Oferta de carte Dorin M

GLOSAR DE TERMENI ECONOMICI
Litera F
Catre pagina principala...Catre paginile de studiu - To Study...Catre paginile de distractie - To Entertain...Catre paginile de lucru - To Work...Catre paginile de afaceri - To Affair Catre meniul Lex Dictionar...Buton legislatie

 
A
 
C
 
E
 
G
 
I
 
K
 
M
 
O
 
Q
 
S
 
U
 
X
 
Y
 
 
   
B
 
D
 
F
 
H
 
J
 
L
 
N
 
P
 
R
 
T
 
V
 
Z
 
W
 



Dimensiune fişier: 0,25 M; Imprimare: 17 pag. A4
        Termenii şi expresiile din această documentaţie sunt în ordine alfabetică. Pentru căutare rapidă puteţi folosi facilitatea browserului de căutare (Ctrl + F).

            F
|Partea 1 - Fabrica - Fixitate|

Fizic – Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare; care aparţine simţurilor; aspectul exterior al unei persoane; care aparţine materiei, privitor la materie; material; concret; ştiinţă fundamentală din ciclul ştiinţelor naturii, care studiază proprietăţile şi structura materiei; formele mişcării ei şi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum şi transformările reciproce ale acestor forme de mişcare; manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe; care aparţine fizicii, privitor la fizică.

Fizician – Persoană care se ocupă cu studiul fizicii; specialist în fizică.

Fiziolog – Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist.

Fiziologic – Care aparţine fiziologiei, privitor la fiziologie.

Fiziologie – Ramură a biologiei care studiază funcţiile organismului viu (animal sau vegetal); manual care cuprinde elementele acestei ştiinţe.

Fiziologist – Fiziolog.

Fizionomie – Totalitatea trăsăturilor feţei cuiva care determină expresia ei particulară; chip; caracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei epoci, a unei colectivităţi umane etc.).

Fizionomist – Persoană care are (sau pretinde că are) însuşirea de a cunoaşte caracterul oamenilor după trăsăturile feţei lor.

Fiziopatologic – Care aparţine fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie.

Fiziopatologie – Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor.

Fizioterapie – Metodă de tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.).

Flagrant – Care sare în ochi; izbitor, evident

Flagrant delict – Infracţiune ce se descoperă în momentul săvârşirii ei sau îndată după consumarea ei (uneori înainte ca efectele lor să se fi consumat.

Flanc – Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formaţii sau a unui dispozitiv de luptă; fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă şi şold; fiecare dintre cele două porţiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.; foaie de carton, de celuloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matriţelor; nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.

Flanca – A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unităţi militare; a ataca dintr-o parte; a însoţi pe cineva (pentru a-l păzi); a mărgini lateral, a mărgini de o parte şi de alta.

Flancare – Acţiunea de a flanca şi rezultatul ei; încadrare pe flancuri.

Flanşă – Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin şuruburi, cu o altă piesă; piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă în prelungire sau de ramificaţie a unor piese, conducte etc.

Flat – Fără calculul dobânzilor.

Flăcău – Tânăr neînsurat; fecior, june.

Flexibil – Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia uşor (şi de a-şi reveni la forma iniţială); elastic, mlădios; care are flexiune; flexionar.

Flexibilitate – Calitate, însuşirea a ceea ce este flexibil.

Flexiona – A se încovoia, a se îndoi.

Flexionar – Care se îndoaie, care se încovoaie; care are flexiune, flexibil.

Flexiune – Încovoiere, îndoire; mlădiere; mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa.

Flexible trust – Fond de plasament la care managerii dispun de o mare libertate de manevră în plasarea capitalurilor disponibile (în acest fel se poate structura portofoliul în funcţie de conjunctură).

Flotant – Termen ce desemnează un titlu pe care un investitor nu are intenţia să-l păstreze sau pe care l-a cumpărat în scop speculativ.

Floare – Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată; orice plantă (erbacee) care face flori colorate; desen, broderie, cusătură în formă de floare; strat de mucegai care se formează pe suprafaţa vinului, a laptelui acru, etc.; extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat; partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă.

Floral – Care ţine de floare, privitor la floare; care înfăţişează o floare, în formă de floare.

Florar – Persoană care cultivă sau vinde flori; numele popular al lunii mai; instrument confecţionat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane.

Floră – Totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu.

Florărie – Magazin de desfacere a florilor; grădină sau seră unde se cultivă flori (în scopuri comerciale).

Floricol – Referitor la floricultură; care are flori; care trăieşte pe flori.

Floricultură – Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale.

Florifer – Care produce flori.

Flota – A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc pe suprafaţa unui lichid; a şovăi, a ezita; a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu o altă monedă (despre monede).

Flotabil – Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; care permite deplasarea plutelor.

Flotabilitate – Însuşire a unui corp de a pluti la suprafaţa unui lichid sau la o anumită adâncime; raportul dintre volumul părţii nescufundate şi volumul total al unui corp plutitor; proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotaţie.

Flotant – Care pluteşte, plutitor; corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor; care este în trecere printr-o localitate, fără să locuiască permanent acolo; nestabil.

Flotare – Acţiunea de a flota şi rezultatul ei; regim al cursurilor flotante; trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea ţesăturilor ornamentale; fiecare dintre mişcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat şi coborât prin extensiunea şi îndoirea braţelor aflate cu palmele pe sol; flotaţie.

Flotare controlată – Regim al cursurilor flotante în care băncile centrale intervin pe piaţă (sunt obligate să intervină) din motive de politică economică naţională.

Flotare pură – Regim al cursurilor flotante în care băncile centrale renunţă la orice intervenţie pe pieţele de schimb.

Flotaţie – Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor de steril.

Flotă – Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat, ale unei persoane, etc.; totalitatea marilor unităţi navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică; soluţie sau suspensie de coloranţi sau de alte substanţe chimice, folosită în operaţiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.); bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se ţin nemişcate un timp îndelungat după ce au parcurs şirurile de bazine de pretăbăcire.

Flotilă – Unitate de nave militare care acţionează pe fluvii şi pe lacuri, uneori şi pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală; unitate de aviaţie militară sau civilă.

Flotor – Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor; dispozitiv etanş şi umplut cu aer care asigură plutirea unui obiect (avion, doc, etc.).

Fluctua – A fi schimbător; a oscila, a varia.

Fluctuant – Care are fluctuaţii; schimbător, nestatornic; nesigur, nehotărât, ezitant.

Fluctuare – Acţiunea de a fluctua şi rezultatul ei; fluctuaţie.

Fluctuaţie – Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul.

Fluent – Curgător, limpede.

Fluenţă – Însuşirea de a fi fluent.

Fluid – Cu coeziune slabă între molecule; corp lichid sau gazos care îşi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici; suflu, impuls, curent; emanaţie.

Fluidifiant – Substanţă care micşorează vâscozitatea unui lichid vâscos cu care se amestecă.

Fluidifica – A mări fluiditatea unui corp; a face ca un corp să devină fluid.

Fluidificare – faptul de a fluidifica.

Fluiditate – Stare, însuşire a ceea ce este fluid, curgător; schimbare, curgere; posibilitate de a se mlădia; flexibilitate, mlădiere.

Fluidiza – A efectua o fluidizare.

Fluidizare – Acţiunea de a fluidiza şi rezultatul ei; procedeu industrial de trecere forţată a unui fluid printr-un strat de pulbere cu o viteză convenabilă pentru a aduce sistemul solid-fluid într-o stare pseudolichidă cu proprietăţi asemănătoare lichidelor.

Fluturaş – Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să prezinte, să înlocuiască, să rectifice sau să completeze ceva (fluturaş de salariu).

Fluvial – Care aparţine unui fluviu, privitor la un fluviu; care se face pe un fluviu.

Fluviometru – Aparat cu care se măsoară variaţiile de nivel ale apei unui fluviu.

Fluviu – Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau oceane; şuvoi, debit mare.

Flux – Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influenţa mişcării de rotaţie a pământului şi a atracţiei lunii şi a soarelui; revărsare puternică, şuvoi; val, năvală; curent de particule.

Flux de căldură – Energie termică transferată dintr-o suprafaţă dată în unitatea de timp.

Flux electric – Produsul dintre inducţia electrică şi aria suprafeţei perpendiculare pe ea pe care o străbate.

Flux luminos – Cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp.

Flux magnetic – Produsul dintre inducţia magnetică şi aria suprafeţei perpendiculare pe ea pe care o străbate.

Flux tehnologic – Circulaţia continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea etapelor/ operaţiilor dintr-un proces tehnologic.

Fluxuri brute de capital – Varietate a fluxurilor de capital ce dă expresie totalului resurselor financiare care intră în una sau mai multe ţări.

Fluxuri de capital – Expresie utilizată pentru a desemna în mod generic mişcările de capital.

Fluxuri de trezorerie – Intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar (IAS 7.6).

FMI (Fondul Monetar Internaţional) – Organism internaţional înfiinţat în 1944 la Bretton Woods şi al cărui sediu se află la Washington. Are ca obiectiv dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul financiar, acordă linii de credit şi administrează sistemul DST.

Foaie cu cupoane – Foaie ataşată la un titlu.

FOB – Din punct de vedere INCOTERMS, free on board, franco la bord, port de încărcare convenit. Îndeplinirea de către vânzător a obligaţiei de livrare are loc numai în momentul când marfa a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit. Pe cale de consecinţă, din acel moment, toate costurile şi riscurile de pierdere sau de avariere a mărfii rămân în sarcina cumpărătorului. Întotdeauna livrarea sub condiţie FOB presupune în sarcina vânzătorului şi obligaţia de vămuire a mărfii pentru export. La fel ca şi livrarea sub condiţie FAS, şi livrarea sub condiţie FOB este compatibilă numai cu vânzarea care implică fie un transport maritim fie un  transport fluvial de marfă.

Din punct de vedere RAFTD, Named inland carrier at named inland point of departure. Formula corespunde condiţie franco vagon sau franco camion din INCOTERMS şi dă expresie regulii conform căreia preţul se stabileşte ţinându-se seama de punctul de încărcare intern, iar vânzătorului îi revine obligaţia să încarce mărfurile în vagoane, camioane, şlepuri, avioane sau alte vehicule precizate în contracte.

Foc – Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; materie în curs de ardere; arderea din vatră, cuptor, sobă, etc. făcută pentru degajare de căldură; lumină roşiatică, asemănătoare cu flăcările; strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal preţios, etc.); dispozitiv de ardere cu o lampă; incendiu; împuşcătură, salvă, tir; luptă, război; lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigaţia pe apă; entuziasm, avânt, înflăcărare; agilitate, vioiciune, neastâmpăr; durere, chin, jale, necaz; nenorocire, pacoste, urgie; pânză triunghiulară susţinută la bompres la prora unei nave.

Focal .- Privitor la focarul lentilelor sau al oglinzilor.

Focaliza – A face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.

Focalizare – Acţiunea de a focaliza şi rezultatul ei.

Focar – Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut razele paralele; parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalaţiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului; izvor, sediu principal, punct de concentrare şi de răspândire (a unor acţiuni, idei, sentimente, etc.); loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecţii; loc murdar, neîngrijit; fochist.

Fochist – Muncitor calificat care asigură arderea combustibililor într-un focar.

Folclor – Totalitatea creaţiilor artistice, literare, muzicale, plastice, etc. a obiceiurilor şi a tradiţiilor populare ale unei ţări sau ale unei regiuni; ştiinţă care se ocupă cu creaţiile artistice, obiceiurile şi tradiţiile populare.

Folcloric – Care aparţine folclorului, privitor la folclor; folcloristic.

Folclorist – Persoană care se ocupă cu culegerea şi cu studierea materialului folcloric; specialist în folcloristică.

Folcloristic – Folcloric; ştiinţă care se ocupă cu studiul sistematic al folclorului.

Folio – Format de hârtie sau de carte obţinut prin îndoirea colii de hârtie (format A4) o singură dată (obţinându-se format B5); filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură faţă sau pe ambele feţe.

Follow-on – “Urmează în continuare”; parte succesivă a unei campanii publicitare, care completează fazele precedente, completare teaser.

Follow-Up – “Urmează alături”; continuarea unei campanii publicitare care pune în evidenţă aspecte noi ale comunicării cu clientul consolidând această comunicare.

Folos – Câştig moral sau material; avantaj, profit, hazna, folosinţă.

Folosi – A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuinţa; a fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi; a avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva).

Folosinţă – Drept de folosinţă; dreptul de a folosi un bun; folos.

Folosire – Acţiunea de a (se) folosi şi rezultatul ei; întrebuinţare.

Folosirea emblemei cruci roşii în timpul operaţiunilor militare – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României şi constă în folosirea fără drept pe timp de război şi în legătură cu operaţiile militare a emblemei ori denumirii de „Crucea Roşie” sau a celor similare acesteia (art. 351 C.Pen.).

Folosirea instrumentelor oficiale false – Infracţiune ce face parte din categoria infracţiunilor de fals şi constă în folosirea instrumentelor false precizate de lege; este asimilată acestei infracţiuni şi folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema ţării (art. 287 C.Pen.).

Folosirea limbii oficiale în procesul penal – Principiu (regulă) de bază a procesului penal, legea precizând că în timpul procesului penal se foloseşte limba română, regulă precizată de Constituţie, care arată că procedura judiciară se desfăşoară în limba română (art. 7 C.Proc.Pen.).

Folositor – care aduce folos, care este de folos, care serveşte unui scop (bun); util.

Folosul infracţiunii – Câştigul material, profitul, avantajul pe care îl obţine făptuitorul prin săvârşirea unei infracţiuni.

Fond – Totalitatea trăsăturilor esenţiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv); culoare de bază a unui tablou, a unei ţesături, etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp; desen executat pe un suport opac, care serveşte drept decor în desfăşurarea desenelor animate; ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafaţa hârtiei, folosite la tipărirea acţiunilor şi a altor hârtii de valoare; nume dat unor probe sportive care se desfăşoară pe distanţe mari şi care necesită o deosebită rezistenţă fizică; radiaţie greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezenţa căreia se efectuează o experienţă sau o măsurare; valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop; totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii.

Fond aservit – Fond/ imobil, etc. asupra căruia se exercită/ grevează o servitute.

Fond comercial – Beneficii economice viitoare ce provin din active care nu pot fi identificate individual ţi recunoscute separat (IFRS 3.A).

Fond de acumulare – Parte a unui venit folosită pentru acumulare.

Fond de garantare a pensiilor – Fondul înfiinţat din contribuţii ale administratorilor şi ale furnizorilor de pensii, având scopul de a proteja drepturile participanţilor şi beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii administrate privat, reglementat şi supravegheat de Comisie (L 411/ 2004).

Fond de investiţii – Organism de plasament colectiv fără personalitate juridică (L 297/ 2004).

Tip de investiţie operat de o societate de investiţii care acumulează fonduri de la acţionari şi îi investeşte într-un portofoliu de acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri derivate. Aceste fonduri de investiţii oferă investitorilor avantajele unui portofoliu diversificat şi a unui management profesional. Pentru aceste servicii se percepe un comision de administrare. Fiecare fond are propriile obiective investiţionale şi strategii.

Fond de pensii – Fond constituit de o firmă, uniune sindicală sau de o instituţie guvernamentală în scopul plăţii drepturilor de pensie ale membrilor fondului; plasează sume mari de bani pe piaţa titlurilor financiare având calitatea de investitor instituţional (pension fund).

Fond de pensii administrat privat – Denumit şi fond de pensii, reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi cu dispoziţiile legislative în vigoare (L 411/ 2004).

Fond de plasament colectiv – Portofoliu de titluri financiare care aparţine în indiviziune unui grup de investitori.

Fond de rezervă – Fondul prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor locale (L 273/ 2006).

Fond de rezervă liber lucrat – Totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia (L 32/ 2000).

Fond de risc – Fondul constituit în afara bugetului local de către autorităţile administraţiei publice locale din comisioanele suportate de beneficiarii împrumuturilor garantate de aceste autorităţi şi din alte surse, destinat acoperirii riscurilor financiare care decurg din garantarea împrumuturilor respective (L 273/ 2006).

Fondul constituit de ministerul economiei şi finanţelor şi la nivelul unităţii administrativ teritoriale de către autorităţile administraţiei publice locale, din comisioanele încasate de la subîmprumutaţi/ garantaţi de guvern, respectiv de la garantaţii de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din alte surse prevăzute de lege (OUG 64/ 2007).

Fond de rulment – Partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului local, care se constituie la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale şi se utilizează potrivit prevederilor legale (L 273/ 2006).

Fond de salarii – Totalitatea sumelor brute cuvenite lunar (şi, după caz, trimestrial ori anual), ca drepturi salariale, persoanelor fizice încadrate în temeiul unui contract individual de muncă din partea unuia şi aceluiaşi angajator (HG 738/ 1995).

Fond deschis de investiţii – Organism de plasament colectiv în valori mobiliare, fără personalitate juridică, ale cărei unităţi de fond fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări continue (L 297/ 2004).

Fond dominant – Fond titular al unui drept de servitute, imobil în favoarea căruia s-a constituit o servitute.

Fond forestier – Totalitatea pădurilor şi terenurilor afectate împăduririlor sau care servesc administrării forestiere.

Fond funciar – Expresie ce desemnează terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte şi care sunt considerate, împreună, ca formând un tot unitar; totalitatea suprafeţelor de teren aflate între graniţele unei ţări, unei unităţi administrativ-teritoriale sau unei unităţi agricole.

Fond imobiliar – Fond de plasament în valori imobiliare, adică imobile şi terenuri girate conform principiului repartiţiei geografice echilibrate a patrimoniului.

Fond locativ de stat – Expresie prin care este desemnată totalitatea suprafeţei locative aflată în domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

Fond mutual – Fond constituit prin colectarea banilor de la participanţi (investitori) de către o societate de investiţii, care îi plasează ca fond colectiv pe piaţa titlurilor financiare, eliberând investitorilor titluri la acel fond,  oferă avantajele diversificării portofoliului ceea ce înseamnă reducerea riscului, şi managementul profesional al fondurilor (mutual fund).

Fond naţional de date privind gospodărirea apelor – Totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice şi hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor, organizate astfel încât să asigure un dialog eficient cu folosinţele de apă (Cod bune practici fermă 2006).

Fond piscicol – Fauna şi flora acvatică în bazinele piscicole.

Fondator – Persoană care fundează ceva; întemeietor, ctitor; persoana fizică sau juridică ce, prin manifestarea unilaterală de voinţă, constituie o fundaţie în vederea realizării unui scop nepatrimonial, ideal, de interes obştesc (la constituirea fundaţiei, fondatorul trebuie să creeze un patrimoniu care să fie suficient realizării scopului urmărit şi, totodată, să arate mijloacele pentru creşterea acelui patrimoniu pe parcursul existenţei fundaţiei).

Fondul european de cooperare – Organism care are drept scop aplicarea în practică a măsurilor monetare în cadrul Sistemului monetar european.

Fondul funciar al României – Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlu pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (Legea nr. 18/ 1991).

Fondul pentru mediu – Instrument economico-financiar gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu, destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului (L 220/ 2008).

Fonduri – Capitaluri; capitaluri destinate unei anumite utilizări; fonduri de plasament; fonduri ale statului (împrumuturi ale statului).

Fonduri băneşti – Elemente de patrimoniu al societăţilor comerciale având regim juridic special, care sunt păstrate ca disponibilităţi băneşti în mod obligatoriu, în cont deschis pe seama societăţii, la banca comercială cu care societatea lucrează.

Fonduri comunitare – Sunt sume provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană (OG 79/ 2003).

Fonduri de plasament în valori – Fonduri de plasament investite în valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni).

Fonduri de plasament mixte – Fonduri de plasament investite atât în valori mobiliare cât şi în valori imobiliare.

Fonduri deschise – Fonduri de plasament care pot emite în mod constant titluri (părţi) noi.

Fonduri federale – Formă de plasament pe piaţa monetară utilizată de băncile comerciale pentru echilibrarea zilnică a lichidităţilor (aceste fonduri negociază excedentul de lichidităţi cu Sistemul Federal de Rezerve – FRS).

Fonduri fixe – Grupă distinctă de bunuri din patrimoniul agenţilor economici ce cuprind mijloacele de muncă (utilaje, agregate, instalaţii) care, având o durată de utilizare mai mare decât durata unui singur proces de producţie, îşi transferă valoarea treptat în noile produse, precum şi bunurile aflate în dotarea instituţiilor bugetare destinate să servească activităţii acestora o anumită perioadă de timp, precum calculatoare, mijloace de transport, mobilier, etc.

Fonduri închise – Fonduri de plasament care au încheiat emisiunea de titluri (părţi).

Fonduri mutuale – Active reunite de investitori ca urmare a unui apel public în scopul realizării de plasamente colective de capitaluri şi girate de conducerea fondurilor în contul investitorilor aplicând principiul repartizării riscurilor. Drepturile investitorilor sunt incluse în titluri fără valoare nominală numite părţi. Există fonduri de plasament în valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) şi imobiliare.

Fonduri proprii – Totalul capitalurilor aparţinând întreprinderii şi care nu sunt împrumutate.

Fondurile de care dispun instituţiile de credit, a căror metodologie de calcul este stabilită de Banca Naţională a României prin reglementări (L 58/ 1998).

Fonduri publice – Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, fondurile provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice şi din fonduri externe nerambursabile (L 672/ 2002).

Sume alocate din bugetele prevăzut de lege privind finanţele publice (OMMFPS 2170/ 2010).

Fonduri publice locale – Sumele alocate din bugete, precum şi cele gestionate în afara bugetului local (L 273/ 2006).

Fonduri speciale – Venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc şi destinaţiile acestora  (L 500/ 2002).

Fonic – Constituit din sunete; privitor la sunete; sonor.

Fonotecă – Colecţie de înregistrări sonore pe diverse suporturi de stocare a informaţiei, care se foloseşte în diverse scopuri, în special în producţiile artistice.

Fontă – Aliaj de fier cu carbon şi alte elemente, produs în furnale înalte, tuci.

For – Autoritate, instanţă, organ de stat; loc unde se concentrează viaţa social-politică, religioasă şi economică.

Fora – A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanţe minerale utile etc.

Forabil – Care poate fi forat (uşor); care poate fi dislocat prin foraj.

Forabilitate – Proprietate a rocilor de a fi uşor dislocate prin forare.

Foraj – Ansamblul operaţiunilor care se efectuează pentru a construi o sondă; forare; ansamblul operaţiilor de fărâmare sau de aşchiere a rocilor din pragul găurii de sondă, care se execută în vederea adâncirii acesteia; gaură de sondă.

Foramen – Gaură, orificiu de dimensiuni foarte mici.

Forare – Acţiunea de a fora şi rezultatul ei; operaţie de săpare a găurilor de sondă şi a celor de mină; foraj.

Forestier – Privitor la păduri; de pădure; în legătură cu exploatările de păduri; silvic.

Forex – “Acoperire”, Când un investitor deschide un cont la un broker, el trebuie să depună o sumă iniţială, ce reprezintă fondul de investiţie. De fiecare dată când un trader execută un ordin, o anumită cotă, prevăzută contractual de comun acord, din balanţa contului va fi folosită pentru tranzacţie. Această sumă va fi folosită pentru eventualele acoperiri ale pierderilor posibile.

Forfeca – A tăia în bucăţi cu foarfecele sau cu un alt obiect tăios; a cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă; a critica aspru, a mustra cu severitate; a bate; a vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni.

Forfecare – Acţiunea de a forfeca şi rezultatul ei; forfecătură; solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore, etc. prin acţiunea unei forţe opuse care acţionează transversal.

Forfecătură – Forfecare; muştruluială, bătaie.

Forfet – Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiţii sportive, fapt care atrage după sine penalizarea.

Forfetar – Termen ce determină impozitele, tarifele sau preţurile stabilite în mod global şi invariabil; tarife, taxe, impozite etc. care sunt dinainte stabilite la o sumă globală şi invariabilă.

Forja – A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

Forjabil – Metale sau aliaje care pot fi forjate.

Forjabilitate – Proprietate a unui metal sau a unui aliaj metalic de a se deforma plastic la cald sau la rece sub acţiunea unor forţe de lovire (ciocan) sau la presare.

Forjar – Muncitor calificat care lucrează la forjare.

Forjare – Acţiunea de a forja şi rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor.

Forjat – Metal sau aliaj lucrat prin forjare.

Forjă – Instalaţie fixă, simplă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald; cantitate de metal care se încălzeşte dintr-o dată la forjă; forjerie.

Forjerie – Atelier în care se execută operaţii de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă.

Forjor – Muncitor care lucrează la forjă; fierar.

Forma – A da fiinţă şi formă unui lucru; a face; a lua fiinţă, a lua naştere; a educa, a creşte; a alcătui, a compune; a constitui, a reprezenta; a confecţiona forme de turnătorie, a îndeplini operaţia de formare.

Forma actului juridic civil – Expresie prin care se desemnează modul de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret (forma actului juridic civil este utilizată, în terminologia juridică cu o dublă semnificaţie: stricto sensu se desemnează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice, care este chintesenţa actului juridic civil (în această accepţie, este guvernată de principiul consensualismului) şi, lato sensu, desemnează trei cerinţe de formă, şi anume a. forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului juridic (forma ad validatem), b. forma cerută pentru probarea actului juridic (forma ad probationem) şi c. forma cerută pentru opozabilitatea actului faţă de alte persoane, terţi).

Forma de salarizare – Modalitate de evaluare şi de determinare a muncii salariaţilor şi, în consecinţă, a salariului cuvenit acestora.

Forma procesului penal – Condiţie prevăzută de legea procesuală penală, pe care trebuie să o îndeplinească procesul verbal ca mijloc de probă, pentru a fi valabil.

Formal – Privitor la formă, care ţine de formă, de aparenţă, în aparenţă; formulat precis; categoric, expres; pătruns de formalism; făcut de formă; unele acte juridice care necesită anumite forme pentru a fi socotite legale şi valabile; solemn.

Formalism – Orientare care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului; principiu şi, totodată, sistem juridic, conform căruia validitatea actelor juridice este condiţionată de exprimarea voinţei juridice a părţilor în forma solemnă; atitudine nejustă în activitate, caracterizată prin respectarea strictă a formalităţilor în dauna fondului problemelor; atitudine conformistă, exagerat de protocolară.

Formalism juridic – Caracteristica unor acte juridice de a produce efecte cu condiţia ca acestea să îmbrace anumite forme scrise sau orale.

Formalist – Persoană care dă dovadă de formalism; persoană a cărei activitate este pătrunsă de formalism; persoană care adoptă în relaţiile sale o atitudine de politeţe protocolară, ceremonioasă, exagerată şi deseori nesinceră.

Formalitate – Condiţie de formă prescrisă de lege pentru ca un act juridic să fie variabil şi opozabil terţelor persoane; cerinţă impusă de regulile de politeţe.

Formaliza – A realiza o formalizare; a se supăra, a se simţi jignit de nerespectarea unor reguli (deseori neînsemnate) de politeţe.

Formalizare – Acţiunea de a (se) formaliza şi rezultatul ei; procedeu prin care se dau regulile de formare a enunţurilor şi de derivare a lor unele de altele; supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (deseori neînsemnate) de politeţe.

Formar – Lucrător calificat care confecţionează forme de turnătorie; formator

Formare – Acţiunea de a (se) forma şi rezultatul ei; formaţie; pregătire, instruire, educare; creare; operaţie de confecţionare şi de asamblare a părţilor constitutive şi a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie.

Format – Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma şi mărimea unui corp plat; dimensiune; totalitatea dimensiunilor unui corp tipărit în funcţie de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zaţului tipografic pe o pagină; instruit, educat, pregătit; maturizat, matur.

Formator – Muncitor calificat care confecţionează forme de turnătorie; formar.

Formator de piaţă – Societate de valori mobiliare autorizată de CNVM şi înregistrată la ANSVM care acţionează în mod continuu pe piaţă pentru a tranzacţiona pe cont propriu în calitate de dealer şi oferă cotaţii ferme pentru vânzarea şi cumpărarea unei anumite valori, angajând propriul capital, la preţurile afişate (market maker).

Formaţie – Alcătuire, întocmire, organizare, constituire; strat de roci caracterizat prin anumite particularităţi ale constituţiei şi care s-au format în anumite condiţii geologice dintr-o anumită perioadă de timp; fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marş sau luptă; ansamblu, echipă; componenţa unei echipe sportive, echipă; modul de dispunere (în linie sau în coloană) a unui grup de sportivi; combinaţie de cifre, de figuri sau de poziţii la unele jocuri.

Formaţiune – Formaţie.

Formă – Aspectul exterior al unui act juridic; categorie care desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces; aspectul unei figuri care nu ţine seama de mărimea ei; înfăţişare, aspect (extern), contur, siluetă; stare de maximă capacitate de efort a organismului, obţinută prin antrenament, disciplină, viaţă sportivă etc.; totalitatea mijloacelor de exprimare a conţinutului unei opere; totalitatea mijloacelor de expresie care contribuie la redarea conţinutului de idei şi de sentimente ale unei opere; fel, chip, mod; mod de organizare, de conducere politică, socială etc., dispoziţie de procedură (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătoreşti); vas, tipar, model care serveşte pentru a da unor materiale o anumită înfăţişare în care se toarnă un material şi care reprezintă negativul obiectului obţinut prin turnare; pagină de zaţ tipografic completată de jur împrejur cu material de albitură şi închisă într-o ramă metalică, gata pentru a fi introdusă în maşina de tipar.

Formă de guvernământ – Mod de organizare şi de funcţionare a conducerii statului.

Formă de relief – Neregularitate a scoarţei pământului, rezultat al interacţiunii agenţilor geografici interni şi externi.

Formele infracţiunii – Concept folosit de ştiinţa dreptului penal prin care se înţeleg formele pe care le poate îmbrăca infracţiunea în raport cu fazele externe de desfăşurare a activităţii infracţionale. Formele infracţiunii sunt: forma actelor preparatorii, forma tentativei (corespunde fazei actelor de executare), forma infracţiunii consumate şi infracţiunii epuizate (corespund fazei urmărilor).

Formele vinovăţiei – Reprezintă formele pe care le poate îmbrăca vinovăţia în săvârşirea unei infracţiuni, respectiv intenţia, culpa şi preterintenţia. Legea prevede  că vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

Formidabil – Care uimeşte prin însuşiri neobişnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal.

Formula – A da o formă precisă unei gândiri, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte.

Formular – Imprimat cu diverse redactări care se completează în vederea întocmirii unui act, a unui tabel,  etc.; broşură sau volum care cuprinde formulele uzuale dintr-o ramură a unei ştiinţe; culegere de formule.

Formulare – Acţiunea de a formula şi rezultatul ei.

Formulă – Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generată şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi, etc. (care se poate aplica mai multor situaţii particulare); frază tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă, etc.; relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt; expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe; parolă, mijloc, soluţie.

Formulă de politeţe – Formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei peroane.

Formulă empirică – Formulă obţinută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic.

Formulă executorie – Ordin de executare pus pe o hotărâre judiciară pentru a fi aplicată; menţiune pe care organele jurisdicţionale sau alte organe competente le pun pe o hotărâre sau pe orice titlu în vederea punerii acestora în executare silită.

Fort – Lucrare de fortificaţie construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri şi care este menită să apere un centru important sau o linie strategică.

Fortăreaţă – Loc sau cetate puternic întărite printr-un sistem de fortificaţii, pregătite pentru apărarea circulară îndelungată în caz de asediu şi dotate cu o garnizoană permanentă.

Forţă de muncă – Persoanele care au împlinit 16 ani şi sunt angajate sau în căutarea unui loc de muncă.

Forţa majoră – Eveniment de forţă majoră; împrejurare neprevăzută şi de neînlăturat, care face imposibilă executarea unei obligaţii, având ca efect exonerarea de răspundere a debitorului; clauza în contractele de societate sau în contractele de livrare sau de prestări servicii încheiate între două sau mai multe părţi; situaţie de fapt neprevăzut şi de neînlăturat care pune pe debitor în imposibilitatea de a-şi duce la îndeplinire obligaţia sau determină o persoană să facă ceva împotriva legii; cauză străină neimputabilă debitorului, constând într-un fenomen natural sau social exterior, extraordinar sau de nebiruit, a cărui intervenţie exclude în întregime angajarea răspunderii civile dacă producerea prejudiciului a fost determinată exclusiv de această împrejurare.

Forţa obligatorie a contractului – Principiu fundamental al dreptului civil potrivit căruia contractul încheiat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii trebuie executat în deplină conformitate cu conţinutul sau prevederile lui, impunându-se atât respectului părţilor (şi după caz, succesorilor lor în drepturi), cât şi instanţei de judecată şi celorlalte organe chemate să contribuie la asigurarea executării lor, la nevoie, chiar pe cale silită, prin forţa de constrângere a statului.

Forte – Tare, puternic; cu sonoritate intensă, puternică; tare.

Fortifiant – Întăritor, tonic.

Fortifica – A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oţeli; a întări un loc prin lucrări de fortificaţie.

Fortificare – Acţiunea de a (se) fortifica şi rezultatul ei.

Fortificat – Cu organismul întărit; întărit printr-un sistem de fortificaţie.

Fortificaţie – Construcţie militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra pe luptători şui a înlesni acţiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de luptă proprii.

Fortuit – Caz fortuit; venit pe neaşteptate; neprevăzut, inopinat, întâmplător.

Forţa – A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga; a-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort; a mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare, etc. deteriorându-se prin nepricepere, nerăbdare, intenţii frauduloase, etc.; a sfărâma, a sparge; a supune la un efort prea mare o maşină, un animal, etc.; a trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic.

Forţare – Acţiunea de a (se) forţa şi rezultatul ei; silire, spargere, stricare.

Forţat – Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere; realizat printr-o acţiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăţi; deschis cu forţa; silit, nenatural, nefiresc, artificial, fals.

Forţă – Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie; tărie, putere; energie (morală); aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva; persoană înzestrată cu putere şi cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate; grup, organizaţie politică sau clasă socială care se manifestă ca un element social şi politic activ; totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată; acţiune care, exercitată de către un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mişcare sau îl deformează; acţiune mecanică care schimbă starea de mişcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acţiune; energie; putere de constrângere, violenţă.

Forţă de muncă – Capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale care există în organismul omului şi pe care el le pune în funcţiune atunci când îndeplineşte o activitate; totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă.

Forţă de tracţiune – Forţă exercitată de un vehicul motor asupra unei maşini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.

Forţă majoră – Forţă superioară, incontrolabilă; situaţie în care cineva nu poate acţiona sau proceda aşa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare.

Forţă motoare – Energie folosită pentru punerea în mişcare a lucrurilor/ corpurilor.

Forţă vie – Termen prin care se defineşte în mod obişnuit pe câmpul de luptă personalul militar.

Forţe militare – Subunităţile, unităţile, marile unităţi şi formaţiile care intră în compunerea forţelor armate.

Forward – Vezi contract forward.

Fosă – Cavitate puţin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafaţa unei structuri anatomice; spaţiu aflat în avanscena unui teatru sau în faţa acesteia, destinat de obicei orchestrei.

Fosil – Rest sau urnă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservate între straturile pământului; bătrân (cu idei şi atitudini învechite); care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului.

Fosiliza – A se transforma în fosilă.

Fosilizare – Acţiunea de a se fosiliza şi rezultatul ei, ansamblu de fenomene fizice, chimice şi biologice care intervin după moartea unui organism şi care fac posibilă conservarea lui în straturile geologice.

Fotocopie – Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme, etc.

Fotograf – Persoană care se ocupă cu fotografierea; specialist în tehnica fotografică.

Fotografia – A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj, etc. pe un suport specializat cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie.

Fotografiat – Faptul de a fotografia; reprodus prin procedee fotografice, a cărui imagine a fost fixată prin fotografie.

Fotografic – Care ţine de fotografie, privitor la fotografie; care serveşte pentru a fotografia; obţinut pe cale fotografică.

Fotografie – Imagine pozitivă a unei fiinţe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe un suport specializat şi obţinută prin  fotografiere; tehnica fotografierii.

Fotografiere – Acţiunea de a fotografia şi rezultatul ei.

Fotosensibil – Care este sensibil la lumină.

Fotosensibilitate – Sensibilitate la lumină; sensibilitate mare a organismului, în special a pielii, faţă de radiaţiile luminoase.

Fotosensibilizare – Apariţie a unei sensibilităţi deosebite faţă de acţiunea radiaţiilor luminoase şi ultraviolete, determinată de unele substanţe.

FRA – Contract prin care o bancă şi o întreprindere garantează o dobândă aplicabilă la o sumă determinată pe o perioadă fixă. Această operaţiune nu angajează nici o mişcare de capitaluri. Nu sunt contracte standardizate şi nu se negociază pe piaţa interbancară.

Fractura – A(-şi) frânge, a(-şi) rupe un os, un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură.

Fracturat – Rupt, frânt.

Fractură – Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, a unui membru al corpului; suprafaţă neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Fracţie – Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi; raport a două expresii matematice.

Fracţiona – A împărţi un întreg în mai multe părţi, a reduce în fracţiuni, a divide, a transforma unul sau mai mulţi întregi în factori.

Fracţionar – Care conţine o fracţie sau se compune din fracţii; care are forma unei fracţii.

Fracţionare – Acţiunea de a fracţiona; separare a unor componenţi dintr-un lichid sau dintr-o substanţă gazoasă prin distilare fracţionată, cristalizare fracţionată etc.; procedeu de producţie a unei aeronave din subansambluri şi ansambluri parţiale.

Fracţionat – Divizat în fracţiuni; îmbucătăţit.

Fracţiune – Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment; grupare de membri în cadrul unui partid politic, care îşi organizează un centru conducător, îşi stabileşte om platformă în contradicţie cu linia politică a partidului şi o disciplină proprie şi care luptă împotriva membrilor majorităţii acelui partid; grup format din reprezentanţii unui partid politic în parlament, senat, etc.; porţiune din lichidul obţinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porţiune solidă obţinută prin cristalizare fracţionată într-o soluţie.

Fracţiune parlamentară – Grupare de parlamentari ce fac parte din acelaşi partid politic.

Fraged – Crescut de puţină vreme; tânăr, crud; care provine de la plante sau de la animale tinere, fierbe repede şi se fărâmă uşor cu dinţii; delicat; gingaş, plăpând; cu piele fină, delicată.

Fragil – Care se sparge, care se sfărâmă, se frânge uşor sub acţiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne, etc.; gingaş, firav, delicat.

Fragilitate – Însuşirea de a fi fragil.

Fragment – Bucată, parte, frântură dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată.

Fragmenta – A împărţi, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăţi.

Fragmentar – Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmiţat.

Fragmentare – Acţiunea de a fragmenta şi rezultatul ei; împărţire în bucăţi, îmbucătăţire, fragmentaţie.

Fragmentaţie – Fragmentare.

Fragrant – Mirositor, parfumat.

Fragranţă – Miros plăcut.

Fraht – Document comercial care însoţeşte o încărcătură sau o marfă transportată pe calea ferată şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele respective; scrisoare de trăsură; sumă, taxă etc. plătite pentru un transport de mărfuri (pe calea ferată).

Franc – Valoare bănească nedeterminată; bani, avere; denumire dată portaltoiului obţinut din sămânţa soiurilor cultivate (la măr, păr, cireş, etc.) care fac parte din aceeaşi specie cu altoiul; care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe faţă, fără înconjur, ceea ce gândeşte; care trădează un astfel de caracter; loial, cinstit.

Franca – A plătit anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj; a timbra o scrisoare.

Francare – Acţiunea de a franca şi rezultatul ei.

Francat – Mărfuri, bagaje, etc. cu taxele de transport plătite anticipat; scrisori cu mărcile poştale anticipate.

Francheţe – Faptul de a-şi spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc; sinceritate.

Franciza (franchise) – Franchising; reprezintă un contract prin care proprietarul unei afaceri (franchisor) cedează cumpărătorului (franchiser) dreptul de folosinţă al numelui firmei, al mărcii, de comercializare al unor bunuri/ servicii care sunt deja prezente pe piaţă şi înregistrează succes. Franchisa cuprinde un pachet complex de servicii cu care vânzătorul vine în sprijinul cumpărătorului pentru dezvoltarea afacerii. Pachetul poate cuprinde, în funcţie de specificul activităţii, know-how, conceptul de afaceri, instruirea personalului, aranjarea magazinului/ localului, utilarea/ mobilarea lui, aprovizionare, plan de investiţii, reclamă, consultanţă. Franchiserul beneficiază de renumele firmei care şi-a dovedit, în timp, viabilitatea pe piaţă. El trebuie să respecte standardele de calitate ale firmei ajutat de cunoştinţele şi experienţa franchisorului. În schimbul acestor informaţii plăteşte o taxă de intrare în afacere, o taxă periodică şi o taxă de publicitate (ambele reprezintă câteva procente din cifra de afaceri). Calitatea serviciilor este în permanenţă controlată de franchisor, sistemul fiind organizat pe verticală. Franchisorul are obligaţia de a-l instrui pe franchiser în construirea afacerii.

Sistem de comercializare bazata pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu (L 571/ 2003).

Clauză de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de multe riscuri; parte exprimată în procente din valoarea asigurată cu referire la care asigurătorul este exonerat de riscuri.

Franco – În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în preţul de vânzare; francat.

Frapa – A se impune atenţiei cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi; a răci şampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii.

Frapant – Care frapează; bătător la ochi; izbitor, şocant.

Frapieră – Vas special, de obicei de aluminiu (aşezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheaţă a băuturilor.

Frate – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceeaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; nume dat copiilor (în cazul când se află între ei şi băieţi) născuţi din aceeaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex).

Fratern – Frăţesc.

Fraternitate – Legătură strânsă, frăţească între persoane, între colectivităţi, între popoare, etc.; frăţie.

Fraterniza – A manifesta sentimente frăţeşti faţă de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva (chiar şi cu adversarul).

Fraternizare – Acţiunea de a fraterniza şi rezultatul ei; înfrăţire, unire.

Fratricid – Persoană care şi-a ucis fratele sau sora; omor de frate sau de soră; care constituie o crimă faţă de un frate, o soră sau faţă de semenii săi.

Fraţi – Persoane care au aceeaşi părinţi sau care au cel puţin unul dintre părinţi comun, aflându-se astfel, între ei, în raporturi de rudenie colaterală de gradul 2. Sunt fraţi buni persoanele care au ambii părinţi comuni; sunt consangvini fraţii care au numai tatăl comun şi mame diferite şi sunt uterini fraţii care au numai mamă comună şi taţi diferiţi.

Frauda – A săvârşi o fraudă, a defrauda; înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia; hoţie; sumă sustrasă prin înşelăciune, prin defraudare.

Reprezintă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/ sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminată prin Codul Penal, Legea 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, sau prin alte legi speciale (OG 79/ 2003).

Frauda la lege – Manopere dolosive pe care unele părţi le folosesc cu ocazia încheierii sau execuţiei unor convenţii cu intenţia de a înlătura aplicarea, în asemenea situaţii, a unor norme imperative legale.

Fraudarea creditorilor – Acte încheiate sau fapte juridice, de natură a micşora gajul lor general ori celelalte garanţii menite să asigure satisfacerea creanţelor acestora, săvârşite de un debitor în scopul prejudicierii conştiente şi intenţionate a intereselor creditorilor săi. Pentru apărarea intereselor acestora din urmă legea le acordă aşa zisa acţiune pauliană prin care se cere anularea sau revocarea unor asemenea acte.

Fraudă – Act intenţionat întreprins de una sau mai multe persoane din cadrul managementului, sau de cei însărcinaţi cu guvernanţa, angajaţi sau terţe părţi, care implică folosirea unor înşelătorii pentru a impune un  avantaj ilegal sau injust. Două tipuri de denaturări intenţionate sunt relevante pentru auditor: denaturări care rezultă dintr-o raportare financiară frauduloasă şi denaturări care rezultă din deturnare de active.

Act intenţional săvârşit împotriva drepturilor şi intereselor altuia; rea credinţă, înşelătorie.

Fraudă a angajaţilor – Frauda care implică doar angajaţi ai entităţii care face obiectul auditului.

Fraudă a conducerii – Frauda care implică unul sau mai mulţi membri ai conducerii sau ai celor însărcinaţi cu guvernanţa.

Fraudulos – Făcut cu înşelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credinţă.

Fraus omnia corupit – Frauda viciază totul, adică orice raport juridic.

Frâna – A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei; a ţine în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment.

Frânar – Muncitor la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frânei de mână.

Frânare – Acţiunea de a frâna şi rezultatul ei.

Frână – Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mişcării unui vehicul; ceea ce ţine în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfăşurare, a unei acţiuni, a unui sentiment, etc.; piedică, obstacol.

Freatic – Ape sau pânze de ape care se găsesc în primul strat impermeabil de la suprafaţa pământului şi care alimentează izvoarele, fântânile etc., influenţând formarea şi proprietăţile solului.

Frecvent – Care se întâmplă des, la intervale de timp scurte; des; obişnuit.

Frecventa – A merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc; a vizita deseori pe cineva.

Frecventare – Acţiunea de a frecventa şi rezultatul ei.

Frecventativ – Iterativ.

Frecvenţă – Repetare deasă şi regulată a unei acţiuni, a unui fapt; participare a studenţilor sau elevilor la cursuri; mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp.

Free-list – “Listă liberă”; listă de bunuri care nu sunt supuse taxelor vamale de import într-o ţară.

Free on rail (FOR) – Termen INCOTERMS care desemnează vânzarea franco vagon de mărfuri în colete.

Free on truck (FOT) – Termen INCOTERMS care desemnează vânzarea franco vagon şi care se utilizează cu referire la vagonul încărcat complet.

Fregată – Vas de război.

Freta – A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil; a asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul inferior; a asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior.

Fretaj – Ansamblu constituit din două sau mai multe tuburi coaxiale, montate forţat unul în altul.

Fretare – Acţiunea de a freta şi rezultatul ei.

Fretă – Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida; fir metalic înfăşurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa; piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.

Freza – A prelucra prin aşchiere un material cu freza.

Frezare – Acţiunea de a freza şi rezultatul ei.

Freză – Unealtă aşchietoare cu unul sau mai multe tăişuri dispuse simetric în jurul unui ax şi având o mişcare de rotaţie, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului şi a unor materiale dure; frezor; maşină de frezat; maşină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare şi cu cuţite care rupe bucăţi din pământ, le sfărâmăm şi le amestecă; maşină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunţirea şi amestecarea cu lianţi a stratului superficial de pământ la executarea drumurilor.

Frezmaşină – Maşină la care se adaptează freza şi care o pune în mişcare.

Frezor – Muncitor care lucrează la o maşină de frezat.

Friabil – Care se sfărâmiţează, se sparge uşor.

Friabilitate – Însuşirea de a fi friabil.

Fricţiune – frecare, frecare a unei părţi a unui corp; neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane.

Frigider – Dulap de construcţie specială echipat cu an agregat frigorigen, care menţine o temperatură scăzută produsă cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat răcirii şi păstrării temporare a alimentelor şi produselor uşor alterabile.

Frigorifer – Care transferă frigul; clădire sau încăpere prevăzută cu instalaţii de răcire sub temperatura mediului înconjurător şi folosită pentru conservarea unor cantităţi mari de alimente, medicamente, etc.; instalaţie frigorifică.

Frigorific – Care ţine de frig, privitor la frig, care serveşte la producerea frigului.

Frigorigen – Care poate produce frig.

Frigotehnică – Ramură a tehnicii care studiază mijloacele şi instalaţiile de producere a frigului şi procedeele de utilizare în practică ale acestuia.

Frivol – Care este preocupat de lucruri neserioase, care umblă după plăceri uşoare; uşuratic; lipsit de seriozitate, de temeinicie, de importanţă; uşuratic.

Frivolitate – Însuşire a ceea ce este frivol, neseriozitate; lucruri, fapte, cuvinte, purtări uşuratice, neserioase.

Frizer – Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier, coafor.

Frizerie – Atelier pentru tuns, pentru ras sau pentru frizat; bărbierie.

Front – Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă, puse sub comandă unică; parte din teatrul de operaţii al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică; mare unitate operativă, compusă din mai multe armate; formaţie de militari, şcolari, sportivi etc. aliniaţi cot la cot, cu faţa la persoana care dă îndrumări, comenzi, etc.; grup de forţe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; sectorul unde se duce o astfel de luptă; porţiune dintr-un zăcământ de substanţe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor; plan vertical în care sunt situate faţada unei clădiri sau faţadele unui ansamblu de clădiri; latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de comunicaţie; suprafaţă discontinuă situată între două mase de aer adiacente, deosebite ca proprietăţi fizice, mai ales termice.

Frontal – Care ţine de regiunea frunţii; din faţă, aşezat în faţă; parte proeminentă a unui obiect.

Frontieră – Linie naturală, reală sau convenţională care desparte teritoriul a două state sau a întinderilor de apă care nu fac parte din teritoriu (trecerea frontierei de stat a României este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege); graniţă, hotar.

Frontispiciu – Partea superioară a faţadei principale a unui edificiu sau a unui monument; faţada principală a unui edificiu; prima pagină a unei cărţi, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc.; partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul şi unele indicaţii.

Fronton – Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uşi, etc.

Fruct – Produs care apare şi se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate şi care conţine seminţele; produse vegetale care servesc ca hrană; produs, profit, rezultat material sau moral al unei acţiuni, al unei activităţi sau al unei situaţii.

Fructe – Produsele pe care un bun le dă la intervale periodice, fără a-şi altera sau diminua substanţa, fie în mod natural (fructe naturale, prăsila animalelor), fie prin munca omului (fructe industriale, cereale), fie prin foloasele pecuniare pe care le dă (fructe civile, ex. dobânzile).

Fructe civile – Venituri în bani obţinute prin exploatarea bunurilor, adică prin cedarea folosinţei lor unei alte persoane, în schimbul unor sume de bani plătite periodic de către aceasta (au un astfel de caracter chiriile şi dobânzile creanţelor).

Fructe naturale – Produsele periodice ale pământului precum şi produsele animalelor. Au acest caracter recoltele de orice fel obţinute prin cultivarea cerealelor, legumelor, a plantelor industriale, a viţei de vie, roadelor livezilor etc., precum şi lâna, laptele, ouăle, prăsila animalelor.

Fructifer – Care produce fructe comestibile; roditor; care poartă fructele.

Fructifica – A aduce venit, a spori din dobânzile adăugate (despre sume de bani, capitaluri); a folosi cu profit o valoare oarecare.

Fructificare – Acţiunea de a fructifica şi rezultatul ei; fructificaţie, valorificare.

Fructificaţie – Fructificare; proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi şi a viţei de vie de a da lăstari fertili; perioadă în care se formează fructele

Fructuos – Care dă rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos.

Frugal – Alcătuit din mâncăruri puţine (şi simple).

Frugalitate – Însuşirea, caracterul a ceea ce este frugal.

Frugifer – Care dă roade, fructe.

Frunzar – Desiş format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe; umbrar făcut din crengi bogate; frunze uscate, servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite.

Frunziş – Mulţime de frunze, frunzele unuia sau mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură.

Frust – Şters de uzura vremii, tocit; brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar.

Frustation – Concept prin care în dreptul englez se desemnează o instituţie judiciară care, cu unele elemente de diferenţiere, corespunde cu ceea ce în dreptul continental european se numeşte forţa majoră.

Frustra – A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie) de un drept, de un bun, o dorinţă, etc.; a păgubi; stare emoţională resimţită de un individ ca urmare a intervenţiei unui obstacol în calea satisfacerii unei trebuinţe, dorinţe, intenţii şi care modifică comportamentul acestuia.

Frustrare – Acţiunea de a frustra şi rezultatul ei.

Frustrator – Persoană care frustrează; păgubitor, înşelător.

Fugitiv – Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic; sumar, rapid, superficial.

Fulger – Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.

Fulgera – A se produce fulgere în atmosferă; a scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger); a izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă şi puternică; a arunca asupra cuiva o privire iute şi tăioasă; a ţintui, a străpunge cu privirea.

Fulgerare – Acţiunea de a fulgera şi rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură; senzaţie, durere scurtă şi violentă; durată scurtă; clipă, moment.

Fulgerat – Lovit, atins de fulger.

Fulgerător – Iute (ca fulgerul), rapid; pătrunzător.

Full employment – “Angajare deplină”; ocupare completă a resurselor umane, a forţei de muncă.

Full set – Expresie utilizată în operaţiuni de credit documentar şi indicând că o operaţiune bazată pe un conosament a fost realizată (întregul set de documente a fost utilizat).

Fulminant – Care produce explozie; exploziv; ameninţător, violent, aţâţător, provocator.

Funciar – Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la proprietăţi imobiliare; de bază; care aparţine naturii, firii cuiva.

Funcţia – Este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie (OMMPS nr. 138/ 1995).

Funcţia turistică – Expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice determinată de structura, volumul şi calităţile resurselor (O.G. nr. 58/ 1998).

Funcţie – Expresie sintetică şi generalizată a ansamblului de atribuţii şi sarcini de serviciu, corespunzătoare unei anumite specialităţi, profesii sau activităţi de profil administrativ sau de specialitate (tehnic, economic, juridic, artistic, didactic, de cercetare, medical, ş.a.); activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă; grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă; sarcină, rol, destinaţie; activitate proprie a fiecărui organ, aparat, ţesut din organismele vii ale vieţuitoarelor; mărime variabilă care depinde de una sau mai multe mărimi variabile independente.

Funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat – Funcţie în cadrul organelor ce exercită autoritatea de stat cum sunt organele puterii de stat, administraţiei, justiţiei, parchetului, poliţiei şi altor organe asimilate acestora.

Funcţie de protecţie – Funcţia realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor de risc asupra organismului uman sau numai se semnalizează existenţa unui factor de risc (OMMPS 225/ 1995).

Funcţiile didactice – Sunt: a. în învăţământul preşcolar: educator/ educatoare, institutor/ institutoare, profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor; b. în învăţământul primar: învăţător/ învăţătoare, institutor/ institutoare, profesor pentru învăţământul primar, profesor; c. în învăţământul secundar: profesor, profesor-psihopedagog, profesor pedagog social, profesor corepetitor/ acompaniament, maistru-instructor; d. în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educatoare/ educator, învăţător, învăţător itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesie de educaţie specială, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, profesor-pedagog social, maistru-instructor, învăţător-educator, profesor-educator; e. în centrele de documentare şi informare: profesor documentarist; f. în unităţile de învăţământ preuniversitar, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei profesionale: cadre didactice-mentori şi cadre didactice-tutori (L 128/ 1997).

Funcţiile economice ale statului – Într-o economie de piaţă, statul are rolul de a crea şi de a asigura cadrul legal pentru diferite activităţi, atât economice, cât şi sociale, de a promova concurenţa, de a reacţiona atunci când piaţa nu poate asigura bunuri publice şi de a corecta externalităţile, de a redistribui veniturile şi de a promova  politici de stabilizare macroeconomică; pentru realizarea acestei funcţii, statul trebuie să dispună de resurse pe care le obţine de la populaţie, prin sistemul de impozite şi taxe şi prin împrumuturi.

Funcţiile familiei – Expresie ce exprimă rolul îndeplinit de familie, ca celulă de bază a societăţii, ca microgrup social, în perpetuarea speţei umane, în formarea, modelarea şi educarea tinerei generaţii, în asigurarea asistenţei materiale şi morale a membrilor săi aflaţi în nevoie datorită incapacităţii lor de muncă.

Funcţiile pedepsei – Sunt mijloace de influenţare a condamnatului şi a altor persoane în vederea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Se disting mai multe funcţii: funcţia de constrângere, funcţia de reeducare, funcţia de exemplaritate şi funcţia de eliminare (art. 52 C.Pen.).

Funcţiona – A-şi îndeplini funcţia, rolul; a fi în funcţie, a se afla în stare de funcţionare.

Funcţional – Carte ţine de o funcţie, privitor la o funcţie.

Funcţionar – Persoana ce îndeplineşte o însărcinare în serviciul unui organ de stat sau a unei întreprinderi publice sau private; salariat care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ.

Funcţionar public – Reprezintă orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul instituţiilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public (art. 147 C.Pen.).

Funcţionare – Acţiunea de a funcţiona şi rezultatul ei.

Termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi participare. Acestea denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factorii de mediu şi personali), conform CIF (Ord. MECTS 5573/ 2011).

Funcţionăresc – Care aparţine funcţionarilor, care se referă la funcţionari; birocratic.

Fundal – Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcţii; pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcţia opusă sălii.

Fundament – Element de construcţie sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcţie, o lucrare, etc.; fundaţie, bază, temelie; placă de metal a preselor de imprimat, pe care se aşează formele tipografice; planşetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice; element care serveşte de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie.

Fundamenta – A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente ştiinţifice.

Fundamental – De bază, principal, esenţial.

Fundamentare – Acţiunea de a fundamenta şi rezultatul ei.

Fundamentul personalităţii juridice – Element esenţial pe care se sprijină calitatea de subiect colectiv de drept şi care rezidă în grupul de subiecţi de drept (format din persoane fizice sau juridice) aflat la baza acelui subiect de drept şi care îndeplineşte un rol decisiv în înfăptuirea activităţii şi conducerea acestuia.

Fundamentul represiunii – Temeiul dreptului statului de a aplica pedepse, represiuni, prin organele sale speciale, împotriva persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

Fundare – Acţiunea de a funda şi rezultatul ei; întemeiere, înfiinţare, instituire, creare.

Fundaţie – Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea sau executarea fundaţiilor; strat de teren natural pe care se sprijină o construcţie cu o bază foarte mare.

Persoană juridică având scop nepatrimonial, înfiinţată printr-un act juridic unilateral, prin care fondatorul (persoană fizică sau juridică) constituie un patrimoniu (un fond) distinct şi autonom de propriul său patrimoniu dându-i, în general, destinaţia permanentă de a servi la realizarea unei finalităţi ideale de interes obştesc.

Fungibil – Bun fungibil; lucruri care, fiind determinate prin număr, greutate sau măsură, calitate, etc. pot fi înlocuite unele cu altele într-o plată (în cazul unei obligaţii). Celelalte bunuri sunt nefungibile.

Funicular – Mijloc de transport aerian format din unul sau mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri şi cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile.

Furaj – Produs de origine vegetală, animală sau minerală, folosit pentru hrana vitelor; nutreţ.

Furaj combinat – Înseamnă un amestec de cel puţin două materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi pentru hrana animalelor, destinat hrănirii animalelor pe cale orală, sub formă de furaj complet sau complementar (Reg. CE 767/ 2009).

Furaj complementar – Înseamnă un furaj combinat cu un conţinut ridicat de anumite substanţe, dar care, datorită compoziţiei sale, este suficient pentru o raţie zilnică numai dacă este folosit în combinaţie cu alte furaje (Reg. CE 767/ 2009).

Furaj complet – Înseamnă un furaj combinat care, datorită compoziţiei acestuia, este suficient pentru o raţie zilnică (Reg. CE 767/ 2009).

Furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – Înseamnă furaj care poate satisface un scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţi a acestuia, prin care se distinge în mod clar de furajele normale. Furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase (Reg. CE 767/ 2009).

Furaj  mineral – Înseamnă un furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel puţin 40 % (Reg. CE 767/ 2009).

Furaje modificate genetic – Înseamnă furajele care conţin, constau sau sunt produse din organisme modificate generic (Reg. CE 1829/ 2003).

Furajer – Seminţe, plante sau unele produse sau reziduuri industriale care se întrebuinţează ca hrană pentru vite.

Furgon – Vehicul militar de mare capacitate, de obicei acoperit, care serveşte la transportarea bagajelor, a alimentelor, a muniţiilor, etc.

Furier – Ostaş care îndeplineşte lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară.

Furnal – Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obţinerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune şi cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor şi fondanţilor; instalaţie industrială prevăzută cu asemenea cuptor; încărcătură de explozibil introdusă în stânca, zidăria, etc. care urmează să fie aruncate în aer.

Furnir – Foaie subţire de lemn care serveşte la fabricarea placajelor, panelelor, în industria mobilei, etc.

Furnirui – A aplica, prin încleiere şi prin presare, una sau două foi de furnir pe faţa unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte.

Furniruire – Acţiunea de a furnirui şi rezultatul ei.

Furnitură – Furnizare; marfă furnizată; rechizite de birou; material accesoriu (căptuşeală, pânză tare, aţă, nasturi etc.) folosit în croitorie.

Furniza – A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziţie servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a livra; a da, a oferi o informaţie, o ştire, etc.

Furnizare – Acţiunea de a furniza şi rezultatul ei; furnitură.

Furnizarea gazelor naturale – Activitatea comercială de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, desfăşurată de o persoană juridică, în baza licenţei de furnizare, în condiţiile legii (Legea nr. 351/ 2004).

Furnizor – Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură (diverse materiale).

Persoana juridică titulară a licenţei de furnizare, care comercializează gaze naturale, în baza unui contract de furnizare (Legea nr. 351/ 2004).

Furnizor de energie electrică – Persoana juridică, titulară a unei licenţe de furnizare a energiei electrice, care asigură alimentarea cu energie electrică a unuia sau mai multor consumatori, pe baza unui contract de furnizare (L 220/ 2008).

Furnizor de reţele mobile virtuale – (Mobile Virtual Network Operator – MVNO) Furnizor de servicii de comunicaţii electronice furnizate la puncte mobile care nu deţine o licenţă de utilizare a frecvenţelor radio, ci furnizează servicii prin utilizarea unor elemente ale altor reţele publice mobile, pe baza unor acorduri încheiate cu operatorii acestor reţele (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).

Furnizor de servicii de arhivare electronică – Orice persoană fizică sau juridică, acreditată să presteze servicii legate de arhivarea electronică (OMCSI 15.06.2009, L 135/ 2007).

Furnizori de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice – Orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi: 1. constituie societăţi comerciale sau alte persoane juridice; 2. exercită funcţia de director ori administrator al unei societăţi sau are calitatea de asociat al unei societăţi în comandită ori o calitate similară în cadrul altor persoane juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcţii ori calităţi; 3. furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială, o societate în comandită sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară; 4. are calitatea de fiduciar în derularea unor activităţi fiduciare exprese sau a altor operaţiuni juridice similare ori intermediază ca o altă persoană să exercite această calitate; 5. acţionează sau intermediază ca o altă persoană să acţioneze ca acţionar pentru o persoană, alta decât o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată care este supusă unor cerinţe de publicitate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu standarde fixate la nivel internaţional  (L 656/ 2002).

Furnizor de servicii poştale – Orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în prestarea de servicii poştale (OG 31/ 2002).

Furnizor de serviciu universal – Furnizorul de servicii poştale care prestează unul sau mai multe servicii poştale din sfera serviciului universal, desemnat în acest sens de autoritatea de reglementare (OG 31/ 2002).

Furt – Infracţiune ce constă în a lua un bun mobil din posesia sau detenţiunea unei terţe persoane, fără consimţământul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

Furt calificat – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului, este o variantă a furtului simplu şi există atunci când acesta a fost săvârşit în următoarele împrejurări: de două sau mai multe persoane împreună; de o persoană având asupra sa o armă sau substanţă narcotică; într-un loc public; într-un mijloc de transport în comun; în timpul nopţii; în timpul unei calamităţi; prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; asupra produselor petroliere sau gazelor naturale din conducte, depozite, cisterne; asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; asupra unui act care serveşte pentru dobândirea stării civile, pentru legitimare sau identificare; furtul care a produs consecinţe deosebit de grave (art. 209 C.Pen.).

Furt piscicol – Activitatea infracţională care constă în furtul efectivului piscicol în tot sau în parte, prin orice mijloace ori metode, din amenajările piscicole (O.U.G. nr. 23/ 2008).

Furt simplu – Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniului şi constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept (art. 208 C.Pen.).

Futil – Lipsit de valoare, de importanţă, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol.

Futilitate – Inutilitate; lipsă de seriozitate, frivolitate.

Futures – Vezi contract futures.

Fuzelaj – Parte componentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi şi ampenaje şi care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile, etc.

Fuzibil – Metal care poate fi topit (uşor); element al unei siguranţe electrice în formă de fir sau lamelă, care se topeşte atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis (cu rol de protecţie al instalaţiei şi control al fluxului de curent).

Fuzibilitate – Însuşirea unui metal de a fi fuzibil.

Fuziona – A realiza o fuziune; a se contopi.

Fuzionare – Acţiunea de a fuziona şi rezultatul ei.

Fuziune – Contopirea a două sau mai multe persoane juridice în scopul creării unei persoane juridice noi; formă de comasare a persoanelor juridice având ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice contopite şi constituirea unei persoane juridice noi; reorganizare prin contopire (a două sau mai multe partide, organizaţii, etc.).

Fuziunea persoanelor juridice – Expresie prin care se desemnează reunirea patrimoniilor a două sau mai multe subiecte colective de drept care, astfel, îşi încetează existenţa, pentru a da naştere unui nou subiect colectiv de drept, pentru a fortifica existenţa unuia din subiectele implicate în reunirea de patrimonii.

Fuziunea prin contopire – Formă de comasare a persoanei juridice constând în contopirea a două sau mai multe subiecte colective de drept pentru a alcătui un nou subiect colectiv de drept (are ca efect încetarea existenţei persoanei juridice contopite şi constituirea unei persoane juridice noi).

      Fuzzy – “Vag”, “nesigur”, imprecis, nedeterminat, care operează cu dimensiuni şi variabile imperfect precizate. Sunt dezvoltate, în ultimii ani, pentru conducerea proceselor economice, sisteme matematice fuzzy (fuzzy systems).



Bibliografie: Datorită numeroaselor acte normative din care s-a realizat prelevarea şi sinteza datelor am ales soluţia de a implementa, pe cât posibil, la finalul fiecarei definiţii originea acesteia.

Aceasta documentaţie este realizată de Dorin Merticaru, Brăila, România, dorinm@email.com (www.dorinm.ro; www.dorinm.3x.ro), prin realizarea de sinteze din legislaţia română.
Extras din cartea "Glosar economic" de Merticaru Dorin Nicolae, Brăila, 2010, ISBN 978-973-0-08627-0.
Toate drepturile rezervate.
.
Termeni şi condiţii de utilizare.........Notă realizatori

(2000 - 2012 dorinm.ro) Ultima modificare: 07.Februarie.2012
Powered by Medow