prin noi fiecare durere dar şi
fiecare bucurie, oricât de aparentă, reală sau ireală este
aceasta… Ei ştiu că Dumnezeirea cere iubire şi faptă pentru
toată lucrarea sa, ca ansamblu, cu sau fără înţelegerea a ceea
ce se petrece…
Pentru că toţi avem nevoie
de bucurie, de iubire, de sprijin… Şi cel mai apropiat ansamblu
divin este cel în care existăm, fiinţăm… Poate că nu toţi se
implică în rezolvarea misiunii lor dar ei ştiu tot ceea ce
trebuie având nevoie, destul de des, doar de prietenia,
suportul, sfatul, etc. al celor asemenea lor.
În direcţia lor eforturile
mele vor fi minime deoarece ei ştiu deja tot ce trebuie. Poate
de aceea am ales ca prezentările mele să fie un fel de streaming
(emisie liberă pe tema uneia sau mai multor idei) a ceea ce
simt… Eventual voi fi un prieten care îi aşteaptă bucuros că
poate discuta şi, de ce nu, că poate să acceseze şi alte lucruri
faţă de ceea ce ştia.
Şi, aici, voi finaliza cu
această prezentare a delimitărilor mele de prezentare a
informaţiilor…
În concluzie, orice postare
va urma va avea un fel de „inserţie de logo” cu privire la
apartenenţa generală a textului ce va urma (a postării) la
anumite clase delimitate: materialişti, adoratori şi divinatori…
A nu se uita şi de
concluziile ce vor căuta să sintetizeze orice poate fi
sintetizat din postarea respectivă…
În plus, va mai exista o
structurare generală a tuturor eforturilor mele. Este evident că
va fi necesar să scriu materialele şi pentru copiii mici. Nu
ştiu, încă, cum voi proceda dar o voi face. Toate lucrurile
despre puterea noastră trebuie să fie accesibile de la cea mai
fragedă vârstă pentru a câştiga cât mai mult în drumul nostru
vremelnic pe aici.
Notă 2017: Într-o oarecare
măsură am descoperit calea către crearea unui fel de joc pe
computer (celular) cu ajutorul căruia să ajut percepţia copiilor
spre aceste „deziderate” mai înalte comparativ cu ceea ce poate
oferi lumea materială… Dar mai este mult timp până ce voi reuşi
să „mă apuc” şi de această lucrare, lăsând părinţilor ce parcurg
aceste rânduri rolul de părinte, de element de selecţie şi
propagare a unor învăţături „cât de cât”…
Evident, în scurtele
"descrieri" nu am intrat în detalii deoarece nu acesta este
"obiectul"/ target-ul meu acum... Pur şi simplu am prezentat
unele chestii "general valabile" sesizate de mine în dialogurile
directe sau virtuale purtate cu cei care au ajuns în jurul meu.
Mulţumesc pentru înţelegerea
şi răbdarea Dumneavoastră!
Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere!
Dorin, Merticaru
