Apa (Despre Apă) - Partea 4

Şi, cu acest post, să finalizăm ceea ce pot să vă prezint despre apă, în legătură directă cu tot ceea ce va fi inserat pe linia "Noua Medicină"...

Einstein spunea odată: "Aş vrea să ştiu ce gândeşte El, adică Dumnezeu. Restul este detaliu. Chiar aş vrea să ştiu cum a creat El această lume".

Plecând de la această idee, istoria umană consemnează percepţiile „timpului” având ca punct de plecare apa… Pentru toate popoarele, pentru a sta în faţa unei zeităţi, omul trebuie să fie curat.

Astfel, în toate religiile lumii apa devine un intermediar care uneşte omul cu Creatorul (cu zeitatea vizată). Evreii realizează abluţiuni în ritualul „micwass”, pentru musulmani abluţiunea este necesară înaintea fiecărei rugăciuni, în religia creştină botezul ţine de purificarea realizată cu apă (botezul realizat Ioan, taina botezului preluată în bisericile creştine - este cunoscut faptul că, energia divină, care în limbajul bisericesc este denumită Graţie se pogoară astfel asupra fiinţei)…

Apoi, fără a mai considera apa ca fiind un fel de element de legătură cu zeităţile, mai ales la popoarele care preţuiesc valoarea apei, fie şi din cauza puţinătăţii sau lipsei ei, ea este un fel de garanţie a comportamentului normal, a normalităţii… Şi, chiar mai mult de atât…

Între sufiţii perşi există o legendă care sună aşa... A fost odată, cândva, un înţelept care a spus că va sosi ziua când toată apa din lume, cu excepţia rezervelor făcute în mod special, va dispărea şi locul îi va fi luat de o altă apă care va lua minţile oricui va bea din ea. Doar un singur om a luat profeţia în serios şi a început să facă rezerve de apă... Şi, ziua care a fost prezisă a venit şi, încetul cu încetul, după cum bântuia setea, toţi oamenii şi-au pierdut minţile (au înnebunit)...

Dar omul care ascultase de înţelept, fiindcă bea numai din apa din rezervele făcute, a rămas neatins de nebunia lumii... Iar el a rămas singurul om întreg printre nebuni şi toată lumea a început a spune că el este nebun... Şi el, ca să trăiască în rândul lumii, a vărsat toată apa neatinsă şi a început să bea apă ca toţi ceilalţi, înnebunind şi el... Intrând în rând cu lumea care spunea la unison că el s-a vindecat...

Pe lângă faptul că, această poveste confirmă cercetările oamenilor de ştiinţă care afirmă că, structura apei determină comportamentul (deci răspunsurile) creierului, nu ar trebui să ne punem întrebarea ce este, de fapt, această poveste? Care este rostul ei? ... Cât de multe ştiau oamenii din vechime despre valoarea apei... Şi, de ce ştim (sau recunoaştem) atât de puţine acum?

Şi, după cum spuneam în postul de ieri, apa potabilă (dulce) are acelaşi volum... numai numărul oamenilor creşte (cu aluzie la o „vorbă” celebră ce afirmă că, „Inteligenţa este o constantă, numărul oamenilor creşte”).

Şi, în zilele de azi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre rezervele de apă potabilă... Oare de ce? Nu cumva ar trebui să fim interesaţi mai puţin de rezervele de petrol, de cele de aur, sau altele, şi să fim mai mult interesaţi de rezervele de apă... Şi ţara noastră, România, are una din cele mai mari şi calitative rezerve, cel puţin din Europa.

Eventual, dacă evadăm din „nebunia” căpătată în vechime, recăpătându-ne înţelepciunea, nu ar fi bine să ne intereseze şi calitatea reală a apei care o consumăm??? Sau, poate la fel de important, nu ar fi bine să fim atenţi la gândurile noastre, la sentimentele noastre?!? Sau... cine ştie...

Apropos, ştiaţi că în fiecare an, mai mult de cinci milioane de oameni, jumătate din ei fiind copii, mor din cauza apei… în special lipsa ei… şi asta înseamnă de zece ori mai mult decât mor în războaie anual?!? Sau, de cinci (5) ori mai mult decât numărul total de victime (1,1 milioane) din complexul celor trei lagăre de concentrare (Auschwitz, Birkenau şi Monowitz) ce formau „complexul” Auschwitz („activitate” prestată de nazişti pe perioada a 5 ani – 1940 - 1945) şi mai mult decât numărul total de victime din toate lagărele de concentrare naziste (4,5 milioane de oameni, după „Yad Vashem” – într-o perioadă de 15 ani, 1930 - 1945)…

Şi ar mai fi ceva de prezentat (dacă tot am amintit de cele mai mizerabile manifestări ale speciei homo sapiens)... Uneori avem de a face cu anumite izbucniri emoţionale care generează rezultate absolut negative... De ce nu izbucnesc astfel de reacţii în biserici sau catedrale, la concertele de muzică clasică cum sunt cele ale lui Bach sau Mozart, şi altele??? De ce apar ele la unele manifestări sportive (în special la fotbal, hochei) sau la concertele de muzică rock (sau alte forme agresive de exprimare ale muzicii)???

Ştiaţi că experimentele relevă că agresivitatea generează o schimbare acută în structura/ memoria apei şi o astfel de apă poate provoca o stare agresivă la o persoană calmă (echilibrată), până la momentul ingerării acelei ape (expusă energiilor evenimentelor menţionate)? Experimentele arată întotdeauna că ura, furia şi chiar plictiseala nu numai că exercită o influenţă negativă asupra altor oameni dar ne oferă de asemenea şi un feed-back (răspuns de consecinţă)... Poate nu neapărat datorită bioenergiilor emanate, poate nu neapărat datorită labilităţii psihice a celor „implicaţi”… Poate, pur şi simplu, ca urmare a reacţiei a peste 70% din noi… Cine ştie?!?

Oricât de straniu ar părea, răul acţionează mai uşor şi mai simplu. Aparent, aceasta are de-a face cu receptivitatea fiinţelor umane, care percep întotdeauna mai acut lucrurile grave (ameninţătoare sau creatoare de ameninţare). Poate că este un mecanism reflex ancestral, de reacţie la pericol, atunci când leul ataca sau molfăia cadavrul vecinului, dar slăbiciunea aceasta există în noi toţi...

Apoi ar fi realitatea reprezentată de faptul că, pentru a face o faptă bună, de exemplu o casă, ai nevoie de cunoştinţe despre cum se face o casă, de materiale, de efort pentru a o ridica, etc… Dar, pentru a face rău, pentru a o distruge, este nevoie dar să pui de un foc… Şi toată fapta bună, trudită, luni de-a rândul, eventual generaţii, se duce…

Apoi, v-aţi gândit vreodată la adevărul spusei "spirit de turmă"!!! Infuzia energetică subtilă şi/ sau modificarea acută a structurii apei poate fi un răspuns destul de serios... Aşadar, ştiţi oare când propria greşeală (sau propriul păcat) se întoarce la Dumneavoastră prin intermediul altei persoane, deşi, la modul esenţial, există o singură unitate (ceva similar cu a ne lovi o mână cu cealaltă, a ne scoate un ochi, drept pedeapsă... cu ajutorul unei mâini - pentru că orice aţi greşi vi se întoarce nu ca o pedeapsă ci ca un rezultat)?

Este rezultatul consideraţiilor proprii nouă, a celor care ne-au determinat acel comportament… Studiile ştiinţifice au demonstrat că, de exemplu, sistemul nervos simpatic al omului nu face diferenţa între bun şi rău… Pur şi simplu execută… Dar ştie dacă a făcut rău sau nu… Pur şi simplu evaluează… Prin analogie cu cei peste 70% ai trupului nostru (reprezentaţi de apă) cât de greu ar fi să ne dăm seama de neutralitatea reacţiei de tip bumerang ce nu face distincţia între corpul altuia şi propriul corp, între situaţia altuia şi propria situaţie?!?

Experimentele au demonstrat că, cele mai multe şi mai majore crime se petrec mai ales în zonele în care oamenii îşi exteriorizează cel mai mult ura, agresivitatea, etc. (în special prin simpla înjurătură)... Cine se aseamănă se adună sau, cel mult, se tolerează… Energia comună va cotropi total un anumit loc, unde este prezentă…

De exemplu, înjurătura "Idiotule!" produce o aglomerare a moleculei de apă dându-i un aspect de bule întrepătrunse, de fiertură fără formă, "Te urăsc!" dezagregă complet structura dând aspectul de "unt întins prea subţire pe o felie de pâine", a ceva nesustenabil, fără suport, ş.a.m.d. Şi efectul de transformare nu se regăseşte doar în „ţinta” manifestării energetice… Emiţătorul va realiza transformarea înainte de manifestarea efectivă asupra propriei fiinţe, lansând ceva ce există deja în el, într-un fel de efect de teleportare a propriei stări asupra ţintei…

Puterea "de manifestare" este prezentă şi în cazul inscripţiilor (şi acelaşi comportament al „comunicării energetice”). Astfel, prin poziţionarea de hieroglife, cuvinte, etc. pe paharele de experiment s-a constatat că structura moleculară a apei se schimbă în directă relaţie cu ceea ce exprimă acea inscripţie, acea hieroglifă (chiar şi în cazul cuvintelor "neutre" sau chiar în cazul numelor unor personalităţi)...

Cuvântul sau simbolul pentru iubire a dat apei (criogenate pentru a vedea structura) forma unui inel eteric, cuvântul „suflet” are "inelul" iubirii dar mult mai eteric, de o frumuseţe deosebită, cuvântul speranţă a născut un hexagon foarte apropriat de cel al rugăciunii, al legăturii cu divinul, numele "Maica Tereza" formează tot un hexagon asemănător celui al rugăciunii, mai mat, mai compact, cuvântul „recunoştinţă” naşte cristale superbe, pe cât de simetrice pe atât de încântătoare pe când cuvântul/ numele "Hitler" formează o structură aproape similară cu cea a urii sau a războiului dar mai accentuată, mai evident distrusă, fără structură... Şiii, în final, în urma unor nenumărate experimente s-a determinat că, nu există un singur cuvânt care să realizeze cea mai bună purificare a apei şi cea mai puternică structură ci reunirea a două... DRAGOSTE (IUBIRE) + RECUNOŞTINŢĂ (ÎNŢELEGERE)...

Mulţi oameni de ştiinţă cred că, ceea ce se petrece în lumea noastră de azi, toate catastrofele naturale (uragane, tsunami, vremea ciudată de peste tot, războaiele, terorismul şi toate fricile care le trăim, etc.) sunt un rezultat al conduitei individuale (în cumul, de masă, evident) greşite şi funcţionează şi în celălalt sens, de asemenea.

La acestea se adaugă şi faptul că poluăm masiv apele, că ne amplificăm indiferenţa (şi aţi văzut în postările anterioare că este mai ucigătoare decât agresiunea sau dragostea) şi dispare astfel relativul suport inerţial al apei din natură, care putea tempera acţiunile favorizând "calmarea", îndepărtarea izbucnirilor acute de manifestări negative...

Dacă s-ar înţelege că fenomenul de memorie structurală îi permite apei să înregistreze tot ceea ce se petrece în jurul ei şi aceasta pe fondul posibilităţii acesteia de conectare cu toate sistemele vii laolaltă, lucrurile ar sta cu totul altfel... Doar suntem, fiecare, o verigă în lanţul nesfârşit al informaţiei, fiecare dintre noi, fiind, de asemenea, o astfel de sursă de informaţie...

Reţineţi, fiecare din acţiunile noastre, un gând, o emoţie, un cuvânt rostit se separă de noi şi devine parte integrantă în mediul energo-informaţional global!!! Mizeria informaţională otrăveşte apa, acumulându-se gest cu gest în memoria sa... Ce se întâmplă dacă acest proces continuă sub presiunea creşterii numărului de emiţători (oamenilor)?!?

Şi, să nu uitaţi de faptul că energiile bune vor răsplăti, energiile rele îşi vor face treaba, fără un mecanism de „anulare”, de compensare… Ne vom bucura de faptele bune, aşa cum vom trăi şi „pedeapsa” pentru faptele rele… Toate aceste trăiri…

Nu putem omite şi faptul că apa este înzestrată cu o capacitate de autopurificare, care are loc la momentul trecerii între fazele circuitului apei în natură, când se evaporă şi apoi cade sub forma ploii, sau când îngheaţă şi apoi se topeşte, scuturându-se de mizeria informaţională pentru a-şi menţine structura de bază, aceea de a susţine viaţa. Dar ne putem baza la nesfârşit pe asta???

Şi, aşa cum Universul a fost creat de către Absolut, de către sursa care a produs întreaga existenţă şi manifestările sale fizice şi/ sau spirituale şi noi avem, cu toţii, o părticică din apa Oceanului Primordial, fiecare cuvânt al nostru fiind precum un strop de apă, un mediu al gândului, o sursă de informaţie şi cu toţii trebuie să îl răsplătim pe Absolut cu DRAGOSTE (IUBIRE) şi RECUNOŞTINŢĂ (ÎNŢELEGERE)!!!

Atât şi nimic altceva… Nu pot exista reproşuri, revendicări de valoare personală, nimic… Atât a fost el în stare şi merită tot ceea ce este mai bun… Eventual să fie îmbunătăţit de binele adus de noi, de mulţumiri şi… nu mai reiau…

Deci, nu uitaţi!!! Şi, pentru întărirea credinţei voastre în puterea voastră, în puterea manifestării, vă pot transmite că, în urma experimentelor s-a stabilit că este de ajuns 1 gram de apă structurată pentru a "reface" (schimba) 6.000 de grame de apă destructurată... (fie că inversa este posibilă şi este mai "nasoală", mai uşor de realizat)!!!

De asemenea, nu uitaţi că indiferenţa provoacă cel mai mare rău vieţii, fiinţei vii!!! Nu uitaţi acest lucru, în cazul copiilor, în cazul oricui şi, mai ales, în cazul politicienilor, a celor care pot aduce liniştea sau deriva generală!!!

Voi finaliza acest grup de postări prezentându-vă un fel de fişă a minunilor „întrupate” de apă (neprezentate în „rândurile” anterioare), numai şi numai din punct de vedere material…

Ne naştem în apă (lichidul amniotic), la naştere suntem „constituiţi” din aproximativ 90% apă, o vom bea, vom găti cu ea, ne vom spăla (şi la interior şi la exterior), vom cânta sau dansa în ea, vom înota în ea, vom patina pe ea, ne vom clădi visele sau temerile alături de ea…

Apa este „răspunzătoare” pentru tot cea ce se dizolvă în ea şi asigură funcţionarea corespunzătoare a organismului nostru (minerale, oxigen, nutrienţi, produşi de metabolism utili sau „de eliminat” cum ar fi dioxidul de carbon, ureea şi alţi compuşi)… Deci, o apă destructurată se va opune proceselor normale…
Toate acestea deoarece apa este un adevărat „super-solvent”… Dar şi super-„sită” de selecţie prin intermediul clusterelor ce le formează la nivelul „interiorului” celulei (vom discuta despre unele dintre acestea în postările viitoare)…

Şi altele asemenea… Dar acestea sunt statistici ce le puteţi găsi şi pe internet…

Dar, este cazul unui fel de final „hightech” al acestei postări… De reţinut este faptul că „aventura” înţelegerii şi teoretizării naturii fizico-chimice a apei a rămas un obiectiv important al lumii ştiinţei.

Şi asta deoarece, în ciuda formei deosebit de simple a moleculei de apă, complexitatea comportamentului acesteia este de-a dreptul uimitor, inexplicabil… Complexitate ce se naşte, în primul rând, din diferitele forme de manifestare a legăturilor de hidrogen, fenomenele de polarizare şi altele asemenea.

Cu toate că vremurile ce le trăim oferă noi generaţii de generatoare de câmpuri de forţă pentru a identifica o modelare cantitativă a apei şi/ sau alte proprietăţi… Cu toate că, printre metodele şi metodologiile de simulare disponibile se numără şi efecte cuantice asupra structurii apei (în special în „punctul de energie zero”), numai primul principiu al dinamicii moleculare cum ar fi Car-Parrinello (CPMD) oferă posibilitatea unui studiu consistent, liber de parametri esenţiali liberi de polarizarea electronică şi efectele nucleare cuantice… În rest, orice experiment fără utilizarea teoriilor cuantice nu duce la nici un rezultat acceptabil…

Până curând, în cercetări, pentru comparabilitate, au fost incluse „suporturi” complete de simulare mecanică cuantică (electronică şi nucleară), având la bază un masiv suport informaţional/ computaţional. Cu ajutorul acestora s-au eliminat multe din ambiguităţile existente anterior, în special pe baza consecinţelor structurale atrase de efectele punctului „zero energie” în ceea ce privesc legăturile de hidrogen ale moleculei de apă.

Acest punct „energetic” a condus la ideea că este atotprezentă mărirea momentului dipol, cu scurtarea legăturilor de hidrogen în apă, putându-se realiza compararea cu dinamica nucleară pură (legată de D₂O), demonstrându-se faptul că toate calităţile apei sunt date de variaţiile de legătură atomică ale hidrogenului, oxigenul nefiind altceva decât un fel de bază, ajungându-se la moleculă de forma HO₂ (faţă de molecula de apă „clasică” H₂O)…

Aprofundarea studiilor nu a făcut altceva decât să demonstreze faptul că acest comportament al apei este explicabil prin acceptarea caracterului dual al apei, atât de „particulă” materială cât şi de undă, sfidând legile fizicii clasice…

Şi, surprizele sunt mult mai mari atunci când se abordează această percepţie la nivelul vieţii, la nivelul celule vii. Studiile echipei lui Klaus Hornberger (în 2012) dovedesc că toate particulele dintr-o celulă vie cu greutăţi mai mici de 7 kilodaltoni nu se mai comportă asemenea materiei, manifestându-se dual (particulă-undă), toate particulele devenind unde (pachete de unde).

Voi descrie sumar şi experimentul… S-au creat nişte site, plăci cu fante, spre care erau propulsate diferite particule. Aceste fante au fost micşorate până când s-a ajuns la o dimensiune prin care, efectiv nu mai putea trece nimic… Ei bine, afară de orice particulă sub 7 kilodaltoni, care se regăseau cumva în spatele fantelor, trecând prin acestea (chiar dacă, fizic, era imposibil acest lucru).

Elementele/ instrumentele/ sistemele de măsurare, diagramele de interferenţă determinau manifestări ondulatorii, particulele devenind unde trecând prin fante… Interesant este faptul că aceste manifestări apăreau numai la ieşirea din fante, „comportamentul de undă” nefiind înregistrat…

Ei bine, nimic spectaculos?!? Afară de proteine şi ADN, toate tipurile de molecule din celula vie sunt sub 7 kilodaltoni: moleculele de apă, diverşi ioni, lipide, aminoacizi, etc… Rezultă că aproape orice este legat de celula vie nu se supune regulilor fizicii clasice ci doar celor ale fizicii cuantice. Şi, pentru ca totul să fie şi mai surprinzător, inclusiv moleculele mai mari de acest 7 se pare că se comportă „cuantic” în celula vie… Mai direct, sunt energie…

Dintr-odată iată cum devine posibil ca molecula de apă să treacă prin filtrul aquaporinelor… Iată cum o moleculă (molecula apei) de două ori mai mare decât canalul aquaporinelor poate trece „în” sau ieşi din celulă… Cu ajutorul ecuaţiei De Broglie s-a şi calculat lungimea de undă „de transfer” a apei şi s-a descoperit că, din două lungimi de undă apa poate să traverseze o astfel de aquaporină.

Apoi, punând lucrurile „cap la cap” pentru Dumneavoastră, vă subliniez că nu este vorba despre transfer de materie ci… Da… De informaţie… Să mai amintesc de faptul că, în fiecare secundă membrana celulei este „tranzitată” de aproximativ 3 miliarde de molecule de apă?!? … Mai multe molecule decât toate celelalte care tranzitează membrana celulei pe unitatea de timp…

Mergând mai departe, celula vie este reprezentată de o aglomeraţie de nedescris de organite, corpusculi, structuri, molecule şi, sper că nu aţi uitat, apă… Structurată sau nu… Deci, iată cum se explică reacţiile rapide, cu ajutorul fizicii cuantice, comportamentului dual, energiei, undelor…

O undă caracterizată de o anumită lungime, lungimea ei poate să interfereze constructiv sau distructiv prin amplificare sau anulare cu lungimea de undă a altei molecule… Mai mult, ele se pot întâlni foarte uşor prin rezonanţă. Interferenţa devine astfel un proces foarte simplu şi eficient.

Da, într-un final (este cazul), ca să înţelegeţi mai bine, să prezentăm cazul sinapsei (dendritică sau axonixă, nu contează) unui neuron… Spaţiul unei sinapse este în jur de 40 nanometri şi este locul în care se descarcă mediatorul, neurotransmiţătorul (dopamină, noradrenalină, etc), ce va transmite impulsul nervos. Legile fizicii clasice descriu acest proces cu o viteză care nu prea „bate” cu realitatea (din anumite consideraţii, destule) pe când legile fizicii cuantice determină precis această viteză… De ce oare?!? Deoarece fizica cuantică consideră şi demonstrează că eliberarea neurotransmiţătorului nu este o eliberare fizică de materie ci o eliberare de undă energetică cu lungimea de undă exact de dimensiunea sinapsei… Deci, practic, nu se difuzează nimic ci, pur şi simplu, se transmite direct informaţia…

Feriţi-vă de cei răi sau agresivi! Dacă nu puteţi face altceva, binecuvântaţii (fie şi în gând) pentru a vă proteja dar şi pentru a "înmuia" energia lor!!! Şi, sigur, veţi avea o zi sau o viaţă mai bună!!!

Dorin, Merticaru