To Work - Dex/ Dicționar -
Glosar Economic
"Glosar Economic"
Grup 1 - ”Zaharuri albe” ... ”Zvonist”Zaharuri albe – Înseamnă zaharuri
nearomatizate, fără adaos de coloranţi sau de alte substanţe care
conţin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate
cu metoda polarimetrică, zaharoză în proporţie de cel puţin 99,5%
(Reg. CEE 1234/ 2007).
Zaharuri brute – Înseamnă zaharuri
nearomatizate, fără adaosuri de coloranţi sau de alte substanţe
care conţin zaharoză, în stare uscată, în greutate determinată în
conformitate cu metoda polarimetrică, într-o proporţie mai mică de
99,5% (Reg. CEE 1234/ 2007).
Zahăr – Specie de zaharoză de
culoare albă cristalizată, uşor solubilă în apă, cu gust dulce şi
plăcut, obţinută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de
zahăr şi constituind unul din produsele alimentare de bază; foarte
bun, gentil, serviabil; foarte simpatic.
Zahăr căreia i se aplică o cotă –
Izoglucoză căreia i se aplică o cotă; sirop de inulină căreia i se
aplică o cotă; orice cantitate de zahăr, izoglucoză sau sirop de
inulină produsă pentru u anumit an de comercializare, în limita
cotei întreprinderii în cauză (Reg. CEE 1234/ 2007).
Zahăr industrial – Înseamnă orice
cantitate de zahăr produsă pentru un anumit an de comercializare
şi care depăşeşte cantitatea de zahăr căruia i se aplică o cotă
(Reg. CEE 1234/ 2007).
Zapis – Dovadă scrisă.
Zădărnicirea combaterii bolilor –
Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra
sănătăţii publice şi constă în nerespectarea măsurilor privitoare
la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca
urmare răspândirea unei asemenea boli (art. 308 C.Pen.).
Zălog – Amanet, garanţie, gaj,
chezăşie; sechestru, ipotecă; obiect (rar persoană) lăsat cu
garanţie.
Zălogi – A lăsa, a da (sau a opri)
ca amanet, gaj sau garanţie un obiect; a amaneta; a reţine, a opri
pe cineva ca gaj, ca ostatic.
Zălogire – Acţiunea de a zălogi şi
rezultatul ei.
Zălogit – Care este amanetat;
sechestrat, ipotecat; care este luat ostatic.
Zări – A vedea (ceva) slab, vag,
nedesluşit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări;
a vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă; a observa, a băga de
seamă, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca; a se arăta, a se
ivi; a apărea, a se vedea.
Zăvor – Încuietoare la uşi, uneori
şi la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră
într-o ureche fixată în toc; ivăr; dispozitiv folosit pentru
blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele
mobile principale ale unui aparat, ale unei maşini, etc.; cătuşe,
fiare; despicătură lungă în trunchiul unui copac; laţ întrebuinţat
la facerea gardurilor.
Zăvorî – A (se) încuia cu zăvorul;
a bloca intenţionat cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect
sau a unei piese într-un ansamblu faţă de un alt obiect sau faţă
de o altă piesă; a închide, a întemniţa pe cineva; a lega pe
cineva în cătuşe, în fiare.
Zăvorâre – Acţiunea de a (se)
zăvorî şi rezultatul ei; închidere (cu zăvorul).
Zbanţ – Verigă, legătură de fier
cu care strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car, etc.
Zbat – Pală metalică sau din lemn,
montată la periferia unei roţi, care constituie propulsorul unei
nave cu aburi destinată navigaţiei pe ape interioare cu adâncime
mică.
Zbor – Mod de planare şi de
mişcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect, etc.
cu ajutorul aripilor şi a căror sustentaţie poate fi realizată fie
cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere,
etc.) sau din exterior (planoare, zmeie etc.), fie fără consum de
energie sau prin mişcare balistică; deplasarea în spaţiu a unei
rachete sau a unei astronave, satelit, etc.; trecere rapidă prin
aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt; mers iute, vijelios;
viteză, goană, fugă; avânt, elan.
Zbor intracomunitar – Deplasarea
unei aeronave între două aeroporturi comunitare, fără escală între
aceste două aeroporturi şi care nu are ca punct de pornire sau
punct final un aeroport necomunitar (Reg. CEE 2454/ 92).
Zborul neautorizat – Infracţiune
care face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de
apărare şi constă în zborul cu o aeronava aparţinând forţelor
armate ale statului român, fără prealabila autorizare, precum şi
nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează
securitatea zborului în spaţiul aerian a aeronavei (art. 340
C.Pen.).
Zbura – A plana şi a se mişca în
aer cu ajutorul aripilor; a pleca în zbor, a-şi lua zborul; a
pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind
azvârlit sau lansat cu putere); a se ridica şi a se menţine în
văzduh, a se deplasa pe calea aerului, a călători cu un astfel de
aparat; a merge foarte iute, a alerga, a goni; a străbate spaţii
mari cu repeziciune; a se repezi până undeva; a trece, a se scurge
repede; a se succeda cu repeziciune; a smulge de la locul său, a
prăvăli, a răsturna; a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli.
Zburare – Acţiunea de a zbura şi
rezultatul ei, zbor.
Zburat – Împrăştiat, risipit,
spulberat (de vânt); care s-a dus, a trecut.
Zburător – Care zboară, care poate
să zboare; pentru zbor, de zburat; care pluteşte în aer (purtat de
vânt); aviator; fiinţă fantastică închipuită cu un spirit râu care
chinuieşte noaptea în somn fetele şi femeile; personificarea
dorului de bărbat iubit, întruchiparea idealizată a bărbatului;
numele uneia dintre pânzele catargului, verga care susţine această
pânză; pasăre, animal care zboară.
Zdrobi – A strivi, a sfărâma; a
nimici, a distruge; a mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte; a se
destrăma, a pieri; a se strădui din toate puterile, a se frământa,
a se agita; a se zbuciuma.
Zdrobire – Acţiunea de a (se)
zdrobi şi rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire,
distrugere; mâhnire, supărare cumplită.
Zdrobit – Strivit, sfărâmat;
distrus, nimicit, învins; copleşit de durere, demoralizat; foarte
obosit, sleit de puteri, extenuat.
Zdrobitor – Care zdrobeşte;
copleşitor, istovitor; care înlătură orice îndoială, hotărâtor;
maşină folosită pentru mărunţirea sau separarea prin strivire,
rupere, smulgere, etc.
Zel – Râvnă, siguranţă, ardoare.
Zelos – Plin de zel, de râvnă, de
ardoare.
Zelus et iracundia minuunt dies,
et ante tempus senectutem adducet cogitatus – Invidia şi mânia
scurtează zilele, iar grija aduce bătrâneţea înainte de vreme.
Zestre – Avere (mobilă sau
imobilă) care se dă unei fete când se mărită; bunuri pe care le
aduce o călugăriţă la intrarea ei în mănăstire; totalitatea
bunurilor care reprezintă averea cuiva; totalitatea bunurilor care
reprezintă averea unei comunităţi, a unei instituţii etc.;
inventar.
Zeţaj – Metodă de separare sau de
concentrare a minereurilor sau cărbunilor sfărâmaţi cu ajutorul
unui curent de apă, pentru a obţine depunerea componenţilor în
ordinea greutăţii lor specifice.
Zeţar – Muncitor tipograf care
culege manual literele în culegar, după manuscris; culegător.
Zeţărie – Meseria de zeţar; sală
în care lucrează zeţarii într-o tipografie; culegătorie.
Zeţui – A aşeza literele unui text
în culegar, după manuscris, pentru a tipări, a culege.
Zeţuire – Acţiunea de a zeţui şi
rezultatul ei; zeţuit, culegere.
Zeţuit – Faptul de a zeţui,
zeţuire.
Zeu – Divinitate păgână, idol; om
cu însuşiri fizice şi morale excepţionale; om cu putere, cu
influenţă (politică); şef, conducător.
Zgârcenie – Însuşirea de a fi
zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariţie, calicenie.
Zgârci – Cartilaj; unealtă
alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată de un mâner şi
folosită pentru curăţirea muchiilor vaselor mici de lemn; a se
strânge, a se contracta din cauza frigului, a durerii, etc.; a se
chirci, a se micşora, a degenera; a da dovadă de zgârcenie, a se
arăta zgârcit, a se scumpi.
Zgârcit – Care face economii
exagerate, evitând şi cheltuielile de strictă necesitate, care
strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar; lipsit de generozitate;
strâns, ghemuit, contractat, chircit.
Zgomot – Sunet sau amestec de
sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut
auzul; gălăgie, vacarm; vuiet, tumult.
Zgomotos – Care face (mult)
zgomot; gălăgios; plin de zgomot, de gălăgie.
Zgudui – A se cutremura sau a face
să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se)
zdruncina; a tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva;
a emoţiona puternic, a înfiora.
Zguduială – Zguduitură.
Zguduire – Acţiunea de a (se)
zgudui.
Zguduit – Agitat, frământat;
emoţionat puternic, înfiorat.
Zguduitor – Care zguduie; care
emoţionează, impresionează puternic.
Zguduitură – Scuturătură
puternică; zdruncinătură, zguduială; înfiorare, cutremurare.
Zgură – Partea minerală fuzibilă
din cenuşa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de
solidificare; funingine; reziduu rezultat în procesul de extragere
a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din
oxizi formaţi în procesul tehnologic, din silicaţi, pământ, etc.;
strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu
arc electric; cenuşă întărită (provenită din lucruri arse).
Zgurifica – A se acoperi cu zgură;
a se transforma în zgură.
Zgurificare – Acţiunea de a se
zgurifica şi rezultatul ei.
Zgurit – Acoperit cu zgură, plin
de zgură; făcut scrum, transformat în zgură, ars, negru.
Zguros – Ca zgura, cu zgură, ars,
uscat.
Zi – Interval de timp cuprins
între răsăritul şi apusul soarelui; timpul cât soarele rămâne
deasupra orizontului; lumină solară; interval de timp de 24 ore,
corespunzător unei rotaţii a pământului în jurul axei sale;
interval de timp între două culminaţii succesive ale unui astru;
în timpul zilei, în fiecare zi.
Zi de muncă – Durata timpului în
cursul căruia lucrătorul prestează zilnic munca şi a cărei mărime
este determinată de gradul de dezvoltare al forţelor de producţie
şi de caracterul relaţiilor de producţie; durată a timpului de
muncă în cursul unei zile calendaristice în care cel care munceşte
îşi cheltuieşte într-un cadrul organizat forţa de muncă.
Zi de referinţă – Ziua aleasă
pentru a închide (boucler) un cont sau pentru a estima un depozit
de titluri de valori; la bursă, ziua în care trebuie executate
operaţiunile la termen; ziua începând cu care un dividend este
exigibil.
Zi de scadenţă – Scadenţă.
Zi-lumină – Intervalul de timp de
când se luminează de ziuă şi până se lasă întunericul; interval de
timp în care se pot executa lucrări agricole, de obicei
activitatea fiind organizată în schimburi prelungite sau în două
schimburi.
Zi-muncă – Unitate de măsură
convenţională a cantităţii şi calităţii muncii celor care lucrează
în cooperativele de producţie ca zilieri la muncile agricole, etc.
şi care serveşte drept etalon pentru stabilirea retribuţiei
muncii.
Ziar – Publicaţie periodică, de
obicei cotidiană, în care se tipăresc ştiri, informaţii, politice,
sociale, culturale, etc. de actualitate; gazetă, jurnal.
Ziarist – Persoană care lucrează
în redacţia unui ziar, a unei reviste sau care colaborează
(permanent) la ele; gazetar, jurnalist; persoană care vinde sau
distribuie ziarele.
Ziaristic – De ziarist, privitor
la ziaristică; gazetăresc, jurnalistic; profesiunea de ziarist;
domeniu în care activează ziaristul; gazetărie, jurnalistică.
Zidar – Muncitor specializat în
executarea lucrărilor de construcţie din zidărie sau din mortar,
precum şi de finisare a betonului după turnare.
Zidărie – Lucrare de construcţie
făcută din zid; parte a unei construcţii făcută din zid;
construcţie.
Zidărit – Meseria zidarului;
zidărit.
Zidi – A ridica un zid, a ridica o
clădire; a clădi, a construi; a se forma, a se înălţa; a închide
într-un zid sau între ziduri; a crea.
Zidire – Acţiunea de a zidi şi
rezultatul ei; construcţie, clădire, edificiu; creaţie săvârşită
de Dumnezeu; creatură, făptură, fiinţă.
Zidit – Clădit, construit,
executat din zidărie; închis, astupat cu un zid.
Ziditor – Persoană care zideşte,
construieşte; întemeietor.
Zile de graţie – Numărul de zile
cu care se prelungeşte termenul de plată prevăzut în poliţe.
Ziler – Persoană fizică ce are
capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu
caracter ocazional, pentru un beneficiar. Pot desfăşura activităţi
cu caracter ocazional persoanele fizice, cetăţeni români sau
străini, în condiţiile legii (Legea 52/ 2011).
Zilnic – De fiecare zi, cotidian;
obişnuit, banal.
Zimţ – Fiecare dintre crestăturile
de pe muchia unor monede; bani, monede, galbeni; fiecare dintre
dinţii unei rotiţe (dintr-un mecanism) sau al secerii, al pânzei
de fierăstrău, etc.; fiecare dintre crestăturile situate în partea
de sus a unui zid, a unui turn de cetate.
Zimţa – A zimţui.
Zimţare – Acţiunea de a zimţa şi
rezultatul ei.
Zimţat – Cu dinţi; dinţat,
crestat, zimţuit.
Zimţui – A face zimţi la o piesă,
la o pânză de fierăstrău, la o seceră, etc.; a cresta, a
randalina, a stria, a moleta.
Zimţuire – Acţiunea de a zimţui,
zimţare.
Zimţuit – Cu zimţi, crestat,
zimţat.
Zinca – A zincui.
Zincare – Acţiunea de a zinca şi
rezultatul ei; operaţie de acoperire cu un strat subţire de zinc a
pieselor de oţel sau de fontă, precum şi a unor piese nemetalice,
pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un
aspect decorativ.
Zincat – Acoperit cu zinc.
Zincui – A acoperi un obiect de
oţel, de fontă sau nemetalic cu un strat subţire de zinc pentru
a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ.
Zincuire – Acţiunea de a zincui şi
rezultatul ei; zincare.
Ziua expirării – Expresie prin
care se desemnează ultima zi de bursă când o opţiune poate fi
exercitată.
Ziua livrării – Ziua când se
înfăptuieşte executarea contractului futures prin livrarea
activului ce formează obiectul contractului sau prin lichidare
cash.
Ziua notificării – Zi în care casa
de compensaţie îl înştiinţează pe cumpărătorul cu cea mai
îndelungată poziţie long că va primi activul (adică marfa) în ziua
imediat următoare.
Ziua poziţiei – Prima zi din cele
trei în care se realizează procesul de livrare în contractele
futures, în care deţinătorul unei poziţii scurte anunţă casa de
compensaţie că va face livrarea cu două zile mai târziu.
Ziua strigării primelor – Zi de
bursă (la Paris) care precede ziua lichidării contractelor pe
piaţa la termen când cumpărătorul are facultatea de a accepta sau
de a abandona piaţa.
Zona de frontieră – Reprezintă
teritoriul statelor părţilor contractante, care nu depăşeşte 30 de
km de la frontiera de stat şi se află de o parte şi de alta a
frontierei de stat dintre România şi un stat vecin. Unităţile
administrativ-teritoriale care sunt situate parţial în zona de 30
km şi parţial în zona cuprinsă între 30 şi 50 de km de la
frontiera comună vor fi considerate ca aparţinând zonei de
frontieră (L 10/ 2010).
Este zona rămasă sub jurisdicţia părţii respective în aproprierea frontierei de stat cu o altă parte, în care activităţile întreprinse de o parte a frontierei de stat pot avea, în funcţie de natura activităţii respective, un impact direct sau indirect, advers ori pozitiv asupra mediului de cealaltă parte a frontierei (L 137/ 2010).
Este zona rămasă sub jurisdicţia părţii respective în aproprierea frontierei de stat cu o altă parte, în care activităţile întreprinse de o parte a frontierei de stat pot avea, în funcţie de natura activităţii respective, un impact direct sau indirect, advers ori pozitiv asupra mediului de cealaltă parte a frontierei (L 137/ 2010).
Zona tancurilor de marfă – Este
acea parte a navei care conţine tancurile de marfă şi
compartimentul pompelor de marfă şi include coferdamuri, spaţiile
goale şi încăperile de punte care sunt adiacente tuturor acestor
spaţii şi se situează deasupra lor (Cod BCH 1992).
Zonal – Care este situat într-o
anumită zonă, corespunzător unei zone, de zonă.
Zonare – Împărţire în zone,
zonificare; lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se
delimitează zonele favorabile de cultură a plantelor agricole în
funcţie de cerinţele acestora faţă de factorii de climă şi de
fertilitate a solurilor.
Zonare a producţiei agricole –
Este o lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se
realizează amplasarea diferenţiată a producţiei agricole şi a
forţelor de producţie din domeniul agricol pe zone de producţie
agricolă definite prin caracteristici omogene, delimitate în
funcţie de condiţiile economice şi naturale ale unui anumit teren.
Zonare a terenului agricol – Este
o lucrare cu caracter tehnico-economic prin care, pe baza
evaluării calităţii solului, se delimitează teritoriile omogene
sub aspectul potenţialului productiv şi/ sau sub aspectul
necesităţilor de întreţinere/ ameliorare/ îmbogăţire/ etc. a
acestora.
Zonă – Porţiune dintr-o întindere,
dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor
caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei
destinaţii determinate, etc.; fiecare dintre cele cinci mari
diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcţie de poli, de
cercurile polare şi de tropice şi caracterizate printr-o climă
specifică; fiecare dintre părţile cerului corespunzătoare celor
cinci zone ale pământului.
Zonă de liber schimb – Spaţiu
geografic ce intră sub suveranitatea a două sau mai multe state şi
cu privire la care statele interesate printr-o înţelegere bi sau
multilaterală au decis eliminarea taxelor vamale şi a
restricţiilor cantitative pentru totalitatea sau numai o parte a
produselor ce formează obiectul comerţului dintre aceste state;
teritoriu sau spaţiu geografic în limitele căruia se aplică o
înţelegere între două sau mai multe ţări privind desfiinţarea
taxelor vamale, eliminarea restricţiilor calitative la mărfuri,
etc.
Zonă de pescuit – Porţiunea
delimitată prin semne vizibile a unui bazin hidrografic unde este
permisă practicarea pescuitului (O.U.G. nr. 23/ 2008).
Zonă de protecţie – Zona adiacentă
infrastructurii de îmbunătăţiri funciare în care este interzisă
sau restrânsă executarea de construcţii ori exploatarea terenului
din cadrul zonei, în scopul asigurării stabilităţii lucrărilor şi
construcţiilor din amenajările de îmbunătăţiri funciare şi
prevenirii poluării (L 138/ 2004).
Suprafeţe în jurul sau în preajma unor surse de nocivitate, care impun protecţia zonelor învecinate (spaţii de epurare, platforme pentru depozitarea controlată a deşeurilor, puţuri seci, cimitire, noxe industriale, circulaţie intensă, etc.) (Legea nr. 350/ 2001).
Zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie interdicţii privind accesul persoanelor, regimul activităţilor şi al construcţiilor, stabilite prin norme tehnice (L 351/ 2004).
Suprafeţe în jurul sau în preajma unor surse de nocivitate, care impun protecţia zonelor învecinate (spaţii de epurare, platforme pentru depozitarea controlată a deşeurilor, puţuri seci, cimitire, noxe industriale, circulaţie intensă, etc.) (Legea nr. 350/ 2001).
Zona adiacentă obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsă în spaţiu, în care se instituie interdicţii privind accesul persoanelor, regimul activităţilor şi al construcţiilor, stabilite prin norme tehnice (L 351/ 2004).
Zonă de recreere periurbană –
Areal situat în teritoriul preorăşenesc, care beneficiază de un
cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru
petrecerea timpului liber (în special la sfârşit de săptămână)
(O.G. nr. 58/ 1998).
Zonă de refacere biologică – Zona
unui bazin hidrografic unde resursele acvatice vii sunt în declin
şi se impune restricţionarea pescuitului pentru refacerea acestora
(O.U.G. nr. 23/ 2008).
Zonă de siguranţă – Zona adiacentă
obiectivelor din sectorul gazelor naturale, extinsă în spaţiu, în
care se instituie restricţii şi interdicţii, în scopul asigurării
funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a
persoanelor, bunurilor şi mediului, stabilite prin norme tehnice;
zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie (L 351/ 2004).
Zonă defavorizată – Arii
geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel
puţin una din următoarele condiţii: a. au structuri productive
monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de
50 % din populaţia salariată; b. sunt zone miniere în care
personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma
aplicării programelor de restructurare; c. în urma lichidării,
restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar
concedieri colective care afectează mai mult de 25 % din numărul
angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă; d. rata
şomajului depăşeşte cu 25 % rata şomajului la nivel naţional; e.
sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este
slab dezvoltată (Legea nr. 350/ 2001).
Zonă deficitară în păduri –
Judeţul în care suprafaţa pădurilor reprezintă mai puţin de 16 %
din suprafaţa totală a acestuia (L 46/ 2008).
Zonă demilitarizată – Fâşie de
teritoriu (de-a lungul graniţei dintre două state) în care se
interzice, prin convenţii internaţionale, să se construiască
fortificaţii, instalaţii militare, etc. sau să se ţină forţe
armate.
Zonă economică exclusivă – Zona
maritimă adiacentă mării teritoriale a unui stat riveran şi care
se extinde până la maxim 200 mile marine în larg, distanţă
calculată de pe linia de bază a apelor teritoriale.
Zonă funcţională – Parte din
teritoriul unei localităţi în care, prin documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, se determină funcţiunea
dominantă existentă şi viitoare. Zona funcţională poate rezulta
din mai multe părţi cu aceeaşi funcţiune dominantă (zonă de
locuit, zona activităţilor industriale, zona spaţiilor verzi
etc.). Zonificarea funcţională este acţiunea împărţirii
teritoriului în zone funcţionale (Legea nr. 350/ 2001).
Zonă interzisă la pescuit – Zonă
interzisă la pescuit – Zona delimitată prin semne vizibile a unui
bazin hidrografic, protejată în vederea reproducerii resurselor
acvatice vii (O.U.G. nr. 23/ 2008).
Zonă liberă – Zona de comerţ
liber; port liber; depozit liber, porţiune, spaţiu geografic, din
teritoriul naţional al unui stat în care mărfurile intră şi ies
fără restricţii cantitative sau fără a fi plătite taxe vamale.
După natura operaţiunilor zonele libere pot fi zone portuare
scutite de impozite, zone libere comerciale, zone de tranzit, zone
libere industriale de export, sau zone economice speciale iar după
destinaţia mărfurilor pot fi zone pentru depozitare şi
antrepozitare. Activităţile economice ce se pot desfăşura în zona
liberă pot fi manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea,
ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea,
marcarea, testarea, licitarea, vânzarea, cumpărarea, expertizarea,
repararea, dezmembrarea, organizarea de expoziţii etc.
Zonă maritimă internaţională –
Denumire dată spaţiului maritim situat dincolo de limitele în care
statele riverane îşi pot exercita propria jurisdicţie.
Zonă metropolitană – Asociaţia de
dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat
între capitala României sau municipiile de rangul I ori
municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile
administrativ-teritoriale aflate în zona imediată (Legea nr. 215/
2001).
Zonă protejată – Suprafaţa
delimitată în jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau
natural, a unor resurse ale subsolului, în jurul sau în lungul
unor oglinzi de apă etc. şi în care, prin documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi urbanism, se impun măsuri restrictive
de protecţie a acestora prin distanţă, funcţionalitate, înălţime
şi volumetrie (Legea nr. 350/ 2001).
Zonă turistică – Teritoriu
caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate
fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică
(O.G. nr. 58/ 1998).
Zonă valutară – Expresie ce
descrie sistemul de relaţii financiar-valutare instituit de un
stat a cărui monedă naţională reprezintă o valută forte şi mai
multe state asociate în care acea valută (moneda primului stat)
este acceptată şi utilizată pentru facilitarea schimburilor
comerciale şi a cooperării economico-financiare dintre ţările
membre.
Zonă vizată de program – O zonă
geografică acoperită de un program specific, sau în cazul unui
program care acoperă mai multe categorii de regiuni, zona
geografică corespunzătoare fiecărei categorii de regiuni separate
(Reg. UE 1303/ 2013).
Zonificare – Zonare.
Zoolog – Specialist în zoologie.
Zoologic – Care aparţine
zoologiei, privitor la zoologie.
Zoologie – Ştiinţă care se ocupă
cu studiul animalelor, cercetând structura, dezvoltarea, modul de
viaţă şi relaţiile lor cu mediul, răspândirea, filogenia şi
clasificarea lor teoretică şi practică.
Zootehnic – Care aparţine
zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie.
Zootehnician – Specialist în
zootehnie; zootehnist.
Zootehnie – Ştiinţă care are drept
scop cunoaşterea, reproducerea, creşterea, alimentaţia,
ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice.
Zootehnist – Zootehnician.
Zor – Activitate însufleţită,
febrilă; grabă mare, urgenţă, sârguinţă, febrilitate, însufleţire;
necesitate, nevoie, strâmtoare, necaz.
Zori – Lumină care se arată pe cer
înainte de a răsări soarele; timp al zilei când răsare soarele;
faptul zilei, auroră; a lucra cu grabă, febril; a da zor, a se
grăbi; a merge iute, a iuţi pasul, a se grăbi (să ajungă undeva);
a insista pentru grăbirea unei acţiuni; a îmboldi, a îndemna, a
constrânge (pe cineva) să facă (ceva); a susţine ceva în mod
stăruitor, a-i da zor cu ceva; a se ivi zorile.
Zorire – Acţiunea de a (se) zori
şi rezultatul ei.
Zorit – Ivirea zorilor; momentul
când se luminează de ziuă; locul unde se ivesc zorile; care se
grăbeşte foarte mult; foarte repede, rapid.
Zugrav – Lucrător specializat în
zugrăvit; pictor (de biserici).
Zugrăveală – Zugrăvire; strat de
protecţie şi ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de
construcţie, format de obicei dintr-o soluţie apoasă cu pigmenţi
minerali şi cu var; pictură (mai ales bisericească); tablou,
desen, gravură; sulimeneală, fard; descriere, prezentare.
Zugrăvi – A acoperi pereţii unei
clădiri sau ai unei încăperi cu o soluţie apoasă de var amestecată
cu humă (şi cu diverşi coloranţi) uneori şi cu desene care imită
tapetul; a picta; a desena; a scrie (caligrafic); a (se) profila,
a (se) contura, a (se) proiecta, a (se) reflecta; a se imprima, a
se reflecta, a se reflecta pe figura cuiva (despre stări psihice);
a înfăţişa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta.
Zugrăvire – Acţiunea de a (se)
zugrăvi şi rezultatul ei; zugrăveală, zugrăvit.
Zugrăvit – Faptul de a (se)
zugrăvi, arta de a picta; dat cu un strat de var şi de humă
amestecat cu o culoare; pictat, desenat; vopsit; prefăcut, fals.
Zvon – Ştire, veste (care circulă
din om în om); informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată
(şi uneori tendenţioasă); rumoare produsă de glasuri, de
activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie; zgomot confuz,
uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări,
etc.); foşnet, murmur, zumzet; sunet depărtat, produs de clopote
sau de instrumente muzicale.
Zvonar – Zvonist.
Zvoni – A se răspândi un zvon, a
circula vestea; a se scorni; a face să sune, să răsune (ceva); a
susura, a murmura (despre ape).
Zvonist – Persoană care lansează,
colportează zvonuri, persoană care scorneşte ceva; zvonar.
Notă: Paginile cu
”definiții, expresii, etc” cuprind grupuri de 1.000 de astfel de
”acumulări” din motive de accesibilitate rapidă (paginile de mari
dimensiuni încărcându-se cu greutate, în special pe dispozitivele
”mobile”). Utilizați ”Ctrl + f” pentru căutarea rapidă a ceea ce
vă interesează!
Dorin M - 05 martie 2018