Da, am citit și eu (mai puține sau enorm mai multe, similare). Nu pot spune că, nu ajută. Multe din materiale au autori cu titluri academice, cu experiență de netăgăduit, sunt studii realizate cu toată responsabilitatea, se predau în ”facultăți de litere”, etc... Dar, așa cum înveți să cânți la chitară sau înveți să mergi cu bicicleta, cel mai bun mod de a învăța este doar făcându-l. Poți avea un start teoretic dar totul va depinde de practica și implicarea ta...

            Da, teoria este bună până la un punct și, chiar dacă ești genial, ai unele reflexe ce te ajută să înveți mersul pe bicibletă într-o zi de vară, să armonizezi primele acorduri ale chitarei într-o melodie plăcută auzului poate într-o săptămână, nu se poate spune că ai învățat să mergi pe bicicletă sau știi să cânți la chitară... Eventual, nu se poate spune că ești ceva deosebit în marea masă a bicicliștilor sau cântăreților la chitară...

            Pentru că, în mod cert, tu vrei să depășești etapa de scriere a unui jurnal propriu și, cu certitudine, ai o chemare clară spre așa ceva, sau spre domeniul de activitate care te atrage și despre care vrei să scrii bazându-te pe experiența ta în acel domeniu... Sau, de ce nu, dorești să ai un fel de meserie, cu intenții financiare indiferent de nivelul acestora...

            Deci, cu certitudine, nu vrei să fii ”ceva” prin masa comună a celor care scriu, studiază, etc. Oare este de ajuns imboldul de moment? Oare simpla chemare, simplul geniu este de ajuns?!? Din ceea ce vei parcurge în toate materialele din această secțiune te vei convinge că, este necesară o bază de dezvoltare mai solidă decât îți poți imagina... Și voi continua cu bicicleta și chitara!

            În scurt timp vei cădea, cu bicicletă cu tot, odată cu prima groapă întâlnită sau vei dori să interpretezi mai multe melodii, deoarece nu mai este de ajuns mulțumirea proprie, a familiei și/ sau doar a prietenilor... Subliniez că dacă ar fi fost așa te limitai la a scrie doar jurnalul propriu...

    Deci, dacă vrei să fii mai bun la mersul pe bicicletă, vei dori să stăpânești total mersul pentru a evita accidentele sau să poți face un hiking cu bicicleta, eventual diverse acrobații, funcție de dorința ta de a stăpâni ceva în această privință... Iată că, deja, am ajuns la eforturi de luni, poate chiar ani de zile... De investiții majore ale timpului tău, a resurselor tale, de julituri, competiții pierdute, etc.

            La exemplul cu chitara, totul se complică enorm... Vei dori să performezi și, poate, vei pleca de la ”clasici” care chiar au fost geniali ”la” acest instrument, odată ce au devenit ”clasici”... Apoi vei descoperi că vrei și voce... Sau, poate că nu... Dar poate, vei dori să înregistrezi, să creezi, devenind oarecum un compozitor, nu neapărat interpret...

            Aici, la cântatul cu chitara, este evident că, efortul va fi enorm mai mare față de exemplu ”de bicicletă” unde va conta doar pregătirea fizică, eventual rafinamente de manipulare ale bicicletei și echilibru... Și, ceea ce vreau să subliniez, la exemplul ”de bicicletă” totul se va concretiza în perfomanțe clare, măsurabile... Deții procedeul ”Y”, dai gata traseul ”Z”, bla, bla...

            La cântat intervine ceva ce nu depinde de tine... Intervine publicul... Cu bicicleta, după cum subliniam, a făcut aia, a făcut cealaltă, am dat timpul cutare jos, etc... La cântat ”ești plat”, ”ești doar un fel de interpret”, ”este nevoie de voce”, ”face doar cover-uri”, etc... Publicul poate fi captat doar dacă ești bun cu adevărat în ceea ce faci... Dacă atingi un acel ”ceva”... Chiar și la nivel de prieteni...

            Când a venit momentul să apreciem ceea ce este scris, o schiță, o nuvelă, un roman, chiar și o carte tehnică, totul se complică exponențial față de nivelul mai ”elevat” al cântatului la chitară. Pe lângă dozele imense de angajament și perseverență, existente în exemplele cu bicicleta și chitara, intervine ”diferențiat” publicul...

            Cu bicicleta, te-ai suit pe ea și munca de pregătire îți va fi răsplătită imediat... Chitara te va răsplăti doar după ce lupti pe diverse căi mediatice, susții concerte, etc, atât timp ai cucerit publicul, oricare ar fi el... Dar, cu cartea, totul depinde, la propriu, numai și numai de public... Un public care nu trebuie să te suporte 5 minute de ”performanță ciclistă” sau cât durează o melodie, sau 2 ore, când ai ajuns la nivel de concerte... Care nu trebuie să muncească prea mult pentru a te aprecia, asculta...

            Cartea are nevoie de un anumit timp penru a fi ”parcursă”, citită, înțeleasă, etc. Efort care se va desfășura pe mai multe ore sau zile... Care mărește dependența de cititor care chiar trebuie să parcurgă ceea ce ai scris... Să reziste, să fie atras, să fie ”sincron” celor scrise de tine, bla, bla... Nimeni nu a reușit să găsească rețeta magică...

            Și, mai important decât își poți imagina, intervine aici moda de transmitere a informației care părăsește din ce în ce mai mult cuvântul scris, cartea efectivă, pe suport de hârtie și/ sau cartea de tip electronic... Oamenii, cititorii în speță, au din ce în ce mai puțin timp liber, din ce în ce mai puține resurse din cele necesare cititului de carte...

            Suplimentar au alternative multiple, cum ar fi cărțile audio, filmele, documentarele, filmulețe de pe Youtube, Vimeo sau alte platforme similare, inclusiv platformele de tip învățare... Aici, ”cartea fizică” pierde teren masiv, rapid...

            Dar, vești bune, toate acestea au la bază cartea scrisă, indiferent de suport... Cineva trebuie să scrie scenariul unui film, scriptul unui ”filmuleț”, al unui joc, etc... Oare poți fi tu acela?!? Să dezbatem tema titlului continuând cu... Bicicleta, ”zdrăngăneta”, bla, bla...

            Un alt element major ar mai fi efortul tău de a ajunge ”undeva” cu ceea ce faci... Cu bicicleta, ca să ajungi la public, ieși în stradă, te înscrii la concursuri, etc... Este ușor, clar, indubitabil... Cu chitara poți creea o melodie genială, un album genial și ai ajuns la public... De acolo totul ”curge” cu fiecare pas care îl faci... Cu cartea sau scriptul nu mai este așa... Să vedem de ce, studiind întreaga structură dezvoltată aici!

            Ceea ce contează este să ajungi la a avea un produs ”anume”... Cu bicicleta ai  ”pistoane în picioare”, ”deții” procedeele cutare... Este ceva palpabil... Când vei ”îmbătrâni” totul se va termina, indiferent de eforturile tale, de pregătirea ta... Ai acumulat un succes, ai acumulat ceva material... Cu asta ai rămas... Au trecut în 5 minute, 5 ani, când ai ”îmbătrânit”... Asta este...

            Cu chitara ești un bun instrumentist, interpret, compozitor, ai avut ”succesul” cutare, albumele, concertele, etc cutare... Aici decide moda momentului... Aici intervine deja un fel de selecție a timpului care îți va cere adaptare... Poate vei găsi resurse pentru asta, poate vei crea noi melodii, vei achiziționa noi tehnici... Poate... Dar totul depinde aici, imens, de modă, de public... El va decide când dispari...

            Cu cartea... A scris cărțile cutare, eventual best-sellers-uri... Muncă... Enorm de multă muncă indiferent de cât de ”frivolă”, ””banală” sau ”valoroasă” este cartea ta... Va fi citită o dată... De câți oameni ați auzit să citească o carte de mai multe ori?!? Oricum, foarte puțini...

            Deci, o carte, este ceva de unică folosință (afară de cazul cărților tehnice). ”De unică folosință”... La bicicletă poți repeta un procedeu la fiecare ”spectacol”, la chitară poți cânta o melodie de nenumărate ori... Cu cartea, ai lansat-o, succes sau rateu, ”rulează” o singură dată... Pe o anumită ”lojă” de public...

            Da, și aici depinzi de public... Dar, după cum am subliniat, ”doar odată”... Un public care va depinde de ”orientarea culturală” a lucrării tale, de ”structură”, de statusul avut la momentul parcurgerii cărții tale, bla, bla, bla... Un public ”mai mare”, sau mai mic...

            În comparație, care ar fi nivelul de pregătire ”culturală” al publicului pentru a savura salturile tale cu bicicleta?!? Sau al celui care îți ascultă muzica?!? Gândește-te la ce te expui! Fă totul, de la început, așa cum se cuvine... Joacă ceea ce ar fi cartea ta, ca și cum ar fi totul... Implică-te complet! Dă totul din start, înainte de a putea afirma ”Am scris-o!”!

            Deci, numitorul comun, indiferent de ceea ce am expus până acum, de comentarii, de ”etc”, de ”bla, bla”, este produsul final, în cazul nostru cartea... ”Cum se scrie o carte.” este titlul ales de mine pentru a vă ajuta să nu ”călcați în...” toate greșelile mele, pe parcursul a mai mult de 30 de ani de tentative, căutări, reușite, nereușite, etc.

            Nu uitați, prin ”produsul final”, cartea, eu înțeleg suma eforturilor de la inițierea scrierii până la epuizarea ei din rafturile bibliotecilor sau din indexările platformelor de distribuție... Tot ansamblul... Pentru că, dacă ați omis o singură etapă, ați pierdut... Indiferent dacă ați scris cartea ”mileniului”...

Dorin, Merticaru - 30.09.2020