O nouă dimineață pentru un vechi clovn

Începutul unei noi săptămâni

Sunt aici, la marginea arenei circului, stând jos, gândindu-mă la ce voi face la spectacolul de astăzi.

Dar gândurile mele rătăcesc cu cei dragi.

M-am strecurat din pat, sărutându-mi soția, ca de obicei, anunțând-o, încă în puterea nopții, că plec să mă pregătesc pentru spectacolul care urmează.

Deceniile împreună o obișnuiseră și nu s-a mai trezit când am plecat. M-a mângâiat doar, între somn și conștiență, primind sărutul meu de rămas bun, zâmbind în visul ei sau la mine.

Nu mi-am dat seama niciodată care ar fi sentimentele ei în acel moment.

Obișnuiam să trec și pe la copii, să mă uit la ei și să îi sărut pe frunte înainte de a mă despărți de fiecare dintre ei, până în seara târzie care avea să vină, nerăbdător să aflu ce au făcut, ce aș putea face pentru a-i ajuta, fi alături de ei.

Furând cât de multe zâmbete pot, continuând să fiu clovnul din viața de zi cu zi.

Dar au plecat cu mult timp în urmă. Spre „casele” lor, pe drumul vieții lor... Și cât de dor îmi este de zâmbetele lor.

Atât de rar întâlnite printre pauzele „spectacolelor” din viața noastră...

Le-am amintit constant colegilor mei de la circ: „Zâmbetul de azi al celor dragi nu îl voi prinde mâine! Dar poate fi altul și voi fi totuși mulțumit.”

Cu dicția mea, forțată a avea un accent „rusesc”, le amintesc de rolul meu de clovn!

Uitând că sunt român... Mândru de limba mea, care nu are nicio legătură cu limbile slave.

Oh, pierdusem destul timp cu echipamentul, machiajul și traficul... Ziua va începe în curând și săptămâna... Oh...

Dar este prima zi din restul vieții mele! Adună-te, bătrâne ratat! Clovn!

Ceasul mare și supradimensionat de pe brațul meu de clovn mă trezește, spunându-mi să iau medicamentele, care îmi vor mai cumpăra o altă zi... Ca bărbat, ca tată, ca clovn...

Terminat! Am luat medicamentele! Să începem să ne pregătim pentru spectacolul de astăzi!

Fii deschis, fii deschis, fii deschis!!! O repet ca pe o mantra, dar nu îmi vine nimic in minte... Nou...

Navigam pe tableta mea ponosită căutând instrucțiuni! Scriu totul pentru a menține performanțele la fel. Ce ar trebui să fac?!? „Antichitatea” asta abia „se mișcă”...

Directorul noului circ, la care m-am alăturat, mi-a cerut respectuos să fac doar acte scurte de maximum 1.000 de cuvinte.

Da, sunt bătrân! De aceea m-a întrebat. Să am grijă de mine? Să ai grijă de noi...

Trebuie să simt că cei din jurul meu sunt alături de mine! De la șef la coleg, la spectator... Nu mă cunoaște și oricum...

Da, nimeni nu mă cunoaște; Mi-am dat seama de asta spontan! Totul este doar machiaj, un costum de clovn și... Ce fac...

Ne adunăm împreună! Un spectacol de-al meu durează mult mai mult.

Gesturile mele de clovn încep printre spectatori, distrându-i cu orice făc.

Animale din baloane, glume, împărțirea suvenirurilor de circ oricărui copil sau adult pe care îl întâlnesc în cale, în timpul și între spectacole...

Fără să-mi dau seama de eforturile mele, câtă muncă este în spate, câtă știință, cunoștințe... Doar să fiu clovn...

Până se termină ziua, împreună cu energia mea... Ca bărbat, ca tată, ca clovn...

Dar mă adunam, cu tot ce-mi mai rămăsese, și deveneam un tată dornic să ajungă la copiii lui și la soția lui.

Oh, ce dor mi-e de ei...

Da, adună-te, Dorin, clovnule! Fii deschis, fii deschis, fii deschis!

Dar medicamentul începe să-și ia efectele, lăsându-mă amețit, zdrobindu-mi și epuizându-mi resursele. De la începutul zilei... Pentru a câștiga o nouă zi...

Trebuie să ajung repede acolo să-mi îmbrățișez tronul. Toaleta... Vărs fără să stric machiajul la care m-am străduit atât de mult înainte de a pleca...

"Spectacolul trebuie să continue"!!! Nimeni nu trebuie să mă vadă așa! Și cânt împreună cu un clovn bătrân, demult plecat... „Show must go on”!!!

Încercând să nu izbucnesc în lacrimi... Voi strica machiajul! Îmi rezist durerii care îmi străpunge maxilarul. Nu plânge, nu plânge, nu plânge!

Fii deschis, fii deschis... Noua mea mantră... Împreună cu toate celelalte spectacole ale mele...

Săptămâna aceasta voi oferi aici doar acest spectacol! Oricum, publicul este totul!

Voi fi mai bine pregătit pentru săptămâna viitoare. Voi avea mai mult timp între spectacole.

Sper!

Oh, au trecut deja 3 ore! Să înceapă spectacolul! Scriu asta pe tableta mea „învechită”! Oh, există și timp de traducere în engleză... Oh, sunt într-o criză de timp!

A, și să-i trimit directorului linkul către materialul meu! Cel puțin asta e tot ce pot face pentru început.

Spectacolul trebuie să continue!

Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.

Dorin, Merticaru (07.10.2023)