To Work - Dex/ Dicționar -
Glosar Economic
"Glosar Economic"
Grup 1 - ”I.A.S.-uri” ... ”Instalație de utilizare”I.A.S.-uri (International
Accounting Standards) – Standardele Internaţionale de
Contabilitate. Aceste standarde reprezintă un efort constant din
partea Comitetului pentru Standardele de Contabilitate de a emite
în interes public standarde de contabilitate cu aplicabilitate la
nivel global, care cer informaţii transparente şi comparabile în
situaţiile financiare de uz general. Periodic, la distanţe de timp
care depind de eforturile de prelucrare, se emit standarde grupate
după obiectul, aria de aplicabilitate, ş.a. La acest moment se
renunţă încetul cu încetul la IAS-uri, acestea fiind înlocuite cu
IFRS-uri.
I.A.S.B.-uri (International
Accounting Standards Boards) – Consiliul pentru Standardele
Internaţionale de Contabilitate care are ca obiective să dezvolte
în interesul public un singur set de standarde de contabilitate
globale de înaltă calitate, care pot fi aplicate şi înţelese şi
care impun informaţii de înaltă calitate, transparente şi
compatibile în situaţiile financiare pentru a sprijini
participanţii la diverse pieţe de capital şi alţi utilizatori ai
informaţiilor să ia decizii economice, să promoveze utilizarea şi
aplicarea riguroasă a acestor standarde, să opereze în mod activ
împreună cu nominalizatorii naţionali de standarde pentru a ajunge
la convergenţa standardelor naţionale de contabilitate cu
IFRS-urile construind soluţii de înaltă calitate. IASB îşi atinge
obiectivele în primul rând prin elaborarea şi publicarea
IFRS-urilor şi prin promovarea utilizării acelor standarde în
situaţiile financiare cu scop general şi în alte raportări
financiare. Alte raportări financiare conţin informaţii furnizate
în afara situaţiilor financiare pentru a sprijini interpretarea
unui set complet de situaţii financiare sau pentru a îmbunătăţi
capacitatea utilizatorilor de a lua decizii economice eficiente.
În activitatea de elaborare a IFRS-urilor, IASB colaborează cu
normalizatorii naţionali de standarde în vederea maximizării
convergenţei IFRS-urilor şi a standardelor naţionale.
I.F.R.I.C.-uri (International
Financing Reporting Interpretations Committee) – Norme emise de
Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaţionale
de Raportare Financiară.
I.F.R.S.-uri (International
Financial Reporting Standards) – Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară care stabilesc cerinţele de recunoaştere,
evaluare, prezentare şi descriere în legătură cu tranzacţiile şi
evenimentele importante pentru situaţiile financiare cu scop
general. Ele pot stabili şi cerinţe pentru tranzacţii şi
evenimente ce pot interveni în domenii specifice. IFRS-urile sunt
proiectate pentru situaţiile financiare cu scop general şi alte
raportări financiare ale entităţilor producătoare de profit.
Entităţile producătoare de profit le includ pe acelea angajate în
activităţi comerciale, industriale, financiare sau altele
asemenea, indiferent dacă forma de organizare a acestora este
corporatistă sau de orice alt gen. Ele includ organizaţii de genul
companiilor de asigurări mutuale şi alte entităţi de cooperare
mutuală care asigură proprietarilor, membrilor sau participanţilor
acestora dividende sau alte beneficii economice, în mod direct şi
proporţional. Deşi IFRS-urile nu sunt proiectate pentru a fi
aplicate activităţilor non-profit din sectorul privat, public sau
guvernamental, entităţile cu astfel de activităţi ar putea să le
considere potrivite (IFRS-urile sunt aplicabile entităţilor
guvernamentale care au activităţi de afaceri). IFRS-urile se
aplică situaţiilor financiare cu scop general. Astfel de situaţii
financiare sunt direcţionate de nevoia de informaţii comune pentru
un număr mare de utilizatori, de exemplu, acţionari, creditori,
angajaţi şi marele public. Obiectivul situaţiilor financiare este
acela de a furniza informaţii despre poziţia financiară, despre
performanţele şi fluxul de trezorerie ale unei entităţi,
informaţii utile acelor utilizatori care trebuie să ia decizii
economice.
Iaht – Navă mică şi elegantă, cu
pânze sau cu propulsie mecanică, pentru un număr mic de pasageri,
folosit pentru călătorii de plăcere; ambarcaţie sportivă cu vele
folosită pentru regate.
Ianuarie – Prima lună a anului,
având 31 de zile; gerar.
Iapă – Femela calului.
Iar – Încă odată, din nou, iarăşi;
de asemenea, la fel; dar, însă.
Iarbă – Nume generic dat plantelor
erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi
mlădioase, folosite pentru hrana animalelor; nutreţ verde,
proaspăt cosit; buruieni de tot felul; pajişte.
Iarbă şi alte plante furajere
erbacee – Toate plantele erbacee perene care se găsesc în mod
natural pe păşuni şi fâneţe sau sunt incluse în amestecurile
specifice pentru însămânţări şi supraînsămânţări, din familiile de
graminee şi leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor
erbivore, pe baza cărora se calculează valoarea nutriţională a
păşunii permanente şi încărcătura optimă de animale pentru păşunat
(OMADR 246/ 2008).
Iarmaroc – Târg ţinut la date
fixe; bâlci.
Iarna – Anotimpul cel mai
friguros, care urmează după toamnă şi precedă primăvara, cuprins
între solstiţiul de la 22 decembrie şi echinocţiul de la 21
martie.
Iaroviza – A trece printr-un
stadiu de iarovizare; a supune seminţele procesului de iarovizare.
Iarovizare – Unul dintre stadiile
de dezvoltare individuală a plantelor, care urmează imediat după
germinaţie şi care se desfăşoară, în afară de alte condiţii, la o
temperatură specifică fiecărei plante; procedeu agrotehnic de
tratare a seminţelor plantelor de cultură înainte de însămânţare,
care face ca plantele să răsară mai devreme, să se dezvolte mai
repede şi să dea recolte mai bogate.
Iatac – Cameră (mică) de culcare;
dormitor, budoar.
Iaurt – Produs lactat cu un gust
acid plăcut şi cu aromă specifică, preparat din lapte de vacă, de
oaie, de bivoliţă sau de capră prin fermentare cu bacterii lactice
din adaosul de maia.
Iaz – Lac artificial format prin
stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă
şi destinat creşterii peştilor sau folosit pentru irigaţii,
morărit, etc.; lac mic natural, format în albia unui râu, prin
adunarea apei într-o adâncitură de teren; zăgaz (de la heleşteu).
Bazin piscicol realizat prin
bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalaţii hidrotehnice
pentru reţinerea şi deversarea/ evacuarea apei (O.U.G. nr. 23/
2008).
Icoană – Imagine pictată sau, mai
rar, sculptată care reprezintă diferite divinităţi sau scene cu
temă religioasă şi care serveşte ca obiect de cult; tablou, desen,
ilustraţie; imagine, chip.
Iconar – Persoană care se ocupă cu
pictarea icoanelor; persoană care vinde icoane.
Iconograf – Persoană care se ocupă
cu iconografia.
Iconografic – Care aparţine
iconografiei, privitor la iconografie.
Iconografie – Disciplină care se
ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice;
studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect;
totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o
problemă, la o localitate etc.; colecţie de portrete ale oamenilor
celebri.
Icră – Denumire generică pentru
ovulele de peşte; partea moale a pulpei piciorului.
Icre de Manciuria – Icre de
culoare roşie-portocalie, produse de unii peşti din oceanul
Pacific.
Icre negre – Icre de culoare
cenuşie închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă;
caviar.
Ideal – Care atinge perfecţiunea;
perfect, desăvârşit; care ţine de domeniul ideilor, privitor la
gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului;
spiritual, material; scopul suprem spre care se îndreaptă în mod
conştient şi metodic năzuinţele şi activitatea creatoare umană în
toate domeniile ei, gradul cel mai înalt şi mai greu de ajuns al
perfecţiunii într-o direcţie.
Idealism – Orientare fundamentală
în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul,
conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura,
existenţa ca factor secund, derivat.
Idealist – Care aparţine
idealismului, privitor la idealism; adept al idealismului;
persoană care aspiră spre un ideal; om lipsit de simţul
realităţii, de spirit practic.
Idealitate – Însuşirea a ceea ce
este ideal.
Idealiza – A atribui unui lucru
sau unei fiinţe calităţi excepţionale.
Idealizant – Care idealizează.
Idealizare – Acţiunea de a
idealiza şi rezultatul ei; încercarea de a atribui unei fiinţe sau
unui lucru însuşiri deosebite; transfigurare, în cadrul unei opere
de artă, a realităţii, în vederea realizării unui ideal estetic.
Ideatic – Referitor la idei, de
idei.
Ideaţie – Proces (psihic) de
formare şi de înlănţuire a ideilor.
Idee – Termen generic pentru
diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept;
principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie,
gândire, fel de a vedea; opinie, părere, gând, convingere,
judecată; intenţie, plan, proiect; teamă, grijă cu privire la
ceva, panică.
Idem – Termen însemnând „acelaşi
lucru, la fel, tot aşa” (folosit ca menţiune în lucrări şi acte
administrative, pentru a indica repetarea întocmai a unor date,
titluri, citate, etc., reproduse mai înainte) sau „acelaşi autor”
(folosit ca menţiune în lucrările ştiinţifice, echivalând cu
trimiterea la autorul citat într-o notă imediat precedentă).
Idem est esse et non probari –
Expresie latină care descrie regula potrivit căreia, pe plan
juridic, ceea ce nu se probează este identic cu ceea ce nu există.
Identic – Care coincide întru
totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva;
aidoma, întocmai.
Identifica – A constata, a stabili
identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaşte; a
considera mai multe noţiuni, obiecte, fiinţe etc. diferite ca
fiind identice; a transpune în situaţia cuiva, a simţi sau a
acţiona aşa cum ar face-o altul, a deveni acelaşi cu.
Identificabil – Care poate fi
identificat, recunoscut.
Identificare – Acţiunea de a (se)
identifica şi rezultatul ei.
Acţiune desfăşurată de organele judiciare prin care se stabileşte identitatea unei persoane sau a unui lucru (obiect) pe baza trăsăturilor şi particularităţilor acestora.
Acţiune desfăşurată de organele judiciare prin care se stabileşte identitatea unei persoane sau a unui lucru (obiect) pe baza trăsăturilor şi particularităţilor acestora.
Identificarea animalelor –
Aplicarea mijloacelor oficiale de identificare care ajută la
identificarea permanentă a animalelor, fără a prejudicia
bunăstarea lor, precum şi stabilirea speciei, rasei, sexului şi
vârstei respectivului animal (OANSVSA 40/ 2010).
Identificator unic – Înseamnă un
cod numeric sau alfanumeric simplu, care serveşte la identificarea
unui organism modificat genetic pe baza evenimentului de
transformare autorizat prin care a fost dezvoltat acesta şi care
oferă mijloacele de accesare a unor informaţii specifice privind
respectivul organism modificat genetic (Reg. CE 1830/ 2003).
Identificaţie – Proces psihic prin
care o persoană se confruntă cu o altă persoană.
Identitate – Faptul de a fi
identic cu sine însuşi; asemănare, potrivire perfectă; relaţie de
egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru
orice valori ale acestor elemente; ansamblu de date prin care se
identifică o persoană; atributele care individualizează o persoană
deosebind-o de alta (numele, domiciliul, starea civilă).
Ideogramă – Semn grafic care
notează un cuvânt, nu prin litere, ci prin desemnarea noţiunii şi
care este folosit în unele limbi.
Ideolog – Persoană care
formulează, apără şi reprezintă ideologia unei clase, a unui grup
social, a unei orânduiri sociale.
Ideologic – Care aparţine
ideologiei, privitor la ideologie; care exprimă ideologia cuiva.
Ideologie – Totalitatea ideilor şi
concepţiilor care reflectă, într-o formă teoretică, interesele şi
aspiraţiile unei clase sau ale unei pături sociale, determinate de
condiţiile obiective de existenţă ale acestora şi care servesc la
consolidarea sau la schimbarea relaţiilor sociale existente;
totalitatea ideilor şi concepţiilor care constituie partea
teoretică a unui curent, a unui sistem etc.; ştiinţă care are ca
obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor şi al originii
lor.
Idol – Divinitate păgână; chip,
figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate şi constituind,
în religiile politeiste, obiecte de cult religios; fiinţă sau
lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri.
Idolatrie – Adorare a idolilor; adoraţie, iubire exagerată.
Idolatrie – Adorare a idolilor; adoraţie, iubire exagerată.
Idolatriza – A slăvi pe cineva sau
ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în
mod exagerat.
Idolatrizare – Faptul de a
idolatriza.
Idolatru – Persoană care iubeşte
pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură.
Ied – Puiul (de sex bărbătesc) al
caprei sau al căprioarei.
Ieftin – Care are un preţ
(relativ) mic, care nu costă scump; convenabil; lipsit de
originalitate; comun, banal; trivial.
Ieftinătate – Calitatea de a fi
ieftin; situaţie caracterizată prin preţuri ieftine.
Ieftini – A (se) vinde cu preţ mai
mic decât înainte; a (se) reduce costul, preţul (mărfurilor,
serviciilor, lucrărilor etc.).
Ieftinire – Faptul de a (se)
ieftini.
Ieftinit – Mărfuri, lucrări,
servicii etc. cu preţ redus; ieftin.
Ienupăr – Arbust răşinos, foarte
ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, şi cu
fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn.
Iepure – Gen de mamifere din
ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi
suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi
decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest
gen, vânat pentru carnea şi blana lui.
Ierarh – Arhiereu.
Ierarhic – Conform ierarhiei, pe
baza unei ierarhii.
Ierarhie – Sistem de subordonare a
elementelor, a gradelor, a funcţiilor, a autorităţilor etc.
inferioare faţă de cele superioare.
Ierarhiza – A aşeza în ordine
ierarhică; a stabili o ierarhie.
Ierarhizare – Acţiunea de a
ierarhiza şi rezultatul ei.
Ieri – În ziua precedentă (faţă de
cea în curs); în ajun; în trecut (de obicei în trecutul apropiat).
Ierna – A petrece iarna undeva; a
adăposti şi a hrăni vitele în timpul iernii.
Iernat – Faptul de a ierna;
iernatic.
Iernatic – De iarnă, caracteristic
iernii; iernat; adăpost pentru oi în timpul iernii; hrană, nutreţ
pentru animale în timpul iernii; loc de adăpost pentru nave în
timpul iernii.
Iernător – Bazin străbătut la fund
de un curent permanent de apă, în care se pun iarna peştii scoşi
din heleşteie.
Ierta – A scuti pe cineva de o
pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai
considera pe cineva vinovat; a scuza; a scuti, a dispensa pe
cineva de o datorie, de o obligaţie; a îngădui, a permite, a da
voie să.
Iertare – Acţiunea de a ierta şi
rezultatul ei; iertăciune; scuză.
Iertare de datorie – Remitere de
datorie.
Iertat – Faptul de a ierta.
Iertăciune – Îngăduinţă,
permisiune.
Iertător – Care iartă uşor.
Iesle – Jgheab în care se dă de
mâncare vitelor (în grajd).
Ieşi – A părăsi un loc, o
încăpere, un spaţiu închis, limitat, plecând afară; a trece din
exterior în interior; a se duce, a pleca de acasă; a se ivi, a
apărea, a se face văzut sau auzit; a răsări, a creşte; a se naşte
din, a-şi trage originea, a proveni; a părăsi o poziţie, o
situaţie, o stare; a se desprinde, a se elibera; a se abate de la
o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta; a
ajunge, a izbuti, a reuşi (într-un anumit fel); a promova, a
avansa; a rezulta de pe urma unui efort, a unei activităţi, etc.;
a obţine un câştig material; a da rezultat (bun), a se încheia cu
o concluzie; a se decolora; a se spălăci.
Ieşire – Acţiunea de a ieşi şi
rezultatul ei; anulare, ştergere dintr-o evidenţă (spre a trece în
alta); soluţie aplicată pentru a scăpa dintr-o situaţie grea;
atac, năvală (din interiorul unei fortificaţii etc. spre inamic);
manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) faţă de cineva sau
ceva; critică violentă (şi nedreaptă); loc (amenajat) prin care se
iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.; parte a unei reţele
electrice, a unui element de automatizare, a unui sistem de
transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea
sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
Ieşit – Faptul de a ieşi; scos în
relief; proeminent.
Ieşitură – Parte ieşită în afară
(la o construcţie, la o piesă, etc.); proeminenţă, ieşind.
Iezi – A stăvili o apă prin
construirea unui baraj; a se aduna, alcătuind un iaz.
Igienă – Ramură a medicinii care
elaborează normele de apărare a sănătăţii oamenilor şi formele de
aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenţei şi
interacţiunii dintre om şi mediul înconjurător, a condiţiilor de
trai, precum şi a relaţiilor sociale şi de producţie; ansamblu de
reguli şi de măsuri practice pe care cineva le respectă pentru
a-şi păstra sănătatea.
Igienic – Conform cu normele de
igienă.
Igienist – Specialist în igienă.
Iglu – Colibă făcută din gheaţă
sau zăpadă, în care unele triburi de eschimoşi locuiesc temporar,
în sezonul de vânătoare polară.
Ignat – Nume dat zilei de 20
decembrie, în care ţăranii obişnuiesc să-şi taie porcii îngrăşaţi
în vederea sărbătorilor de iarnă.
Ignifug – Care se aprinde şi arde
foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea
focului.
Ignifuga – A acoperi sau a
impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu
materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acţiunii focului şi
a-i mări rezistenţa la ardere.
Ignifugare – Acţiunea de a
ignifuga şi rezultatul ei.
Ignora – A nu şti, a nu cunoaşte
ceva; a neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă,
a trece cu vederea.
Ignorant – Om incult, fără
cunoştinţe elementare.
Ignorantia legis excusat neminem –
Necunoaşterea legii nu scuză pe nimeni.
Ignorantia legum non est
argumentum – Necunoaşterea legilor nu este o dovadă (de
nevinovăţie).
Ignoranţă – Lipsă de cunoştinţe
(elementare) de învăţătură; incultură; faptul de a nu şti ceva.
Ignorare – Faptul de a ignora.
Ignoratio elenchi – Eroare logică
constând în substituirea involuntară sau sofisticată a tezei de
demonstrat printr-o altă teză.
Igrasie – Umezeală persistentă a
pereţilor de zidărie ai unei construcţii, datorată apei reţinute
în porii materialelor din care sunt executaţi.
Igrasios – Care are igrasie; umed.
Ihtiofag – Care se hrăneşte cu
peşte.
Ihtiofaună – Totalitatea speciilor
de peşti care se găsesc în apele de pe un anumit teritoriu sau de
pe întreg globul pământesc.
Ihtiolog – Specialist în
ihtiologie.
Ihtiologic – Care aparţine
ihtiologiei, privitor la ihtiologie.
Ihtiologie – Ramură a zoologiei
care se ocupă cu studierea peştilor.
Ilar – Ilariant.
Ilariant – Care stârneşte râsul
(general); hazliu, ilar.
Ilaritate – Explozie de râs
colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios.
Ilegal – Contrar legii, care nu
este în conformitate cu legea, nelegal, care încalcă legea;
nerecunoscut, care este nerecunoscut de lege, aprobat de
autorităţile unei ţări; neaprobat; clandestin, care desfăşoară în
ascuns o activitate (politică sau nu), care serveşte acestei
activităţi, conspirativ.
Ilegalitate – Situaţie ilegală;
caracterul a ceea ce este ilegal, faptă ilegală.
Ilegaliza – A declara ilegal; a
trece în ilegalitate.
Ilegalizare – Activitatea de a
ilegaliza şi rezultatul ei.
Ilegitim – Nelegitim; care nu este
legitim; care nu este întemeiat, îndreptăţit.
Ilicit – Interzis de lege, care
încalcă fie anumite dispoziţii legale, fie alte reguli de conduită
pe care legea le declară ca trebuind să fie respectate; necinstit.
Ilizibil – Care nu poate fi citit;
neciteţ, indescifrabil.
Illa scripta nihil probat
proscribente – Expresie latină ce descrie regula din materia
probaţiunii potrivit căreia cele conţinute într-un înscris nu
dovedeşte nimic în favoarea celui care le-a scris.
Ilogic – Care nu este conform cu
logica, care contrazice logica; absurd.
Ilogism – Caracterul a ceea ce
este ilogic.
Ilumina – A (produce şi a)
răspândi lumină (artificial) într-o încăpere, pe o stradă etc.; a
străluci de bucurie, de mulţumire, etc.; a se bucura, a se
înveseli.
Iluminare – Acţiunea de a se
ilumina şi rezultatul ei.
Iluminat – Faptul de a (se)
ilumina; tehnica (producerii şi a) răspândirii luminii
(artificiale); luminat cu lumină artificială; extrem de mulţumit,
de fericit; inspirat.
Ilustra – A lămuri mai bine o
problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi; a
reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.); a se remarca,
a se distinge într-un anumit domeniu; a împodobi cu ilustraţii o
carte, un text etc.
Ilustrare – Acţiunea de a (se)
ilustra şi rezultatul ei.
Ilustrat – Cu ilustraţii; carte
poştală care are pe una din feţe o imagine (fotografiată sau
desenată).
Ilustrativ – Care ilustrează,
exemplifică; demonstrativ.
Ilustrator – Artist plastic care
execută ilustraţiile unei cărţi, ale unei reviste etc.; desenator
de carte.
Ilustraţie – Imagine desenată sau
fotografiată destinată să explice sau să completeze un text.
Ilustraţie de carte – Gen al
graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esenţiale ale
unui text literar şi având, uneori, şi rol ornamental.
Ilustraţie muzicală –
Acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoţesc un
film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.;
fragmente sau bucăţi muzicale executate ca exemplificări la o
expunere de specialitate.
Ilustru – Strălucit, celebru,
vestit prin calităţile sale deosebite.
Iluzie – Percepţie falsă a unui
obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare
a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase; situaţie
în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept
realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; amăgire;
himeră.
Iluziona – A(-şi) face iluzii; a
(se) amăgi.
Iluzionare – Acţiunea de a (se)
iluziona; închipuire, visare.
Iluzionism – Profesiunea
iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist;
scamatorie; ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite
să creeze iluzia realităţii până la confundarea operei de artă cu
obiectul reprezentat.
Iluzionist – Scamator.
Iluzoriu – Care nu poate fi
realizat, care nu există în realitate; care amăgeşte, înşelător,
amăgitor.
Imaculat – Care este fără pată;
curat; neatins.
Imagina – A-şi închipui ceva; a
concepe, a crea,a inventa, a născoci.
Imaginabil – Care poate fi
imaginat, închipuit cu (uşurinţă).
Imaginar – Care există numai în
imaginaţie; închipuit, născocit, fictiv; domeniu al imaginaţiei.
Imaginare – Acţiunea de a(-şi)
imagina şi rezultatul ei.
Imaginat – Închipuit.
Imaginativ – Dotat cu o imaginaţie
vie.
Imaginaţie – Capacitatea omenească
de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor,
reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; imagine produsă de
această facultate; închipuire, fantezie.
Imagine – Reflectare de tip
senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor
senzaţii, percepţii sau reprezentări; reprezentare vizuală sau
auditivă; obiect perceput prin simţuri; reproducere a unui obiect
obţinută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a
înfăţişării unei fiinţe, a unui lucru, a unei scene din viaţă, a
unui tablou din natură etc., obţinută prin desen, pictură,
sculptură etc.; reflectare artistică a realităţii prin sunete,
cuvinte, culori, etc., în muzică, în literatură, în arte plastice,
etc.; figură obţinută prin unirea punctelor în care se întâlnesc
razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate.
Imagine a întreprinderii –
Expresie ce defineşte ansamblul de reprezentări privind bunurile,
serviciile şi în general activităţile desfăşurate de o anumită
societate comercială ca întreprindere economică corelate între ele
astfel cum acestea sunt percepute de partenerii ei de afaceri şi
de ceilalţi participanţi la raporturile comerciale.
Imagine a mărcii – Sintagmă ce
exprimă în mod sintetic ansamblul de reprezentări afective şi
raţionale pe care şi le formează o anumită categorie de
consumatori cu privire la marca unui produs.
Imagine a produsului – Sintagmă ce
sintetizează ansamblul reprezentării mentale formate cu referire
la un produs în ce priveşte capacitatea acestuia de a
satisface utilitatea pentru care a fost creat.
Imagistic – Privitor la imagini,
de imagini, cu imagini; gen de poezie sau de proză în care
predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea
creaţii.
Imanent – Care este propriu
naturii obiectului, care acţionează din interiorul obiectului,
condiţionat de esenţa obiectului; intrinsec; care există şi
acţionează prin sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară.
Imanenţă – Însuşirea sau starea a
ceea ce este imanent.
Imaterial – Care există numai în
conştiinţă; spiritual; lipsit de formă precisă, de contur, de
consistenţă.
Imaterialitate – Însuşirea sau
starea a ceea ce este imaterial.
Imatur – Care nu s-a dezvoltat
complet, care nu a ajuns la maturitate.
Imbatabil – Care nu poate fi
întrecut, învins; de neînvins.
Imbecil – Persoană cu capacităţi
mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit; care trădează,
demonstrează imbecilitate.
Imbecilitate – Deficienţă mintală
gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăşi nivelul
intelectual al vârstei preşcolare; tâmpenie; comportare sau vorbă
de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepţie, neghiobie.
Imbeciliza – A aduce sau a ajunge
în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi; a (se) îndobitoci.
Imbecilizare – Acţiunea de a (se)
imbeciliza şi rezultatul ei.
Imbecilizat – Care a fost adus sau
care a ajuns în starea de imbecilitate.
Imberb – Tânăr, căruia nu i-a
apărut încă barba.
Imbold – Îndemn, stimulent,
impuls.
Imbricat – Suprapus parţial ca
şindrilele, ţiglele sau solzii unui peşte, suprapus parţial.
Imbrifug – Care nu poate fi
pătruns de ploaie.
Imediat – Fără întârziere,
numaidecât, îndată, acum, acuşi, acuşica; care urmează să se
producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau
urgenţă; care se află la distanţă foarte mică de cineva sau de
ceva.
Imemorabil – Care este foarte
îndepărtat în timp.
Imemorial – Care este dintr-o
epocă foarte îndepărtată; străvechi.
Imens – Care este extraordinar de
mare, de numeroase, de intens, de important.
Imensitate – Însuşirea a ceea ce
este imens; ceea ce copleşeşte prin proporţiile sale uriaşe, prin
numărul, intensitatea, importanţa extraordinară; întindere uriaşă,
spaţiu imens.
Imergent – Care străbate un mediu
oarecare.
Imersiune – Afundare parţială sau
totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat
într-un lichid; pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al
altui corp ceresc.
Imigra – A veni dintr-o ţară
străină pentru a se stabili într-o anumită ţară.
Imigrant – Persoană care
imigrează.
Imigrare – Acţiunea de a imigra şi
rezultatul ei; imigraţie.
Imigraţie – Imigrare, situaţia,
starea celui imigrat; intrarea într-o anumită ţară a unor persoane
din străinătate; totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată.
Iminent – Care este gata să se
producă, să se întâmple (şi nu se poate amâna sau evita);
inevitabil.
Iminenţă – Faptul de a fi iminent;
starea unui lucru sau a unei situaţii iminente.
Imita – A adopta întocmai felul de
gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua ca model opera sau
felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc.; a
reproduce cu fidelitate; a copia.
Imitabil – Care poate fi imitat.
Imitare – Acţiunea de a imita şi
rezultatul ei; imitaţie.
Imitativ – Care imită.
Imitator – Persoană care imită pe
cineva sau ceva.
Imitaţie – Obiect copiat după un
model; copie; reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv.
Imixtiune – Amestec nemotivat şi
nedorit în treburile altuia.
Imobil – Clădire, casă (mai mare);
care stă în nemişcare; neclintit, fix; imobiliar.
Bun ce nu poate fi deplasat în temeiul naturii sale (bun imobil prin natură, ex. o clădire) sau a destinaţiei lor (ex. bunuri mobile afectate unui imobil prin natură pentru exploatarea acestuia).
Bun ce nu poate fi deplasat în temeiul naturii sale (bun imobil prin natură, ex. o clădire) sau a destinaţiei lor (ex. bunuri mobile afectate unui imobil prin natură pentru exploatarea acestuia).
Imobiliar – Care nu poate fi
transportat; imobil; care se ocupă de bunuri imobile.
Imobilism – Atitudine de opoziţie
sistematică şi permanentă faţă mde orice inovaţie, invenţie,
progres etc.; închistare.
Imobilitate – Stare de nemişcare,
de neclintire totală.
Imobiliza – A aduce pe cineva sau
ceva în stare de nemişcare, de neclintire, a face să nu se mai
poată mişca, să nu se mai poată acţiona; a investi mari
disponibilităţi într-o întreprindere, într-o afacere (scoţându-le
din circuitul normal).
Imobilizare – Acţiunea de a
imobiliza şi rezultatul ei.
Atribuirea unui imobil a calităţilor de imobil în condiţiile prevăzute de lege (ex. imobile prin destinaţie).
Trecere sau conversie a substanţelor sau a diferitelor particule din sol spre o formă (temporar) imobilă (Cod bune practici fermă 2006).
Atribuirea unui imobil a calităţilor de imobil în condiţiile prevăzute de lege (ex. imobile prin destinaţie).
Trecere sau conversie a substanţelor sau a diferitelor particule din sol spre o formă (temporar) imobilă (Cod bune practici fermă 2006).
Imobilizare corporală – Sunt acele
elemente corporale care: a. sunt deţinute pentru a fi utilizate în
producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi
închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative şi b. sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai
mari de un an (este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor
perioade) (IAS 16.6, OMFP 1752/ 2005).
Imobilizare corporală în curs de execuţie – Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Aceasta se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz. Imobilizările corporale în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz (OMFP 1752/ 2005).
Imobilizare corporală în curs de execuţie – Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Aceasta se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz. Imobilizările corporale în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz (OMFP 1752/ 2005).
Imobilizare financiară –
Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute de entităţile
afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele
de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care
compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte
investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi (OMFP 1752/
2005).
Imobilizare necorporală – O
imobilizare identificabilă, nemonetară, fără substanţă fizică (IAS
38.8).
Imobilizare necorporală în curs de
execuţie – O imobilizare necorporală în curs de execuţie
reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul
perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de
achiziţie, după caz (OMFP 1752/ 2005).
Imobilizat – Care nu se poate
mişca; care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie).
Imoral – Care este contrar
moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu
moral.
Imoralism – Teorie care contestă
valoarea normelor şi judecăţilor morale dintr-o perioadă de timp
dată, negând prin aceasta morala însăşi.
Imoralitate – Caracterul a ceea ce
este imoral; comportare, faptă, vorbă imorală.
Imortaliza – A face ca o persoană,
o acţiune sau o operă să trăiască veşnic în memoria oamenilor; a
face nemuritor.
Imortalizare – Acţiunea de a
imortaliza şi rezultatul ei.
Impacient – Nerăbdător,
neliniştit, îngrijorat.
Impacienta – A-şi pierde răbdarea,
a deveni nerăbdător; a se îngrijora, a se nelinişti.
Impacienţă – Nerăbdare, nelinişte,
îngrijorare.
Impact – Ciocnire a două sau mai
multor corpuri; rezultatul uneia sau mai multor acţiuni asupra a
ceva determinat.
Impact asupra mediului – Înseamnă
orice schimbare adusă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând
în parte sau în totalitate din activităţile, produsele sau
serviciile unei organizaţii (Reg. CE 1221/ 2009).
Impact ecologic – Înseamnă orice
modificare adusă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând în
parte sau în totalitate din activităţile, produsele sau serviciile
unei organizaţii (Reg. CE 761/ 2001).
Impalpabil – Care nu poate fi
pipăit; de dimensiune, intensitate, etc. foarte mică; minuscul,
imperceptibil.
Impalpabilitate – Calitatea a ceea
ce este impalpabil.
Impar – Care nu este divizibil cu
doi, care este fără soţ.
Imparabil – Care nu poate fi
parat, care nu poate fi contracarat.
Imparitate – Însuşirea, calitatea
de a fi impar; inegalitate, nepotrivire.
Imparţial – Capabil să facă o
apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept.
Imparţialitate – Calitatea de a fi
imparţial; nepărtinire, obiectivitate.
Impas – Situaţie dificilă în care
se află cineva şi din care nu ştie cum să iasă.
Impasibil – Nepăsător, indiferent.
Impasibilitate – Nepăsare,
indiferenţă.
Impecabil – Care este fără cusur,
ireproşabil, perfect, desăvârşit.
Impecabilitate – Calitatea sau
starea a ceea ce este impecabil; perfecţiune, desăvârşire.
Impediment – Piedică, obstacol în
calea realizării unei intenţii.
Impediment legal – Piedică la
încheierea căsătoriei rezultând din neîndeplinirea condiţiilor
cerute de lege pentru încheierea ei, cum este vârsta (18 ani
pentru bărbaţi şi 16 ani pentru femei). În condiţiile legii,
pentru femei, se poate acorda dispensă de vârstă. Este oprită
căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi cele în linie
colaterală până la al patrulea grad inclusiv, între cel care
înfiază şi ascendenţii lui şi cel înfiat şi descendenţii acestuia,
între tutore şi persoana minoră ce se află sub tutela sa etc.
Impedimente la căsătorie –
Situaţii de fapt şi de drept care, în conformitate cu legea, fac
imposibilă încheierea unei căsătorii (ex. bigamia, legătura de
rudenie între soţ şi soţie); condiţii de fond negative la
încheierea căsătoriei care vizează aptitudinea celor care urmează
să se căsătorească.
Impenetrabil – Care nu lasă să
treacă ceva prin el; prin care nu se poate pătrunde cu privirea,
de nepătruns; de neînţeles, de nepătruns; ascuns; care îşi ascunde
gândurile sau sentimentele; care nu trădează stările sufleteşti;
care ocupă un asemenea spaţiu încât exclude de acolo prezenţa
oricărui alt corp.
Impenetrabilitate – Însuşirea sau
starea a ceea ce este impenetrabil.
Imperativ – Care ordonă,
poruncitor; necesitate categorică şi necondiţionată; obligaţie;
calificativ ce caracterizează obligativitatea de aplicare a
normelor juridice.
Imperceptibil – Care nu poate fi
perceput; care este abia perceptibil, care trece aproape
neobservat, insesizabil.
Imperceptibilitate – Însuşirea sau
starea a ceea ce este imperceptibil.
Imperfect – Lipsit de perfecţiune;
cu defecte, cu lipsuri.
Imperfectibil – Care nu este
perfectibil.
Imperfecţiune – Starea a ceea ce
este imperfect; defect, scădere, cusur.
Imperial – Care aparţine
împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la
imperiu; împărătesc; etaj (acoperit) al unor vehicule de transport
în comun.
Imperialism – Stadiul cel mai
înalt şi ultim al capitalismului, caracterizat prin dominaţia
monopolurilor şi a capitalului financiar, prin exportul de capital
şi prin împărţirea economică a lumii între uniunile monopoliste
internaţionale; politică de cotropire a unor teritorii străine (de
către un stat imperialist).
Imperialist – Care aparţine
imperialismului sau marilor capitalişti, care se referă la
imperialism sau la marii capitalişti; mare capitalist; adept al
imperialismului.
Imperios – care este neapărat
necesar, care cere o rezolvare imediată.
Imperiu – Stat monarhic care are
la conducere un împărat; împărăţie; teritoriu cuprinzând un stat
dominant (marea metropolă) şi posesiunile lui coloniale.
Impermeabil – Care nu lasă să
treacă prin el un fluid; manta, haină de ploaie confecţionată
dintr-un material impermeabil; fulgarin.
Impermeabilitate – Însuşirea de a
fi impermeabil, starea a ceea ce este impermeabil.
Impermeabiliza – A face sau a
deveni impermeabil.
Impermeabilizare – Acţiunea de a
(se) impermeabiliza şi rezultatul ei.
Impermeabilizat – Care a devenit
impermeabil, care este impermeabil.
Impersonal – Care nu se referă la
nici o persoană; lipsit de personalitate; care exprimă o acţiune
ce nu este atribuită nici unei persoane.
Impersonalitate – Caracterul a
ceea ce este impersonal.
Impertinent – Obraznic.
Impertinenţă – Obrăznicie.
Imperturbabil – liniştit, stăpân
pe sine, care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire
de sine.
Imperturbabilitate – Însuşirea de
a fi imperturbabil, starea omului imperturbabil; stăpânire de
sine.
Impetuos – Care dovedeşte o forţă
sau se manifestă ca o forţă de nestăpânit; năvalnic,
tumultuos.
Impetuozitate – Însuşirea de a fi
impetuos.
Impiegat – Persoană care
organizează şi controlează mişcarea trenurilor într-o gară.
Impieta – A interveni în treburile
altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza.
Impietate – Lipsă de respect faţă
de ceva considerat sfânt; atitudine jignitoare, lipsită de respect
faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga consideraţie;
sacrilegiu.
Implacabil – Care nu poate fi
înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil.
Implacabilitate – Însuşirea de a
fi implacabil.
Implant – Organ sau ţesut care se
implantează.
Implanta – A introduce ceva
într-un ansamblu pentru asigurarea funcţionalităţii; a stabili, a
fixa, a aşeza; a introduce pe cale chirurgicală şi în scop
terapeutic, în ţesutul subcutanat sau în muşchi un medicament sau
un ţesut străin care se resoarbe treptat.
Implantare – Acţiunea de a
implanta şi rezultatul ei.
Implica – A atrage după sine, a
include; a avea ceva drept consecinţă; a amesteca pe cineva într-o
afacere neplăcută, într-un proces, etc.
Implicare – Acţiunea de a implica
şi rezultatul ei.
Implicat – Inclus.
Implicaţie – Idee, fapt urmând
implicit din altul sau apărând ca o consecinţă imediată a
acestuia; relaţie între două concepte în care adevărul sau
falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul
sau falsitatea celuilalt concept.
Implicit – Care este inclus,
conţinut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se
înţelege de la sine.
Implora – A ruga pe cineva
stăruitor, cu desperare (şi cu umilinţă).
Implorare – Acţiunea de a implora
şi rezultatul ei; imploraţie, rugăminte, cerere stăruitoare,
fierbinte, desperată.
Implorator – Care imploră; care
exprimă implorarea.
Imploraţie – Implorare.
Implozie – Fenomen opus exploziei,
care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spaţiu închis
fără aer, când pereţii acestuia sunt distruşi; fenomen de
prăbuşire sau de mişcare spre interior a unei clădiri, a unui
obiect, etc.
Imploziv – Care se referă la
implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie.
Impoliteţe – Lipsă de politeţe;
faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviinţă,
mojicie, bădărănie.
Imponderabil – Care nu are
greutate, insesizabil; care se află în stare de imponderabilitate;
imperceptibil, subtil.
Imponderabilitate – Caracterul sau
starea unui corp a cărui greutate se reduce datorită ieşirii sale
din câmpul gravitaţional terestru sau se anulează datorită unei
forţe de sens contrar.
Impopular – Care nu se bucură de
simpatie, de aprobare socială; nepopular.
Impopularitate – Lipsă de
popularitate a cuiva sau a ceva; nepopularitate.
Import – Totalitatea operaţiilor
cu caracter comercial prin care se introduc într-o ţară mărfuri
produse şi cumpărate din alte ţări; denumire generică dată
oricărei operaţiuni comerciale având ca obiect şi urmărind ca
finalitate procurarea din străinătate a unor mărfuri şi/ sau
serviciu, operaţiune ce comportă trecerea acestora peste frontiera
vamală a ţării beneficiare; totalitatea mărfurilor importate de o
ţară.
Introducerea pe piaţa internă, cu
scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal
realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport (L 8/
1996).
Aplicarea unei proceduri vamale, alta decât procedura de tranzit în cazul organismelor modificate genetic introduse pe teritoriul vamal al unei părţi sau nonpărţi din afara Comunităţii de către o parte din cadrul Comunităţii (Reg. CE 1946/ 2003).
Sunt considerate import cantităţile vămuite sau nu care au trecut graniţele politice ale unei ţări (Reg. CE 1099/ 2008).
Aplicarea unei proceduri vamale, alta decât procedura de tranzit în cazul organismelor modificate genetic introduse pe teritoriul vamal al unei părţi sau nonpărţi din afara Comunităţii de către o parte din cadrul Comunităţii (Reg. CE 1946/ 2003).
Sunt considerate import cantităţile vămuite sau nu care au trecut graniţele politice ale unei ţări (Reg. CE 1099/ 2008).
Import cu plata amânată – Import
care are ca specific plata care se face în condiţii de credit.
Import cu plata imediată – Import
care are ca specific efectuarea plăţii pe loc (adică la
perfectarea contractului sau la efectuarea livrării), fie la
intervale de timp uzuale a căror durată şi succesiune sunt
determinate de circulaţia documentelor comerciale şi consacrate de
practica bancară.
Import cu plata în numerar –
Import în cazul căruia preţul se achită în numerar conform
stipulaţiilor contractuale sau, în lipsa unor precizări în acest
sens în contract, în condiţiile uzuale.
Import cu plata în produse –
Import care se caracterizează prin aceea că stingerea obligaţiilor
pecuniare ale importatorului se produce prin compensaţie, ca
urmare a unor livrări de mărfuri sau servicii proprii (echivalente
ca valoare cu cele importate).
Import de capital – Varietate de
import semnificând intrările de fonduri financiare, sub diverse
forme, precum: credite financiare, investiţii externe, investiţii
de capital, depuneri bancare, etc. pe teritoriul naţional.
Import de completare – Import ce
are ca finalitate procurarea de materiale, echipamente,
subansamble, componente, piese, în vederea încorporării lor
într-un produs finit, fabricat în ţara importatoare, destinat
exportului.
Import de forţă de muncă –
Varietate de import reflectând imigrarea persoanelor fizice cu
cetăţenie străină a căror forţă de muncă este destinată acoperirii
unor deficite, temporare sau permanente de forţă de muncă,
manifestate în anumite sectoare de activitate din ţara primitoare,
persoane care în ţara de origine fie sunt plătite pentru munca
depusă la un nivel nesatisfăcător, fie sunt disponibilizate de la
locurile lor de muncă.
Import de mărfuri – Import care se
concretizează în procurarea de pe piaţa externă a anumitor bunuri
corporale.
Import de servicii – Import
denumit şi invizibil, care are ca obiect prestări de servicii
diverse efectuate de agenţi economici străini (care pot fi
persoane fizice sau persoane juridice).
Import direct – Import de
specificul căruia este faptul că procurarea mărfurilor din
străinătate se face nemijlocit de către consumatorii finali din
ţara importatoare.
Import indirect – Sau import
intermediat, import a cărui realizare presupune achiziţionarea
mărfurilor şi serviciilor de către beneficiar prin intermediul
unor persoane fizice sau juridice naţionale şi/ sau străine
specializate.
Import propriu-zis – Import
definitiv, import ce are ca finalitate satisfacerea nevoilor
proprii ale economiei naţionale ale ţării importatoare.
Import temporar – Import ce constă
în procurarea de mărfuri, mostre, eşantioane de marfă în vederea
prezentării lor la târguri şi expoziţii organizate pe teritoriul
statului importator şi care fie sunt oferite clienţilor
potenţiali, fie sunt supuse unor testări şi omologări.
Importa – A aduce în ţara proprie
mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; a adapta, a prelua
obiceiuri, mode, etc. străine; a prezenta importanţă, interes
pentru cineva.
Importabil – Care poate fi
importat; care este permis, admis să fie importat.
Important – Care are însemnătate,
valoare; însemnat; de vază, remarcabil, ilustru; care se crede om
de seamă; plin de aroganţă, îngâmfat.
Importanţă – Faptul de a fi
important, caracterul unui lucru important; însemnătate;
semnificaţie.
Importare – Acţiunea de a importa.
Importat – Adus în propria ţară
prin cumpărare sau prin schimb.
Importator – Persoană care se
ocupă cu importul; care importă.
Persoana fizică sau juridică stabilită în România ori în alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European şi care, în cadrul activităţii sale comerciale, pune la dispoziţie pe piaţa românească, pentru prima dată, un articol pirotehnic provenit dintr-o ţară terţă (H.G. 612/ 2010).
Înseamnă orice persoană fizică sau juridică, aflată în jurisdicţia părţii sau nonpărţii de import, care organizează importarea unui organism modificat genetic (Reg. CE 1946/ 2003).
Persoana fizică sau juridică stabilită în România ori în alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European şi care, în cadrul activităţii sale comerciale, pune la dispoziţie pe piaţa românească, pentru prima dată, un articol pirotehnic provenit dintr-o ţară terţă (H.G. 612/ 2010).
Înseamnă orice persoană fizică sau juridică, aflată în jurisdicţia părţii sau nonpărţii de import, care organizează importarea unui organism modificat genetic (Reg. CE 1946/ 2003).
Importun – Persoană care
importunează.
Importuna – A plictisi sau a
stingheri pe cineva cu stăruinţele sau cu prezenţa sa.
Importunitate – Stăruinţă,
atitudine, prezenţă care plictiseşte sau stinghereşte pe cineva.
Importuri competitive – Bunuri
care sunt produse şi de producători autohtoni (competitive
imports).
Importuri complementare – Bunuri
care nu sunt produse în interiorul ţării (complementary imports).
Importuri legate – Varietate de
import cu plata în produse care se distinge prin aceea că
efectuarea lui este condiţionată de realizarea unui export a cărui
valoare să acopere, în totalitate sau în parte, valoarea
importului respectiv.
Imposibil – Care nu e posibil,
care nu se poate îndeplini; irealizabil; extrem de greu, de
dificil; nesuferit, insuportabil; cu neputinţă, în nici un
caz, cu nici un preţ.
Imposibilitate – Caracterul sau
situaţia a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva;
neputinţă.
Aplicarea acestei cerinţe este imposibilă atunci când o entitate nu poate să o aplice după ce a făcut toate eforturile rezonabile de a face acest lucru (IAS 1.11).
Aplicarea unei cerinţe este imposibilă când entitatea nu o poate aplica după ce a făcut toate eforturile rezonabile în acest sens. Pentru o anume perioadă este imposibil de aplicat retroactiv o modificare privind politica contabilă sau de a face o retratare retroactivă de a corecta o greşeală dacă: a. efectele aplicării retroactive sau ale retratării retroactive nu sunt determinabile, b. aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă cere presupuneri privind intenţiile conducerii în acea perioadă, sau c. aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă solicită estimări semnificative ale valorilor şi este imposibil de distins informaţia în mod obiectiv cu privire la acele estimări care oferă dovezi ale circumstanţelor care au existat la data (datele) la care acele valori trebuie recunoscute, evaluate sau raportate şi ar fi fost disponibile din alte surse la momentul la care situaţiile financiare pentru acea perioadă anterioară primiseră autorizaţia de a fi emise, d. reiese din alte informaţii (IAS 8.5).
Aplicarea acestei cerinţe este imposibilă atunci când o entitate nu poate să o aplice după ce a făcut toate eforturile rezonabile de a face acest lucru (IAS 1.11).
Aplicarea unei cerinţe este imposibilă când entitatea nu o poate aplica după ce a făcut toate eforturile rezonabile în acest sens. Pentru o anume perioadă este imposibil de aplicat retroactiv o modificare privind politica contabilă sau de a face o retratare retroactivă de a corecta o greşeală dacă: a. efectele aplicării retroactive sau ale retratării retroactive nu sunt determinabile, b. aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă cere presupuneri privind intenţiile conducerii în acea perioadă, sau c. aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă solicită estimări semnificative ale valorilor şi este imposibil de distins informaţia în mod obiectiv cu privire la acele estimări care oferă dovezi ale circumstanţelor care au existat la data (datele) la care acele valori trebuie recunoscute, evaluate sau raportate şi ar fi fost disponibile din alte surse la momentul la care situaţiile financiare pentru acea perioadă anterioară primiseră autorizaţia de a fi emise, d. reiese din alte informaţii (IAS 8.5).
Imposibilitatea de a se apăra –
Stare în care se află o persoană datorită unor factori
(imobilizări fizice, oboseli, drogare, beţie, boală etc.) care o
pun în situaţia de a nu se putea apăra, împrejurare de care
profită infractorul.
Imposibilitatea exprimării unei
opinii – (aspecte care afectează opinia auditorului)
Imposibilitatea exprimării unei opinii apare în cazul în care
efectul posibil al limitării ariei de aplicabilitate este atât de
semnificativ şi de cuprinzător încât auditorul nu a putut obţine
probe de audit adecvate şi suficiente şi, în consecinţă, nu poate
exprima o opinie asupra situaţiilor financiare.
Imposibilitatea persoanei de a-şi
exprima voinţa – Starea unei persoane aflată în imposibilitatea de
a-şi exprima voinţa, de a-şi da seama ce se petrece cu ea. Această
stare psihologică se poate datora mai multor cauze cum ar fi
intoxicaţia cu alcool, deficienţei mintale, vârsta fragedă etc.
Imposta – Bloc de piatră care se
află ieşit în afară faţă de nivelul zidăriei, servit de obicei ca
sprijin pentru o boltă, un arc, etc.
Impostor – Persoană care caută să
înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a
oamenilor; şarlatan, mincinos; persoană care caută să se
substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui).
Impostură – Acţiunea, faptă de
impostor; şarlatanie, înşelătorie.
Impozabil – Care poate fi sau care
este supus la plata unui impozit.
Impozant – care impune respect sau
admiraţie prin înfăţişare, ţinută, comportare; impunător, mândru.
Impozit – Plată obligatorie
stabilită prin lege, pe care cetăţenii, instituţiile, etc. o varsă
din venitul lor în bugetul statului; obligaţie legală de plată
către stat a unor sume de bani determinate pe baza criteriilor
instituite de lege ce revine persoanelor fizice sau juridice care
deţin anumite bunuri în proprietate sau desfăşoară activităţi
aducătoare de profit pe teritoriul unui stat; dare, bir; suma pe
care o persoană fizică sau juridică trebuie s-o plătească
bugetului de stat pentru veniturile pe care le realizează sau
pentru deţinerea unor bunuri.
Prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi rambursabilă, efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
Prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi rambursabilă, efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
Impozit anticipat – Impozit care
se aplică în mod direct unei activităţi încă de la naşterea
acestuia.
Impozit curent – Valoarea
impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul
impozabil (pierderea fiscală) pe o perioadă (IAS 12.5).
Impozit funciar – Impozit pe care
îl plăteşte cineva pentru un teren care se află în proprietatea
sa.
Impozit la sursă – impozit reţinut
din sursa veniturilor.
Impozit pe salarii – Impozit
asupra veniturilor sub formă de salariu şi alte drepturi salariale
realizate de către persoanele fizice române sau străine pe
teritoriul României, reglementat prin legislaţie expresă.
Impozitul pe profit amânat –
Impozitul plătibil/ recuperabil în perioadele viitoare în legătură
cu diferenţele temporare impozabile, deductibile dintre valoarea
contabilă a unui activ sau a unei datorii şi valoarea fiscală a
acestora (L 571/ 2003, L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
Impracticabil – Drum pe care nu se
poate circula; stricat, desfundat; care nu poate fi pus în
practică, care nu se poate aplica.
Imprecaţie – Blestem, ocară;
figură de stil care conţine un blestem.
Imprecis – Care este lipsit de
precizie; vag, nesigur, neprecis.
Imprecizie – Lipsă de precizie.
Impregna – A (se) îmbiba cu o
substanţă (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistenţă,
etc.
Impregnare – Acţiunea de a (se)
impregna şi rezultatul ei; îmbibare.
Impregnat – Îmbibat cu o substanţă
(lichidă) spre a căpăta anumite însuşiri.
Impresar – Persoană care
mijloceşte sau organizează reprezentaţii teatrale, concerte etc.
Impresariat – Instituţie care
mijloceşte sau organizează reprezentaţii teatrale, concerte etc.
Imprescriptibil – Care nu se
prescrie, care rămâne valabil totdeauna; drept care potrivit legii
nu se stinge prin prescripţie, prin trecerea timpului.
Imprescriptibilitate – Însuşirea
de a fi imprescriptibil.
Situaţia unor drepturi care, în conformitate cu legea, rămân mereu ocrotite şi, în consecinţă, valorificate. Aşa sunt, de pildă, drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la nume, la reputaţie, drepturile de autor), spre deosebire de acţiunile penale care pot fi intentate numai într-un anumit termen.
Impresie – Efect lăsat în conştiinţa omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; gânduri, imagini întipărite în amintire; senzaţie, părere; punct de vedere, aprecieri (fugitive) asupra unui fapt, asupra unei întâmplări etc.
Situaţia unor drepturi care, în conformitate cu legea, rămân mereu ocrotite şi, în consecinţă, valorificate. Aşa sunt, de pildă, drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la nume, la reputaţie, drepturile de autor), spre deosebire de acţiunile penale care pot fi intentate numai într-un anumit termen.
Impresie – Efect lăsat în conştiinţa omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; gânduri, imagini întipărite în amintire; senzaţie, părere; punct de vedere, aprecieri (fugitive) asupra unui fapt, asupra unei întâmplări etc.
Impresiona – A produce o impresie
puternică asupra cuiva; a emoţiona, a mişca; a acţiona asupra
substanţei sensibile de pe o placă, de pe un film sau de pe o
hârtie fotografică, dând naştere unui proces chimic datorită
căruia se înregistrează acţiunea luminii şi implicit o imagine.
Impresionabil – Care poate fi uşor
impresionat; sensibil, emotiv.
Impresionabilitate – Însuşirea de
a fi impresionabil; sensibilitate, emotivitate.
Impresionant – Care produce o
impresie puternică; emoţionant, tulburător; uluitor; impunător,
impozant.
Impresionare – Acţiunea de a
impresiona şi rezultatul ei.
Impresionat – Mişcat, emoţionat;
care a suferit schimbări chimice sub acţiunea luminii.
Impresiune – Impresie.
Imprevizibil – Care nu poate fi
prevăzut.
Imprima – A face, a lăsa urme prin
apăsare, deformare, etc.; a întipări; a înregistra sunetele pe o
bandă, pe un disc, etc.; a tipări; a aplica, a fixa pe o ţesătură
desene colorate; a comunica; a transmite; a impune, a determina.
Imprimare – Acţiunea de a imprima
şi rezultatul ei.
Imprimat – Tipărit; pe care sunt
aplicate, fixate desene colorate; formular-tip folosit în
activităţile persoanelor juridice şi în instituţii pentru
întocmirea de acte oficiale; publicaţie cu caracter administrativ
(adresă, registru, etc.) folosită în întreprinderi şi instituţii;
publicaţii tipărite; tipărituri.
Imprimerie – Tipografie; atelier,
secţie dintr-o întreprindere în care se imprimă ceva.
Imprimeu – Ţesătură imprimată cu
modele colorate; desen imprimat pe o ţesătură.
Imprinter – Denumire dată
dispozitivului mecanic care permite, pe suprafaţa unei evidenţe pe
suport hârtie (care de obicei este nota de plată ce urmează de
luare la cunoştinţă de către utilizatorul de card) denumită în
practica internaţională imprinter voucher, luarea unei amprente,
după elementele confecţionate în relief prin gofrare/ embosare pe
faţa cardului.
Improbabil – Care nu se poate
proba, care nu poate fi dovedit, care nu este sigur; care are
puţine semne de a se produce, puţin probabil; incert, nesigur.
Improbant – Care nu probează ceva,
care nu are valoare de probă; incert, nesigur.
Improprietate – Lipsă de
proprietate în folosirea unui termen, a unei construcţii.
Impropriu – Care nu este propriu,
potrivit, corect sau7 indicat; necorespunzător, nerecomandabil,
neindicat (pentru ceva).
Improviza – A compune, a alcătui
(ocazional) repede, pe nepregătite un discurs, o compoziţie, etc.;
a face, a confecţiona, a construi ceva la repezeală, din ce se
găseşte (şi provizoriu).
Improvizare – Acţiunea de a
improviza şi rezultatul ei; ceea ce se improvizează.
Improvizat – Compus, alcătuit
repede şi fără o pregătire prealabilă; care îndeplineşte o
funcţie, care face o acţiune ocazional şi fără a avea pregătirea
necesară.
Improvizator – Care improvizează;
care are însuşirea de a improviza.
Improvizaţie – Faptul de a
improviza; ceea ce se improvizează; lucru făcut la repezeală, la
moment; termen, construcţie, etc. folosite impropriu.
Imprudent – Care acţionează fără
prudenţă; care demonstrează lipsa de prudenţă; nesocotit.
Imprudenţă – Lipsă de prudenţă;
nesocotinţă; neprevedere; faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.
Formă a culpei, atitudine a unei persoane care, deşi prevede urmările acţiunii sale ilicite păgubitoare şi prevede rezultatul faptei sale, crede totuşi că le va putea evita sau nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.
Formă a culpei, atitudine a unei persoane care, deşi prevede urmările acţiunii sale ilicite păgubitoare şi prevede rezultatul faptei sale, crede totuşi că le va putea evita sau nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.
Impuls – Îndemn, stimulent, avânt
(în realizarea unei acţiuni); mişcare bruscă şi momentană,
determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre
executarea unui anumit act; mărime fizică egală cu produsul dintre
masa şi viteza unui corp în mişcare; variaţie bruscă, intensă şi
de scurtă durată a unei mărimi variabile; impulsie.
Impulsie – Tendinţă, pornire
spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de
un factor psihologic, emoţional; mişcare imprimată de un corp, de
o forţă exterioară; impuls.
Impulsiona – A da impuls, a
produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi; a imprima o
mişcare.
Impulsiv – Care este înclinat să
acţioneze sub influenţa primului impuls; violent, nestăpânit,
nestăvilit.
Impulsivitate – Însuşirea de a fi
impulsiv; nestăpânire, violenţă.
Impunător – Care impresionează
(prin dimensiuni, calităţi, etc.); măreţ, falnic, impozant.
Impune – A face ca o idee, o
măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face
necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să
accepte, să facă ceva; a insufla cuiva respect, stimă; a face ca
cineva să devină respectat, stimat sau temut; a căpăta prestigiu,
a se afirma; a învinge, a birui; a supune pe cineva unui impozit.
Impunere – Acţiunea de a (se)
impune şi rezultatul ei; operaţie fiscală care constă în
stabilirea persoanei, a termenului şi a sumei ce urmează a fi
plătită statului ca impozit.
Impunitate – Scutirea de pedeapsă
în cazurile prevăzute de lege (în special din cauza unor
împrejurări speciale).
Impur – Care nu este pur, murdar;
corupt; amestecat cu altă substanţă (nevaloroasă).
Impuritate – Lipsă de puritate, de
curăţenie; stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi
etc.; corp sau substanţă străină care se găseşte în masa altui
corp sau a unui material (şi a căror prezenţă determină
modificarea proprietăţilor materialului).
Imputa – A (i se) reproşa, a (i
se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite,
condamnabile; a face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei
instituţii, întreprinderi sau cooperative (unde lucrează),
obligându-l la despăgubiri.
Imputabil – Care poate fi imputat
cuiva; termen utilizat pentru a sugera că producerea unui anumit
eveniment sau săvârşirea unui anumit fapt material cu consecinţe
juridice poate fi atribuit culpei unei persoane.
Imputabilitate – Posibilitatea
existenţei unei răspunderi juridice în cazul unei persoane ce a
săvârşit cu intenţie sau culpă o faptă incriminată de lege.
Imputare – Acţiunea de a (se)
imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire; imputaţie.
Imputaţie – Faptul de a atribui
cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea
din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru
paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde
lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă;
imputare.
Imputaţia plăţii – Modul şi
ordinea de stingere a obligaţiilor/ debitelor de aceeaşi natură pe
care un debitor le-a contractat faţă de acelaşi creditor în
situaţia în care plata făcută de debitor nu acoperă toate
obligaţiile/ debitele devenite scadente.
Imuabil – Care rămâne veşnic
acelaşi, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil.
Imuabilitate – Calitatea a ceea ce
este imuabil; permanenţă, fixitate, imutabilitate.
Imun – Care prezintă imunitate;
care nu poate contracta o anumită boală infecţioasă; asupra căruia
nu se poate interveni datorită beneficiului unei protecţii anume.
Imunitate – Rezistenţă a
organismului faţă de acţiunea microbilor patogeni sau a produşilor
tehnici ai acestora; ansamblu de drepturi sau de privilegii de
care se bucură unele categorii de persoane. Nepedepsirea
făptuitorului, datorită unor cauze prevăzute de lege, cum ar fi:
denunţarea infractorului, gradul de rudenie în caz de tăinuire şi
de favorizare a infractorilor etc.
Imunitate diplomatică – Privilegiu
specific de care se bucură membrii misiunilor diplomatice ce-şi
desfăşoară activitatea pe teritoriul statului acreditar.
Imunitatea de jurisdicţie – Legea
penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către
reprezentanţii diplomatici ai statelor sau alte persoane care, în
conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse
jurisdicţiei penale.
Imunitatea parlamentară –
Instituţie de drept constituţional, care constă în protejarea
parlamentarului împotriva unor măsuri represive, arbitrare, ce ar
putea fi luate de puterea executivă sau puterea judecătorească şi
ar afecta independenţa acestuia.
Imuniza – A face sau a deveni imun
în urma unui tratament sau prin faptul că a avut în trecut aceeaşi
boală la care este expus în prezent.
Imunizare – Acţiunea de a (se)
imuniza şi rezultatul ei.
Imunologie – Ramură a biologiei
care se ocupă cu studiul imunităţii.
Imunoterapie – Metodă de tratament
care constă în administrarea de seruri şi vaccinuri care conţin
anticorpi specifici bolii respective.
Imutabil – Imuabil.
Imutabilitate – Imuabilitate.
In dubio contra stipulantem –
Expresie latină ce descrie regula potrivit căreia, în caz de
ambiguitate, stipulaţiile produse de către unul dintre
contractanţi urmează să fie interpretate în favoarea celuilalt
contractant.
In dubio pro possessore – Când
există vreo îndoială, bunul în litigiu rămâne al celui care îl
posedă.
In dubio pro reo – În caz de
îndoială trebuie favorizat acuzatul.
In extenso – Pe larg, în detaliu;
în întregime.
In extremis – Silit de
împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanţă; pe
patul de moarte, în ultimul moment al vieţii.
In favorem negotii – În favoarea
negoţului, expresie latină desemnând în general orice regulă
juridică care prin specificul ei este de natură să faciliteze
derularea rapidă a raporturilor comerciale.
In folio – Formatul unei cărţi în
care se îndoaie în două, formând patru pagini; care are acest
format.
In iudicando criminosa este
celeritas – În timpul judecăţii, graba este criminală.
In limite litis – La începutul
procesului, expresie latină utilizată în procedura contencioasă
pentru a învedera cerinţa că anumite excepţii pot fi invocate
numai înaintea tuturor celorlalte excepţii.
In medio stat virtus – Virtutea se
află la mijloc.
In nobis este causa mali – În noi
se află cauza răului.
In obscuro libertas praevalat – În
cazurile neclare libertatea prevalează.
In personam – Cu privire la
persoană; termen folosit pentru a determina întinderea efectelor
unor acte sau măsuri procesuale.
In pleno – În faţa adunării.
In praxi – În practică.
In rem – Cu privire la fapta;
concept folosit pentru a determina întinderea efectelor unor acte
procesuale. Potrivit legii procesuale penale urmărirea penală
poate începe „in rem” nefiind necesară pentru luarea acestei
măsuri cunoaşterea persoanei făptuitorului, fiind suficient doar
că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
In rerum natura – În natura
(esenţa) lucrurilor.
Inabil – Neîndemânatic, stângaci;
neabil.
Inabordabil – Care nu poate fi
abordat; inaccesibil, neabordabil.
Inacceptabil – Care nu poate fi
acceptat, admis; neacceptabil.
Inaccesibil – Care nu este
accesibil, la care nu poţi ajunge; neaccesibil, inabordabil.
Inacomodabil – Care nu se poate
acomoda cu o situaţie, cu o persoană etc.
Inactiv – Care nu se activează,
care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv; care nu
reacţionează.
Inactivitate – Lipsă de
activitate; pasivitate.
Inactual – Care nu este actual;
neactual.
Inacţiune – Lipsă a oricărei
acţiuni.
Inadaptabil – Care nu se poate
deprinde, acomoda cu o situaţie nouă.
Inadaptabilitate – Faptul de a fi
inadaptabil; neadaptabilitate.
Inadecvat – Care nu corespunde, nu
este potrivit; nepotrivit, neadecvat.
Inaderent – Care nu aderă,
neaderent.
Inaderenţă – Imposibilitate de a
adera.
Inadmisibil – Care nu poate fi
admis, primit, acceptat; neadmisibil.
Inadvertenţă – Lipsă de atenţie,
greşeală făcută din neatenţie; nepotrivire, neconcordanţă.
Inalienabil – Imposibil de
înstrăinat, care potrivit legii sau voinţei părţilor nu poate fi
înstrăinat. Situaţie stabilită de lege cu referire la bunuri sau
drepturi subiective care, neaflându-se în circuitul civil, nu pot
face obiectul unui act de înstrăinare.
Inalienabilitate – Calitate a unui
drept sau a unui bun de a fi inalienabil.
Inalterabil – Care nu se
alterează, nu se strică; inalterabil.
Inamic – Duşman, vrăjmaş;
duşmănos, ostil.
Inamovibil – Care nu poate fi
transferat, înlocuit sau destituit din funcţie; funcţionar ce nu
poate fi mutat, înlocuit sau destituit din funcţie fără anumite
garanţii prevăzute de lege.
Inamovibilitate – Faptul,
calitatea sau dreptul de a fi inamovibil; situaţie juridică creată
unor categorii de persoane (magistraţi, profesori, etc.) care nu
pot fi mutaţi chiar dacă sunt avansaţi în funcţie, fără
consimţământul lor. Această instituţie îşi găseşte justificarea în
necesitatea realizării independenţei persoanelor respective faţă
de guvern şi alte organe ale puterii.
Inanimat – Neînsufleţit, neanimat;
care este fără viaţă prin structura sau esenţa lui.
Inaniţie – Stare patologică a
organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea
forţei fizice, ameţeli, etc. şi cauzată de lipsa cronică de hrană.
Inapetenţă – Lipsă de poftă de
mâncare.
Inaplicabil – Care nu poate fi pus
în practică; neaplicabil.
Inapreciabil – Care, datorită
calităţilor deosebite, nu poate fi preţuit, evaluat.
Inapt – Nepotrivit pentru o
anumită sarcină, slujbă, etc.; lipsit de putere, de forţă (fizică)
de a face ceva.
Inaptitudine – Lipsă de
aptitudine; nepricepere.
Inatacabil – Care nu poate fi
atacat, contracarat; neatacabil.
Inaugura – A deschide în mod
solemn activitatea unui aşezământ, a unei expoziţii, a unui local,
etc.; a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu; a
dezveli (în mod solemn) un monument.
Inaugural – De inaugurare,
privitor la o inaugurare.
Inaugurare – Acţiunea de a
inaugura şi rezultatul ei.
Inavuabil – Care nu poate fi
mărturisit; ruşinos, nedemn.
Incalculabil – Care nu poate fi
calculat, apreciat (atât e de mare); necalculabil; imens,
considerabil.
Incalificabil – Care nu poate fi
calificat (atât e de rău); care întrece orice măsură.
Incandescent – Care se află în
stare de incandescenţă.
Incandescenţă – Stare a unui corp
care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (şi radiaţii
infraroşii).
Incapabil – Care nu este capabil
să facă ceva; nepriceput; lipsă de capacitate legală de a se
bucura de anumite drepturi; persoana fizică căreia îi lipseşte
capacitatea de exerciţiu (se află în această situaţie minorul în
vârstă de până la 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie
judecătorească).
Incapacitate – Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; nepricepere; nepriceperea sau neputinţa de a desfăşura o activitate utilă; starea unei persoane de a fi lipsită de capacitate civilă; stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. Se află într-o astfel de stare minorul în vârstă de până la 14 ani şi interzisul judecătoresc (dacă o persoană aflată într-o astfel de stare săvârşeşte o infracţiune, măsura de siguranţă a interzicerii funcţiei ori a exercitării profesiei hotărâtă de instanţă este pe deplin justificată şi legală). Incapacitatea poate fi incapacitatea de exerciţiu şi incapacitatea penală.
Limitări funcţionale cauzate de disfuncţionalităţi (deficienţe) fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu şi care reduc posibilitatea individului de a realiza o activitate (motrică sau cognitivă) ori un comportament (Ord. MECTS 5573/ 2011).
Incapacitate – Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; nepricepere; nepriceperea sau neputinţa de a desfăşura o activitate utilă; starea unei persoane de a fi lipsită de capacitate civilă; stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. Se află într-o astfel de stare minorul în vârstă de până la 14 ani şi interzisul judecătoresc (dacă o persoană aflată într-o astfel de stare săvârşeşte o infracţiune, măsura de siguranţă a interzicerii funcţiei ori a exercitării profesiei hotărâtă de instanţă este pe deplin justificată şi legală). Incapacitatea poate fi incapacitatea de exerciţiu şi incapacitatea penală.
Limitări funcţionale cauzate de disfuncţionalităţi (deficienţe) fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiţii de sănătate ori de mediu şi care reduc posibilitatea individului de a realiza o activitate (motrică sau cognitivă) ori un comportament (Ord. MECTS 5573/ 2011).
Incapacitate de plată – Denumire
generică dată situaţiei în care datornicul nu este în măsură să
îşi onoreze obligaţiile ajunse la scadenţă.
Incasabil – Care nu se sparge
(uşor).
Incasso – Sistem de decontare prin
care, din însărcinarea unui creditor şi pe baza unui efect, a unei
poliţe etc. a acestuia, banca încasează în contul lui o sumă de
bani de la debitor.
Operaţie bancară de credit şi, totodată modalitate de plată practicată în relaţiile comerciale internaţionale (mai simplă şi mai costisitoare decât acreditivul, dar mai lentă decât acesta) presupunând expedierea mărfurilor de către exportator fără ca el să aibă garanţia plăţii lor de către importator, adică acordarea de către cel dintâi, în beneficiul celui de-al doilea, a unui credit pe durata de timp ce curge de la expedierea mărfurilor şi până la încasarea preţului pe baza documentelor primite. Această operaţie se derulează astfel: creditorul (exportatorul de mărfuri, prestator de servicii etc.) transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor lui contractuale (documente financiare însoţite de documentele comerciale, sau numai documente comerciale); acesta le remite spre încasare unei bănci din ţara debitorului (cumpărător, beneficiar de servicii etc.) care, la rându-i, le predă debitorului după achitare şi transferă suma băncii creditorului. Efectuându-se pe baza acestor documente şi implicând circulaţia acestora, incasso-ul se mai numeşte şi incasso documentar.
Operaţie bancară de credit şi, totodată modalitate de plată practicată în relaţiile comerciale internaţionale (mai simplă şi mai costisitoare decât acreditivul, dar mai lentă decât acesta) presupunând expedierea mărfurilor de către exportator fără ca el să aibă garanţia plăţii lor de către importator, adică acordarea de către cel dintâi, în beneficiul celui de-al doilea, a unui credit pe durata de timp ce curge de la expedierea mărfurilor şi până la încasarea preţului pe baza documentelor primite. Această operaţie se derulează astfel: creditorul (exportatorul de mărfuri, prestator de servicii etc.) transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor lui contractuale (documente financiare însoţite de documentele comerciale, sau numai documente comerciale); acesta le remite spre încasare unei bănci din ţara debitorului (cumpărător, beneficiar de servicii etc.) care, la rându-i, le predă debitorului după achitare şi transferă suma băncii creditorului. Efectuându-se pe baza acestor documente şi implicând circulaţia acestora, incasso-ul se mai numeşte şi incasso documentar.
Incasso documentar – Operaţiune de
încasare efectuată de banca exportatorului la ordinul său. Banca
nu va remite documentele (de expediţie sau încărcare)
cumpărătorului decât dacă acesta a achitat marfa şi a efectuat
transferul de devize.
Incendia – A da foc, a provoca un
incendiu (cu scopul de a distruge); a aţâţa la război, la revoltă,
a îndemna la acţiuni violente.
Incendiar – Care provoacă (sau
poate provoca) un incendiu; care aţâţă, îndeamnă la acţiuni
violente.
Incendiat – Care a suferit un
incendiu.
Incendiator – Persoană care
provoacă un incendiu; persoană care îndeamnă la acţiuni violente;
instigator, provocator.
Incendiere – Acţiunea de a
incendia şi rezultatul ei.
Incendiu – Foc mare care cuprinde
(şi distruge parţial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol.
Ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/ sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere (L 307/ 2006).
Ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/ sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere (L 307/ 2006).
Incert – Care nu este cert;
nesigur, îndoielnic; schimbător.
Incertitudine – lipsă de
certitudine; nesiguranţă, îndoială, ezitare; un aspect al cărui
rezultat depinde de acţiuni sau evenimente viitoare care nu se
află sub controlul direct al entităţii, dar care poate afecta
situaţiile financiare.
Incestul – Infracţiune care face
parte din grupul de infracţiuni privitoare la viaţa sexuală şi
constă în raportul sexual între rude în linie directă sau între
fraţi şi surori (art. 203 C.Pen.).
Incident – Întâmplare neaşteptată
(şi neplăcută) care apare în desfăşurarea unei acţiuni; greutate,
dificultate; obiecţie (secundară şi neaşteptată) ridicată în
cursul unui proces de una din părţi, mijloc procesual care dă
posibilitatea de a se invoca unele stări de fapt şi situaţii
(lipsa unui martor; a unor acte) pe care instanţa trebuie să le
soluţioneze imediat.
Un eveniment, altul decât accident, asociat cu utilizarea unei aeronave, care afectează sau ar putea afecta siguranţa exploatării (Codul aerian 1997).
Un eveniment, altul decât accident, asociat cu utilizarea unei aeronave, care afectează sau ar putea afecta siguranţa exploatării (Codul aerian 1997).
Incident diplomatic – Eveniment
neprevăzut ce are loc în relaţiile dintre state având urmări
negative asupra acestor relaţii.
Incident periculos – Eveniment
identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea
unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/ şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/ sau
a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale (L
319/ 2006).
Incident procedural – Excepţie
prin care se invocă anumite pretenţii sau situaţii în cursul
procesului de către părţi sau împotriva acestora de către terţi.
Incidental – Care intervine
întâmplător; accidental.
Incidenţa legii penale – Aplicarea
legii penale în cazul unor fapte concrete. Ea se poate aplica în
situaţia în care fapta este infracţiune şi nu există vreo cauză
care să înlăture caracterul penal al faptei sau răspunderea penală
a infractorului.
Incidenţă – Punct de întâlnire;
raport de corespondenţă, suprapunere, intersecţie, etc. a două sau
mai multe fenomene, precizări, etc., întâlnire a unor raze (sau a
unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă.
Incinera – A arde un cadavru sau o
altă substanţă organică, prefăcându-le în cenuşă.
Incinerare – Acţiunea de a
incinera şi rezultatul ei; incineraţie.
Incineraţie – Incinerare.
Incintă – Spaţiu (mare) închis în
interiorul unei construcţii; suprafaţă de teren înconjurată din
toate părţile de construcţii, de amenajări.
Incipient – Care se află la
început; începător.
Incita – A aţâţa,a întărâta; a
instiga la.
Incitare – Acţiunea de a incita şi
rezultatul ei; aţâţare, întărâtare, instigare, incitaţie.
Incitat – Aţâţat, întărâtat,
instigat.
Incitator – Persoană care incită;
instigator.
Incitaţie – Incitare.
Inciza – A face o incizie; a
ornamenta cu ajutorul inciziilor.
Incizie – Tăietură, secţionare
făcută într-un ţesut cu bisturiul sau cu un alt instrument
chirurgical; tăietură făcută în scoarţa unui arbore, cu scopul de
a opri şi de a dirija o cantitate mai mare de substanţe nutritive
către inflorescenţe, provocând astfel o creştere mai mare a
fructelor şi grăbirea coacerii lor; ornamentare a unui vas din
lut, piatră, metal, prin zgârierea în suprafaţa lui cu ajutorul
unui instrument special; decoraţie astfel rezultată.
Include – A cuprinde, a conţine, a
îngloba.
Includere – Acţiunea de a include
şi rezultatul ei; cuprindere, înglobare.
Includere vamală – Expresie prin
care se desemnează situaţia când, ca urmare a instituirii unei
uniuni vamale (între două sau mai multe state) se produce o
extindere a teritoriului vamal al fiecăruia dintre ele, astfel
încât el să coincidă cu întreaga zonă geografică acoperită de
teritoriile naţionale ale statelor părţi la respectiva uniune.
Inclusiv – Împreună cu, şi cu; şi
cel din urmă (dintr-o serie de numere, de date, etc.
Incluziune – Particulă de metal
străin conţinută în masa unui corp solid; defect de fabricaţie al
unei piese, datorat prezenţei unor incluziuni sau unor particule
metalice izolate în masa ei; proprietate care constă în faptul că
orice element al unei mulţimi date aparţine şi altei mulţimi.
Incluziune şcolară – Procesul
permanent de îmbunătăţire a serviciilor oferite de unităţile de
învăţământ pentru a cuprinde în procesul de educaţie toţi membrii
comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau
dificultăţile acestora (Ord. MECTS 5573/ 2011).
Incoativ – Care exprimă începutul
unei acţiuni.
Incoercibil – Care nu poate fi
constrâns; care nu poate fi reţinut, comprimat într-un recipient.
Incoerent – Lipsit de logică în
gândire, în manifestări; lipsit de logică.
Incoerenţă – Lipsit de legătură
logică (în gândire sau acţiune).
Incognito – Fără să fie cunoscut;
în ascuns, cu nume sau aparenţă false.
Incognoscibil – Care nu poate fi
cunoscut de raţiunea omenească.
Incolor – Care nu are culoare,
care nu e colorat; fără personalitate, fără strălucire; şters,
searbăd.
Incombustibil – Care nu poate
arde, care nu este combustibil; necombustibil.
Incombustibilitate – Proprietate a
unui corp de a fi incombustibil.
Income bond – Obligaţiune care nu
dă dreptul la dobândă fixă, dar prin care debitorul se angajează
să verse un dividend în funcţie de beneficiile întreprinderii.
Incomensurabil – Care nu poate fi
măsurat; foarte mare, nemăsurat, nelimitat; care nu poate fi
evaluat, care este foarte valoros; care nu au o unitate de măsură
comună, care să se cuprindă de un număr întreg de ori în fiecare
dintre ele.
Incomestibil – Care nu este bun de
mâncat; necomestibil; otrăvitor, toxic.
Incomod – Care nu este comod, care
stânjeneşte; care deranjează, supără, stinghereşte, indispune.
Incomoda – A tulbura liniştea
cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni.
Incomodant – Supărător, jenant.
Incomodare – Acţiunea de a
incomoda şi rezultatul ei.
Incomoditate – Lipsă de
comoditate; neplăcere, jenă.
Incomparabil – Care nu se poate
compara cu nimic (prin însuşiri); fără pereche, fără seamăn,
neasemănat, extraordinar, necomparabil.
Incompatibil – Care nu poate
exista simultan cu altceva, care nu este comparabil cu altceva;
necompatibil; funcţie, profesie, sarcină care se află în
incompatibilitate una faţă de cealaltă.
Incompatibilitate – Faptul de a de
fi incompatibil; nepotrivire, necompatibilitate; interzicere
(prevăzută de lege) de a cumula două funcţii, două atribuţii, care
prin caracterul lor, sunt contradictorii.
Instituţie juridică prin intermediul căreia anumite persoane din cadrul organelor care desfăşoară procesul penal sunt împiedicate să participe în anumite cauze la activitatea procesuală.
Instituţie juridică prin intermediul căreia anumite persoane din cadrul organelor care desfăşoară procesul penal sunt împiedicate să participe în anumite cauze la activitatea procesuală.
Incompetent – Care nu este
competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva;
necompetent; care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau
rezolva o anumită problemă; organ ce nu are competenţa să rezolve
anumite procese sau probleme.
Incompetenţă – Lipsă de
competenţă.
Incomplet – Care nu este complet,
întreg; căruia îi lipseşte una sau mai multe din părţile sale
componente; cu lipsuri, necomplet.
Incomprehensibil – Care nu este
comprehensibil, care nu poate fi înţeles, cuprins cu mintea; de
neînţeles.
Incomprehensibilitate – Lipsă de
înţelegere; caracterul a ceea ce este incomprehensibil.
Incompresibil – Care nu este
compresibil, care nu poate comprima; necompresibil; care nu îşi
poate micşora volumul, care nu poate fi comprimat sub
acţiunea unei presiuni exterioare.
Incompresibilitate – Însuşirea
unui corp de a fi incompresibil; necompresibilitate.
Incomutabil – Care nu poate fi
comutat.
Inconciliabil – Idei, concepţii
etc. care nu pot fi conciliate; de neîmpăcat, neconciliabil.
Incongelabil – Care nu poate fi
congelat, care nu îngheaţă.
Inconsecvent – Lipsit de
consecvenţă, care îşi schimbă ideile şi concepţiile etc.;
schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, neconsecvent.
Inconsecvenţă – Lipsă de
consecvenţă în idei sau în acţiuni; neconsecvenţă, instabilitate,
inconstanţă.
Inconsecvenţă semnificativă –
Există în cazul în care alte informaţii vin în contradicţie cu
informaţiile conţinute în situaţiile financiare auditate. O
inconsecvenţă semnificativă poate ridica îndoieli cu privire la
concluziile auditului din probele de audit obţinute anterior şi,
posibil, cu privire la fundamentarea bazei opiniei auditorului
asupra situaţiilor financiare.
Inconsistent – Care este lipsit de
consistenţă, de soliditate; neconsistent; fără tărie, slab, moale.
Inconsistenţă – Lipsă de
consistenţă, de soliditate.
Inconsolabil – Care nu poate fi
consolat; nemângâiat, neconsolabil, neconsolat.
Inconstant – Care nu este
constant; schimbător, nestatornic, incapabil, uşuratic.
Inconstanţă – Lipsă de constanţă;
nestatornicie.
Inconştient – Care nu este
conştient, care nu ştie ce face, care şi-a pierdut cunoştinţa (ca
urmare a unei stări patologice); care nu are o atitudine
conştientă faţă de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără
judecată; care scapă conştiinţei, de care omul nu îşi dă seama;
involuntar, automat, maşinal; activitate psihică a omului de care
el nu îşi dă seama, totalitatea fenomenelor psihice care scapă
conştiinţei.
Inconştienţă – Lipsă sau pierdere
a cunoştinţei, care apare în diferite boli neuropsihice; lipsa
unei atitudini conştiente, raţionale faţă de realitatea
înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-şi dă seama de
actele sale; lipsă a conştiinţei, a cunoaşterii de sine şi a lumii
înconjurătoare, fiind o manifestare patologică datorită alienaţiei
mintale (boli psihice) sau altor cauze (comă, stări de confuzie
mintală etc.) care fac ca persoana să nu-şi dea seama de acţiunile
sale, de caracterul ilicit al acestora.
Incontestabil – Care nu poate fi
contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit,
indiscutabil, sigur, necontestabil; fără îndoială, fără discuţie,
indiscutabil.
Incontinent – Care este lipsit de
moderaţie, care este nereţinut; violent, desfrânat; care suferă de
incontinenţă.
Incontinenţă – Neputinţă de a-şi
înfrâna unele dorinţe sau acţiuni; logoree, limbuţie; lipsă de
continenţă, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor
fecale, neputinţă de a reţine urina sau materiile fecale.
Inconvenabil – Care nu este
convenabil; neconvenabil.
Inconvenient – Neajuns,
dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică.
Inconvertibil – Care nu poate fi
convertibil; neconvertibil.
Incorect – Care nu este corect;
greşit, eronat, inexact, necorect; necinstit, neonest, înşelător.
Incorectitudine – Lipsă de
corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, şarlatanie,
înşelătorie, necorectitudine; părţi greşite dintr-o lucrare,
dintr-un desen, etc.
Incorigibil – Care nu poate fi
îndreptat, corijat, care persistă în greşeli.
Incorporation – Termen prin care,
în dreptul anglo-saxon, se desemnează sistemul înregistrării,
soluţia legislativă prin care se reţine drept criteriu de
determinare a naţionalităţii unei societăţi comerciale, statul pe
teritoriul căruia a fost constituită acea societate şi unde ea a
fost înregistrată ca atare.
Incoruptibil – Care nu poate fi
corupt, integru, onest, cinstit.
Incoruptibilitate – Calitate a
celui care nu se lasă corupt; integritate, cinste exemplară,
onestitate.
Incredibil – Care este de
necrezut.
Incredibilitate – Însuşirea de a
fi credibil.
Incredul – Care nu crede uşor
ceva, care este greu de convins; neîncrezător.
Incredulitate – Însuşirea de a nu
fi credul; lipsă de încredere; neîncredere.
INCOTERMS – International Commerce
Terms devenit ulterior International Rules of the Interpretation
of Trade Terms, este un ansamblu de reguli/ norme elaborate de
Camera de Comerţ Internaţională din Paris începând cu anul 1936,
reguli internaţionale pentru interpretarea celor mai utilizaţi
termeni comerciali din comerţul internaţional. INCOTERMS definesc
obligaţiile reciproce ale vânzătorului şi cumpărătorului cu
privire la livrarea de mărfuri, transferul riscurilor şi la
repartiţia costurilor. Prevederile acestor norme nu sunt
obligatorii dacă părţile semnatare ale unui contract comercial
internaţional fac alte menţiuni expres pe cuprinsul contractului.
În măsura în care părţile convin să utilizeze normele INCOTERMS,
pot folosi termeni comerciali într-o formă ce uşurează foarte mult
întocmirea contractelor. Aceste norme cuprind 4 mari categorii: E,
F, C şi D.
Incrimina – A acuza o persoană de
săvârşirea unei crime; a învinovăţi, a acuza.
Incriminabil – Care poate fi
incriminat, acuzat.
Incriminare – Acţiunea de a
incrimina şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie,
incriminaţie.
Prevederea în legea penală a unei fapte ca infracţiune şi sancţiunea ce se aplică în cazul săvârşirii ei. Este expresia principiului legalităţii incriminării în dreptul penal, adică nu există infracţiune şi nici pedeapsă fără lege. Incriminarea constă în descrierea faptei prevăzute de lege ca infracţiune, stabilirea conţinutului juridic, a condiţiilor obiective şi subiective, prevederea pedepselor ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul comiterii ei.
Prevederea în legea penală a unei fapte ca infracţiune şi sancţiunea ce se aplică în cazul săvârşirii ei. Este expresia principiului legalităţii incriminării în dreptul penal, adică nu există infracţiune şi nici pedeapsă fără lege. Incriminarea constă în descrierea faptei prevăzute de lege ca infracţiune, stabilirea conţinutului juridic, a condiţiilor obiective şi subiective, prevederea pedepselor ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul comiterii ei.
Incriminat – Care este acuzat de
crimă; care a dat naştere la o învinuire; care este pedepsit de
lege; acuzat; persoană învinuită de o crimă.
Incriminator – Care incriminează;
acuzator.
Incrusta – A împlânta ornamente pe
suprafaţa unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte
în masa acestuia; a depune sub formă de crustă pe pereţii
interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor,
etc.
Incrustare – Acţiunea de a (se)
incrusta şi rezultatul ei, incrustaţie.
Incrustat – Împodobit, acoperit cu
ornamente înfipte pe suprafaţă; înfipt pe suprafaţa unui obiect.
Incrustaţie – Procedeu de fixare
în suprafaţa unui material a altui material, de obicei mai
preţios; ornament înfipt pe suprafaţa unui obiect; crustă de
săruri care s-au depus, în anumite condiţii, pe suprafaţa unui
corp.
Incubator – Instalaţie special
amenajată, de clocire artificială, pentru asigurarea condiţiilor
de temperatură, umiditate, ventilaţie, întoarcerea ouălor,
securitate, etc., necesare a dezvoltării normale a embrionului de
ou; cameră special amenajată în care se poate asigura dezvoltarea,
în condiţii optime, a copiilor născuţi prematur.
Incubaţie – Proces de dezvoltare,
naturală sau artificială, a embrionului de păsări sub influenţa
anumitor factori fizici (temperatură, umiditate, etc.); timpul
cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu
viruşii unei boli şi primele simptome ale bolii provocate de
aceştia.
Inculca – A întipări în mintea
cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie, etc.
Inculcare – Acţiunea de a inculca
şi rezultatul ei.
Inculpa – A învinui, a acuza pe
cineva.
Inculpare – Acţiunea de a inculpa
şi rezultatul ei; acuzare, învinuire; are loc prin punerea în
mişcare a acţiunii penale împotriva învinuitului, moment din care
acesta devine inculpat şi constă în punerea în vedere a învinuirii
prin aducerea la cunoştinţă a faptei care formează obiectul cauzei
penale şi încadrarea ei juridică.
Inculpat – Persoană acuzată de o
culpă; pârât, acuzat, învinuit; persoana împotriva căreia a fost
pusă în mişcare acţiunea penală, moment în care aceasta devine
parte în procesul.
Incult – Persoană care are o lipsă
de cultură elementară, om necultivat.
Incultură – Lipsă de cultură a
unui om; cultură insuficientă.
Incumba – A se impune, a reveni
cuiva (o sarcină, o obligaţie etc.).
Incurabil – Care nu poate fi
vindecat, fără leac; care suferă de o boală nevindecabilă, de un
defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat.
Incursiune – Acţiune de
cercetare,d e mică amploare, executată prin surprindere pe
teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul
obţinerii unor informaţii, distrugerii unor obiective, capturării
de prizonieri, de documente, etc.; pătrundere în porţiunea de
teren a adversarului; cercetare, studiu făcut de cineva într-un
subiect străin de preocupările obişnuite, de tema tratată.
Indecent – Care calcă sau
contrazice legile decenţei; lipsit de pudoare; necuviincios,
neruşinos, impudic.
Indecenţă – Lipsit de decenţă, de
bună-cuviinţă; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviinţă,
neruşinare.
Indecis – Care nu este decis, care
stă la îndoială; nehotărât, şovăielnic, nedecis.
Indecizie – Lipsit de decizie;
nehotărâre, şovăială.
Indefinibil – Care nu poate fi
definit, care nu se poate explica; nedeterminat, neprecis,
nelămurit, nedefinibil.
Indefinit – Care nu este definit,
care nu are limite sau margini determinate; nedefinit, nelămurit;
nehotărât.
Indemnitate – Indemnizaţie.
Indemniza – A despăgubi (pe
cineva) de cheltuieli.
Indemnizare – indemnizaţie.
Indemnizaţia de şomaj – O
compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a
pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat
stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.
Indemnizaţie – Sumă de bani care
se acordă cuiva în afara retribuţiei, destinată să acopere
cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei
sarcini de serviciu; retribuţie, remuneraţie care nu are caracter
de salariu; sumă plătită salariaţilor pe timpul concediului (de
odihnă sau medical); sumă de bani, ce se acordă, în conformitate
cu legea, unor persoane încadrate cu contract de muncă, drept
retribuţie sau despăgubiri; despăgubire pentru un prejudiciu,
pentru o pagubă suferită; indemnitate; suma de bani stabilită ca
despăgubire pentru repararea prejudiciului încercat de victima
unei fapte ilicite, păgubitoare şi culpabilă; contravaloarea în
bani a unei plăţi în natură.
Indemnizaţie de asigurare – Suma
de bani pe care, în temeiul contractului de asigurare,
asigurătorul este obligat să o plătească asiguratului sau
beneficiarului, dacă survine evenimentul asigurat.
Independent – Care nu depinde de
cineva sau de ceva; popor, stat nestăpânit de alt stat, care se
bucură de independenţă, liber, autonom; care se bizuie pe puterile
proprii, cu iniţiativă personală.
Înseamnă că, spre exemplu, o instalaţie cu tubulaturi sau o instalaţie de aerisire nu este racordată în nici un fel la altă instalaţie şi nu este prevăzută cu mijloace care să permită o posibilă racordare la alte instalaţii (Cod BCH 1992).
Înseamnă că, spre exemplu, o instalaţie cu tubulaturi sau o instalaţie de aerisire nu este racordată în nici un fel la altă instalaţie şi nu este prevăzută cu mijloace care să permită o posibilă racordare la alte instalaţii (Cod BCH 1992).
Independenţa patrimonială a
soţilor - Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate
să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe
persoane. Fiecare soţ poate să facă singur, fără consimţământul
celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în
legătură cu acestea. În raport cu instituţia de credit, soţul
titular al contului are, chiar şi după desfacerea sau încetarea
căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin
hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel (Legea nr.
287/ 2009 - Codul civil).
Independenţă – Situaţie a unui
stat sau a unui popor care se bucură de independenţă naţională;
stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu respectarea
drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internaţional)
problemele sale interne şi externe, fără amestec din afară; stare
de neatârnare economică şi socială (a unei persoane sau a unei
clase sociale); situaţie a unei persoane care judecă lucrurile şi
acţionează în mod independent, neinfluenţată de alţii.
Cuprinde: a. independenţa în gândire (atitudine în gândire care permite emiterea unei opinii neafectată de influenţe care compromit raţionamentul profesional, permiţând unei persoane să acţioneze cu integritate şi să-şi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional) şi b. independenţa în aparenţă (evitarea faptelor şi împrejurărilor care sunt atât de semnificative, încât o terţă parte rezonabilă şi informată, care dispune de toate informaţiile relevante, inclusiv privind orice măsură de protecţie aplicată, ar ajunge în mod rezonabil la concluzia că au fost compromise integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional ale firmei sau ale unui membru al echipei misiunii.
Cuprinde: a. independenţa în gândire (atitudine în gândire care permite emiterea unei opinii neafectată de influenţe care compromit raţionamentul profesional, permiţând unei persoane să acţioneze cu integritate şi să-şi exercite obiectivitatea şi scepticismul profesional) şi b. independenţa în aparenţă (evitarea faptelor şi împrejurărilor care sunt atât de semnificative, încât o terţă parte rezonabilă şi informată, care dispune de toate informaţiile relevante, inclusiv privind orice măsură de protecţie aplicată, ar ajunge în mod rezonabil la concluzia că au fost compromise integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional ale firmei sau ale unui membru al echipei misiunii.
Indescifrabil – Care nu se poate
descifra; de neînţeles; nedescifrabil, neciteţ, ilizibil.
Indescriptibil – Care nu poate fi
descris sau exprimat în cuvinte, de nedescris.
Indestructibil – Care nu poate fi
distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent.
Indestructibilitate – Calitatea,
caracterul de a fi indestructibil.
Indeterminabil – Care nu poate fi
determinat; de nedeterminat; nedeterminabil.
Index – Listă alfabetică sau de
materii pusă la sfârşitul sau la începutul unei cărţi sau apărută
în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele
conţinute în ea, cu indicarea paginilor (sau a volumelor) unde se
găsesc; indice.
Indexare – Procedură care leagă
volumul unei creanţe de evoluţia unui element luat drept referinţă
(rata de schimb, LIBOR, etc.); denumire generică dată mecanismului
de corelare şi, totodată, de prevedere a evoluţiei unor indicatori
economici vizând dinamica preţurilor, aceea a masei monetare
aflată în circulaţie, sau situaţia veniturilor unor categorii
socio-profesionale etc.
Indezirabil – Care nu este dorit;
nedorit, neplăcut.
Indica – A arăta pe cineva sau
ceva; a face cunoscut, a semnala; a recomanda, a prescrie
(tratamente medicale etc.).
Indicare – Acţiunea de a indica şi
rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare.
Indicat – Arătat, desemnat,
anunţat, hotărât, menit; potrivit, corespunzător.
Indicat la nevoie – Persoana
desemnată de către trăgător sau de către unul dintre giranţi ori
avalişti la emiterea cambiei ori în cursul circulaţiei acesteia,
pentru a evita regresul, să accepte sau să plătească titlul în
eventualitatea că trasul ar refuza acceptarea sau plata către
beneficiar.
Indicativ – Care indică, care
îndrumează; tot ceea ce serveşte pentru a indica ceva; denumire
convenţională atribuită unităţilor medicale, comandanţilor şi unor
ofiţeri din statele majore în scopul păstrării secretului şi
pentru a nu fi recunoscute de inamic.
Indicativ de selectare a
transportatorului – Indicativ ce permite selectarea sau
preselectarea, după caz, a serviciilor oferite de un furnizor de
servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care
realizează, fără a afecta conţinutul informaţiei, transportul
apelului din reţeaua în care este originat către reţeaua de
destinaţie (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).
Indicator – Care indică, care face
cunoscut; aparat, instrument, dispozitiv care serveşte la
indicarea anumitor mărimi, fenomene, informaţii etc.; semnal,
simbol etc. care serveşte la indicarea direcţiei, distanţei sau
etapelor unui drum; expresie numerică cu ajutorul căreia se
caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul
de vedere al compoziţiei, structurii, schimbării în timp, al
legăturii reciproce cu alte fenomene etc.; text tipărit care
serveşte ca îndrumător într-un anumit domeniu; substanţă cu
ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al unei
substanţe ori sfârşitul unei reacţii chimice.
Indicator de performanţă de mediu – Expresie specifică care permite măsurarea performanţei de mediu a unei organizaţii (Reg. CE 1221/ 2009).
Indicator de performanţă de mediu – Expresie specifică care permite măsurarea performanţei de mediu a unei organizaţii (Reg. CE 1221/ 2009).
Indicator privind eficienţa
activităţii din exploatare – Indicatorul este calculat ca raport
între diferenţa dintre cheltuielile din exploatare şi producţia
stocată şi cifra de afaceri. O creştere a eficienţei activităţii
din exploatare este echivalentă cu o diminuare a indicatorului.
Indicatorul social de referinţă al
asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă
(indicator de referinţă) – Reprezintă unitatea exprimată în lei la
nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti, cu excepţia
indemnizaţiei de şomaj, suportate din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor
în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea
stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în
muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă
persoane în căutarea unui loc de muncă (L 76/ 2002).
Indicaţia geografică – Denumirea
servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară,
regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o
calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi
în mod esenţial atribuite acestei origini geografice (Legea nr.
84/ 1998).
Indicaţie – Îndrumare, lămurire,
recomandare; indiciu, informaţie.
Indice – Număr, literă sau simbol
literal aşezat în dreapta sau în stânga (mai sus sau mai jos) faţă
de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau
înţelesul; fapt, indicaţie care, sub forma unui număr, a unei
formule sau a unei expresii, înfăţişează aspectul unui fenomen, al
unei acţiuni, al unei situaţii etc.; semn convenţional cu care se
notează un domeniu de cunoştinţe sau o anumită problemă într-un
sistem de clasificare după conţinut a publicaţiilor.
Cifră care exprimă evoluţia valorii unui lucru luând drept bază o valoare diferită (indice bursier, Dow, Jones, etc.).
Reper concretizat de regulă, într-o valoare medie exprimând o valoare relativă, şi care se foloseşte în cercetarea şi studierea dinamicii fenomenelor economice şi sociale pentru a se stabili în ce proporţie şi cu ce frecvenţă se modifică un anumit fenomen (economic, social, statistic, valutar, bursier, etc.) faţă de situaţia lui dintr-o anumită perioadă de timp considerată ca perioadă de bază.
Cifră care exprimă evoluţia valorii unui lucru luând drept bază o valoare diferită (indice bursier, Dow, Jones, etc.).
Reper concretizat de regulă, într-o valoare medie exprimând o valoare relativă, şi care se foloseşte în cercetarea şi studierea dinamicii fenomenelor economice şi sociale pentru a se stabili în ce proporţie şi cu ce frecvenţă se modifică un anumit fenomen (economic, social, statistic, valutar, bursier, etc.) faţă de situaţia lui dintr-o anumită perioadă de timp considerată ca perioadă de bază.
Indice al acţiunilor – Indice care
serveşte la urmărirea evoluţiei acţiunilor sau grupurilor de
acţiuni la bursă. Indicii internaţionali, mai ales indicele
mondial UBS sunt calculaţi prin ponderea indicilor de la mai multe
burse şi procedând prin convertirea într-o singură monedă. Există
şi indici care permit evaluarea tendinţei în timpul şedinţelor de
bursă.
Indice al costului vieţii – Mărime
relativă care exprimă modificările în preţul mărfurilor şi
serviciilor solicitate de populaţie; acestea se selectează, de
regulă, pe baza sondajelor cu privire la bugetele de familie
(cheltuielile medii ale unei familii).
Indice al raportului de schimb –
Varietate de indice format prin combinarea unui indice specific
exportului cu un indice specific importului şi care se utilizează
pentru a compara schimbările în timp sau în spaţiu vizând
particularităţile fluxului de mărfuri importate, precum şi a celor
două fluxuri de servicii care în ansamblul lor formează comerţul
exterior al unei ţări, ca şi pentru a evidenţia anumite trăsături
ale activităţii de comerţ internaţional şi de cooperare economică
internaţională desfăşurată la nivelul acestei ţări.
Indice al raportului de schimb
brut – Varietate de indice al raportului de schimb prin care se
exprimă sub raport cantitativ mărfurile schimbate între parteneri.
Indice al raportului de schimb net
– Varietate de indice al raportului de schimb ce rezultă din
compararea indicelui de preţuri al exportului cu acela al
importului având ca finalitate definirea modificării în timp sau
în spaţiu a costului de revenire al importului în termenii
preţului exportului.
Indice bursier – Indice al
acţiunilor pentru o anumită bursă, calculat după o metodologie
proprie (de ex. indicele Dow Jones se calculează ca fiind valoarea
medie a unor acţiuni selecţionate, fiind calculat în acelaşi timp
pentru acţiuni industriale, 30 de titluri, acţiuni ale unor
întreprinderi de transport, 20, şi servicii publice, 15).
Indice de preţuri – Varietate de
indice utilizat pentru a caracteriza evoluţia preţurilor la
export, respectiv a preţurilor la import.
Indice de volum al PIB – Reflectă
variaţia PIB în condiţiile în care nu ar fi intervenit modificări
ale preţului comparativ cu o perioadă anterioară, considerată
perioadă de bază. Se determină ca raport procentual între PIB din
perioada curentă exprimat în preţuri constante şi PIB nominal din
perioada de bază (GDP volume index).
Indice Dow Jones – Varietate de
indice utilizat în bursa de valori cu scopul de a sugera situaţia
pieţei financiare la un moment dat în acea bursă.
Indice Financial Times – Varietate
de indice specifică bursei de valori din Londra, şi care se
manifestă sub trei forme: Financiar Times All-Share Index,
Financiar Times Industrial Ordinary Share Index şi Financial Times
Actuaries Index.
Indice HWWA – Varietate a
indicelui de preţuri care se distinge prin aceea că este calculat
şi publicat zilnic de către Hamburgisches Weltwirtscharftsarchiv
(Institutul de Economie Mondială din Hamburg) fiind luate în
calcul la stabilirea lui 50 de serii de preţuri (ce reprezintă
cotaţii la burse reprezentative) pentru 47 de materii prime, care
totalizează circa 90 % din comerţul mondial având ca obiect
asemenea produse.
Indice Moody – Indice al
materiilor prime; index of staple commodities; varietate a
indicelui de preţuri care se stabileşte pe baza cotaţiilor zilnice
de la bursele americane de mărfuri şi care totodată constituie un
element de referinţă pentru caracterizarea pieţei nord-americane
de materii prime.
Indice PIMFBM – Indicele de
preţuri pentru metale neferoase; price index of non ferrous base
metals; indice de preţuri ONU elaborat trimestrial de către
Oficiul de Statistică al Naţiunilor Unite, bazat pe cotaţiile a 6
metale (aluminiu, cositor, cupru, nichel, plumb şi zinc) care în
1963, luat ca an de bază, reprezentau circa 90 % din comerţul
internaţional de metale neferoase.
Indice PIPC – Indice de preţuri
pentru materii prime.
Indice Reuter – Indice pentru
mărfuri Reuter, varietate a indicelui de preţuri, imaginat şu
utilizat începând cu 1993 de către agenţia de presă Reuter.
Indice UVIMGE – Indicele valorii
medii unitare pentru produse manufacturate exportate.
Indicele armonizat al preţurilor
de consum – Indice de preţuri de consum a cărui metodologie de
calcul a fost armonizată între ţările din Uniunea Europeană. Pe
baza acestui indice se determină rata inflaţiei în zona euro,
respectiv obiectivul de inflaţie al Băncii Centrale Europene
(harmonized index of consumer prices, HICP).
Indicele de lichiditate –
Indicatorul se calculează după o formulă în care sunt luate în
calcul rentabilitatea zilnică a activului considerat (în procente)
şi volumul tranzacţiilor (considerat în raport de unităţi).
Analiza indicatorului trebuie să ţină cont de limitările acestuia,
respectiv modificările de curs sunt simetrice (pe ordine de
vânzare/ cumpărare), investitorii au poziţii egale în piaţă, iar
numărul de ordine de vânzare/ cumpărare este constant.
Indicele dezvoltării umane – IDU,
Human Development Index; măsură comparativă a speranţei de viaţă,
alfabetizării şi nivelului de trai. În acest fel, este folosit
pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei ţări decât
PIB-ul pe cap de locuitor, care măsoară doar prosperitatea
materială şi nu alţi indicatori socio-economici. Indicele
dezvoltării umane, pentru majoritatea statelor membre ONU, este
actualizat în fiecare an de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor
Unite şi publicat în Raportul de Dezvoltare Umană.
Indicele general al preţurilor –
IGP, reprezintă raportul între produsul intern brut exprimat în
preţuri curente PIB1 şi produsul intern brut exprimat în preţurile
perioadei de bază PIB0 (dintr-un an ales ca bază de comparaţie),
IGP = PIB1/PIB0*100. Acest indice mai poartă denumirea de
deflator.
Indicele preţurilor de consum
(IPC) – Măsoară creşterea preţului unei cantităţi determinate de
bunuri de consum (coş de bunuri şi servicii reprezentative pentru
consumul populaţiei) într-o anumită perioadă de timp, raportând
preţurile actuale la preţurile dintr-o perioadă de bază. Această
măsură a variaţiei preţurilor este calculată în România de
Institutul Naţional de Statistică (INS) (consumer price index).
Este definit de relaţia matematică IPC = (∑▒〖q1*P1〗)/(∑▒〖q1*P0〗)
unde q1 reprezintă bunurile necesare subzistenţei populaţiei şi P1
şi P0 reprezintă nivelul preţurilor în perioada curentă şi în cea
de bază.
Indiciu – Semn (aparent) după care
se deduce existenţa unui lucru, a unui fenomen etc.;
particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după
care se poate recunoaşte un obiect, o fiinţă sau un fenomen;
faptă, împrejurare, situaţie care, privită în legătură cu alte
fapte, împrejurări sau situaţii, poate servi ca probă într-un
proces.
Concept folosit în Codul de Procedură Penală prin care se înţelege situaţia, fapta, împrejurarea care, luată în sine, nu are valoare probatorie, dar privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situaţii, încadrându-se într-un sistem de indicii în strânsă legătură şi armonie între ele, precum şi cu probele existente în cauză, poate conduce la aflarea adevărului.
Concept folosit în Codul de Procedură Penală prin care se înţelege situaţia, fapta, împrejurarea care, luată în sine, nu are valoare probatorie, dar privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situaţii, încadrându-se într-un sistem de indicii în strânsă legătură şi armonie între ele, precum şi cu probele existente în cauză, poate conduce la aflarea adevărului.
Indiferent – Care nu arată nici un
fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil;
care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezeşte interes.
Indiferenţă – Starea, atitudinea
celui indiferent; lipsă de interes faţă de cineva sau de ceva;
nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală.
Indigen – Persoană care este
originară dintr-o anumită ţară, născută într-o anumită ţară, de
baştină; băştinaş, autohton, pământean; animale, plante, mărfuri,
etc. care creşte sau se produce în propria ţară.
Indigena – A încetăţeni.
Indigenare – Recunoaştere a
dreptului de încetăţenire.
Indigenat – Dreptul de
încetăţenire într-un stat; naturalizare, împământenire; calitatea
a ceea ce este indigen.
Indigenizarea mărfii – Sintagmă
utilizată pentru a desemna în mod generic ansamblul de operaţiuni
ce urmăresc ca finalitate modificarea elementelor de atestare a
originii mărfii (precum ambalajul, marca produsului etc.)
provenită din import, pentru ca acea marfă să se alinieze sub
aspectul modului de prezentare la practicile şi cerinţele
existente într-un atare sens pe piaţă din ţara importatoare.
Indigna – A fi cuprins sau a
stârni indignare; a (se) necăji; a (se) supăra.
Indignare – Faptul de a (se)
indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi
dispreţ, provocată de o faptă nedemnă sau ruşinoasă.
Indignat – Care este cuprins de
indignare; revoltat.
Indigo – Una din culorile
fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru şi
violet, care are această culoare; materie colorantă albastru
închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau
obţinută sintetic folosită pentru vopsirea lânii sau a bumbacului;
hârtie-carbon cu ajutorul căreia se realizează copii ale
documentelor scrise la maşina de scris sau altă formă de imprimare
prin acţiune mecanică.
Indirect – Care nu este direct,
care se produce, apare sau se obţine prin mijlocirea cuiva sau a
ceva.
Indisciplină – Lipsă de
disciplină; nesupunere.
Indiscret – Care nu este discret,
care caută să afle şi să se amestece în mod nedelicat şi cu
curiozitate în secretele cuiva (împărtăşindu-le şi altora); care
este lipsit de discreţie, de rezervă, de reţinere în relaţiile cu
oamenii.
Indiscreţie – Faptul de a
destăinui secretele încredinţate de cineva; lipsă de măsură în
vorbă, lipsă de discernământ; faptă lipsită de delicateţe, de
rezervă; nedelicateţe, grosolănie.
Indiscutabil – Care nu poate
stârni obiecţii; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur.
Indisolubil – Care nu poate fi
desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat.
Indisolubilitate – Calitatea de a
fi indisolubil.
Indispensabil – Care este absolut
necesar, neapărat trebuincios.
Indisponibil – Care nu poate fi
disponibil, care nu poate fi folosit după voie, care nu este
liber; lucru sau drept de care nu se poate dispune; care nu este
în stare să funcţioneze.
Indisponibilitate – Faptul de a fi
indisponibil; situaţia unui lucru sau a unei fiinţe de care nu se
poate dispune.
Indisponibilizare – Măsură
preventivă constând în suspendarea temporară a dreptului de
dispoziţie materială şi juridică a proprietarului asupra unor
bunuri mobile sau imobile cu scopul menţinerii acelor bunuri în
patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la nevoie
pentru garantarea executării unei anumite creanţe.
Indispoziţie – lipsă de voie bună,
de dispoziţie; supărare, mâhnire (trecătoare); stare a celui uşor
bolnav; boală uşoară.
Indispune – A(-şi) strica buna
dispoziţie; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se)
întrista.
Indispus – Care nu este bine
dispus, care este supărat, mâhnit; care nu se simte bine, care
este uşor bolnav.
Indistinct – Care nu se poate
distinge bine, care este neclar.
Individ – Persoană privită ca
unitate distinctă faţă de alte persoane; ins; om necunoscut,
suspect sau vrednic de dispreţ; fiinţă de origine animală sau
vegetală privită ca unitate distinctă a speţei din care face
parte; exemplar dintr-o categorie de fiinţe.
Individual – Care este propriu
unui individ; personal, specific; care priveşte sau aparţine unui
singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinţe; care
este executat de individ; în mod izolat, fiecare în parte, fiecare
pentru sine.
Individualism – Denumire generică
pentru concepţiile etice care iau ca punct de plecare individul
izolat, independent de societate; atitudine retrogradă a celui
care subordonează interesele unui grup de oameni celor personale,
care este preocupat exclusiv de propria sa persoană.
Individualist – Persoană care se
izolează de interesele, de preocupările colective; adept al
individualismului; om egoist; care se referă la individualism,
care aparţine individualismului.
Individualitate – Totalitatea
particularităţilor specifice unui individ sau unei persoane, care
deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta; persoană cu
însuşiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate.
Individualiza – A scoate în
evidenţă trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt,
ale unei situaţii etc.; a considera pe cineva sau ceva în mod
individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se
deosebească de ceilalţi; a determina un lucru prin caracterele
sale individuale.
Individualizare – Acţiunea de a se
individualiza şi rezultatul ei; adaptarea şi aplicarea unei
concepţii, a unei legi, etc. la cazuri particulare; întruchipare a
ideii artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a
unei tendinţe, a unei relaţii (sociale) etc. în figuri individuale
tipice.
Individualizarea pedepselor –
Principiile (instituţiile) de bază ale dreptului penal, prin ea
înţelegându-se operaţiunea de adaptare a pedepsei şi executării ei
la cazul concret şi la persoana infractorului, astfel încât să se
asigure scopul ei şi să se realizeze finalitatea răspunderii
penale.
Individualizat – Care este
conturat prin trăsături specifice.
Indiviz – Care se găseşte în stare
de indiviziune; care posedă o proprietate în indiviziune.
Indivizibil – Care nu este
divizibil, care nu poate fi divizat, împărţit; de neîmpărţit,
nedivizibil; caracteristica bunului care nu poate fi împărţit fără
a i se schimba destinaţia economică pe care a avut-o.
Indivizibilitate – Faptul de a fi
indivizibil; însuşire a unui lucru de a fi indivizibil;
nedivizibilitate.
Modalitate a obligaţiilor cu pluralitate de subiecţi, în virtutea căreia fiecare dintre creditori este îndreptăţit şi fiecare dintre debitori este obligat să pretindă, respectiv să execute, plata integrală a creanţei.
Stare în care ceva nu poate fi împărţit; starea de legătură între două sau mai multe cauze penale, aflate în aceeaşi fază procesuală şi pentru cunoaşterea adevărului în aceste cauze se impune reuniunea lor în cadrul aceluiaşi procesa penal (art. 33 C.Proc.Pen.).
Modalitate a obligaţiilor cu pluralitate de subiecţi, în virtutea căreia fiecare dintre creditori este îndreptăţit şi fiecare dintre debitori este obligat să pretindă, respectiv să execute, plata integrală a creanţei.
Stare în care ceva nu poate fi împărţit; starea de legătură între două sau mai multe cauze penale, aflate în aceeaşi fază procesuală şi pentru cunoaşterea adevărului în aceste cauze se impune reuniunea lor în cadrul aceluiaşi procesa penal (art. 33 C.Proc.Pen.).
Indivizibilitatea mărturisirii –
Regula de apreciere a valorii probante a mărturisirii potrivit
căreia, atunci când această problemă are caracter complex, ea nu
poate fi divizată (scindată), în sensul că instanţa de judecată nu
poate lua în considerare, cu ocazia soluţionării procesului în
care mărturisirea a fost făcută, numai primul ei element (adică
recunoaşterea faptului invocat de partea adversă) şi să-l ignore
pe cel de-al doilea element (adică faptul posterior, la care face
referire cel ce mărturiseşte), ci trebuie să adopte o poziţie
unitară (identică) faţă de ambele elemente, privind mărturisirea
ca pe un tot unitar, nescindabil, ce trebuie fie luat în
considerare în ansamblul său fie înlăturat în întregul său.
Indiviziune – Drept de proprietate
pe care două sau mai multe persoane îl au, pe cote-părţi, asupra
unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată; modalitate a
patrimoniului care, aparţinând în comun mai multor persoane, are
ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri; situaţia juridică
a bunurilor ce aparţin mai multor persoane care au asupra acestora
nu o porţiune concretă ci o parte matematică, abstractă.
Indiviziune succesorală –
Indiviziune generată prin efectul transmisiunii succesorale către
doi sau mai mulţi moştenitori şi care durează în timp până la
împărţeala moştenirii când încetează ca urmare a acesteia; starea
averii succesorale transmisă unei pluralităţi de moştenitori.
Indubitabil – Neîndoios, cert,
sigur.
Induce – A împinge, a îndemna pe
cineva să facă un lucru; a face un raţionament inductiv; a produce
un câmp electric prin inducţie electromagnetică.
Inducere – Acţiunea de a induce şi
rezultatul ei.
Inductiv – Care procedează prin
inducţie, care se bazează pe inducţie.
Inductor – Care produce sau
influenţează un alt proces, cu care evoluează concomitent; organ
al unei maşini electrice, al unui aparat electric etc. care
produce fluxuri magnetice inductoare; mic generator de curent
alternativ, cu magneţi permanenţi.
Inducţie – Formă fundamentală de
raţionament, care realizează trecerea de la particular la general;
producere sau influenţare a unui fenomen de către un alt fenomen
altfel decât printr-o acţiune mecanică nemijlocită; mecanism
nervos prin care o stare de excitaţie sau de inhibiţie aflată
într-un centru nervos favorizează sau determină apariţia stării
opuse într-un alt centru nervos.
Indulgent – Care manifestă
indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, blând.
Indulgenţă – Atitudine
îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate;
iertare totală sau parţială a păcatelor pe care biserica catolică
o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; document
ce conţine textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obţine
această iertare.
Industrial – Care ţine de
industrie sau se bazează pe industrie, care este produs de (sau
în) industrie; cu o industrie dezvoltată.
Industrialism – Tendinţă spre
dezvoltarea industriei şi spre ridicarea acesteia la nivelul de
ramură principală a economiei; teorie economică care acordă
preponderenţă industriei în activitatea economică.
Industrializa – A dezvolta
industria; a da unei ţări un caracter industrial, a face să treacă
la marea industrie mecanizată; a introduce tehnica maşinistă în
locul tehnicii manuale; a mecaniza; a prelucra o materie primă
pentru a obţine produse industriale; a promova metode, procedee
(tehnice, organizatorice) industriale în diverse ramuri.
Industrializare – Acţiunea de a
industrializa şi rezultatul ei; proces de transformare a unei ţări
agrare înapoiate într-o ţară industrială dezvoltată din punct de
vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate, şi în
primul rând a industriei grele, capabilă să asigure dezvoltarea
tuturor celorlalte ramuri ale economiei naţionale; prelucrare
industrială a unor materii prime, transformarea lor în produse
industriale; aplicarea unor metode, procedee (tehnice,
organizatorice, etc.) specific industriale în alte ramuri.
Industriaş – Proprietar,
conducător (capitalist) al unei întreprinderi industriale;
fabricant; meseriaş, meşteşugar.
Industrie – Ramură a producţiei
materiale şi a economiei naţionale, în cadrul căreia au loc, pe
scară largă, activităţile de exploatare a bunurilor naturale şi de
transformare a acestora, precum şi a altora, în mijloace de
producţie şi în bunuri de consum; subdiviziune a industriei,
cuprinzând un domeniu limitat de activitate.
Industrie alimentară – Industrie
care transformă materiile prime de origine animală sau vegetală în
produse necesare hranei.
Industrie extractivă – Totalitatea
ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură
minereuri, cărbuni, ţiţei, etc.
Industrie grea – Totalitatea
ramurilor industriale care produc în general mijloace de
producţie.
Inechitabil – Care nu este
echitabil, neechitabil, nedrept.
Inechitate – Nedreptate,
injusteţe, neechitate.
Inedit – Care nu a mai fost
publicat, care se publică pentru prima oară; necunoscut mai
înainte; nou, neobişnuit.
Inefabil – Care nu poate fi
exprimat în cuvinte; inexprimabil.
Ineficace – Care nu este eficace,
care nu produce efectul dorit; slab, fără efect.
Ineficacitate – Faptul de a nu fi
eficace, lipsă de eficacitate.
Inegal – Care nu este egal, care
nu este la fel; neegal; care vădeşte o lipsă de echilibru între
forţe, valori, etc.; schimbător, nestabil; neconstant; care nu e
neted, neuniform.
Inegalabil – Care nu poate fi
egalat, care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni (prin
calităţile pe care le posedă); neegalabil.
Inegalitate – Faptul de a fi
inegal, lipsă de egalitate; neegalitate; disproporţie; relaţie
matematică între două mărimi sau expresii care arată că una este
mai mare sau mai mică decât cealaltă; neegalitate.
Inel – Cerc mic de metal (preţios,
cu pietre preţioase) care se poartă ca podoabă pe deget; obiect în
formă de cerc, având diverse întrebuinţări practice; verigă,
belciug; aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate
fiecare de câte o frânghie la o anumită distanţă de pământ şi la
care gimnastul execută exerciţii ţinându-se de ele, probă sportivă
care se execută la acest aparat; arteră de circulaţie cu traseu
circular sau poligonal, care înconjoară o localitate şi leagă
capetele şoşelelor exterioare care conduc la această localitate;
zone inelare concentrice care se observă într-o secţiune
transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase şi
care indică vârsta acestora şi creşterea lor în grosime; striuri
concentrice pe solzii, operculele şi alte formaţiuni osoase ale
peştilor, care permit evaluarea vârstei acestora; fiecare dintre
segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi.
Inelaj – Operaţie de fixare a unor
inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a bara calea
insectelor sau a omizilor care urcă la coroană.
Inelar – Care are aspectul unui
inel; fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune
ouă în formă de inel pe ramurile pomilor fructiferi şi ale
stejarilor şi a cărui larvă provoacă mari pagube; degetul aflat
între degetul mijlociu şi cel mic, pe care se poartă, de obicei,
inelul.
Inelat – În formă de inel, cu
inele; buclat, cârlionţat; împodobit cu inele.
Ineligibil – Care nu este
eligibil, care nu are calităţile cerute de lege pentru a putea fi
ales; neeligibil.
Ineligibilitate – Stare a unei
persoane ineligibile; neeligibilitate.
Ineluctabil – Care este de
neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil.
Ineluctabilitate – Faptul de a fi
ineluctabil.
Inept – Prost, stupid, tâmpit.
Inepţie – Faptă sau vorbă
prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate.
Inepuizabil – Care nu poate fi
epuizat, care nu se termină niciodată, neepuizabil; extrem de
abundent, de bogat.
Inerent – Care face parte
integrantă din ceva, care constituie un element nedespărţit de un
lucru sau de o fiinţă, care aparţine în mod firesc la ceva.
Inerenţă – Calitatea a ceea ce
este inerent.
Inert – Nemişcat, fără viaţă,
neînsufleţit; inactiv din fire, lipsit de vigoare, de
vioiciune, moale, molâu; care are inerţie, care se referă la
inerţie; lipsit de reactivitate faţă de alte elemente sau de alte
substanţe.
Inerţial – În raport cu care se
verifică principiul inerţiei.
Inerţie – Proprietate a corpurilor
de a-şi păstra starea de repaus sau de mişcare în care se află
atât timp cât nu sunt supuse acţiunii unei forţe exterioare;
proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacţiona
slab sau cu întârziere la acţiunea factorilor externi; tendinţa
unei persoane sau a unei colectivităţi de a rămâne în repaus, în
inactivitate; lipsă de energie, indolenţă, apatie.
Inestetic – Care nu este estetic;
neestetic, urât.
Inestimabil – Care nu poate fi
preţuit, de nepreţuit, inapreciabil, neestimabil, foarte valoros.
Inevitabil – Care nu poate fi
evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil,
neevitabil.
Inevitabilitate – Faptul de a fi
inevitabil.
Inexact – Care nu este exact;
neadevărat, neexact.
Inexactitate – Lipsă de
exactitate, neexactitate; afirmaţie inexactă, greşeală, eroare,
neadevăr; lipsă de punctualitate.
Inexigibil – Care nu poate fi
pretins.
Inexistent – Care nu există;
neexistent; care nu se face remarcat, lipsit de importanţă, de
valoare; şters, neglijabil.
Inexistenţă – Faptul de a nu
exista; lipsă de existenţă; neexistenţă.
Inexorabil – Care nu poate fi
înduplecat, neînduplecat, implacabil.
Inexorabilitate – Caracterul a
ceea ce este inexorabil.
Inexperienţă – lipsă de
experienţă, de deprindere; neexperienţă.
Inexperimentat – Căruia îi
lipseşte experienţa, nedeprins; care are experienţă insuficientă,
neexperimentat; care nu a fost încă experimentat; neîncercat.
Inexpiabil – Care nu poate fi
ispăşit; de neispăşit.
Inexplicabil – Care nu se poate
explica, neexplicabil; de neînţeles; ciudat, curios, straniu,
bizar.
Inexploatabil – Care nu se poate
exploata, neexploatabil.
Inexplorabil – Care nu poate fi
explorat, cercetat, analizat; neexplorabil.
Inexplorat – Care nu a fost
explorat, cercetat, analizat; necercetat, neexplorat.
Inexpresiv – Care este lipsit de
expresivitate; neexpresiv, şters.
Inexprimabil – Care nu poate fi
redat prin cuvinte; de nespus; indicibil, neexprimabil, inefabil.
Inexpugnabil – Care nu poate fi
cucerit; de neînvins, neexpugnabil.
Inextensibil – Care nu se poate
extinde; neextensibil.
Inextingibil – Care nu poate fi
stins; care nu încetează.
Inextricabil – Foarte încurcat şi
complicat; de neînţeles, de nelămurit.
Infailibil – Care nu poate greşi,
care nu se poate înşela; perfect, desăvârşit, fără cusur.
Infailibilitate – Faptul de a fi
infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este
infailibil.
Infam – Care merită dispreţul
societăţii, care trebuie înfierat; ticălos, josnic, mârşav;
oribil, groaznic.
Infamant – Care atrage înfierarea
publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea,
oprobriul; ruşinos, degradant, dezonorant, infamator.
Infamator – Infamant, calomniator,
defăimător.
Infamie – Caracterul a ceea ce
este infam; faptă sau vorbă infamă; ticăloşie, josnicie, mârşăvie.
Infanterie – Una din armele de
bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime.
Infanterist – Militar de
infanterie; pedestru, pedestraş, pifan.
Infanticid – Ucidere a propriului
copil; pruncucidere; ucidere a unui copil.
Infantil – De copii, pentru copii,
referitor la copii, al copiilor; copilăresc, pueril, neserios.
Infantilism – Anomalie în
dezvoltarea corporală şi psihică, caracterizată prin persistenţa,
la vârstă adultă, a unor trăsături morfologice şi funcţionale
specifice copilăriei.
Infarct – Boală care constă în
distrugerea unui organ sau a unei părţi dintr-un organ ca urmare a
astupării unei artere sau a unei vene terminale.
Infatigabil – Neobosit, zelos.
Infatua – A (se) înfumura, a (se)
îngâmfa.
Infatuare – Acţiunea de a (se)
infatua; îngâmfare, înfumurare.
Infatuat – Plin de sine însuşi,
îngâmfat, înfumurat.
Infect – Miros greu, urât,
puturos, rău; aer stricat, viciat, greu; cu aspect respingător,
neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău; cu caracter
josnic, mârşav, oribil.
Infecta – A contracta o infecţie,
a face o infecţie, a se umple cu substanţe sau germeni vătămători;
a transmite microbi, a răspândi substanţe vătămătoare etc.; a
contamina; a corupe, a strica moraliceşte.
Infectant – Care provoacă
infecţie; infecţios.
Infectare – Acţiunea de a (se)
infecta şi rezultatul ei; infecţie.
Infectarea apei – Infracţiune care
face parte din grupul infracţiunilor contra sănătăţii publice şi
constă în infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor
de apă, dacă este dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau
plantelor (art. 311 C.Pen.).
Infectocontagios – Care se
răspândeşte uşor, care contaminează.
Infecţie – Proces rezultat din
pătrunderea şi dezvoltarea în organism a unor agenţi patogeni
(paraziţi, microbi sau viruşi) şi din reacţia ţesuturilor la acest
atac, manifestată prin inflamaţii, supuraţii, cangrene etc.; miros
urât, duhoare, putoare, miasmă; contagiune morală.
Infecţios – Provocat de o
infecţie; care se transmite de la o fiinţă la alta, care produce
infecţie; molipsitor, contagios, infectant.
Infera – A trage o concluzie
generală din mai multe fapte particulare.
Inferenţă – Operaţie logică de
trecere de la un enunţ la altul şi în care ultimul enunţ este
dedus din primul.
Inferior – Care este aşezat
dedesubt sau mai jos; ape curgătoare sau regiuni de pe cursul lor
situat mai aproape de vărsare decât de izvor; care este din punct
de vedere numeric mai mic decât altul; care are un rang, o funcţie
sau un grad mai mic decât altul; subaltern, subordonat (într-o
funcţie); care este de calitate mai proastă, valorează mai puţin
sau are o importanţă mai mică decât altul.
Inferioritate – Faptul de a fi
inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere,
dezavantaj (în comparaţie cu altceva).
Infern – Loc imaginar un de ar
sălăşlui sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri
veşnice; iad, gheenă, tartar; loc de dezordine şi de confuzie;
viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de
suportat, tortură sufletească.
Infernal – De infern, din infern;
drăcesc, diabolic; înspăimântător, groaznic, teribil.
Infesta – A bântui, a
pustii,a nimici; a invada.
Infestare – Acţiunea de a infesta
şi rezultatul ei; infestaţie.
Infestaţie – Contaminare a unui
organism cu paraziţi vegetali sau animali, ducând la apariţia unei
stări patologice specifice; infestare; pătrundere a unor insecte
dăunătoare în cereale şi în produsele rezultate din prelucrarea
acestora, provocând degradarea produselor.
Infidel – Care nu este fidel;
nestatornic, necredincios în sentimente, care îşi calcă
angajamentele faţă de cineva, nefidel; care calcă credinţa
conjugală; inexact, care nu exprimă sau respectă adevărul,
realitatea.
Infidelis recti magister este
metus – Teama este un îndrumător nesigur în domeniul dreptăţii.
Infidelitate – Lipsă de
fidelitate, de credinţă; nestatornicie în sentimente,
nefidelitate; încălcare a credinţei conjugale; faptă care
dovedeşte nestatornicia în dragoste; inexactitate, neadevăr.
Infidelitate conjugală – Expresie
ce desemnează conduita oricărui soţ care, nesocotind îndatorirea
morală de a se comporta cu fidelitate faţă de celălalt soţ,
întreţine relaţii extraconjugale cu o altă persoană (căsătorită
sau necăsătorită).
Infiltra – A pătrunde şi a curge,
a trece, a străbate, a se strecura treptat într-un mediu poros; a
pătrunde sau a face să pătrunde undeva,a (se) strecura pe
nesimţite, neobservat.
Infiltrare – Acţiunea de a (se)
infiltra şi rezultatul ei; infiltraţie.
Infiltraţie – Infiltrare;
pătrundere a apei în roci sau în pământ sub influenţa gravitaţiei,
a forţelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, găuri,
crăpături etc.; pătrundere într-un ritm mediu a unui fluid;
cantitate de apă provenită din precipitaţiile atmosferice care
pătrunde în pământ; pătrundere şi localizare a unui agent
vătămător într-o celulă, într-un ţesut sau într-un organ; boală
provocată de acest agent.
Infim – Care este cel mai de jos,
mai de urmă; extrem de mic, minuscul, neînsemnat.
Infinit – Care nu are margini,
limite; nesfârşit, nemărginit, nemăsurat; foarte mare,
considerabil; categorie care exprimă măsura absolută a materiei,
proprietatea ei de a fi nelimitată în spaţiu şi în timp şi
inepuizabilă pentru cunoaştere; ceea ce nu are sau pare că nu are
limită în spaţiu sau în timp; mărime variabilă care poate lua
valori mai mari decât orice mărime dată.
Infinitate – Cantitate, număr
foarte mare de.
Infinitezimal – Foarte mic,
minuscul, infim; care tinde către zero.
Infirm – Care are o infirmitate;
schilod, neputincios, invalid, beteag.
Infirma – A anula, a respinge, a
declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat; a desfiinţa
un act (o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic.
Infirmabil – Care poate fi
infirmat.
Infirmare – Acţiunea de a infirma
şi rezultatul ei; desfiinţare a unui act sau măsura procesuală ca
fiind nelegală sau netemeinică, efectuarea realizându-se cu
încălcarea dispoziţiilor legale, infirmarea mandatului de arestare
etc.
Infirmativ – Care anulează (o
sentinţă).
Infirmerie – Local sau încăpere
unde se îngrijesc sau se examinează bolnavii şi care funcţionează
pe lângă formaţii militare, internate, etc.
Infirmier – Persoană calificată
care îngrijeşte bolnavii la infirmerie; persoană din personalul
sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o
policlinică, într-un dispensar.
Infirmitate – Starea celui infirm;
defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei
boli (orbire, surzenie etc.); beteşug; slăbiciune morală,
imperfecţiune; infirmitatea poate fi temporară sau permanentă.
Inflama – A suferi o inflamaţie; a
se umfla.
Inflamabil – Care se aprinde uşor,
care ia foc şi arde repede; care produce la o temperatură relativ
joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un
amestec de combustibil.
Inflamabilitate – Proprietate a
unei substanţe, a unui corp inflamabil.
Inflamare – Acţiunea de a se
inflama şi rezultatul ei; inflamaţie.
Inflamat – Care a suferit un
proces de inflamaţie; umflat.
Inflamator – Care se manifestă
printr-o inflamaţie; care provoacă o inflamaţie.
Inflamaţie – Proces patologic
datorat unui excitant chimic, fizic şi mai ales microbian şi
manifestat prin durere, temperatură, înroşirea şi umflarea locului
bolnav; umflătură.
Inflaţie – Dezechilibru al
mecanismului economic, financiar şi monetar datorat creşterii
nivelului general al preţurilor şi tarifelor bunurilor şi
serviciilor, diminuării puterii de cumpărare, deprecierii monedei,
respectiv, creşterii masei monetare fără acoperire în mărfuri şi
servicii; creşterea continuă a nivelului mediu al preţurilor
tuturor bunurilor şi serviciilor produse în economie (aceasta este
măsurată de regulă prin intermediul Indicelui Preţurilor de
Consum, IPC).
Inflaţie de bază – Măsură ce
reflectă sursele persistente ale presiunilor inflaţioniste. Se
obţine prin eliminarea din inflaţia totală a efectelor unor şocuri
tranzitorii de tipul corecţiilor aplicate preţurilor administrate,
modificărilor intervenite în regimul impozitelor indirecte,
condiţiilor climaterice adverse sau al variaţiilor substanţiale
ale preţului internaţional al petrolului (core inflation).
Inflaţie galopantă – Reprezintă
inflaţia caracterizată de o creştere a preţurilor de consum care
depăşeşte 10% anual.
Inflaţie importată – Creşterea
preţurilor peste graniţă măreşte valoarea importului, care în
cazul mijloacelor de producţie (materii prime, utilaje, maşini,
energie) duce la creşterea costurilor şi a preţurilor bunurilor
economice produse anterior determinând presiuni inflaţioniste.
Inflaţie moderată – Reprezintă
inflaţia în care creşterea anuală a preţurilor este de 15 – 30%.
Inflaţie prin cerere – Excedentul
de cerere agregată peste oferta agregată; este forma de inflaţie
când oferta de mărfuri este mai mică decât cererea faţă de
inflaţia prin costuri atunci când cresc preţurile şi tarifele.
Apare datorită creşterii cererii agregate, în condiţiile în care
oferta agregată rămâne în urma cererii sau se micşorează. Cererea
agregată poate să crească şi în condiţiile în care masa monetară
nu se modifică, atunci când: a. sporesc veniturile băneşti ale
populaţiei, ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia; b.
are loc creşterea salariilor neînsoţită de sporirea
productivităţii muncii; c. se extinde creditul de consum; d. se
diminuează înclinaţia spre economisire.
Inflaţie prin costuri – Reprezintă
creşterea costurilor de producţie, independent de cererea
agregată. Mărirea costurilor nu stimulează producţia iar oferta de
bunuri şi servicii scade iar preţurile cresc. Costurile de
producţie cresc când remunerarea factorilor de producţie creşte
mai mult decât productivitatea lor. Un rol important îl ocupă
sporirea cheltuielilor pentru salarii neînsoţită de o creştere
superioară a productivităţii muncii. În acelaşi sens, al creşterii
costurilor, acţionează şi mărirea preţurilor la materii prime,
materiale, combustibil, energie etc.
Inflaţie prin monedă – Reprezintă
emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi
servicii. Aceasta atrage un surplus de cerere de mărfuri care duce
la creşterea preţurilor. Mărirea preţurilor are loc nu prin simpla
sporire a cantităţii de bani, ci prin creşterea cererii pe care
aceasta o face posibilă. Inflaţia monetară este definită foarte
clar prin ecuaţia schimbului a lui Fisher (vezi şi ecuaţia
schimbului a lui Fisher).
Inflaţie prin structuri – Formă a
inflaţiei care se caracterizează prin practicarea unor preţuri
ridicate fără o legătură directă cu creşterea cererii sau scăderea
ofertei; se datoreşte structurilor oligopoliste sau monopoliste
existente în economia respectivă, care împiedică manifestarea
concurenţei şi ca atare practicarea unor preţuri ridicate.
Inflaţie rapidă – Reprezintă
inflaţia caracterizată de un ritm de creştere al preţurilor de
consum care se apropie de 10%.
Inflaţie târâtoare – Sau
liniştită, este inflaţia care presupune creşterea preţurilor până
la maximum 3 %.
Inflaţionist – Care are caracter
de inflaţie.
Inflexibil – Care nu poate fi
îndoit; neflexibil, tare, nemlădios; neimpresionabil,
neînduplecat, ferm, intransigent.
Inflexibilitate – Însuşirea a ceea
ce este inflexibil; neflexibilitate; fermitate, tărie,
intransigenţă.
Influent – Care are trecere,
influenţă; puternic.
Influenţa – A exercita o influenţă
asupra unei fiinţe sau a unui lucru; a înrâuri.
Influenţabil – Care poate fi
înlăturat cu uşurinţă.
Influenţă – Acţiune exercitată
asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la
schimbarea lor; acţiune pe care o persoană o exercită asupra
alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluţia, sau
involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se
bucură.
Influenţă antropică – Modificări
ale proprietăţilor şi proceselor din sol produse de activităţi
umane, cu deosebire tehnologii de cultivare, exploataţii miniere
(Cod bune practici fermă 2006).
Influenţă nejustificată –
Folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să
exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a
ameninţa cu recurgerea la forţa fizică, într-un mod care limitează
semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în
cunoştinţă de cauză (L 363/ 2007).
Influenţă semnificativă –
Influenţa semnificativă este capacitatea de a participa la luarea
deciziilor privind politicile financiare şi de exploatare ale unei
entităţi, dar care nu deţine controlul asupra acelor politici
(influenţa semnificativă poate fi câştigată prin participare la
capital, prin statut sau prin contract) (IAS 24.9, IAS 28.2, IAS
31.3).
Inform – Care nu are o formă
determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat
grosolan, care are formă nepotrivită, brută, dizgraţioasă;
imperfect, nedesăvârşit.
Informa – A da cuiva informaţii
despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înştiinţa; a
căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informaţii, a
se interesa, a se iniţia, a se documenta, a se edifica.
Informare – Acţiunea de a (se)
informa şi rezultatul ei.
Transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către partenerii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză (L 62/ 2011).
Transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către partenerii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză (L 62/ 2011).
Informat – Care a primit sau şi-a
procurat informaţii; care s-a documentat prin cercetări
amănunţite.
Informatică – Ştiinţă care se
ocupă cu studiul prelucrării informaţiei cu ajutorul sistemelor
automatice de calcul.
Informativ – Care are rolul se a
informa, care serveşte ca informator, de informaţie.
Informator – Persoană care dă sau
culege informaţii.
Informaţie – Comunicare, veste,
ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie; lămurire asupra
unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de
informare şi de documentare; izvoare, surse; fiecare din
elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în
semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris,
mesaj vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument,
etc.).
Informaţie privilegiată – O
informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care
se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi
emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi
care, dacă ar fi transmise public, ar putea avea un impact
semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau
asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află
în legătură. Atunci când se referă la instrumentele financiare
derivate pe mărfuri, informaţia privilegiată înseamnă informaţia
de natură precisă care nu a fost făcută public şi care se referă
direct sau indirect la instrumentele financiare derivate şi pe
care participanţii pe pieţele pe care se tranzacţionează
respectivele instrumente financiare derivate aşteaptă să o
primească, în conformitate cu practicile de piaţă acceptate.
Informaţie semnificativă –
Reprezintă informaţia din situaţiile financiare anuale a cărei
omisiune sau prezentare eronată poate influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare
anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în
considerare mărimea şi/ sau natura omisiunii sau a declaraţiei
eronate judecate în contextul dat (OMFP 3055/ 2009).
Informaţii confidenţiale –
Informaţii de orice natură privitoare la un emitent sau la
valorile mobiliare emise de acesta, inaccesibile publicului sau
care nu au devenit încă publice şi a căror divulgare ar putea
influenţa preţul sau alte aspecte ale tranzacţiilor cu acele
valori mobiliare ale entităţii sau ale entităţilor asociate ori
ale celor în care emitentul deţine o poziţie majoritară.
Informaţii despre o problemă –
Rezultatul evaluării sau cuantificării unui anumit subiect. Este
subiectul în legătură cu care practicianul adună dovezi de audit
adecvate şi suficiente, pentru a avea o bază rezonabilă în
formularea unei concluzii într-un raport de asigurare.
Informaţii financiare prognozate –
Informaţii financiare care se bazează pe prezumţii în legătură cu
evenimentele care pot avea loc în viitor şi posibilele acţiuni ale
entităţii. Informaţiile financiare previzionate pot fi sub formă
de previziuni, prognoze sau a unei combinaţii a acestora.
Informaţii obligatorii –
Informaţiile tarifare sau in formaţiile referitoare la origine
obligatorii pentru administraţiile tuturor statelor membre ale
Comunităţii atunci când condiţiile legale sunt respectate (Reg.
CEE 2454/ 92).
Informaţii emise de Autoritatea
Naţională a Vămilor asupra clasificării tarifare sau origini, care
obligă autoritatea vamală când sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege (HG 707/ 2006).
Informaţii privilegiate –
Informaţii de orice natură privitoare la un emitent sau la oricare
din valorile mobiliare emise de acesta, inaccesibile publicului
sau care nu au devenit încă publice şi a căror divulgare ar putea
influenţa preţul sau alte aspecte ale operaţiunilor cu valori
mobiliare ale emitentului sau ale persoanelor afiliate.
Informaţii pe segmente –
Informaţii din situaţiile financiare privind componente şi
activităţi distincte sau aspecte geografice ale unei entităţi.
Informaţii sau situaţii financiare
interimare – Informaţii financiare (care pot fi mai puţin decât un
set complet de situaţii financiare) emise la date interimare (de
obicei semestrial sau trimestrial) cu privire la o perioadă
financiară.
Informaţii suplimentare –
Informaţii care sunt prezentate împreună cu situaţiile financiare,
dar care nu sunt cerute de către cadrul de raportare financiară
aplicabil folosit la întocmirea situaţiilor financiare, prezentate
de obicei fie ca anexe suplimentare, fie ca note adiţionale.
Informaţional – Care conţine sau
dă informaţii, de informaţie.
Infra – Element de compunere care
înseamnă „dedesubt, sub”.
Infractor – Persoană care a comis
o infracţiune; denumire generică care desemnează persoana care a
săvârşit cu vinovăţie o infracţiune ori care a participat la
comiterea ei ca autor, instigator sau complice. Infractorii poartă
diverse denumiri: infractor primar, infractor de obicei, infractor
de ocazie, infractor recidivist, infractor major, minor, etc.
Infracţional – Privitor la o
infracţiune, cu caracter de infracţiune.
Infracţiune – Faptă care prezintă
pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în
săvârşirea, cu vinovăţie, a unei abateri de la legea penală, şi
care este sancţionată de lege.
Infracţiune bilaterală – Când
fapta săvârşită nu poate fi realizată decât de două sau mai multe
persoane, chiar dacă unele dintre ele nu răspund penal (ex.
adulter, bigamie, incest, etc.).
Infracţiune calificată –
Infracţiune în a cărei conţinut intră un element agravant ce
justifică o sancţiune mai severă.
Infracţiune comisivă –
Infracţiunea care se săvârşeşte printr-o acţiune prin care se face
ceva interzis de legea penală (ex. delapidare).
Infracţiune consumată –
Infracţiune săvârşită integral.
Infracţiune continuă – Infracţiune
a cărei acţiune sau inacţiune se prelungeşte în timp.
Infracţiune continuată –
Infracţiune săvârşită la diferite intervale de timp, dar în
aplicarea unei rezoluţii unice.
Infracţiune flagrantă –
Infracţiune descoperită în momentul în care a fost săvârşită sau
îndată după ce a fost săvârşită.
Infracţiune omisivă – Constă în
omiterea de a efectua o acţiune cerută de lege. Este comportarea
negativă, rămânerea în pasivitate prin abţinerea sau omiterea de a
face ceva, deşi legea obligă la o comportare activă (ex.
nedenunţarea unor fapte grave contra siguranţei statului).
Infracţiunea – Una din
instituţiile fundamentale ale dreptului penal, alături de
răspunderea penală şi pedeapsa. Ea este definită în textul de lege
ca fiind fapta ce prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie
şi prevăzută de legea penală.
Infracţiunea de audienţă –
Infracţiunea săvârşită în timpul şedinţei de judecată prin care se
tulbură liniştea şi disciplina de şedinţă (art. 299 C.Proc.Pen.).
Infracţiunea de execuţie promptă –
Infracţiune căreia îi lipseşte desfăşurarea în timp a activităţii
infracţionale, primul act de execuţie coincide cu momentul
consumării (ex. calomnia, insulta).
Infracţiunea de obicei sau din
lipsă – Infracţiune al cărui element se materializează prin
repetarea acţiunii tipice de mai multe ori, repetare din care
rezultă obişnuinţa persoanei în a o săvârşi (ex. cerşetoria,
vagabondajul).
Infracţiune contra
reprezentantului unui stat străin – Infracţiuni care fac parte din
grupul infracţiunilor contra siguranţei statului incriminând
infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii,
libertăţii sau demnităţii săvârşite împotriva reprezentantului
unui stat străin (art. 171 C.Pen.).
Infracţiune contra siguranţei
statului – Obiectul juridic comun îl constituie relaţiile sociale
a căror dezvoltare este determinată de existenţa şi apărarea
statului, îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.
Infracţiuni cuprinse în codul
penal – Denumite infracţiuni de drept comun, în raport cu obiectul
lor juridic, sunt grupate după cum urmează în: infracţiuni contra
siguranţei statului, infracţiuni contra persoanei, infracţiuni
contra patrimoniului, infracţiuni contra autorităţii, infracţiuni
care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor
activităţi reglementate de lege, infracţiuni de serviciu sau în
legătură cu serviciul, infracţiuni care împiedică înfăptuirea
justiţiei, infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile
ferate, infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele
activităţi reglementate de lege, infracţiuni de fals, infracţiuni
la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice,
infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea
socială, infracţiuni contra capacităţii de apărare, infracţiuni
contra păcii şi omenirii.
Infracţiuni prevăzute în legi speciale – Sunt infracţiunile reprezentate de: infracţiuni privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, infracţiuni privind fondul locativ, infracţiuni privind registrul comerţului, infracţiuni privind legile comerciale, infracţiuni privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate, infracţiuni privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept, infracţiuni privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, infracţiuni privind combaterea concurenţei neloiale, infracţiuni privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, infracţiuni privind fondul funciar, infracţiuni privind siguranţa naţională, infracţiuni cu privire la sindicate, infracţiuni privind regimul brevetelor de invenţii, infracţiuni privind regimul alegerilor locale, infracţiuni prevăzute în legea contabilităţii, infracţiuni prevăzute în legea audiovizualului, infracţiuni privind regimul frontierei de stat.
Infracţiuni săvârşite în străinătate – Reprezintă infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării.
Infracţiuni prevăzute în legi speciale – Sunt infracţiunile reprezentate de: infracţiuni privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, infracţiuni privind fondul locativ, infracţiuni privind registrul comerţului, infracţiuni privind legile comerciale, infracţiuni privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate, infracţiuni privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept, infracţiuni privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, infracţiuni privind combaterea concurenţei neloiale, infracţiuni privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, infracţiuni privind fondul funciar, infracţiuni privind siguranţa naţională, infracţiuni cu privire la sindicate, infracţiuni privind regimul brevetelor de invenţii, infracţiuni privind regimul alegerilor locale, infracţiuni prevăzute în legea contabilităţii, infracţiuni prevăzute în legea audiovizualului, infracţiuni privind regimul frontierei de stat.
Infracţiuni săvârşite în străinătate – Reprezintă infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării.
Infrastructură – Ansamblul
elementelor care susţin partea principală a unei construcţii, care
o fixează de teren şi care transmite acestuia forţele; ansamblul
instalaţiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea,
adăpostirea şi întreţinerea avioanelor; elemente ale bazei
tehnico-materiale.
Infrastructură asociată – Acele
resurse asociate unei reţele de comunicaţii electronice sau unui
serviciu de comunicaţii electronice, care permit sau susţin
furnizarea de servicii prin intermediul reţelei respective sau al
serviciului respectiv; include sistemele de acces condiţionat şi
ghidurile electronice de programe (OG 34/ 2002).
Infrastructură de îmbunătăţiri
funciare – Cuprinde sistemele şi amenajările de irigaţii,
sistemele şi amenajările de desecare şi drenaj şi lucrările de
apărare împotriva inundaţiilor şi de combatere a eroziunii solului
(L 138/ 2004).
Infructuos – Care nu dă
rezultatele aşteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil,
nefructuos.
Infuza – A turan apă clocotită
peste o plantă medicinală pentru a obţine o infuzie.
Infuzibil – Care nu se poate topi
sau care se topeşte extrem de greu din cauza temperaturii sale de
topire foarte înalte.
Infuzie – Soluţie apoasă obţinută
dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul
extragerii principiilor active pe care le conţine; medicament
astfel obţinut; încrucişare a unei rase neameliorate cu o rasă
ameliorată timp de una sau două generaţii.
Infuzor – Recipient de metal, de
porţelan etc. cu capac, în care se prepară infuziile.
Ingenios – Care are mult spirit
inventiv, multă agerime de minte; iscusit, dibaci; alcătuit,
elaborat cu inventivitate, cu măiestrie, cu iscusinţă etc.
Ingeniozitate – Calitatea de a fi
ingenios; inventivitate, măiestrie, iscusinţă, dibăcie; procedeu,
lucru etc. ingenios.
Ingenuitate – Simplitate,
naturaleţe împletită cu sinceritate şi naivitate; puritate,
candoare (în comportări).
Ingenuu – Care vădeşte simplitate,
naturaleţe împletită cu sinceritate şi cu naivitate, plin de
ingenuitate; candid; rol, personaj, eroină care reprezintă o fată
inocentă, pură, candidă; persoană ingenuă.
Ingera – A înghiţi alimentele.
Ingerinţă – Amestec ilegal,
nedorit, forţat, intervenţie în treburile unei persoane sau în
viaţa unui stat, tinzând spre ştirbirea libertăţii şi a
independenţei de acţiune şi la impunerea arbitrară a unui anumit
punct de vedere.
Ingestie – Înghiţire, introducere
pe cale bucală a alimentelor sau a altor substanţe în stomac.
Inghinal – Care aparţine
abdomenului, referitor la abdomen, care se găseşte în regiunea
abdominală; de la vintre, de la stinghii.
Inginer – Specialist cu o
pregătire tehnică şi teoretică obţinută într-un institut de
învăţământ superior, care prestează o activitate tehnică de
proiectare, de cercetare, de organizare şi de conducere a
proceselor tehnologice într-o întreprindere; titlu deţinut de
această persoană.
Ingineresc – care aparţine
inginerului sau ingineriei, privitor la inginer sau la inginerie,
de inginer.
Inginerie – Profesiunea
inginerului.
Ingrat – Persoană care nu-şi
manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite,
(om) nerecunoscător; care nu răsplăteşte, nu satisface, nu
corespunde eforturilor făcute; care produce mai puţin decât
trebuie; dezavantajos, anevoios, greu.
Ingratitudine – Însuşirea de a fi
ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoştinţă; termen
ce desemnează conduita donatorului de nesocotire brutală a
obligaţiei sale de recunoştinţă faţă de donator.
Ingredient – Substanţă sau
material care intră ca accesoriu în compoziţia unui medicament, a
unui aliment, etc., fie pentru a-i conferi anumite calităţi (ex.
mirodenii), fie pentru a-i micşora preţul de cost (materiale de
umplutură); ingredienţă.
Ingredient alimentar – Orice
substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la
prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul
finit ca atare sau într-o formă modificată (L 296/ 2004).
Ingredienţă – Ingredient.
Ingresiune – Înaintare a mării în
unele porturi mai coborâte ale continentelor, în special prin
gurile fluviilor, formând adesea golfuri.
Ingurgita – A înghiţi (mai ales un
medicament).
Inhala – A absorbi pe căile
respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira
gaze, vapori, etc.
Inhalare – Faptul de a
inhala.
Inhalator – Aparat care furnizează
piloţilor din avion oxigenul necesar unei respiraţii anormale în
condiţiile zborului la înălţimi mari, unde presiunea aerului este
scăzută; aparat cu care se face o inhalaţie.
Inhalaţie – Acţiunea de a inhala;
absorbţie pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în
scopuri curative.
Inhiba – A frâna, a împiedica, a
încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică etc.; a se
abţine, a se reţine.
Inhibitiv – Inhibitor.
Inhibitor – Care inhibă,
inhibitiv; substanţă chimică care, adăugată în proporţii mici,
poate încetini sau chiar împiedica anumite reacţii chimice;
preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea
unui agent patogen, un proces fiziologic etc.
Inhibiţie – Proces fundamental al
activităţii nervoase, opus excitaţiei, care se manifestă prin
diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitaţiei; fenomen
de oprire, de întârziere sau de micşorare a vitezei de desfăşurare
a unei reacţii chimice cu ajutorul inhibitorilor.
Inhumaţie – Înhumare.
Inimaginabil – Care întrece orice
închipuire, care nu se poate imagina, de neînchipuit,
extraordinar, neimaginabil.
Inimă – Organ intern musculos
central al aparatului circulator, situat în partea stângă a
toracelui, care are rol se a asigura, prin contracţiile sale
ritmice, circulaţia sângelui în organism, cord; piept; stomac,
burtă, pântece, rânză; piesă sau element de construcţie care ocupă
un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al
acestuia; partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui
fruct; miez; partea cea mai importantă, esenţială a unui lucru.
Inimitabil – Care nu poate fi
(uşor) imitat; neimitabil.
Inimos – Curajos, viteaz; bun,
măriminos, generos; care suferă, care se consumă pentru ceva mai
mult decât ar trebui; pasionat; făcut pe toată inima.
Ininteligenţă – lipsă de
inteligenţă; nepricepere, neinteligenţă.
Ininteligibil – Care nu se poate
înţelege; neclar, neinteligibil, confuz.
Iniţia – A (se) introduce într-un
domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta
primele cunoştinţe; a face începutul, a pune bazele unei acţiuni,
a organiza o mişcare, o activitate.
Iniţial – Care este la început, de
la început; începător; litera cu care începe un cuvânt.
Iniţiat – Care posedă cunoştinţe
suficiente într-un domeniu; cunoscător.
Iniţiativă – Faptul de a propune,
de a organiza sau de a începe o acţiune, antrenând după sine şi pe
alţii; însuşirea celui care îndrăzneşte sau este dispus să
întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu.
Iniţiator – Care iniţiază ceva,
care are iniţiativă într-o acţiune; promotor.
Iniţiere – Acţiunea de a (se)
iniţia şi rezultatul ei.
Injecta – A introduce, cu ajutorul
seringii, un medicament lichid într-un organism; a introduce, sub
presiune, în masa unui material sau într-un spaţiu închis, un
fluid sau o suspensie de corp pulverulent; a se colora uşor în
roşu; a se înroşi, a se congestiona.
Injectabil – Care poate fi
injectat.
Injectare – Acţiunea de a (se)
injecta şi rezultatul ei.
Injectat – Congestionat, roşu.
Injector – Aparat care serveşte la
injectarea combustibilului lichid sau pulverulent în camera de
ardere a unui motor cu ardere internă sau care, la instalaţiile cu
focar, serveşte la amestecarea combustibilului cu aerul carburant
şi la suflarea acestui amestec în focar; aparat care serveşte la
alimentarea cu apă a cazanelor de abur în care apa este antrenată
de un curent de abur sub presiune; dispozitiv folosit la turbine
hidraulice.
Injecţie – Introducere, pe cale
intravenoasă, intramusculară, etc., sub presiune, a unui
medicament în stare lichidă în ţesuturile sau în umorile
organismului cu ajutorul unei seringi; lichid introdus în acest
mod; introducere sub presiune a unui fluid sau a suspensiilor unui
corp pulverulent într-un material sau într-un spaţiu închis.
Injoncţiune – Presiune,
intervenţie puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal.
Injurie – Infracţiune care constă
în atingerea adusă onoarei sau reputaţiei unei persoane prin
cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă),
invectivă; acţiune cu efect vătămător.
Injurios – Care conţine o injurie;
de batjocură, insultător, jignitor.
Injust – Care nu este just;
nedrept, nejust.
Injusteţe – Lipsă de justeţe,
nedreptate; inexactitate, neadevăr.
Injustiţie – Nedreptate.
Inobservabil – Care nu poate fi
observat (decât cu greu); neobservabil.
Inocent – Curat la suflet, căruia
nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăţie; candid;
naiv, simplu, ignorant.
Inocenţă – Curăţenie sufletească,
nevinovăţie; candoare; naivitate, simplitate; ignoranţă.
Inocuitate – Însuşire a unui agent
fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru
organism.
Inocula – A introduce în organism
o substanţă, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului
unei boli, experienţe, imunizare, etc.; a băga în mintea cuiva
anumite concepţii, idei, etc.
Inoculare – Acţiunea de a inocula
şi rezultatul ei, inoculaţie.
Inoculat – Introdus în organism.
Inoculaţie – Inoculare.
Inodor – Care nu emană miros; fără
miros.
Inofensiv – Care nu face rău;
nevătămător, neofensiv.
Inoperant – Lipsit de efect sau de
rezultat; fără urmare, neoperant.
Inopinat – La care nu te gândeşti;
neprevăzut, neaşteptat.
Inoportun – Care nu este sau nu se
întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun; care
incomodează; neplăcut, plictisitor.
Inoportunitate – Faptul de a fi
inoportun; neoportunitate.
Inopozabil – Care nu poate fi
invocat faţă de alte persoane şi în alte cazuri decât cele
determinate de lege; neopozabil.
Inopozabilitate – Însuşirea de a
fi inopozabil; neopozabilitate.
Inospitalier – Care nu este
ospitalier; neospitalier, neprimitor, rece.
Inova – A face o schimbare, a
introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi;
a introduce, a adopta, a propaga o inovaţie.
Inovare – Acţiunea de a inova şi
rezultatul ei; înnoire, inovaţie.
Inovator – Persoană care
realizează o inovaţie; care inovează ceva.
Inovaţie – Noutate, schimbare,
prefacere; rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare
a muncii cu scopul îmbunătăţirii, perfecţionării tehnice sau
raţionalizării soluţiilor aplicate.
Inovaţie economică – Orice idee
nouă care se concretizează prin aplicaţii comerciale.
Inoxidabil – Care nu se poate
combina cu oxigenul; care este rezistent la oxidare sau la
contactul cu apa, care nu rugineşte, neoxidabil.
Input - Output – Denumire generică
dată metodei de analiză şi previzionare a producţiei, folosind ca
element de referinţă legăturile şi interdependenţele dintre
ramurile acesteia (adică ale producţiei).
Ins – Individ, persoană, om.
Insalubritate – Caracterul sau
starea a ceea ce este insalubru.
Insalubru – Dăunător sănătăţii,
consecinţă a faptului că nu sunt respectate regulile de igienă;
nesănătos.
Insanitate – Nebunie; faptă sau
vorbă de om nebun.
Insatisfacţie – Nemulţumire,
neplăcere, nesatisfacţie.
Insaţiabil – Care nu se poate
sătura (cu nimic), nesăţios, lacom.
Inscriptibil – Care nu poate fi
înscris într-o suprafaţă, într-un cerc sau într-o sferă dată.
Inscripţie – Text scurt, de obicei
gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria
unei persoane, a unui eveniment, etc.; înscriere, înregistrare,
înmatriculare.
Inscripţie ipotecară – Mijloc de
publicitate a dreptului real de ipotecă constând în înscrierea
ipotecii în cartea funciară sau într-un registru special de
evidenţă ţinut de judecătoria în raza căreia se află imobilul
ipotecat, în scopul de a face ipoteca opozabilă terţilor şi de a
determina rangul ipotecii.
Înscrierea ipotecii asupra bunurilor imobile sechestrate (art. 166 C.Proc.Pen.).
Înscrierea ipotecii asupra bunurilor imobile sechestrate (art. 166 C.Proc.Pen.).
Insculpa – A marca obiectele de
metal preţios cu poansonul.
Insculpare – Acţiunea de a
insculpa şi rezultatul ei.
Insectar – Colecţie de insecte
conservate prin anumite procedee şi clasate după anumite criterii;
cutie specială în care se păstrează o asemenea colecţie.
Insectă – Clasă care cuprinde mici
animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul
format din segmente diferenţiate în cap, torace şi abdomen, cu
trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau
prin tegumentul care este chitinizat şi având dezvoltare prin
metamorfoză; animal care face parte din această clasă.
Insecticid – Care ucide insectele
dăunătoare sau parazite; substanţă chimică, naturală sau
sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau
parazite.
Insectifug – Care îndepărtează,
care goneşte insectele; substanţă chimică care, prin mirosul,
gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele
dăunătoare.
Insectivor – Care se hrăneşte cu
insecte; ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinţii
ascuţiţi, a căror hrană principală o constituie insectele; animal
care face parte din acest ordin.
Insectofungicid – Care combate
insectele dăunătoare şi ciupercile parazite; substanţă chimică
folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare şi a ciupercilor
parazite.
Insecuritate – Stare de
nesiguranţă, lipsit de securitate.
Insensibil – Lipsit de
sensibilitate; nesimţitor, nesesizabil; care nu se impresionează
(de nimic), nepăsător, rece; care nu se poate percepe cu
simţurile; imperceptibil.
Insensibilitate – Lipsa
sensibilităţii generale sau parţiale, întâlnită în unele boli
nervoase sau psihice ori provocată cu ajutorul unei substanţe
amnezice; lipsă de sensibilitate, nesensibilitate, de emotivitate,
de impresionabilitate; nepăsare, indiferenţă, răceală.
Insensibiliza – A face să nu simtă
nici o durere, a face insensibil; a amorţi.
Inseparabil – Care nu se poate
separa, despărţi de ceva sau de cineva, strâns mult sau legat;
neseparabil, de nedespărţit.
Insera – A introduce, a adăuga, a
include un adaos într-un text, într-un şir de numere, într-un
tabel, etc.; a introduce o informaţie într-un ziar; a introduce un
material în masa altui material; a fixa, a aşeza o piesă într-un
locaş din interiorul altei piese sau între alte două piese.
Inserare – Acţiunea de a insera şi
rezultatul ei; informaţie într-un jurnal; inserţie.
Inserţie – Inserare; ceea ce se
inserează; legare, fixare; fixarea pe os a capătului terminal al
unui muşchi; strat de material (metalic sau textil) inclus în
structura altui material sau cuprins între feţele de contact
pentru a-i mări rezistenţa la rupere sau la sfâşiere.
Insesizabil – Care nu poate fi
sesizat, nesesizabil; imperceptibil; drept sau bun patrimonial
care nu este susceptibil să fie urmărit pe cale silită de către
creditorii titularului său şi care poate fi urmărit de către
oricare creditor pentru recuperarea creanţelor pe care le are
împotriva respectivului titular.
Insesizabilitate – Însuşire a unui
drept sau a unui lucru de a fi insesizabil; nesesizabilitate.
Insider – Iniţiat; persoană care ocupă un post de răspundere într-o întreprindere şi care dispune astfel, de informaţii confidenţiale.
Insider – Iniţiat; persoană care ocupă un post de răspundere într-o întreprindere şi care dispune astfel, de informaţii confidenţiale.
Insider trading – Termen în
jargonul bursier care desemnează practica ilicită a utilizării în
interes propriu de către agenţii de bursă a informaţiilor
confidenţiale pe care aceştia le deţin, în exercitarea
profesiunii, de la clienţii lor.
Insidios – Care caută să se
înşele; viclean, perfid, şiret; care apare pe nesimţite, fără
manifestări vizibile; care îşi manifestă acţiunea asupra
organismului mai târziu.
Insignă – Mic obiect, de diverse
forme, purtat pe piept sau la şapcă, la bască etc. şi care indică,
prin imagini simbolice sau indicaţii grafice, apartenenţa cuiva la
o organizaţie, la un club, etc.
Insignifiant – Care nu înseamnă
nimic, fără însemnătate; neînsemnat.
Insignifianţă – Lipsă de
însemnătate.
Insinua – A strecura cu dibăcie o
aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă; a (se) strecura undeva pe
nesimţite; a (se) infiltra.
Insinuant – Care (se) insinuează;
insinuator.
Insinuare – Acţiunea de a (se)
insinua şi rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă;
strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuaţie.
Insinuator – Insinuant.
Insinuaţie – Insinuare.
Insipid – Fără gust; fad, searbăd;
fără spirit, fără haz, anost.
Insipiditate – Calitatea a ceea ce
este insipid.
Insista – A stărui, a persista, a
persevera într-o acţiune; a se ruga insistent pentru ceva; a
scoate în evidenţă, în relief; a accentua,a sublinia, a
reliefa.
Insistent – Stăruitor,
perseverent.
Insistenţă – Stăruinţă,
perseverenţă; rugăminte, cerere insistentă.
Insociabil – Care nu este
sociabil; nesociabil, neprietenos.
Insociabilitate – Caracterul celui
care este insociabil; nesociabilitate.
Insolent – Obraznic, impertinent;
neruşinat, necuviincios.
Insolenţă – Obrăznicie,
impertinenţă, neruşinare; ; atitudine, faptă, vorbă obraznică,
necuviincioasă.
Insolit – Contrar obiceiului;
neobişnuit, nepotrivit, neuzitat.
Insolubil – Care nu este solubil,
care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant); nesolubil;
care nu are nici o soluţie; de nerezolvat.
Insolubilitate – Însuşirea de a fi
insolubil; nesolubilitate.
Insolvabil – Care nu este
solvabil, care nu-şi poate plăti datoriile, care se află în
situaţie de insolvabilitate; nesolvabil.
Debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile (OG 92/ 2009).
Debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile (OG 92/ 2009).
Insolvabilitate – Situaţie în care
se află un debitor ale cărui bunuri sunt de o valoare mai mică
decât totalitatea obligaţiilor care ar urma să fie satisfăcute cu
acele bunuri; stare deficitară a patrimoniului unui debitor, ale
cărui datorii au ajuns la scadenţă, asupra căruia creditorii nu-şi
pot valorifica creanţele ajunse la scadenţă, chiar şi prin
executare silită, întrucât pasivul (elementele de pasiv) depăşeşte
activul (elementele de activ); incapacitatea unui debitor de a-şi
onora angajamentele de plată la o anumită scadenţă sau la primirea
documentelor de plată/ justificative.
Acea stare a entităţii autorizate, aflată în un a din următoarele situaţii: a. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile din dispoziţiile băneşti proprii; b. retragerea autorizaţiei entităţii reglementate, în conformitate cu legea şi reglementările CNVM, ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a entităţii autorizate aflate în administrare specială.
Acea stare a entităţii autorizate, aflată în un a din următoarele situaţii: a. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile din dispoziţiile băneşti proprii; b. retragerea autorizaţiei entităţii reglementate, în conformitate cu legea şi reglementările CNVM, ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a entităţii autorizate aflate în administrare specială.
Insolvenţă – Incapacitatea unei
entităţi de a-şi achita obligaţiile de plată lichide şi exigibile,
cu excepţia celor care se află în litigiu contractual (L 273/
2006).
Acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei (L 85/ 2006).
Acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei (L 85/ 2006).
Insolvenţă comercială –
Împrejurare ce declanşează procedura falimentului şi care constă
în imposibilitatea manifestă a debitorului de a plăti datoriile
sale comerciale.
Insondabil – Care nu poate sondat
(din cauza adâncimii mari); nesondabil; cu neputinţă de cercetat
sau de lămurit; de nepătruns.
Insonorizare – Totalitatea
operaţiilor şi măsurilor luate pentru a reduce intensitatea
zgomotelor dintr-o clădire, dintr-o încăpere, etc.
Inspecta – A controla, a verifica
activitatea unei persoane, a unei instituţii etc. pe baza unei
însărcinări speciale; a examina, a cerceta amănunţit şi cu atenţie
ceva.
Inspectare – Acţiunea de a
inspecta şi rezultatul ei; control, verificare; examinare,
cercetare.
Inspector – Persoană împuternicită
să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei
instituţii etc.
Inspectorat – Serviciu care are
sarcina de a inspecta/ cerceta activitatea unor unităţi
subordonate; localul unde funcţionează un asemenea serviciu;
funcţia de inspector; perioadă de timp în care cineva îşi exercită
această funcţie.
Inspectorul piscicol – Persoana cu
drept de inspecţie şi control privind respectarea legislaţiei în
domeniul pescuitului, acvaculturii, procesării şi comercializării
peştelui, din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi
Acvacultură (O.U.G. nr. 23/ 2008).
Inspecţie – Control, verificare
autorizată a unei activităţi, cercetare a îndeplinirii anumitor
dispoziţii, hotărâri etc.; ca procedură de audit reprezintă
examinarea înregistrărilor sau a documentelor, indiferent dacă
sunt interne sau externe, sau a activelor corporale. În relaţie cu
misiunile de audit finalizate sunt proceduri proiectate să ofere
dovezi despre respectarea de către echipa misiunii a politicilor
şi procedurilor firmei privind controlul calităţii.
Verificarea efectuată la fața locului, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate și al luării de măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public și pentru repararea prejudiciului, după caz (O.G. nr. 119/ 1999).
Verificarea efectuată la fața locului, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate și al luării de măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public și pentru repararea prejudiciului, după caz (O.G. nr. 119/ 1999).
Inspecţie tehnică periodică –
Operaţiune de control periodic al vehiculelor aflate în
exploatare, care priveşte în principal sistemele şi componentele
acestora ce contribuie la siguranţa circulaţiei, protecţia
mediului şi încadrarea în categoria de folosinţă (OUG 109/ 2005).
Inspira – A trage, a inhala aer în
plămâni; a face să nască în conştiinţa cuiva un gând, un
sentiment, o hotărâre; a insufla, a sugera; a se orienta, a se
ghida, a se conduce după.
Inspirare – Acţiunea de a (se)
inspira şi rezultatul ei.
Inspirat – Cuprins, pătruns de
inspiraţie.
Inspirator – Care ajută inspiraţia
aerului în plămâni; persoană care inspiră pe cineva; îndrumător,
sfătuitor.
Inspiraţie – Tragere, inhalare a
aerului în plămâni, primul timp al respiraţiei; avânt, forţă,
entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă
tensiune creatoare; idee, soluţie apărută pe neaşteptate în
conştiinţă.
Instabil – Care nu este stabil,
care nu prezintă stabilitate, nestabil; variabil, schimbător;
nestatornic.
Instabilitate – Caracterul a ceea
ce este instabil; nestatornic, nestabilitate.
Instala – A monta, a aşeza o
instalaţie, o aparatură tehnică, o maşină etc.; a (se) aşeza, a
(se) stabili într-un loc; a pune pe cineva (cu oarecare
solemnitate) într-un post de răspundere.
Instalare – Acţiunea de a (se)
instala şi rezultatul ei.
Instalat – Aşezat, montat, fixat;
stabilit într-un loc; pus într-un post de răspundere.
Instalator – Persoană specializată
în lucrările de montare şi de reparare a unor aparaturi tehnice.
Instalaţie – Faptul de a (se)
instala; ansamblu de construcţii, de maşini, etc. montate astfel
încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite
funcţiuni sau operaţii în procesul de producţie.
Instalaţie de utilizare –
Ansamblul de conducte, aparate şi accesorii, inclusiv focarul şi
coşul de evacuare a gazelor de ardere, situat după staţia/ postul
de reglare a presiunii şi măsurare a debitului, după caz, cu
excepţia aparatului de măsurare a debitului, care face parte din
sistemul de distribuţie (Legea nr. 351/ 2004).
Notă: Paginile cu
”definiții, expresii, etc” cuprind grupuri de 1.000 de astfel de
”acumulări” din motive de accesibilitate rapidă (paginile de mari
dimensiuni încărcându-se cu greutate, în special pe dispozitivele
”mobile”). Utilizați ”Ctrl + f” pentru căutarea rapidă a ceea ce
vă interesează!
Dorin M - 05 martie 2018